Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

• misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
• personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
• organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
• membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
• forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
• forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

• primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
• lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
• obținerea documentului după finalizarea inspecției;
• situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

• dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
• dacă operațiunea este acoperită de scutire;
• dacă certificatul de scutire există;
• dacă acesta este autentificat corespunzător;
• dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.

Cheltuieli deductibile, deductibile limitat și nedeductibile la calculul impozitului pe profit în 2026

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor este: „Pot să trec această cheltuială pe firmă și este deductibilă fiscal?”

Răspunsul nu depinde doar de existența unei facturi. Din punct de vedere fiscal, o cheltuială înregistrată în contabilitate poate fi deductibilă integral, deductibilă numai în anumite limite sau complet nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Regulile principale sunt prevăzute de art. 25 din Codul fiscal.

Regula generală: cheltuiala trebuie să fie legată de activitatea economică

Principiul de bază este relativ simplu: sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să poată demonstra existența unei legături între cheltuiala efectuată și activitatea sa.

În această categorie pot intra, în funcție de activitatea societății, cheltuieli precum:

• chiria spațiilor utilizate pentru desfășurarea activității;
• utilitățile;
• serviciile contabile, juridice sau de consultanță;
• achizițiile de materiale și consumabile;
• serviciile informatice;
• publicitatea și promovarea;
• costurile cu personalul;
• alte cheltuieli necesare desfășurării activității.

Codul fiscal stabilește expres că sunt deductibile și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate camerelor de comerț și industrie, organizațiilor patronale și organizațiilor sindicale.

Cheltuielile cu salariile sunt, în principiu, deductibile

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cu excepțiile prevăzute expres de Codul fiscal.

De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru salariații care lucrează în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Prin urmare, costurile cu personalul reprezintă, ca regulă generală, cheltuieli recunoscute fiscal, însă pentru anumite beneficii acordate salariaților există plafoane sau condiții speciale.

Cheltuielile de protocol: deductibilitate limitată la 2%

Cheltuielile de protocol nu sunt deductibile integral.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%, aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.

În calcul intră și TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil atunci când valoarea acestora depășește 100 lei.

Este importantă diferența dintre înregistrarea contabilă și tratamentul fiscal. O cheltuială de protocol poate fi înregistrată integral în contabilitate, însă partea care depășește plafonul fiscal devine cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.

Cheltuielile sociale: plafon de până la 5% din cheltuielile cu salariile

O altă categorie importantă o reprezintă cheltuielile sociale.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În această categorie pot intra, printre altele:

• ajutoarele de înmormântare;
• ajutoarele pentru boli grave și incurabile;
• ajutoarele pentru naștere;
• ajutoarele pentru proteze;
• anumite ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii;
• cadourile în bani sau în natură oferite salariaților și copiilor minori ai acestora;
• tichetele cadou;
• tichetele culturale;
• tichetele de creșă;
• anumite servicii turistice sau de tratament acordate angajaților și membrilor familiilor acestora;
• alte cheltuieli cu caracter social prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.

Educația timpurie: până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil

Codul fiscal include în categoria cheltuielilor sociale și sumele achitate de angajator pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie.

Limita fiscală este de 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.

Acest beneficiu trebuie analizat atât din perspectiva impozitului pe profit, cât și a regulilor privind veniturile salariale.

Tichetele de masă și voucherele de vacanță

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă și voucherele de vacanță acordate de angajatori sunt incluse de Codul fiscal în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată, potrivit condițiilor stabilite de legislația aplicabilă.

Autoturismele utilizate și în scop personal: deductibilitate de 50%

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri în practică este cel al autoturismelor utilizate atât pentru activitatea societății, cât și în scop personal.

Pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal, 50% din cheltuielile aferente sunt deductibile.

Regula se referă la vehicule cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg și maximum 9 locuri, inclusiv locul conducătorului auto.

Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Există însă situații în care cheltuielile pot fi integral deductibile, de exemplu pentru anumite vehicule utilizate pentru:

• servicii de urgență;
• pază și protecție;
• curierat;
• activitatea agenților de vânzări și achiziții;
• transport de persoane cu plată;
• taximetrie;
• închiriere;
• școli de șoferi;
• vehicule care reprezintă marfă în scop comercial.

Cheltuielile cu amortizarea autoturismelor nu intră însă în această limitare de 50%, având propriile reguli fiscale.

Atenție la autoturismele persoanelor cu funcții de conducere

Pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale unei persoane juridice există o regulă suplimentară de deductibilitate: cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt recunoscute fiscal, potrivit regulilor aplicabile cheltuielilor auto, pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Sediul firmei aflat într-o locuință

În situația în care sediul societății se află într-o locuință proprietate personală și spațiul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede o limitare.

Este deductibilă în proporție de 50% valoarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații corespunzătoare suprafeței puse la dispoziția contribuabilului prin contract.

Există o regulă similară pentru sediul social achiziționat de societate într-o clădire de locuințe atunci când acesta nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică.

Dacă sediul aflat în patrimoniul societății este utilizat în scop personal de către acționari sau asociați, cheltuielile pot fi considerate efectuate în favoarea acestora și devin nedeductibile.

Ce cheltuieli sunt nedeductibile?

Codul fiscal enumeră o serie de cheltuieli care nu pot diminua rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit

Cheltuiala cu propriul impozit pe profit al societății este nedeductibilă.

În aceeași categorie intră anumite diferențe de impozit aferente anilor precedenți sau anului curent și alte impozite menționate expres de Codul fiscal.

Amenzile și penalitățile datorate autorităților

Dobânzile și majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate autorităților române sau străine sunt, în principiu, nedeductibile fiscal.

Există o excepție pentru cele aferente contractelor încheiate cu respectivele autorități.

Prin urmare, o amendă primită de societate poate fi înregistrată în contabilitate, dar nu va diminua profitul impozabil.

Bunurile lipsă sau degradate

Cheltuielile cu stocurile sau mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal stabilește însă mai multe excepții, printre care bunurile:

• distruse în urma unor calamități naturale sau cauze de forță majoră;
• asigurate;
• degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea lor;
• aflate în anumite situații reglementate de legislația privind diminuarea risipei alimentare;
• al căror termen de valabilitate sau de expirare este depășit, în condițiile legii.

Cheltuielile efectuate în favoarea asociaților

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile, cu excepția plăților pentru bunuri livrate sau servicii prestate societății la prețul de piață.

Această regulă este importantă mai ales în cazul în care societatea suportă cheltuieli cu caracter personal pentru asociați sau acționari.

