Ordinul ANAF nr. 1.074/2026: modele actualizate de certificate fiscale și reguli privind emiterea electronică

Ordinul președintelui ANAF nr. 1.074/2026 actualizează modelele certificatului de înregistrare în scopuri de TVA și certificatului de înregistrare fiscală, precum și regulile privind editarea, semnarea și comunicarea acestora. Prevederile stabilesc expres posibilitatea emiterii pe suport hârtie sau în formă electronică, documentele electronice fiind comunicate prin Spațiul Privat Virtual.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 772 din 11 septembrie 2026 și este în vigoare de la aceeași dată. Acesta modifică Ordinul președintelui ANAF nr. 1.699/2021 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal.

Înlocuirea modelelor de certificate

Prin articolul I punctele 1 și 2, sunt înlocuite anexele nr. 11 și nr. 12 la Ordinul nr. 1.699/2021 cu anexele nr. 1 și nr. 2 la noul ordin.

Acestea cuprind modelele celor două documente:

• certificatul de înregistrare în scopuri de TVA;
• certificatul de înregistrare fiscală.

În continuare, ordinul modifică dispozițiile din anexa nr. 13 referitoare la caracteristicile de editare, întocmirea și circulația acestor certificate.

Certificatul de înregistrare în scopuri de TVA

Articolul I punctul 3 modifică subpunctele 4, 6 și 7 de la punctul XI din anexa nr. 13, dedicat certificatului de înregistrare în scopuri de TVA.

Editarea pe hârtie sau în formă electronică

Certificatul poate fi tipărit pe suport hârtie sau editat în formă electronică.

Pentru varianta pe hârtie, sunt prevăzute două certificate pe o foaie format A4. Pentru varianta electronică, completarea și editarea se realizează prin utilizarea echipamentelor informatice.

Întocmirea și semnarea

Certificatul pe hârtie se întocmește de organul fiscal competent în două exemplare și este semnat de conducătorul organului fiscal emitent.

Certificatul electronic se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat.

Prin urmare, documentul emis electronic are o modalitate de semnare distinctă de cea prevăzută pentru exemplarele pe hârtie.

Comunicarea către contribuabil

În cazul certificatului pe hârtie, un exemplar este destinat contribuabilului, iar cel de-al doilea rămâne la organul fiscal competent.

Certificatul electronic circulă în format electronic și se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii, prin intermediul Spațiului Privat Virtual.

Textul păstrează ambele forme de emitere, fără să prevadă utilizarea exclusivă a formatului electronic.

Certificatul de înregistrare fiscală

Articolul I punctul 4 modifică subpunctele 4, 6 și 7 de la punctul XII din anexa nr. 13, referitor la certificatul de înregistrare fiscală.

Regulile sunt similare celor stabilite pentru certificatul de înregistrare în scopuri de TVA.

Certificatul de înregistrare fiscală poate fi tipărit pe hârtie sau editat electronic. În varianta pe hârtie, se tipăresc două certificate pe o foaie A4, documentul se întocmește în două exemplare și se semnează de conducătorul organului fiscal emitent.

Pentru forma electronică, ordinul prevede completarea și editarea cu ajutorul echipamentelor informatice, precum și semnarea cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat.

Comunicarea documentului electronic către contribuabil se efectuează prin SPV. În cazul documentului pe hârtie, un exemplar ajunge la contribuabil, iar celălalt rămâne la organul fiscal.

Utilizarea formularelor existente până la epuizare

Articolul II reglementează situația formularelor cu regim special aflate deja la dispoziția administrației fiscale sau în curs de aprovizionare.

Formularele „Certificat de înregistrare în scopuri de TVA” și „Certificat de înregistrare fiscală” aflate în stoc ori deja comandate la Compania Națională „Imprimeria Națională” vor fi utilizate de organele fiscale până la epuizarea acestora.

Astfel, înlocuirea modelelor nu determină scoaterea imediată din uz a formularelor existente.

Această regulă privește stocurile de formulare și comenzile deja efectuate. Ordinul nu stabilește o obligație generală pentru contribuabili de a solicita preschimbarea certificatelor anterior eliberate.

Anexele și punerea în aplicare

Potrivit articolului III, anexele nr. 1 și nr. 2 fac parte integrantă din ordin. Articolul IV prevede publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul V stabilește structurile responsabile pentru aplicarea prevederilor:

• Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor;
• Direcția generală de administrare a marilor contribuabili;
• direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și unitățile fiscale subordonate.

Efectele practice pentru contribuabili

Ordinul nr. 1.074/2026 reglementează expres emiterea celor două certificate atât pe hârtie, cât și în formă electronică. Pentru certificatele electronice, semnarea se realizează de Ministerul Finanțelor, în condițiile prevăzute de ordin, iar comunicarea se face prin SPV.

Contribuabilii care primesc un astfel de document prin SPV pot păstra fișierul electronic original, împreună cu celelalte documente de înregistrare fiscală.

