Contribuția pe venituri excepționale, inclusă în declarația 100 prin Ordinul ANAF nr. 1.075/2026

Ordinul ANAF nr. 1.075/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 772 din 11 septembrie 2026, modifică Ordinul nr. 587/2016 și completează instrucțiunile formularului 100 pentru declararea contribuției pe venituri excepționale.

Actul normativ este în vigoare de la 11 septembrie 2026.

Ce se modifică

În Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat se introduce poziția 117 – „Contribuție pe venituri excepționale”, având ca temei legal Legea nr. 162/2026.

Totodată, contribuția este inclusă în instrucțiunile privind depunerea declarației 100 și în tabelul de la punctul II „Impozite, taxe și alte obligații care nu se plătesc în contul unic”.

Prin urmare, contribuabilii vizați vor declara această obligație în secțiunea corespunzătoare a formularului 100, iar plata nu se efectuează în contul unic.

Cine declară contribuția

Obligația revine operatorilor economici prevăzuți la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 162/2026, conform noului subpunct 3.2.21 introdus în instrucțiunile de completare.

Contribuția nu se aplică automat tuturor societăților care depun declarația 100. Încadrarea contribuabililor și calculul sumelor datorate se stabilesc potrivit Legii nr. 162/2026.

Potrivit Legii nr. 162/2026 pe durata situaţiei de criză stabilite potrivit art. 1 din lege datorează contribuţia pe venituri excepţionale următorii operatori economici:

a) operatorii economici, titulari de acorduri petroliere, care extrag ţiţei din zăcăminte situate pe teritoriul României şi obţin venituri din comercializarea acestuia;

b) operatorii economici, titulari de acorduri petroliere, care extrag ţiţei din zăcăminte situate pe teritoriul României şi care, direct sau prin persoanele afiliate, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 26 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prelucrează acest ţiţei şi obţin venituri din comercializarea produselor energetice.

Prin produse energetice se înţelege toate produsele rezultate din prelucrarea ţiţeiului, inclusiv: benzină, motorină, kerosen, păcură, GPL, astfel cum sunt definite potrivit dispoziţiilor titlului VIII „Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Ordinul ANAF nr. 1.075/2026 adaptează mecanismul de declarare a contribuției, fără să stabilească prin aceste modificări cota sau baza de calcul.

Registrul de evidență fiscală în 2026 – noul model aprobat prin Ordinul nr. 808/2026

Începând cu 7 iulie 2026, contribuabilii plătitori de impozit pe profit trebuie să aibă în vedere noile reguli privind întocmirea Registrului de evidență fiscală.

Prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 808/2026 privind Registrul de evidență fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 556 din 7 iulie 2026, a fost aprobat modelul și conținutul registrului și a fost abrogată vechea reglementare, respectiv Ordinul nr. 870/2005.

Registrul de evidență fiscală reprezintă un document important pentru justificarea modului în care contribuabilul a determinat rezultatul fiscal și, implicit, impozitul pe profit declarat.

Cine are obligația întocmirii Registrului de evidență fiscală?

Ordinul nr. 808/2026 stabilește expres că plătitorii de impozit pe profit sunt obligați să întocmească Registrul de evidență fiscală.

Prin urmare, registrul trebuie privit ca parte a documentației fiscale a contribuabilului, și nu doar ca o evidență contabilă suplimentară.

Rolul său este diferit de cel al registrelor contabile: acesta trebuie să permită urmărirea modului în care s-a ajuns de la informațiile înregistrate în contabilitate la rezultatul fiscal utilizat pentru calcularea impozitului pe profit.

Ce se înscrie în Registrul de evidență fiscală?

Potrivit Ordinului nr. 808/2026, informațiile se înscriu în ordine cronologică.

Registrul trebuie să cuprindă informațiile care au stat la baza:

• determinării rezultatului fiscal pozitiv sau negativ;
• calculării impozitului pe profit;
• sumelor cuprinse în declarațiile privind obligațiile de plată a impozitului pe profit.

În practică, evidența trebuie să permită înțelegerea modului în care rezultatul contabil este influențat de regulile fiscale aplicabile contribuabilului.

Astfel, în funcție de situația concretă a societății, registrul va reflecta operațiunile și elementele fiscale relevante pentru determinarea rezultatului fiscal și a impozitului pe profit.

Legătura dintre contabilitate și calculul fiscal

Un element important al noului model este legătura explicită cu evidența contabilă.

Modelul registrului conține o coloană destinată: „Explicațiilor privind operațiunile efectuate și calculul rezultatului fiscal și al impozitului pe profit”.

În această coloană trebuie înscris și simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele respective, după caz.

Astfel, pentru o sumă luată în calcul la determinarea rezultatului fiscal trebuie să poată fi identificată atât explicația fiscală, cât și legătura acesteia cu înregistrarea contabilă atunci când este cazul.

Această cerință este importantă inclusiv din perspectiva unui eventual control fiscal, deoarece permite urmărirea mai ușoară a informațiilor de la contabilitate până la calculul impozitului pe profit.

Când se completează Registrul de evidență fiscală?

Ordinul prevede că Registrul de evidență fiscală se completează: trimestrial și/sau anual, precum și pentru orice altă perioadă impozabilă, după caz.

Nu este suficientă însă simpla existență formală a registrului.

Acesta trebuie completat astfel încât să permită identificarea și controlul operațiunilor efectuate pentru determinarea rezultatului fiscal pozitiv sau negativ și pentru calculul impozitului pe profit declarat.

Cu alte cuvinte, informațiile din registru trebuie să poată explica modul în care contribuabilul a ajuns la obligația fiscală declarată.

Registrul poate fi ținut electronic

Ordinul nr. 808/2026 permite în mod expres două variante:

• formă scrisă;
• formă electronică.

Prin urmare, contribuabilul poate ține Registrul de evidență fiscală în format electronic.

Indiferent de varianta aleasă, contribuabilii trebuie să respecte modelul și conținutul prevăzute în anexa Ordinului nr. 808/2026.

Cum arată noul Registru de evidență fiscală?

Modelul aprobat este unul simplu din punct de vedere structural și conține trei elemente principale:

Nr. crt.	Explicații privind operațiunile efectuate și calculul rezultatului fiscal și al impozitului pe profit	Valoarea – lei –
1	…	…
2	…	…

Pentru explicațiile înscrise în registru se va menționa și simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele respective, după caz.

Deși formularul în sine este simplu, informațiile introduse trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite verificarea calculului fiscal.

Ce se întâmplă cu vechiul Ordin nr. 870/2005?

Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 808/2026 a fost abrogat Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 870/2005 privind Registrul de evidență fiscală.

Noua reglementare înlocuiește astfel cadrul normativ utilizat timp de peste 20 de ani pentru acest registru.

Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit este important ca evidența fiscală întocmită după intrarea în vigoare a noilor prevederi să respecte modelul și conținutul stabilite prin Ordinul nr. 808/2026.

De ce este important Registrul de evidență fiscală?

Rezultatul contabil și rezultatul fiscal nu sunt întotdeauna identice.

Regulile fiscale pot determina un tratament diferit al anumitor venituri, cheltuieli sau alte elemente luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit.

Registrul de evidență fiscală trebuie să permită urmărirea acestor elemente și justificarea calculului efectuat de contribuabil.

Din acest motiv, registrul este util nu numai pentru întocmirea declarațiilor fiscale, ci și pentru documentarea poziției contribuabilului în cazul unei verificări sau inspecții fiscale.

Ce trebuie să facă firmele plătitoare de impozit pe profit?

După intrarea în vigoare a Ordinului nr. 808/2026, societățile plătitoare de impozit pe profit ar trebui să verifice dacă modul în care țin Registrul de evidență fiscală respectă noul model.

În special, trebuie urmărite:

• completarea registrului pentru perioadele fiscale corespunzătoare;
• prezentarea în ordine cronologică a informațiilor;
• explicarea operațiunilor care stau la baza rezultatului fiscal;
• corelarea cu impozitul pe profit declarat;
• indicarea conturilor contabile aferente sumelor, după caz;
• respectarea modelului aprobat prin noul ordin.

Faptul că registrul poate fi ținut electronic facilitează integrarea acestuia în procesul de închidere fiscală periodică a societății.

Concluzie

Ordinul nr. 808/2026, aplicabil din 7 iulie 2026, stabilește noul cadru pentru întocmirea Registrului de evidență fiscală de către contribuabilii plătitori de impozit pe profit.

Registrul poate fi ținut în format scris sau electronic și trebuie să cuprindă, în ordine cronologică, informațiile care au stat la baza determinării rezultatului fiscal și calculării impozitului pe profit declarat.

O noutate importantă de urmărit în aplicarea noului model este cerința de a indica, după caz, simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele prezentate în explicațiile din registru.

În același timp, Ordinul nr. 808/2026 abrogă vechiul Ordin nr. 870/2005, actualizând după mai mult de două decenii reglementarea privind acest document fiscal.

Pentru contribuabili, important nu este doar ca registrul să existe, ci ca acesta să permită reconstituirea și verificarea modului de determinare a rezultatului fiscal și a impozitului pe profit.

Contribuabili inactivi în 2026: când poate ANAF declara o firmă inactivă și cum se face reactivarea

Regimul contribuabililor inactivi este reglementat de art. 92 din Codul de procedură fiscală și are consecințe fiscale importante atât pentru societatea declarată inactivă, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Reglementarea cuprinde situațiile în care ANAF poate declara un contribuabil inactiv, condițiile necesare pentru reactivare și regulile privind înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Contribuabilii inactivi sunt înscriși de ANAF în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, iar declararea unei firme ca inactivă produce consecințe fiscale importante atât pentru societate, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Printre situațiile care pot conduce la inactivitate se regăsesc lipsa declarațiilor fiscale, problemele privind domiciliul fiscal sau sediul social, dar și două situații deosebit de importante pentru societăți: lipsa unui cont de plăți în România și nedepunerea situațiilor financiare anuale într-un anumit termen.

În ce situații poate fi declarat un contribuabil inactiv?

Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică poate fi declarată inactivă dacă se află în una dintre următoarele situații:

• nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• se sustrage controalelor ANAF prin declararea unor date privind domiciliul fiscal care nu permit identificarea sa;
• organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• are înscrisă inactivitatea temporară la registrul comerțului;
• durata de funcționare a societății a expirat;
• societatea nu mai are organe statutare;
• a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

Declararea inactivității nu se produce însă în toate cazurile imediat ce apare situația respectivă. Codul de procedură fiscală stabilește și anumite termene și proceduri pe care ANAF trebuie să le respecte.

Lipsa contului bancar poate determina declararea firmei ca inactivă

O prevedere care merită o atenție deosebită este cea potrivit căreia persoana juridică poate fi declarată inactivă dacă nu are un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului.

Prin urmare, existența contului nu mai trebuie privită exclusiv ca o chestiune operațională privind efectuarea încasărilor și plăților. Lipsa acestuia poate avea consecințe asupra statutului fiscal al societății.

Pentru firmele fără activitate sau pentru societățile păstrate o perioadă îndelungată fără operațiuni, această condiție trebuie avută în vedere chiar dacă societatea nu efectuează în mod curent tranzacții.

Nedepunerea situațiilor financiare anuale poate conduce la inactivitate

O altă situație expres prevăzută pentru persoanele juridice este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

Este importantă formularea legii: declararea inactivității nu intervine chiar în ziua următoare termenului normal de depunere a situațiilor financiare.

Trebuie să treacă 5 luni de la împlinirea termenului legal, fără ca situațiile financiare anuale să fi fost depuse.

Această consecință se adaugă celorlalte efecte și sancțiuni pe care legislația le poate prevedea pentru nerespectarea obligațiilor privind situațiile financiare.

Ce se întâmplă dacă nu este depusă nicio declarație fiscală timp de un semestru?

Codul de procedură fiscală prevede ca motiv distinct de inactivare situația în care contribuabilul nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.

În această situație, declararea în inactivitate nu poate avea loc înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, simpla existență a unor declarații nedepuse trebuie analizată în raport cu condițiile exacte prevăzute de lege și cu procedura urmată de organul fiscal.

Ce se întâmplă dacă societatea nu mai are organe statutare sau îi expiră sediul social?

Două alte situații care pot conduce la declararea inactivității sunt: lipsa organelor statutare și expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

În aceste două cazuri există o garanție procedurală suplimentară.

ANAF trebuie să comunice contribuabilului o notificare referitoare la situația constatată, iar declararea în inactivitate se poate realiza după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea notificării.

Societatea are astfel posibilitatea de a remedia situația înainte de declararea inactivității.

Reguli speciale pentru insolvență, faliment și dizolvare

Codul de procedură fiscală stabilește un regim diferit pentru contribuabilii pentru care:

• s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată;
• s-a intrat în faliment;
• s-a pronunțat sau adoptat o hotărâre de dizolvare.