Simpla existență a unei facturi emise pe societate nu transformă automat o cheltuială personală într-o cheltuială deductibilă.

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile sunt, de asemenea, nedeductibile.

Dacă evidența contabilă nu permite identificarea directă a acestor cheltuieli, Codul fiscal prevede utilizarea unei metode raționale de alocare a cheltuielilor comune și de administrare.

Facturile emise de contribuabili inactivi

O atenție deosebită trebuie acordată furnizorilor declarați inactivi fiscal.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza documentelor emise de un contribuabil declarat inactiv sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal prevede totuși anumite excepții, inclusiv pentru unele achiziții realizate în cadrul procedurilor de executare silită sau de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

Verificarea situației fiscale a furnizorilor poate preveni astfel consecințe fiscale importante.

Sponsorizările nu sunt cheltuieli deductibile în sensul obișnuit

Sponsorizarea are un regim fiscal distinct.

Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat sunt încadrate ca nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, însă societatea poate scădea sponsorizarea din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:

• 0,75% din cifra de afaceri;
• 20% din impozitul pe profit datorat.

Pentru sponsorizările acordate entităților fără scop lucrativ și unităților de cult, beneficiarul trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este, așadar, important să nu confundăm deductibilitatea unei cheltuieli cu scăderea unei sume direct din impozitul pe profit.

Noutate aplicabilă din 2026: stimulent fiscal pentru listarea la bursă

Codul fiscal conține și un stimulent destinat societăților care își admit acțiunile la tranzacționare.

Pentru cheltuielile aferente procesului de admitere și menținere la tranzacționare a acțiunilor pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare se acordă o deducere suplimentară de 50% la calculul rezultatului fiscal.

Facilitatea se aplică atât cheltuielilor aferente admiterii la tranzacționare, cât și cheltuielilor de menținere la tranzacționare înregistrate în primul an fiscal ulterior admiterii.

Potrivit prevederilor citate din OUG nr. 8/2026, această facilitate se aplică începând cu anul fiscal 2026.

Deductibil contabil nu înseamnă automat deductibil fiscal

Aceasta este probabil cea mai importantă idee pentru antreprenori.

O societate poate avea o cheltuială:

înregistrată corect în contabilitate, dar care, la calculul impozitului pe profit, să fie:

• integral deductibilă;
• deductibilă numai într-o anumită proporție;
• deductibilă numai în limita unui plafon;
• complet nedeductibilă.

Diferențele dintre tratamentul contabil și cel fiscal sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal și, implicit, a impozitului pe profit datorat.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate înregistrează în cursul anului:

• 10.000 lei cheltuieli cu servicii necesare activității;
• 4.000 lei cheltuieli de protocol;
• 6.000 lei amenzi;
• 12.000 lei cheltuieli aferente unui autoturism utilizat atât în interesul societății, cât și personal.

Cheltuielile de 10.000 lei aferente serviciilor pot fi integral deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității economice și sunt documentate corespunzător.

Cheltuielile de protocol vor fi deductibile numai în limita plafonului fiscal.

Amenzile de 6.000 lei vor fi nedeductibile.

Pentru autoturism, în condițiile aplicării limitării prevăzute de Codul fiscal, numai 50% din cheltuielile respective vor fi deductibile.

Acest exemplu arată de ce valoarea totală a cheltuielilor din contabilitate nu este neapărat egală cu valoarea cheltuielilor care diminuează profitul impozabil.

Ce ar trebui să verifice o societate înainte de a considera o cheltuială deductibilă?

În practică, analiza nu ar trebui să se oprească la întrebarea „avem factură?”.

Trebuie verificate cel puțin:

1. legătura cheltuielii cu activitatea economică;
2. documentele justificative;
3. existența unor plafoane de deductibilitate;
4. eventuala utilizare personală a bunului sau serviciului;
5. regulile fiscale speciale aplicabile categoriei respective;
6. situația fiscală a furnizorului, acolo unde aceasta influențează deductibilitatea;
7. tratamentul TVA, care poate fi diferit de cel aplicabil impozitului pe profit.

Concluzie

Regula potrivit căreia „orice factură emisă pe firmă este deductibilă” este greșită.

Codul fiscal pornește de la principiul că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, dar stabilește numeroase situații în care deductibilitatea este limitată sau chiar exclusă.

Autoturismele utilizate mixt, protocolul, cheltuielile sociale, sponsorizările, amenzile, cheltuielile efectuate în beneficiul asociaților sau documentele primite de la contribuabili inactivi sunt numai câteva dintre situațiile în care tratamentul fiscal trebuie analizat separat.

De aceea, înainte de închiderea perioadei fiscale și calcularea impozitului pe profit, este recomandată verificarea distinctă a cheltuielilor deductibile, deductibile limitat și nedeductibile.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.

Frauda de TVA de tip carusel: cum funcționează și ce riscuri există pentru firme

 

Frauda de TVA de tip carusel reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de fraudă fiscală întâlnite în tranzacțiile intracomunitare.

La nivel european, această schemă este cunoscută și sub denumirea de MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud, respectiv fraudă intracomunitară prin intermediul unui comerciant care „dispare” fără să achite TVA datorată bugetului.

Problema este importantă nu doar pentru autoritățile fiscale. Și o societate care desfășoară activități comerciale reale poate ajunge într-un lanț de tranzacții suspect dacă nu își verifică suficient partenerii de afaceri.

Ce este frauda de TVA de tip carusel?

Mecanismul pornește de la regulile aplicabile tranzacțiilor între persoane impozabile din state diferite ale Uniunii Europene.

În anumite condiții, livrarea intracomunitară este tratată fără colectarea TVA în statul furnizorului, iar achiziția este declarată în statul cumpărătorului.

Frauda apare atunci când una dintre societățile implicate într-un lanț comercial colectează TVA din tranzacțiile interne, dar nu o mai plătește bugetului de stat.

Firma respectivă poate deveni ceea ce este denumit în practica europeană „missing trader” – comerciant dispărut.

Ulterior, bunurile pot circula prin alte societăți și chiar între mai multe state, creând un lanț complex de operațiuni. În formele sofisticate ale fraudei, bunurile pot reveni în circuit, de unde provine denumirea de fraudă „carusel”.

De ce este posibilă o astfel de fraudă?

Sistemul european de TVA presupune un tratament special pentru tranzacțiile intracomunitare între firme.

Într-o tranzacție legitimă, acest sistem facilitează comerțul dintre statele membre.

Într-o schemă frauduloasă, însă, poate fi exploatat intervalul dintre momentul în care o societate încasează TVA de la client și momentul în care ar trebui să o vireze statului.

Dacă societatea dispare sau devine insolvabilă înainte de achitarea taxei, bugetul public poate suferi o pierdere.

Un exemplu simplificat

Pentru înțelegerea mecanismului, putem lua un exemplu general.

O societate dintr-un stat membru al Uniunii Europene livrează bunuri către o societate din România în cadrul unei operațiuni intracomunitare.

Societatea din România revinde ulterior bunurile pe piața internă și facturează TVA cumpărătorului.

Într-o situație normală, TVA colectată trebuie declarată și plătită statului.

Într-o schemă frauduloasă, societatea care a încasat TVA poate să nu o mai achite și să dispară.

Bunurile pot fi ulterior revândute prin mai multe societăți, iar una dintre firmele aflate mai departe în lanț poate solicita deducerea sau rambursarea TVA.

Astfel, statul poate ajunge să ramburseze o taxă care nu a fost niciodată efectiv încasată de la societatea care trebuia să o plătească.

De unde vine denumirea de „carusel”?

În variantele complexe ale schemei, aceleași bunuri sau tranzacții economice similare pot circula printr-un lanț de societăți din mai multe state.

Circuitul poate ajunge să se repete, astfel încât bunurile să fie tranzacționate succesiv între companii, uneori revenind către o zonă din care au plecat.

De aici provine termenul de „carusel de TVA”.

Scopul economic real al tranzacțiilor poate deveni secundar, obiectivul fraudei fiind obținerea unui avantaj nelegal din sistemul de TVA.

Nu toate firmele din lanț sunt neapărat complice

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pentru antreprenori.

Un lanț de fraudă poate conține:

• firme care participă în mod intenționat;
• societăți interpuse;
• companii cu o existență foarte scurtă;
• firme reale care nu cunosc întreaga structură a tranzacțiilor.

Din acest motiv, o societate poate ajunge să cumpere sau să vândă bunuri într-un circuit problematic fără să fi organizat frauda.

Totuși, lipsa verificărilor comerciale rezonabile poate crea probleme importante în cazul unui control fiscal.

Ce semnale de alarmă ar trebui să urmărească firmele?

O tranzacție nu devine frauduloasă doar pentru că există unul dintre semnele de mai jos. Însă acumularea mai multor elemente neobișnuite justifică verificări suplimentare.

Printre semnalele de risc se pot afla:

• partener comercial recent înființat, fără istoric economic relevant;
• prețuri neobișnuit de mici față de piață;
• marje comerciale foarte reduse pentru produse cu valoare mare;
• volume importante de tranzacții fără o infrastructură comercială corespunzătoare;
• modificări frecvente ale sediului, administratorilor sau asociaților;
• conturi bancare sau modalități de plată neobișnuite;
• refuzul furnizorului de a furniza documente comerciale normale;
• existența unor intermediari fără un rol economic evident;
• transportul bunurilor care nu poate fi documentat în mod coerent;
• tranzacții succesive desfășurate într-un interval foarte scurt.

Niciun astfel de element nu dovedește singur existența fraudei. El poate însă indica necesitatea unei analize suplimentare înainte de efectuarea tranzacției.

De ce este importantă verificarea partenerilor?

În materie de TVA, simpla existență a unei facturi nu este întotdeauna suficientă pentru eliminarea tuturor riscurilor fiscale.

Societatea trebuie să poată demonstra realitatea tranzacției și, atunci când circumstanțele o justifică, că a acționat cu diligența normală a unui operator economic.

De aceea, înaintea unor tranzacții importante sau neobișnuite este recomandată verificarea partenerului comercial.

În funcție de situație, pot fi analizate existența juridică a firmei, codul de TVA, reprezentanții acesteia, activitatea declarată, documentele contractuale și documentele privind transportul și recepția bunurilor.

Documentele comerciale sunt foarte importante

În cazul unui control fiscal, este esențial ca firma să poată demonstra că tranzacția a avut un conținut economic real.

În practică, trebuie păstrate documentele relevante pentru operațiune, cum ar fi contractele, comenzile, facturile, documentele de transport, recepțiile, corespondența comercială și dovezile de plată.

Pentru tranzacțiile intracomunitare, documentarea transportului bunurilor și verificarea statutului fiscal al partenerului sunt deosebit de importante.

Care pot fi consecințele fiscale?

Atunci când autoritățile fiscale identifică un circuit suspect, pot analiza întregul lanț de tranzacții.

În funcție de situația concretă și de probele existente, consecințele pentru contribuabili pot include:

• refuzul dreptului de deducere a TVA;
• refuzul unei rambursări de TVA;
• stabilirea unor obligații fiscale suplimentare;
• dobânzi și penalități;
• măsuri asigurătorii;
• sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni.

Consecințele diferă însă în funcție de implicarea concretă a fiecărei societăți și de împrejurările tranzacțiilor.

Autoritățile fiscale pot analiza întregul circuit

Frauda de tip carusel este prin natura sa transfrontalieră, astfel că autoritățile fiscale din statele membre fac schimb de informații.

La nivel european funcționează Eurofisc, rețeaua prin care administrațiile fiscale cooperează și schimbă informații pentru identificarea rapidă a rețelelor de fraudă de TVA.

Analizele pot urmări relațiile dintre furnizori și clienți, declarațiile privind operațiunile intracomunitare, tranzacțiile succesive și neconcordanțele dintre informațiile declarate în diferite state.

Digitalizarea raportărilor fiscale permite autorităților să identifice astfel de circuite mult mai repede decât în trecut.

Ce rol au e-Factura, SAF-T și analiza de risc?

În România, dezvoltarea raportărilor electronice permite ANAF să dispună de un volum din ce în ce mai mare de date privind tranzacțiile contribuabililor.

Informațiile provenite din sisteme precum RO e-Factura și SAF-T pot fi corelate cu declarațiile fiscale și cu alte baze de date.

Acest lucru nu înseamnă că orice diferență identificată reprezintă fraudă.

Înseamnă însă că tranzacțiile neobișnuite, neconcordanțele sau circuitele comerciale atipice pot fi identificate mai ușor și selectate pentru verificări.

Frauda de tip carusel produce pierderi foarte mari în UE

Frauda MTIC reprezintă una dintre cele mai serioase forme de fraudă transfrontalieră în materie de TVA.

Pierderile nu afectează doar bugetele publice. Ele creează și concurență neloială.