Aceștia sunt declarați inactivi numai dacă se află în situația privind neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege.

Există reguli speciale și pentru reactivarea acestor contribuabili.

Cum se declară efectiv inactivitatea?

Inactivitatea fiscală nu rezultă doar din faptul că societatea se află într-una dintre situațiile enumerate.

Declararea ca inactiv se efectuează de organul fiscal central prin decizie, potrivit competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Decizia trebuie comunicată contribuabilului.

Acest aspect este important deoarece trebuie făcută diferența între existența unei situații care poate determina inactivarea și declararea efectivă a contribuabilului ca inactiv de către ANAF.

Ce se întâmplă dacă firma rămâne inactivă mai mult de un an?

Reglementarea introduce o consecință foarte serioasă pentru contribuabilii care nu își rezolvă situația.

Dacă un contribuabil declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, intervine mecanismul de dizolvare prevăzut de lege.

În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvarea se realizează potrivit mecanismului prevăzut de art. VIII din Legea nr. 239/2025.

Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât dacă societatea are datorii fiscale, cât și dacă nu înregistrează asemenea obligații, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv situația existenței unor sesizări penale.

Ce se întâmplă în cazul suspendării temporare a activității la ONRC?

Pentru societățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, există o regulă specială.

Cererea de dizolvare nu se formulează după regula generală cât timp operează această situație, ci după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă societatea nu și-a reluat activitatea.

Așadar, suspendarea temporară înregistrată la ONRC nu trebuie confundată cu abandonarea societății.

ANAF trebuie să urmărească și recuperarea obligațiilor fiscale

În perioada relevantă pentru aplicarea măsurilor privind contribuabilul inactiv, organul fiscal trebuie să obțină și să utilizeze din oficiu informațiile și documentele necesare stabilirii obligațiilor fiscale.

Totodată, trebuie întreprinse măsurile legale pentru recuperarea obligațiilor fiscale și bugetare.

Prin urmare, declararea inactivității nu determină dispariția eventualelor datorii ale societății.

Cum poate fi reactivată o firmă?

Condițiile diferă în funcție de motivul pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv.

În principalele situații prevăzute de art. 92, reactivarea presupune cumulativ:

1. îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative prevăzute de lege;

2. inexistența obligațiilor fiscale restante.

În anumite cazuri trebuie eliminată și cauza concretă care a determinat inactivitatea.

De exemplu, dacă problema a fost legată de domiciliul fiscal, ANAF trebuie să constate că societatea funcționează la domiciliul fiscal declarat.

Dacă inactivitatea a rezultat din lipsa unui cont de plăți, contribuabilul trebuie să aibă un cont corespunzător. Dacă motivul a fost nedepunerea situațiilor financiare anuale, trebuie îndeplinită obligația de depunere.

Ce se întâmplă dacă ANAF a declarat firma inactivă din greșeală?

Codul de procedură fiscală reglementează expres și această situație.

Dacă se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal care a emis decizia trebuie să o anuleze.

Foarte important, anularea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.

Există, de asemenea, reguli pentru situația în care instanța dispune suspendarea executării deciziei de declarare în inactivitate. Pe durata suspendării sunt suspendate efectele deciziei, iar contribuabilul este reactivat pentru perioada respectivă.

Registrul contribuabililor inactivi este public

ANAF organizează Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, în care sunt înscrise, printre altele:

• datele de identificare;
• data declarării ca inactiv;
• data reactivării;
• organul fiscal care a emis decizia;
• alte mențiuni relevante.

Registrul este public și poate fi consultat pe site-ul ANAF.

Înscrierea se efectuează după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate sau de reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la comunicare.

De când produce efecte inactivitatea față de partenerii firmei?

Acesta este un detaliu foarte important pentru relațiile comerciale.

Decizia de declarare în inactivitate sau de reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Prin urmare, data înscrierii în registrul public ANAF este esențială atunci când se analizează efectele fiscale asupra partenerilor de afaceri.

Ce efecte fiscale are inactivitatea asupra firmei

Declararea unei firme ca inactivă fiscal nu înseamnă că obligațiile fiscale dispar și nici că societatea nu mai datorează impozite dacă continuă să desfășoare activitate.

Codul fiscal stabilește expres că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive potrivit Codului de procedură fiscală, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii aferente activității desfășurate.

În schimb, pe perioada inactivității, există limitări importante în ceea ce privește deductibilitatea fiscală și TVA.

Cheltuielile și TVA nu sunt deductibile în perioada de inactivitate

Pe durata în care contribuabilul este declarat inactiv, acesta nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor efectuate.

Cu alte cuvinte, dacă societatea continuă să cumpere bunuri sau servicii în perioada de inactivitate, respectivele achiziții nu produc imediat efectele fiscale normale pe care le-ar avea în cazul unei societăți active.

Această regulă este una dintre cele mai importante consecințe ale inactivității fiscale, deoarece contribuabilul poate rămâne obligat să colecteze și să plătească taxe, fără a beneficia în aceeași perioadă de dreptul normal de deducere pentru achizițiile sale.

Ce se întâmplă cu TVA după reactivare

Dacă societatea este ulterior reînregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, aceasta își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii realizate în perioada în care codul de TVA a fost anulat.

Deducerea se poate efectua prin înscrierea TVA în: primul decont de TVA depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.

Un aspect important este că această deducere poate fi exercitată chiar dacă factura primită în perioada respectivă nu conține codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

Prin urmare, pierderea dreptului de deducere în perioada de inactivitate nu este neapărat definitivă în ceea ce privește TVA, dacă ulterior contribuabilul este reînregistrat în scopuri de taxă și sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce se întâmplă cu facturile emise în perioada în care codul de TVA a fost anulat

După reînregistrarea în scopuri de TVA, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, contribuabilul trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct TVA colectată aferentă perioadei respective.

Totuși, taxa astfel evidențiată nu se înscrie în decontul de TVA depus după reînregistrare, întrucât tratamentul acesteia este distinct de TVA aferentă operațiunilor curente realizate după reactivare.

Această regulă este importantă în practică, deoarece contribuabilul trebuie să facă diferența între:

• TVA aferentă operațiunilor din perioada de inactivitate;
• TVA aferentă operațiunilor realizate după reînregistrare.

Cum se tratează cheltuielile dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal

Dacă societatea este declarată inactivă și apoi reactivată în același an fiscal, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Prin urmare, aceste cheltuieli nu sunt neapărat pierdute definitiv din punct de vedere fiscal, ci pot redeveni relevante la calculul impozitului pe profit după reactivare.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal ulterior

Dacă inactivitatea și reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiți, tratamentul este mai complex.

Cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori celui în care are loc reactivarea se iau în calcul la determinarea rezultatului fiscal prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă cheltuielile și depunerea unei declarații rectificative, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul reactivării, acestea sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu

O societate este declarată inactivă în octombrie 2026 și reactivată în februarie 2027.

În perioada octombrie-decembrie 2026, societatea suportă anumite cheltuieli.

Acestea nu sunt deductibile în perioada de inactivitate. După reactivarea din 2027, cheltuielile aferente anului 2026 pot fi luate în calcul prin recalcularea rezultatului fiscal pentru 2026 și depunerea declarației rectificative corespunzătoare.

În schimb, dacă societatea ar fi fost declarată inactivă în martie 2026 și reactivată în septembrie 2026, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate ar putea fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării, deoarece inactivitatea și reactivarea au intervenit în același an fiscal.

Ce efecte are inactivitatea furnizorului asupra beneficiarului

Inactivitatea fiscală nu produce efecte doar asupra societății declarate inactive. Ea poate afecta direct și clienții sau beneficiarii care cumpără bunuri ori servicii de la aceasta.

Regula generală din Codul fiscal este severă: dacă o persoană impozabilă stabilită în România este înscrisă ca inactivă în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați, beneficiarii care achiziționează ulterior bunuri sau servicii de la aceasta nu beneficiază, pe perioada inactivității furnizorului, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective.

Cu alte cuvinte, problema fiscală a furnizorului se poate transmite și asupra partenerului său comercial.

De când se aplică această limitare

Limitarea intervine pentru achizițiile efectuate după înscrierea furnizorului ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.

Acest moment este important, deoarece statutul de inactiv produce efecte față de terți prin raportare la înscrierea în registrul public ANAF.

De aceea, pentru beneficiari, verificarea statutului fiscal al furnizorilor poate avea consecințe directe asupra deductibilității fiscale.

Ce nu poate deduce beneficiarul

În perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce:

• cheltuiala aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate;
• TVA aferentă respectivelor achiziții.

Această regulă poate avea un impact semnificativ mai ales în cazul tranzacțiilor cu valori mari.

De exemplu, dacă o societate cumpără servicii în valoare de 100.000 lei plus TVA de la un furnizor care figurează deja ca inactiv, societatea beneficiară nu poate trata în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA ca deductibile în perioada respectivă.

Există și excepții

Codul fiscal prevede două categorii importante de excepții.

Restricția nu se aplică pentru:

• achizițiile de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită;
• achizițiile de bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014.

Prin urmare, aceste operațiuni au un tratament distinct față de achizițiile obișnuite de la un contribuabil inactiv.

Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA

Situația nu este neapărat definitivă.

Dacă furnizorul este ulterior înregistrat din nou în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul de TVA anulat.

Deducerea se efectuează pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

TVA poate fi înscrisă de beneficiar în: primul decont de TVA depus după reînregistrarea furnizorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

Așadar, imposibilitatea deducerii TVA în perioada de inactivitate poate fi una temporară, dacă ulterior furnizorul își regularizează situația fiscală.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă furnizorul se reactivează în același an

Dacă inactivitatea și reactivarea furnizorului au loc în același an fiscal, beneficiarul poate lua în calcul cheltuielile aferente achizițiilor realizate în perioada de inactivitate la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării furnizorului.

Prin urmare, cheltuiala care nu a fost deductibilă în perioada inactivității poate deveni deductibilă ulterior, după reactivare, în condițiile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an ulterior

Dacă furnizorul este declarat inactiv într-un an fiscal și reactivat într-un alt an, tratamentul este diferit.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori reactivării, beneficiarul trebuie să ia în calcul acele cheltuieli prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă și depunerea unei declarații rectificative.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul în care furnizorul este reactivat, acestea se iau în calcul începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu practic

Societatea A cumpără servicii de la Societatea B în noiembrie 2026.

La data achiziției, Societatea B figurează ca inactivă în Registrul ANAF.

Societatea A nu poate deduce imediat cheltuiala și TVA aferente.

Dacă Societatea B este reactivată și reînregistrată în scopuri de TVA în februarie 2027:

• TVA poate fi dedusă de Societatea A pe baza facturii emise conform regulilor aplicabile după reînregistrarea furnizorului;
• cheltuiala aferentă anului 2026 poate fi luată în calcul prin ajustarea rezultatului fiscal al anului 2026 și depunerea declarației rectificative;
• eventualele cheltuieli aferente perioadei de inactivitate din 2027 pot fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării.

De ce este importantă verificarea Registrului contribuabililor inactivi

Din perspectiva beneficiarului, verificarea furnizorilor nu este doar o formalitate administrativă.

Dacă furnizorul figurează ca inactiv, beneficiarul poate pierde temporar dreptul de deducere a cheltuielii și a TVA, ceea ce poate influența:

• impozitul pe profit;
• TVA de plată;
• fluxul de numerar;
• corectitudinea declarațiilor fiscale;
• necesitatea depunerii ulterioare a unor declarații rectificative.

De aceea, pentru tranzacțiile semnificative și pentru furnizorii noi, verificarea statutului fiscal în registrul ANAF este o măsură prudentă de control intern.

Concluzie

Declararea unei societăți ca inactivă fiscal nu mai trebuie asociată numai cu lipsa declarațiilor sau cu imposibilitatea ANAF de a găsi contribuabilul la sediul declarat.

Art. 92 din Codul de procedură fiscală cuprinde o paletă mai largă de situații, iar pentru persoanele juridice trebuie acordată o atenție specială existenței unui cont de plăți în România și depunerii la timp a situațiilor financiare anuale.

De asemenea, menținerea unei societăți în stare de inactivitate nu este lipsită de consecințe pe termen lung: nereactivarea în termen de un an poate conduce la demersuri pentru dizolvarea societății.

Inactivitatea fiscală produce efecte semnificative chiar dacă societatea continuă să desfășoare activitate.

Firma rămâne obligată să plătească impozitele, taxele și contribuțiile datorate, însă pe durata inactivității nu beneficiază de dreptul normal de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor.

După reactivare, o parte dintre aceste efecte pot fi corectate: TVA aferentă achizițiilor din perioada în care codul a fost anulat poate fi dedusă în condițiile legii, iar cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi recuperate fiscal, fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin ajustarea rezultatului fiscal al anilor anteriori și depunerea declarațiilor rectificative.

Pentru administratori, contabili și consultanți fiscali, verificarea periodică a statutului fiscal, a obligațiilor declarative, a situației sediului social și a informațiilor existente în registrele ANAF și ONRC devine astfel cu atât mai importantă.

Inactivitatea fiscală a furnizorului poate avea consecințe directe asupra beneficiarului.

Pe perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA aferentă achizițiilor, cu excepțiile prevăzute expres de lege.

Dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, aceste efecte pot fi corectate: TVA poate deveni deductibilă pe baza documentelor emise după reînregistrare, iar cheltuielile pot fi recuperate fiscal fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin rectificarea rezultatului fiscal al anilor anteriori.

Legea nr. 177/2026: anularea unor obligații fiscale privind TVA și restituirea sumelor deja achitate

Legea nr. 177/2026 privind anularea unor obligații fiscale intră în vigoare la 27 august 2026 și introduce măsuri importante privind anularea unor obligații fiscale de TVA, precum și posibilitatea restituirii sumelor deja achitate în anumite situații. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 august 2026.

Actul normativ instituie o măsură de anulare a anumitor diferențe de TVA și a accesoriilor stabilite de organele fiscale, vizând în principal contribuabilii cărora le-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA. Legea cuprinde și o măsură distinctă pentru anumite obligații stabilite cooperativelor agricole.

Un aspect important este că măsura nu privește numai obligațiile neachitate: în anumite condiții, sumele care au fost deja stinse pot fi restituite contribuabililor, la cerere.

1. Ce obligații fiscale se anulează

Prima categorie vizată o reprezintă diferențele de obligații fiscale principale reprezentând TVA și/sau obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite prin decizie de impunere ca urmare a aplicării art. 11 alin. (6) sau alin. (8) din Codul fiscal.

Măsura se referă la situațiile în care contribuabilului i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA în temeiul art. 316 alin. (11) lit. a), d) sau e) din Codul fiscal.

Sunt avute în vedere obligațiile aferente perioadelor fiscale cuprinse între: 1 ianuarie 2019 și data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026, respectiv 27 august 2026.

Legea acoperă, în mod corespunzător, și situațiile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA realizate în baza vechiului Cod fiscal – Legea nr. 571/2003 – potrivit art. 153 alin. (9) lit. a), b), d) și e), în forma aplicabilă la momentul respectiv.

2. Nu toate situațiile de anulare a codului de TVA sunt vizate

Este important de observat că Legea nr. 177/2026 nu instituie o anulare generală a tuturor obligațiilor de TVA stabilite contribuabililor care au avut codul de TVA anulat.

Textul legii enumeră expres cazurile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA pentru care se aplică facilitatea.

Prin urmare, înainte de a considera că o decizie de impunere intră sub incidența noii legi, trebuie verificat temeiul juridic în baza căruia a fost anulat codul de TVA, precum și temeiul în baza căruia ANAF a stabilit diferențele respective.

3. Facilitate distinctă pentru cooperativele agricole

Legea reglementează separat situația cooperativelor agricole constituite potrivit Legii nr. 566/2004.

În cazul acestora se anulează diferențele de TVA și accesoriile aferente stabilite prin decizie de impunere pentru TVA aferentă achizițiilor de utilaje agricole pentru care cooperativele și-au exercitat dreptul de deducere.

Pentru această categorie, perioada avută în vedere este: 9 ianuarie 2024 – 27 august 2026.

Prin urmare, facilitatea acordată cooperativelor agricole are atât un obiect, cât și o perioadă de aplicare diferite față de măsura referitoare la contribuabilii cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată.

4. Ce se întâmplă dacă obligațiile au fost deja plătite

Aceasta este una dintre cele mai importante prevederi ale Legii nr. 177/2026.

Faptul că un contribuabil a achitat între timp obligațiile stabilite de ANAF nu îl exclude de la beneficiul măsurii.

Obligațiile principale și/sau accesoriile care intră în categoriile prevăzute de lege și care au fost deja stinse prin una dintre modalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală se restituie contribuabilului.

Există însă o diferență procedurală esențială: anularea obligațiilor se realizează din oficiu, în timp ce restituirea sumelor deja stinse se face la cererea contribuabilului.

În consecință, contribuabilii care se încadrează în prevederile Legii nr. 177/2026 și au achitat sumele respective ar trebui să identifice deciziile de impunere și plățile efectuate, pentru a putea solicita restituirea.

5. Un nou termen de prescripție pentru solicitarea restituirii

Legea conține și o prevedere favorabilă în ceea ce privește prescripția.

Pentru sumele care pot fi restituite în baza acestei legi, termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026.

Prin urmare, punctul de plecare este 27 august 2026, nu data la care contribuabilul a efectuat inițial plata obligației fiscale.

6. Excepție importantă: TVA înscrisă în factură sau colectată de la beneficiar

Facilitatea nu se aplică fără excepții.

Legea stabilește expres că nu beneficiază de anulare obligațiile aferente operațiunilor pentru care contribuabilul:

• a înscris distinct TVA în facturi sau în documente echivalente; sau
• a colectat integral ori parțial TVA de la beneficiari.

Aceste împrejurări trebuie să fie constatate de organul fiscal.

Această limitare este importantă deoarece mecanismul instituit de lege nu trebuie interpretat ca o anulare generală a TVA aferente tuturor operațiunilor realizate în perioada în care contribuabilul nu avea un cod valid de TVA.

7. ANAF nu va mai emite noi decizii de impunere pentru aceste obligații

Legea nu se limitează la ștergerea unor sume deja stabilite.

Pentru perioadele și obligațiile care intră sub incidența sa, organul fiscal nu mai emite decizii de impunere de natura celor care fac obiectul anulării.

Regula se aplică:

• pentru prima categorie, perioadelor fiscale începând cu 1 ianuarie 2019 și până la intrarea în vigoare a legii;
• pentru cooperativele agricole, perioadei începând cu 9 ianuarie 2024 și până la intrarea în vigoare a legii.

Există și situația intermediară în care ANAF a emis deja decizia de impunere înainte de intrarea în vigoare a legii, dar aceasta nu a fost încă comunicată contribuabilului.

În acest caz, decizia nu mai este comunicată, iar obligațiile sunt scoase din evidența analitică pe plătitor pe baza unui borderou de scădere.

8. Anularea se face din oficiu

Pentru obligațiile care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contribuabilul nu trebuie să formuleze o cerere pentru a beneficia de anulare.

Organul fiscal competent trebuie să efectueze din oficiu anularea, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care va fi comunicată contribuabilului.