O societate care nu plătește TVA colectată își poate permite să vândă bunurile la prețuri sub nivelul practicat de firmele care își achită corect obligațiile fiscale.

Din acest motiv, combaterea fraudei de TVA reprezintă o prioritate atât pentru administrațiile fiscale naționale, cât și pentru instituțiile europene.

Ce ar trebui să facă o firmă înaintea unei tranzacții cu risc ridicat?

Cea mai bună protecție este existența unor proceduri interne rezonabile de verificare.

O societate ar trebui să poată răspunde la câteva întrebări simple:

Cine este partenerul nostru comercial?

Are capacitatea reală de a furniza bunurile respective?

Prețul și condițiile tranzacției au o justificare economică?

Putem demonstra transportul și recepția bunurilor?

Plata se efectuează către partenerul contractual și printr-o modalitate normală?

Documentele comerciale sunt coerente între ele?

Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, tranzacția trebuie analizată înainte de efectuare, nu doar după apariția unui control fiscal.

Concluzie

Frauda de TVA de tip carusel exploatează mecanismul TVA aplicabil comerțului intracomunitar și implică, de regulă, lanțuri de societăți în care cel puțin un operator colectează TVA fără să o vireze bugetului.

În formele complexe, tranzacțiile sunt repetate prin mai multe societăți și jurisdicții, ceea ce face dificilă identificarea rapidă a beneficiarilor reali ai fraudei.

Pentru firmele care desfășoară operațiuni intracomunitare, principala măsură de protecție este documentarea temeinică a tranzacțiilor și verificarea rezonabilă a partenerilor comerciali, mai ales atunci când condițiile tranzacției sunt neobișnuite.

O ofertă foarte avantajoasă, un furnizor necunoscut sau un lanț comercial inutil de complicat nu reprezintă automat fraudă, dar pot justifica verificări suplimentare înainte de asumarea riscului fiscal.

TVA în România în 2026: cote, plafon, deducere și obligații pentru firme

 

Taxa pe valoarea adăugată – TVA – este unul dintre cele mai importante impozite indirecte din România și afectează aproape orice societate care desfășoară activități economice.

Regulile sunt prevăzute în Titlul VII din Codul fiscal, iar în 2026 firmele trebuie să țină cont atât de cotele de TVA aplicabile, cât și de plafonul pentru regimul special de scutire, regulile privind deducerea taxei, exigibilitatea, facturarea și declararea.

Codul fiscal definește TVA ca fiind un impozit indirect datorat bugetului statului.

Ce este TVA?

TVA este o taxă aplicată, în principiu, asupra livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care intră în sfera de aplicare a taxei.

Pentru o operațiune obișnuită, o societate înregistrată în scopuri de TVA poate:

• colecta TVA la vânzări;
• deduce TVA aferentă anumitor achiziții;
• plăti la buget diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă, dacă taxa colectată este mai mare;
• solicita reportarea sau, în condițiile legii, rambursarea diferenței atunci când TVA deductibilă este mai mare.

Din punct de vedere fiscal, este importantă diferența dintre:

TVA colectată – taxa aferentă operațiunilor taxabile efectuate de firmă;

și

TVA deductibilă – taxa aferentă achizițiilor pentru care sunt îndeplinite condițiile legale de deducere.

Ce operațiuni sunt impozabile în România?

Pentru ca o livrare de bunuri sau o prestare de servicii să fie impozabilă în România, Codul fiscal stabilește mai multe condiții cumulative.

În principal, trebuie să existe o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată, locul operațiunii să fie în România, operațiunea să fie realizată de o persoană impozabilă care acționează ca atare și să rezulte dintr-o activitate economică.

Importurile și anumite achiziții intracomunitare sunt, de asemenea, operațiuni care pot fi impozabile în România.

Acesta este motivul pentru care, în cazul operațiunilor internaționale, nu este suficient să verificăm doar unde este stabilit furnizorul sau clientul. Trebuie determinat în primul rând locul operațiunii din punct de vedere TVA.

Care este cota standard de TVA în 2026?

În 2026, cota standard de TVA este de 21%.

Aceasta se aplică operațiunilor impozabile care nu sunt scutite de TVA și pentru care Codul fiscal nu prevede aplicarea unei cote reduse.

Exemplu:

O societate prestează servicii în valoare de 10.000 lei, pentru care se aplică cota standard.

TVA:

10.000 lei × 21% = 2.100 lei

Valoarea totală a facturii:

12.100 lei

Cota redusă de TVA de 11%

Codul fiscal prevede și o cotă redusă de 11% pentru anumite categorii de bunuri și servicii.

Printre acestea se regăsesc, în condițiile prevăzute de lege:

• medicamentele de uz uman;
• anumite alimente și băuturi destinate consumului uman și animal;
• serviciile de alimentare cu apă și canalizare;
• apa pentru irigații în agricultură;
• anumite îngrășăminte, pesticide, semințe și servicii agricole;
• manualele școlare, cărțile, ziarele și revistele;
• accesul la muzee, castele, monumente, grădini zoologice și botanice;
• anumite livrări de lemn de foc;
• energia termică pentru anumite categorii de beneficiari;
• anumite locuințe cu caracter social;
• serviciile de cazare;
• serviciile de restaurant și catering, cu excepțiile prevăzute de lege.

Aplicarea cotei reduse trebuie însă analizată concret pentru fiecare produs sau serviciu.

Faptul că un produs aparține unei categorii generale, de exemplu „alimente”, nu înseamnă automat că i se aplică 11%.

Există alimente pentru care nu se aplică 11%?

Da.

Codul fiscal prevede expres mai multe excepții.

De exemplu, cota redusă nu se aplică în același mod anumitor:

• băuturi alcoolice;
• băuturi nealcoolice încadrate la codul NC 2202;
• alimente cu zahăr adăugat de minimum 10 g/100 g produs, cu anumite excepții;
• suplimente alimentare.

Pentru aceste produse trebuie verificată încadrarea exactă înainte de stabilirea cotei TVA.

Cine este persoană impozabilă din punct de vedere TVA?

Codul fiscal consideră persoană impozabilă orice persoană care desfășoară independent activități economice, indiferent de scopul sau rezultatul activității.

Activitățile economice includ activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, profesiilor liberale și exploatarea bunurilor în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Această definiție este mai largă decât noțiunea obișnuită de „societate comercială”.

Plafonul de scutire TVA este de 395.000 lei

În 2026, persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală nu depășește:

395.000 lei

poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici.

Aceasta este una dintre cele mai importante reguli pentru firmele mici.