Trebuie făcută din nou distincția între:

• obligație încă existentă → anulare din oficiu de către ANAF;

• obligație deja stinsă → restituire la cererea contribuabilului.

Această diferență va fi importantă în practică.

9. Ce ar trebui să verifice contribuabilii

Societățile care au avut în trecut codul de TVA anulat și au fost supuse unor inspecții fiscale ar trebui să verifice în special deciziile de impunere primite, perioada pentru care au fost stabilite diferențele, motivul anulării codului de TVA și dacă sumele au fost sau nu achitate.

Nu orice sumă stabilită în legătură cu anularea codului de TVA intră automat sub incidența Legii nr. 177/2026.

Pentru sumele deja achitate, verificarea este cu atât mai importantă, deoarece restituirea nu operează automat, fiind necesară formularea unei cereri.

10. Procedura concretă urmează să fie stabilită de ANAF

Legea stabilește mecanismul de principiu, însă detaliile practice vor fi reglementate ulterior.

Președintele ANAF trebuie să aprobe procedura de aplicare prin ordin, care urmează să fie emis în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Prin această procedură ar trebui clarificate modalitatea efectivă de identificare și anulare a obligațiilor, precum și aspectele administrative privind restituirea sumelor deja stinse.

Concluzie

Legea nr. 177/2026 introduce o facilitate fiscală țintită, nu o amnistie generală de TVA. Principalii beneficiari sunt contribuabilii cărora le-au fost stabilite anumite diferențe de TVA în contextul anulării înregistrării în scopuri de TVA, pentru perioade fiscale începând cu 1 ianuarie 2019, precum și cooperativele agricole în situația specială prevăzută de lege.

Efectele pot fi semnificative: obligațiile neachitate eligibile se anulează din oficiu, sumele eligibile deja stinse pot fi restituite la cerere, iar ANAF nu mai poate emite noi decizii de impunere pentru obligațiile și perioadele acoperite de lege.

Pentru contribuabilii care au avut codul de TVA anulat și au primit în trecut decizii de impunere, Legea nr. 177/2026 justifică o reverificare a situației fiscale, inclusiv a sumelor deja achitate.

Legea nr. 177/2026 intră în vigoare la 27 august 2026, iar următorul element important de urmărit este publicarea ordinului ANAF privind procedura efectivă de aplicare.

Contractul de vânzare-cumpărare auto s-a modificat. Noul formular 2026 ITL 054 se utilizează din 17 august 2026

Persoanele fizice și juridice care vând sau cumpără autovehicule trebuie să utilizeze un nou model al Contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport. Formularul din 2016 a fost înlocuit cu modelul 2026 ITL 054, care actualizează atât situația fiscală a cumpărătorului, cât și termenul pentru transcrierea dreptului de proprietate.

Modificarea a fost introdusă prin Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Finanțelor și Ministerului Afacerilor Interne nr. 772/966/123/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 680 din 17 august 2026.

Ordinul a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 17 august 2026.

Ce a fost modificat

Actul normativ modifică Ordinul nr. 1.069/1.578/114/2016, prin care fusese aprobat formularul utilizat anterior pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport.

Articolul 2 al ordinului din 2016 prevede acum aprobarea formularului tipizat „Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport” – model 2026 ITL 054. Totodată, vechea anexă nr. 2 a fost înlocuită integral cu noul formular.

Prin urmare, pentru operațiunile realizate după intrarea în vigoare a ordinului trebuie utilizat modelul actualizat, nu formularul 2016 ITL 054.

Noul formular poate fi consultat în anexa Ordinului nr. 772/966/123/2026.

Și cumpărătorul trebuie verificat din punct de vedere fiscal

Principala noutate a formularului este introducerea verificării situației fiscale a cumpărătorului.

Până acum, formularul conținea cartușul prin care organul fiscal local confirma că vânzătorul nu avea datorii la bugetul local. Modelul 2026 ITL 054 conține și un cartuș distinct, denumit cartușul D, destinat cumpărătorului.

Prin completarea acestuia, organul fiscal local atestă că dobânditorul mijlocului de transport nu înregistrează debite la bugetul local, conform art. 159 alin. (5²) din Codul de procedură fiscală.

Cartușele referitoare la cumpărător sunt completate de organul fiscal local în raza căruia acesta își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Dacă organul fiscal completează cartușul D, nu mai este necesară eliberarea unui certificat de atestare fiscală separat pentru cumpărător. Un mecanism similar funcționează și pentru vânzător, prin completarea cartușului B.

Această modificare adaptează formularul la regula potrivit căreia atât persoana care înstrăinează vehiculul, cât și persoana care îl dobândește trebuie să îndeplinească cerințele privind obligațiile datorate bugetului local.

Termenul pentru transcriere este menționat corect: 90 de zile

O altă modificare importantă privește termenul în care cumpărătorul trebuie să solicite transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Vechiul formular din 2016 menționa un termen de 30 de zile. Între timp, legislația rutieră a stabilit un termen de 90 de zile, însă modelul contractului nu fusese actualizat în mod corespunzător.

Noul formular 2026 ITL 054 menționează expres termenul de 90 de zile de la data încheierii contractului.

Ordinul nu introduce însă un termen nou, ci corelează formularul administrativ cu termenul care exista deja în legislația rutieră.

Cumpărătorul trebuie să respecte acest termen și să efectueze formalitățile necesare pentru transcrierea vehiculului pe numele său. Simplul fapt că transmiterea dreptului de proprietate este înregistrată în evidențele fiscale nu produce efectul juridic al transcrierii în evidența autorității de înmatriculare.

Alte actualizări ale formularului

Modelul 2026 ITL 054 conține și o serie de actualizări tehnice necesare pentru adaptarea documentului la formele actuale de identificare și la diferitele categorii de mijloace de transport.

Printre acestea se regăsesc:

• includerea cărții electronice de identitate și a cărții de identitate simple între documentele care pot fi înscrise în contract;
• actualizarea rubricilor referitoare la identificarea părților;
• utilizarea rubricii „capacitatea cilindrică/kW”, relevantă și pentru mijloacele de transport pentru care puterea este exprimată în kW;
• actualizarea informațiilor completate de organele fiscale locale;
• introducerea cartușului fiscal destinat cumpărătorului;
• menționarea termenului de 90 de zile pentru transcriere.

Cine trebuie să utilizeze noul formular

Noul model se utilizează pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport de către:

• persoane fizice;
• persoane juridice;
• asociații și alte entități;
• persoane care vând sau cumpără autoturisme, motociclete, remorci ori alte mijloace de transport supuse înmatriculării sau înregistrării.