Aplicarea regimului special înseamnă, în principal, că firma nu colectează TVA pentru operațiunile care intră sub incidența scutirii.

Ce intră în calculul plafonului de 395.000 lei?

Plafonul nu trebuie confundat pur și simplu cu totalul tuturor sumelor care intră în contul societății.

Cifra de afaceri relevantă pentru regimul TVA se determină potrivit regulilor speciale din Codul fiscal.

În aceasta intră, în principiu, valoarea anumitor:

• livrări de bunuri;
• prestări de servicii;
• operațiuni scutite cu drept de deducere;
• anumite operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă nu sunt accesorii activității principale.

În schimb, Codul fiscal exclude din această cifră de afaceri, printre altele, anumite livrări de active fixe corporale și transferuri de active necorporale.

De aceea, plafonul trebuie urmărit pe baza regulilor fiscale specifice TVA, nu doar pe baza cifrei de afaceri contabile din balanță.

Poți deveni plătitor de TVA înainte de atingerea plafonului?

Da.

O firmă care se află sub plafonul de 395.000 lei poate opta pentru aplicarea regimului normal de TVA.

Această opțiune poate fi utilă, de exemplu, atunci când societatea:

• are investiții importante cu TVA;
• lucrează în principal cu clienți plătitori de TVA;
• efectuează operațiuni pentru care statutul de persoană înregistrată în scopuri de TVA este comercial sau fiscal mai avantajos.

Decizia trebuie însă analizată înainte, deoarece înregistrarea TVA aduce și obligații administrative suplimentare.

Ce se întâmplă când depășești plafonul?

Dacă societatea depășește plafonul de scutire, apare obligația de înregistrare în scopuri de TVA în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Potrivit formei actuale a reglementării, înregistrarea este valabilă de la data depășirii plafonului, în situațiile prevăzute de lege.

Din acest motiv, plafonul trebuie urmărit permanent și nu doar la sfârșitul anului.

Pentru firmele care se apropie de 395.000 lei, contabilul ar trebui să monitorizeze evoluția operațiunilor în cursul anului.

Ce înseamnă regimul special de scutire?

O societate care aplică regimul special pentru întreprinderile mici:

• nu colectează TVA pentru operațiunile care intră în regimul de scutire;
• nu are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor în condițiile regimului normal;
• nu are voie să înscrie TVA pe factură sau pe un alt document.

Acesta este un aspect important.

A fi „neplătitor de TVA” nu înseamnă că TVA dispare din costurile firmei.

De exemplu, dacă societatea cumpără un calculator cu TVA, taxa achitată furnizorului reprezintă, în principiu, un cost pentru societatea care nu are drept de deducere.

Ce este dreptul de deducere a TVA?

Pentru firmele înregistrate în scopuri de TVA, dreptul de deducere este unul dintre mecanismele esențiale ale taxei.

În principiu, o persoană înregistrată în scopuri de TVA poate scădea din TVA colectată taxa pentru care a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Exemplu simplificat:

TVA colectată din vânzări: 10.000 lei

TVA deductibilă aferentă achizițiilor: 7.000 lei

Diferența:

3.000 lei TVA de plată

Dacă situația este inversă, poate rezulta TVA de recuperat/reportat.

Nu orice TVA de pe o factură este automat deductibilă

Existența unei facturi cu TVA nu înseamnă automat că taxa poate fi dedusă.

Trebuie îndeplinite atât condițiile de fond, cât și cele de formă prevăzute de legislație.

În practică, trebuie analizat dacă achiziția este destinată activității economice și operațiunilor care permit exercitarea dreptului de deducere, precum și dacă există documentele justificative necesare.

Pentru anumite categorii de cheltuieli, dreptul de deducere poate fi limitat sau poate necesita îndeplinirea unor condiții suplimentare.

Ce se întâmplă dacă factura ajunge mai târziu?

Dacă dreptul de deducere a luat naștere, dar condițiile necesare nu sunt încă îndeplinite sau firma nu a primit documentele justificative, deducerea poate fi exercitată ulterior, în condițiile și în termenul prevăzut de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.

Această situație apare frecvent în practică atunci când documentele sunt primite cu întârziere.

TVA colectată și TVA deductibilă nu trebuie confundate

Pentru antreprenori, poate fi utilă o formulă simplă:

TVA colectată = TVA aferentă vânzărilor

TVA deductibilă = TVA aferentă achizițiilor pentru care există drept de deducere

Diferența dintre cele două determină, în principal, poziția de TVA a societății pentru perioada fiscală.

Dar calculul concret poate include și ajustări, regularizări, taxare inversă, TVA la încasare și alte operațiuni speciale.

Ce este TVA la încasare?

Sistemul TVA la încasare reprezintă un regim special în care exigibilitatea TVA este legată, în condițiile stabilite de Codul fiscal, de încasarea contravalorii facturilor.

Regulile sunt diferite de regimul normal și trebuie urmărite atât de furnizor, cât și de beneficiar.

În plus, atunci când intervine o schimbare a cotei TVA, Codul fiscal conține reguli speciale privind regimul aplicabil operațiunilor aflate în sistemul TVA la încasare.

Începând cu 1 martie 2026, plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este de 5.000.000 lei. Începând cu 1 ianuarie 2027, plafonul crește la 5.500.000 lei.

Sistemul TVA la încasare este opțional și poate fi aplicat, în principal, de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, dacă cifra de afaceri relevantă nu depășește plafonul prevăzut de lege.

Cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului nu este identică cu cifra de afaceri contabilă. Pentru acest plafon se ia în calcul valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării sau prestării este considerat în străinătate.

Ce este o livrare intracomunitară?

Codul fiscal definește livrarea intracomunitară ca fiind o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru.

În condițiile prevăzute de Codul fiscal, anumite livrări intracomunitare pot fi scutite de TVA cu drept de deducere.

Acest lucru nu trebuie confundat cu o operațiune „fără TVA” în sensul lipsei obligațiilor fiscale.

În practică trebuie verificate, printre altele:

• statutul fiscal al beneficiarului;
• codul de TVA;
• transportul bunurilor într-un alt stat membru;
• documentele justificative;
• obligațiile declarative.

Ce este achiziția intracomunitară?

O achiziție intracomunitară presupune, în esență, dobândirea dreptului de a dispune de bunuri mobile corporale transportate dintr-un stat membru într-un alt stat membru.

Pentru o societate românească, achizițiile de bunuri de la furnizori din alte state membre UE pot genera obligații de TVA în România.

Tratamentul diferă însă în funcție de statutul fiscal al cumpărătorului și de natura operațiunii.