Formularul este relevant atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, precum și pentru organele fiscale locale unde aceștia sunt înregistrați.

Ce trebuie să verifice vânzătorul și cumpărătorul

Înainte de semnarea și depunerea documentelor, părțile ar trebui să verifice următoarele elemente:

1. formularul utilizat să poarte denumirea „Model 2026 ITL 054”;
2. datele de identificare ale vânzătorului și cumpărătorului să fie complete și corecte;
3. datele vehiculului să corespundă certificatului de înmatriculare și cărții de identitate a vehiculului;
4. prețul și data înstrăinării să fie menționate fără neconcordanțe;
5. situația obligațiilor fiscale locale să permită completarea cartușelor fiscale;
6. exemplarele contractului să fie depuse la autoritățile competente;
7. cumpărătorul să solicite transcrierea dreptului de proprietate în termen de 90 de zile.

Utilizarea unui formular vechi poate conduce la solicitarea refacerii documentelor sau la întârzieri în efectuarea formalităților fiscale și de înmatriculare.

Concluzie

Începând cu 17 august 2026, contractele pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport trebuie întocmite folosind modelul actualizat 2026 ITL 054.

Cea mai importantă schimbare este verificarea situației fiscale a cumpărătorului, pe lângă cea a vânzătorului. De asemenea, formularul indică acum corect termenul de 90 de zile pentru transcrierea vehiculului și cuprinde rubrici adaptate documentelor de identitate și mijloacelor de transport actuale.

Persoanele care urmează să vândă sau să cumpere un vehicul trebuie să verifice modelul formularului înainte de semnare și să nu mai utilizeze exemplarele vechi ale contractului din 2016.

Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

• misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
• personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
• organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
• membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
• forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
• forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

• primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
• lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
• obținerea documentului după finalizarea inspecției;
• situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

• dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
• dacă operațiunea este acoperită de scutire;
• dacă certificatul de scutire există;
• dacă acesta este autentificat corespunzător;
• dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.

Cheltuieli deductibile, deductibile limitat și nedeductibile la calculul impozitului pe profit în 2026

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor este: „Pot să trec această cheltuială pe firmă și este deductibilă fiscal?”

Răspunsul nu depinde doar de existența unei facturi. Din punct de vedere fiscal, o cheltuială înregistrată în contabilitate poate fi deductibilă integral, deductibilă numai în anumite limite sau complet nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Regulile principale sunt prevăzute de art. 25 din Codul fiscal.

Regula generală: cheltuiala trebuie să fie legată de activitatea economică

Principiul de bază este relativ simplu: sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să poată demonstra existența unei legături între cheltuiala efectuată și activitatea sa.

În această categorie pot intra, în funcție de activitatea societății, cheltuieli precum:

• chiria spațiilor utilizate pentru desfășurarea activității;
• utilitățile;
• serviciile contabile, juridice sau de consultanță;
• achizițiile de materiale și consumabile;
• serviciile informatice;
• publicitatea și promovarea;
• costurile cu personalul;
• alte cheltuieli necesare desfășurării activității.

Codul fiscal stabilește expres că sunt deductibile și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate camerelor de comerț și industrie, organizațiilor patronale și organizațiilor sindicale.

Cheltuielile cu salariile sunt, în principiu, deductibile

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cu excepțiile prevăzute expres de Codul fiscal.

De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru salariații care lucrează în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Prin urmare, costurile cu personalul reprezintă, ca regulă generală, cheltuieli recunoscute fiscal, însă pentru anumite beneficii acordate salariaților există plafoane sau condiții speciale.

Cheltuielile de protocol: deductibilitate limitată la 2%

Cheltuielile de protocol nu sunt deductibile integral.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%, aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.

În calcul intră și TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil atunci când valoarea acestora depășește 100 lei.

Este importantă diferența dintre înregistrarea contabilă și tratamentul fiscal. O cheltuială de protocol poate fi înregistrată integral în contabilitate, însă partea care depășește plafonul fiscal devine cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.

Cheltuielile sociale: plafon de până la 5% din cheltuielile cu salariile

O altă categorie importantă o reprezintă cheltuielile sociale.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În această categorie pot intra, printre altele:

• ajutoarele de înmormântare;
• ajutoarele pentru boli grave și incurabile;
• ajutoarele pentru naștere;
• ajutoarele pentru proteze;
• anumite ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii;
• cadourile în bani sau în natură oferite salariaților și copiilor minori ai acestora;
• tichetele cadou;
• tichetele culturale;
• tichetele de creșă;
• anumite servicii turistice sau de tratament acordate angajaților și membrilor familiilor acestora;
• alte cheltuieli cu caracter social prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.

Educația timpurie: până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil

Codul fiscal include în categoria cheltuielilor sociale și sumele achitate de angajator pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie.

Limita fiscală este de 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.

Acest beneficiu trebuie analizat atât din perspectiva impozitului pe profit, cât și a regulilor privind veniturile salariale.

Tichetele de masă și voucherele de vacanță

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă și voucherele de vacanță acordate de angajatori sunt incluse de Codul fiscal în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată, potrivit condițiilor stabilite de legislația aplicabilă.

Autoturismele utilizate și în scop personal: deductibilitate de 50%

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri în practică este cel al autoturismelor utilizate atât pentru activitatea societății, cât și în scop personal.

Pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal, 50% din cheltuielile aferente sunt deductibile.

Regula se referă la vehicule cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg și maximum 9 locuri, inclusiv locul conducătorului auto.

Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Există însă situații în care cheltuielile pot fi integral deductibile, de exemplu pentru anumite vehicule utilizate pentru:

• servicii de urgență;
• pază și protecție;
• curierat;
• activitatea agenților de vânzări și achiziții;
• transport de persoane cu plată;
• taximetrie;
• închiriere;
• școli de șoferi;
• vehicule care reprezintă marfă în scop comercial.

Cheltuielile cu amortizarea autoturismelor nu intră însă în această limitare de 50%, având propriile reguli fiscale.

Atenție la autoturismele persoanelor cu funcții de conducere

Pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale unei persoane juridice există o regulă suplimentară de deductibilitate: cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt recunoscute fiscal, potrivit regulilor aplicabile cheltuielilor auto, pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Sediul firmei aflat într-o locuință

În situația în care sediul societății se află într-o locuință proprietate personală și spațiul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede o limitare.

Este deductibilă în proporție de 50% valoarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații corespunzătoare suprafeței puse la dispoziția contribuabilului prin contract.

Există o regulă similară pentru sediul social achiziționat de societate într-o clădire de locuințe atunci când acesta nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică.

Dacă sediul aflat în patrimoniul societății este utilizat în scop personal de către acționari sau asociați, cheltuielile pot fi considerate efectuate în favoarea acestora și devin nedeductibile.

Ce cheltuieli sunt nedeductibile?

Codul fiscal enumeră o serie de cheltuieli care nu pot diminua rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit

Cheltuiala cu propriul impozit pe profit al societății este nedeductibilă.

În aceeași categorie intră anumite diferențe de impozit aferente anilor precedenți sau anului curent și alte impozite menționate expres de Codul fiscal.

Amenzile și penalitățile datorate autorităților

Dobânzile și majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate autorităților române sau străine sunt, în principiu, nedeductibile fiscal.

Există o excepție pentru cele aferente contractelor încheiate cu respectivele autorități.

Prin urmare, o amendă primită de societate poate fi înregistrată în contabilitate, dar nu va diminua profitul impozabil.

Bunurile lipsă sau degradate

Cheltuielile cu stocurile sau mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal stabilește însă mai multe excepții, printre care bunurile:

• distruse în urma unor calamități naturale sau cauze de forță majoră;
• asigurate;
• degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea lor;
• aflate în anumite situații reglementate de legislația privind diminuarea risipei alimentare;
• al căror termen de valabilitate sau de expirare este depășit, în condițiile legii.

Cheltuielile efectuate în favoarea asociaților

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile, cu excepția plăților pentru bunuri livrate sau servicii prestate societății la prețul de piață.

Această regulă este importantă mai ales în cazul în care societatea suportă cheltuieli cu caracter personal pentru asociați sau acționari.

Simpla existență a unei facturi emise pe societate nu transformă automat o cheltuială personală într-o cheltuială deductibilă.

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile sunt, de asemenea, nedeductibile.

Dacă evidența contabilă nu permite identificarea directă a acestor cheltuieli, Codul fiscal prevede utilizarea unei metode raționale de alocare a cheltuielilor comune și de administrare.

Facturile emise de contribuabili inactivi

O atenție deosebită trebuie acordată furnizorilor declarați inactivi fiscal.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza documentelor emise de un contribuabil declarat inactiv sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal prevede totuși anumite excepții, inclusiv pentru unele achiziții realizate în cadrul procedurilor de executare silită sau de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

Verificarea situației fiscale a furnizorilor poate preveni astfel consecințe fiscale importante.

Sponsorizările nu sunt cheltuieli deductibile în sensul obișnuit

Sponsorizarea are un regim fiscal distinct.

Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat sunt încadrate ca nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, însă societatea poate scădea sponsorizarea din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:

• 0,75% din cifra de afaceri;
• 20% din impozitul pe profit datorat.

Pentru sponsorizările acordate entităților fără scop lucrativ și unităților de cult, beneficiarul trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este, așadar, important să nu confundăm deductibilitatea unei cheltuieli cu scăderea unei sume direct din impozitul pe profit.

Noutate aplicabilă din 2026: stimulent fiscal pentru listarea la bursă

Codul fiscal conține și un stimulent destinat societăților care își admit acțiunile la tranzacționare.

Pentru cheltuielile aferente procesului de admitere și menținere la tranzacționare a acțiunilor pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare se acordă o deducere suplimentară de 50% la calculul rezultatului fiscal.

Facilitatea se aplică atât cheltuielilor aferente admiterii la tranzacționare, cât și cheltuielilor de menținere la tranzacționare înregistrate în primul an fiscal ulterior admiterii.

Potrivit prevederilor citate din OUG nr. 8/2026, această facilitate se aplică începând cu anul fiscal 2026.

Deductibil contabil nu înseamnă automat deductibil fiscal

Aceasta este probabil cea mai importantă idee pentru antreprenori.

O societate poate avea o cheltuială:

înregistrată corect în contabilitate, dar care, la calculul impozitului pe profit, să fie:

• integral deductibilă;
• deductibilă numai într-o anumită proporție;
• deductibilă numai în limita unui plafon;
• complet nedeductibilă.

Diferențele dintre tratamentul contabil și cel fiscal sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal și, implicit, a impozitului pe profit datorat.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate înregistrează în cursul anului:

• 10.000 lei cheltuieli cu servicii necesare activității;
• 4.000 lei cheltuieli de protocol;
• 6.000 lei amenzi;
• 12.000 lei cheltuieli aferente unui autoturism utilizat atât în interesul societății, cât și personal.

Cheltuielile de 10.000 lei aferente serviciilor pot fi integral deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității economice și sunt documentate corespunzător.

Cheltuielile de protocol vor fi deductibile numai în limita plafonului fiscal.

Amenzile de 6.000 lei vor fi nedeductibile.

Pentru autoturism, în condițiile aplicării limitării prevăzute de Codul fiscal, numai 50% din cheltuielile respective vor fi deductibile.

Acest exemplu arată de ce valoarea totală a cheltuielilor din contabilitate nu este neapărat egală cu valoarea cheltuielilor care diminuează profitul impozabil.

Ce ar trebui să verifice o societate înainte de a considera o cheltuială deductibilă?

În practică, analiza nu ar trebui să se oprească la întrebarea „avem factură?”.

Trebuie verificate cel puțin:

1. legătura cheltuielii cu activitatea economică;
2. documentele justificative;
3. existența unor plafoane de deductibilitate;
4. eventuala utilizare personală a bunului sau serviciului;
5. regulile fiscale speciale aplicabile categoriei respective;
6. situația fiscală a furnizorului, acolo unde aceasta influențează deductibilitatea;
7. tratamentul TVA, care poate fi diferit de cel aplicabil impozitului pe profit.

Concluzie

Regula potrivit căreia „orice factură emisă pe firmă este deductibilă” este greșită.

Codul fiscal pornește de la principiul că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, dar stabilește numeroase situații în care deductibilitatea este limitată sau chiar exclusă.

Autoturismele utilizate mixt, protocolul, cheltuielile sociale, sponsorizările, amenzile, cheltuielile efectuate în beneficiul asociaților sau documentele primite de la contribuabili inactivi sunt numai câteva dintre situațiile în care tratamentul fiscal trebuie analizat separat.

De aceea, înainte de închiderea perioadei fiscale și calcularea impozitului pe profit, este recomandată verificarea distinctă a cheltuielilor deductibile, deductibile limitat și nedeductibile.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.