Exportul și livrarea intracomunitară nu sunt același lucru

O livrare către Germania, Franța sau Ungaria poate reprezenta o operațiune intracomunitară.

O livrare către Statele Unite, Regatul Unit sau alte state din afara teritoriului UE reprezintă, în principiu, o operațiune cu o țară terță și poate intra în regimul exporturilor.

Cele două situații au reguli diferite privind TVA și documentele justificative.

Scutit cu drept de deducere versus scutit fără drept de deducere

Aceasta este una dintre diferențele esențiale din materia TVA.

Codul fiscal distinge între:

operațiuni scutite cu drept de deducere – nu se colectează TVA pentru operațiune, dar se poate păstra dreptul de deducere pentru achizițiile aferente;

și

operațiuni scutite fără drept de deducere – nu se colectează TVA, dar taxa aferentă achizițiilor nu poate fi dedusă în aceleași condiții.

Codul fiscal enumeră separat aceste categorii.

De aceea, formularea „operațiune scutită de TVA” nu este suficientă pentru stabilirea tratamentului fiscal.

Factura și TVA

Factura reprezintă unul dintre documentele esențiale în materia TVA.

Codul fiscal reglementează conținutul și condițiile de facturare, iar pentru operațiunile dintre persoane impozabile stabilite în România trebuie avute în vedere și regulile RO e-Factura.

În practică, o factură trebuie analizată nu doar din perspectiva valorii sale, ci și a:

• datei;
• cotei TVA;
• bazei de impozitare;
• naturii operațiunii;
• eventualelor mențiuni obligatorii;
• statutului fiscal al furnizorului și beneficiarului.

Ce declarații depune o firmă plătitoare de TVA?

În funcție de activitatea societății, pot apărea mai multe obligații declarative.

Printre cele mai cunoscute se află:

• decontul de TVA – formularul 300;
• declarația recapitulativă cod 390 pentru operațiuni intracomunitare;
• declarația informativă cod 394;
• RO e-Factura;
• SAF-T.

Obligațiile trebuie stabilite în funcție de statutul fiscal și operațiunile efectiv desfășurate.

TVA nu este doar problema contabilului

Una dintre cele mai frecvente greșeli ale antreprenorilor este analizarea TVA abia după ce operațiunea a avut loc.

Uneori tratamentul TVA trebuie stabilit înainte de semnarea contractului sau emiterea facturii.

Este important mai ales în cazul:

• tranzacțiilor imobiliare;
• operațiunilor intracomunitare;
• importurilor și exporturilor;
• serviciilor prestate către sau primite de la firme din străinătate;
• avansurilor;
• livrărilor cu instalare;
• tranzacțiilor complexe;
• aplicării cotei reduse.

O încadrare greșită poate conduce la TVA suplimentară, dobânzi și penalități.

Cele mai frecvente greșeli privind TVA

În practică, apar frecvent probleme precum:

• aplicarea unei cote de TVA greșite;
• depășirea plafonului fără înregistrarea corespunzătoare;
• deducerea TVA fără îndeplinirea condițiilor;
• tratarea incorectă a operațiunilor intracomunitare;
• confundarea operațiunilor scutite cu drept de deducere cu cele fără drept de deducere;
• calcularea greșită a exigibilității;
• neefectuarea ajustărilor de TVA;
• emiterea incorectă a facturilor de corecție;
• necorelarea decontului TVA cu evidența contabilă și celelalte raportări fiscale.

De ce este importantă reconcilierea TVA?

O firmă ar trebui să verifice periodic concordanța dintre:

• contabilitate;
• jurnalele TVA;
• decontul 300;
• declarația informativă 394;
• declarația recapitulativă 390 pentru operațiuni intracomunitare;
• RO e-Factura;
• SAF-T;
• declarația intrastat;
• RO E-transport;
• operațiunile intracomunitare.

Digitalizarea administrației fiscale permite ANAF să compare tot mai ușor informațiile raportate prin sisteme diferite.

Din acest motiv, diferențele neexplicate pot genera notificări sau verificări.

Concluzie

TVA este unul dintre cele mai complexe domenii ale fiscalității, deoarece nu presupune doar aplicarea unui procent asupra unei facturi.

Pentru stabilirea corectă a tratamentului trebuie analizate: natura operațiunii, locul acesteia, statutul fiscal al părților, cota aplicabilă, exigibilitatea, dreptul de deducere și obligațiile declarative.

În 2026, cota standard de TVA este de 21%, iar pentru anumite bunuri și servicii se aplică o cotă redusă de 11%.

Pentru întreprinderile mici, plafonul regimului special de scutire este de 395.000 lei, dar societățile pot opta, în condițiile legii, pentru aplicarea regimului normal de TVA și înainte de atingerea plafonului.

Pentru antreprenori, cea mai sigură abordare este ca tranzacțiile neobișnuite sau cu valori importante să fie analizate fiscal înainte de facturare, nu după apariția unei probleme.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în 2026: plafon, condiții și cota de impozitare

Regimul de impozitare a microîntreprinderilor a suferit numeroase modificări în ultimii ani, iar în 2026 regulile sunt semnificativ diferite față de cele aplicabile anterior.

Una dintre cele mai importante modificări este reducerea plafonului de încadrare la 100.000 euro, alături de menținerea condiției privind existența cel puțin a unui salariat și aplicarea unei cote unice de impozitare de 1%.

În plus, plafonul nu se verifică întotdeauna doar la nivelul unei singure societăți. În cazul întreprinderilor legate, veniturile trebuie cumulate, ceea ce poate determina pierderea regimului de microîntreprindere chiar dacă firma analizată individual se află sub limita de 100.000 euro.

Ce este o microîntreprindere în 2026?

Potrivit Codului fiscal, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Pentru aplicarea regimului în anul 2026, una dintre condițiile esențiale este ca veniturile relevante să nu fi depășit echivalentul în lei al sumei de: 100.000 euro.

Echivalentul în lei se determină utilizând cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care au fost înregistrate veniturile.

Prin OUG nr. 8/2026, plafonul de 100.000 euro este aplicabil inclusiv pentru verificarea încadrării ca microîntreprindere în anul fiscal 2026.

Care sunt condițiile pentru aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor?

Pentru ca o societate să poată aplica regimul micro în 2026 trebuie, în principal, să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

• să fie persoană juridică română;
• veniturile relevante să nu depășească echivalentul a 100.000 euro;
• capitalul social să fie deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
• societatea să nu se afle în dizolvare urmată de lichidare;
• să aibă cel puțin un salariat;
• să respecte regula referitoare la deținerea a peste 25% din capital sau drepturile de vot;
• să fi depus la termen situațiile financiare anuale, dacă avea această obligație.

Toate aceste condiții trebuie analizate împreună.

Faptul că o firmă realizează venituri sub 100.000 euro nu înseamnă, de unul singur, că poate aplica automat regimul micro.

Cota de impozitare este de 1%

Începând cu regulile aplicabile în 2026, cota de impozitare asupra veniturilor microîntreprinderilor este: 1%.

Dispare astfel sistemul anterior în care existau situații în care se aplicau cote diferite, inclusiv cota de 3%.

Impozitul se aplică asupra bazei impozabile determinate potrivit art. 53 din Codul fiscal.

Exemplu simplificat:

O microîntreprindere înregistrează într-un trimestru venituri impozabile de:

100.000 lei

Impozitul datorat:

100.000 lei × 1% = 1.000 lei

Trebuie însă avut în vedere că baza impozabilă fiscală nu este întotdeauna identică cu totalul tuturor veniturilor înregistrate în contabilitate.

Condiția privind existența unui salariat

Una dintre condițiile importante pentru păstrarea regimului micro este existența a cel puțin unui salariat.

În sensul Codului fiscal, prin salariat se înțelege, în principal, persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă.

Condiția poate fi însă îndeplinită și în alte situații.

De exemplu, sunt luate în considerare și contractele individuale de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi.

De asemenea, condiția poate fi considerată îndeplinită prin existența unui contract de administrare sau mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Ce se întâmplă dacă pleacă singurul salariat?

Dacă microîntreprinderea are un singur salariat și contractul acestuia încetează, societatea are posibilitatea să angajeze o altă persoană.

Condiția privind existența salariatului rămâne îndeplinită dacă noul salariat este angajat în termen de:

30 de zile de la încetarea raportului de muncă.

Contractul noului salariat trebuie să fie încheiat pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată de cel puțin 12 luni.

Dacă societatea nu angajează o altă persoană în termenul prevăzut de lege, va trece la impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă.

Ce se întâmplă dacă salariatul are contractul suspendat?

Codul fiscal prevede și reguli speciale pentru suspendarea raportului de muncă.

În anumite situații, condiția privind existența unui salariat rămâne îndeplinită dacă suspendarea este pentru o perioadă mai mică de 30 de zile și situația apare pentru prima dată în anul fiscal respectiv.

Există și o regulă specială pentru concediul pentru incapacitate temporară de muncă.

În acest caz, condiția privind salariatul este considerată îndeplinită dacă perioada cumulată a concediului medical pe întreg anul fiscal nu depășește 30 de zile.

Regula unei singure microîntreprinderi

O altă condiție esențială este cea referitoare la deținerea participațiilor.

Dacă un asociat sau acționar deține, direct sau indirect, peste 25% din capital, titlurile de participare sau drepturile de vot la mai multe societăți care ar îndeplini condițiile pentru aplicarea regimului micro, acesta trebuie să stabilească o singură persoană juridică ce va aplica impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Cu alte cuvinte, în cazul unei participații mai mari de 25%, nu pot fi menținute simultan mai multe microîntreprinderi pentru același asociat, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Stabilirea societății care rămâne micro trebuie efectuată până la 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.

Celelalte societăți vor aplica impozitul pe profit.

Plafonul de 100.000 euro se verifică și împreună cu întreprinderile legate

Aceasta este una dintre cele mai importante reguli ale regimului micro și una care poate genera probleme în practică.

Pentru verificarea plafonului de 100.000 euro nu se iau în considerare întotdeauna numai veniturile societății analizate.

În cazul existenței unor întreprinderi legate, veniturile acestora se cumulează.

Prin urmare, este posibil ca o societate să aibă individual venituri de numai 60.000 euro și totuși să nu poată aplica regimul micro dacă veniturile cumulate cu cele ale întreprinderilor legate depășesc plafonul de 100.000 euro.

Când sunt considerate două societăți întreprinderi legate?

Codul fiscal reglementează mai multe situații.

În principal, legătura poate exista atunci când:

• o societate deține direct sau indirect peste 25% într-o altă societate;
• o societate este deținută în proporție de peste 25% de o altă societate;
• aceeași persoană deține direct sau indirect peste 25% în două sau mai multe societăți;
• există drepturi de numire sau revocare a administratorilor ori a majorității membrilor organelor de conducere.

În astfel de cazuri, la verificarea plafonului fiscal trebuie analizate veniturile cumulate ale entităților legate.

PFA-ul asociatului poate influența plafonul micro

O regulă deosebit de importantă se aplică atunci când asociatul unei societăți desfășoară și activitate economică independentă.

Dacă un asociat deține, direct sau indirect, peste 25% în societate și desfășoară activitate prin:

• PFA;
• întreprindere individuală;
• întreprindere familială;
• altă formă de organizare fără personalitate juridică,

veniturile sau, după caz, norma de venit aferentă activității respective trebuie luate în considerare la verificarea plafonului în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Această regulă este importantă deoarece plafonul de 100.000 euro poate fi depășit prin cumul chiar dacă veniturile SRL-ului, analizate separat, sunt sub limită.

Exemplu privind întreprinderile legate

Presupunem că o persoană deține:

• 100% din Societatea A;
• 60% din Societatea B.

Societatea A realizează venituri de 60.000 euro, iar Societatea B de 50.000 euro.

Analizată separat, fiecare societate este sub plafonul de 100.000 euro.

Însă, deoarece sunt îndeplinite condițiile privind întreprinderile legate:

60.000 + 50.000 = 110.000 euro

Plafonul este depășit.

Prin urmare, simpla verificare individuală a cifrei de afaceri a fiecărei societăți poate conduce la o concluzie fiscală greșită.

Situațiile financiare trebuie depuse la termen

Pentru aplicarea regimului micro, societatea trebuie să fi depus în termen situațiile financiare anuale dacă avea această obligație.

Pentru aplicarea regimului micro în anul 2026, condiția privind depunerea situațiilor financiare se consideră îndeplinită dacă eventualele situații financiare anuale restante au fost depuse până la 31 martie 2026 inclusiv. Această dată nu reprezintă termenul general de depunere a situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2025. Pentru acestea se aplică termenul general prevăzut de legislația contabilă.

Nerespectarea obligației poate conduce la trecerea la impozit pe profit.

Dacă în cursul anului o microîntreprindere nu depune la termen situațiile financiare pentru exercițiul precedent, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită.

În cursul anului fiscal N, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul fiscal se aplică prin referinţă la situaţiile financiare anuale pentru exerciţiul financiar N – 1 şi la termenul de depunere la organele fiscale competente, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Regimul micro este opțional

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este un sistem opțional.

O societate care îndeplinește condițiile prevăzute de Codul fiscal poate opta pentru aplicarea acestuia începând cu anul fiscal următor.

Totuși, o microîntreprindere nu poate decide pur și simplu în timpul anului să treacă la impozitul pe profit.

Opțiunea pentru impozit pe profit poate fi exercitată, în principiu, începând cu anul fiscal următor, cu excepția situațiilor în care Codul fiscal obligă societatea să iasă din sistemul micro.

Ce reguli se aplică firmelor nou-înființate?

O societate nou-înființată poate opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor încă din primul an fiscal.

Pentru aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții de la momentul înregistrării la registrul comerțului.

În ceea ce privește existența salariatului, firma are la dispoziție: 90 de zile inclusiv de la data înregistrării societății pentru îndeplinirea condiției.

Dacă nu angajează un salariat în acest termen, va datora impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care expiră cele 90 de zile.

Ce firme nu pot aplica regimul micro?

Codul fiscal exclude anumite categorii de societăți.

Nu pot aplica regimul micro, între altele, persoanele juridice care desfășoară activități în:

• domeniul bancar;
• asigurări și reasigurări, cu anumite excepții pentru intermediarii secundari;
• piața de capital;
• jocuri de noroc;
• explorarea, dezvoltarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale.

Sunt excluse și anumite fonduri și entități prevăzute expres de Codul fiscal.

Ce se întâmplă dacă se depășește plafonul de 100.000 euro în timpul anului?

Dacă o microîntreprindere realizează în cursul anului venituri mai mari de echivalentul a: 100.000 euro aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.

Limita se verifică pe baza veniturilor cumulate de la începutul anului fiscal.

În cazul întreprinderilor legate, plafonul se verifică și prin cumularea veniturilor acestora, potrivit regulilor speciale.

Vânzarea mijloacelor fixe poate influența plafonul

Pentru verificarea limitei de 100.000 euro se utilizează cifra de afaceri determinată potrivit reglementărilor contabile.

Codul fiscal introduce însă o regulă suplimentară în cazul transferului unor mijloace fixe sau terenuri.

Dacă societatea transferă în cursul anului mai mult de un activ din aceeași subgrupă prevăzută de Catalogul mijloacelor fixe sau mai mult de un teren, veniturile respective se adaugă la calculul cifrei de afaceri pentru verificarea plafonului.

Prin urmare, vânzarea unor active poate determina ieșirea din regimul micro.

Alte situații în care societatea trece la impozit pe profit

Depășirea plafonului nu este singurul motiv pentru ieșirea din sistem.

Microîntreprinderea poate deveni plătitoare de impozit pe profit și atunci când:

• nu mai îndeplinește condiția privind salariatul;
• nu depune la termen situațiile financiare;
• începe să desfășoare activități excluse din regimul micro;
• nu mai respectă regula privind deținerea unei singure microîntreprinderi;
• se modifică alte condiții obligatorii prevăzute de Codul fiscal.

Momentul exact al trecerii la impozit pe profit diferă în funcție de condiția încălcată.

Cum se calculează baza impozabilă?

Impozitul micro nu se aplică pur și simplu asupra tuturor sumelor înregistrate în conturile de venituri.

Regula generală pornește de la veniturile din orice sursă, din care se scad anumite categorii prevăzute expres de Codul fiscal.

Printre acestea se regăsesc, în condițiile legii:

• veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
• veniturile aferente serviciilor în curs de execuție;
• veniturile din producția de imobilizări;
• veniturile din subvenții;
• anumite venituri din provizioane și ajustări;
• anumite despăgubiri;
• veniturile din diferențe de curs valutar;
• anumite venituri financiare;
• dividendele primite de la persoane juridice române;
• anumite dividende primite de la filiale din alte state membre UE;
• bonificațiile acordate de organul fiscal.

În anumite situații, la baza impozabilă se adaugă și elementele prevăzute expres de Codul fiscal.

De aceea, baza impozabilă pentru impozitul micro nu trebuie confundată cu cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului de 100.000 euro.

Sunt două noțiuni fiscale cu scopuri diferite.

Când se calculează și se plătește impozitul?

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează și se plătește trimestrial.

Termenul general este: 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Până la termenul de plată trebuie depusă și declarația fiscală aferentă.

Microîntreprindere nu înseamnă automat impozitare mai avantajoasă

Cota de 1% poate părea foarte redusă, dar trebuie avut în vedere faptul că impozitul este calculat în funcție de venituri, nu de profit.

De exemplu, două societăți cu aceeași cifră de afaceri pot avea niveluri foarte diferite ale profitului.

O societate cu marjă ridicată poate fi avantajată de impozitul de 1%, în timp ce pentru o afacere cu marje foarte mici diferența față de impozitul pe profit poate fi mai redusă.

De aceea, regimul fiscal trebuie analizat împreună cu structura concretă a afacerii.

Ce trebuie să verifice o firmă la începutul fiecărui an?

Pentru aplicarea corectă a regimului micro este recomandată verificarea cel puțin a următoarelor elemente:

1. veniturile realizate la 31 decembrie;
2. existența întreprinderilor legate;
3. participațiile directe și indirecte ale asociaților;
4. eventualele activități ale asociaților prin PFA sau alte forme independente;
5. existența cel puțin a unui salariat;
6. depunerea la termen a situațiilor financiare;
7. natura activităților desfășurate;
8. respectarea condiției privind existența unei singure microîntreprinderi.

În special după reducerea plafonului la 100.000 euro, verificarea întreprinderilor legate devine esențială.

Concluzie

În 2026, regimul microîntreprinderilor este mai restrictiv decât în anii precedenți.

Principalele elemente care trebuie reținute sunt:

plafon de 100.000 euro, cotă de impozitare de 1%, cel puțin un salariat și o singură microîntreprindere pentru asociații care dețin peste 25%, în condițiile Codului fiscal.

În plus, plafonul de 100.000 euro trebuie verificat ținând seama și de întreprinderile legate, inclusiv, în anumite situații, de activitățile desfășurate de asociați prin PFA, întreprinderi individuale sau alte forme de organizare.

O analiză făcută numai pe baza veniturilor unei singure societăți poate conduce astfel la o încadrare fiscală greșită.