Deși denumirea Ordinului nr. 1.699/2021 face referire și la vectorul fiscal, modificările analizate privesc modelele și circuitul certificatelor. Ele nu modifică tipurile de obligații fiscale care formează vectorul fiscal și nu stabilesc noi condiții de înregistrare în scopuri de TVA.

TVA stabilită din oficiu pentru nedepunerea decontului 300: noua procedură aprobată prin Ordinul ANAF nr. 1.022/2026

Nedepunerea decontului de TVA nu mai lasă administrația fiscală fără date pentru determinarea obligației de plată. Prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.022/2026 a fost aprobată o procedură distinctă pentru stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de persoanele impozabile care nu au transmis formularul 300.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 745 din 3 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată. Procedura utilizează informațiile disponibile în decontul precompletat RO e-TVA și în sistemele RO e-Factura și RO e-Case de marcat electronice. Calculul este unul nefavorabil contribuabilului: ANAF ia în considerare integral TVA colectată, dar numai 50% din TVA deductibilă identificată.

Cui i se aplică procedura de impunere din oficiu a TVA

Procedura se aplică persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal care aveau înscrisă în vectorul fiscal obligația de depunere a decontului 300, dar nu l-au transmis pentru perioada fiscală corespunzătoare.

Stabilirea din oficiu poate fi realizată în interiorul termenului de prescripție, separat pentru fiecare lună, trimestru, semestru sau an pentru care decontul lipsește.

Suma stabilită are caracter provizoriu în sensul că este determinată sub rezerva verificării ulterioare. Aceasta nu înlocuiește obligația contribuabilului de a organiza evidența fiscală și de a depune declarațiile prevăzute de lege.

Situațiile în care procedura nu se aplică

ANAF nu aplică această procedură:

• pentru perioadele fiscale în care TVA a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale;
• pentru perioadele pentru care inspecția fiscală a început;
• pentru perioadele supuse unei verificări documentare;
• persoanelor impozabile declarate inactive fiscal, atât timp cât se află în această situație.

Dacă una dintre aceste împrejurări apare după începerea procedurii sau contribuabilul depune decontul lipsă înaintea emiterii deciziei, compartimentul fiscal întrerupe demersul de impunere din oficiu.

Cum identifică ANAF deconturile 300 nedepuse

Verificarea este efectuată informatic pentru fiecare perioadă fiscală. ANAF compară informațiile din Registrul contribuabililor, inclusiv obligația înscrisă în vectorul fiscal, cu evidența deconturilor de TVA depuse.

În cel mult două zile lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere, compartimentul de specialitate întocmește lunar lista L0. Aceasta cuprinde contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA care nu au transmis formularul 300, identificați prin denumire și codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Pentru fiecare persoană din listă se generează automat notificarea privind nedepunerea decontului.

Notificarea nu trebuie ignorată

Notificarea comunicată de ANAF îndeplinește două funcții. Pe de o parte, îl informează pe contribuabil că formularul 300 nu figurează ca depus. Pe de altă parte, îi oferă posibilitatea de a-și exercita dreptul de a fi ascultat înainte de emiterea unei decizii fiscale.

Contribuabilul este avertizat că nedepunerea decontului în termen de 15 zile de la primirea notificării permite organului fiscal să stabilească TVA din oficiu. Pentru audiere, notificarea indică un termen de 5 zile de la primire.

În primele 7 zile de la comunicarea notificării, ANAF actualizează lista inițială și elimină persoanele care:

• au depus decontul 300;
• au justificat cu documente că nu aveau obligația depunerii;
• s-au prezentat la audiere;
• au renunțat în scris la dreptul de a fi ascultate;
• se încadrează într-o situație în care procedura nu este aplicabilă.

Dacă persoana nu depune decontul și nu se prezintă la primul termen pentru audiere, ANAF transmite o invitație pentru un al doilea termen. Această invitație stabilește din nou un interval de 5 zile de la primire.

Formula prin care ANAF calculează TVA din oficiu

După împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea notificării, ANAF definitivează lista contribuabililor pentru care continuă procedura și stabilește suma pe baza datelor fiscale disponibile.

Pentru perioada analizată sunt preluate:

• TVA colectată din decontul precompletat RO e-TVA sau din datele existente în RO e-Factura, RO e-Case de marcat electronice și evidențele fiscale;
• TVA deductibilă identificată în aceleași surse.

În scopul impunerii, valoarea TVA deductibile este diminuată cu 50%. Formula poate fi redată astfel:

TVA stabilită din oficiu = TVA colectată – 50% × TVA deductibilă identificată

De exemplu, dacă sistemele ANAF indică TVA colectată de 20.000 lei și TVA deductibilă de 14.000 lei, calculul nu conduce la diferența normală de 6.000 lei. Pentru impunerea din oficiu se recunosc numai 7.000 lei din TVA deductibilă, astfel încât obligația estimată devine 13.000 lei.

Acest mecanism arată de ce suma stabilită administrativ poate fi considerabil mai mare decât TVA rezultată din contabilitatea completă a societății.

Pragul de 20 de lei pentru emiterea deciziei

Dacă diferența calculată este negativă sau mai mică de 20 lei, organul fiscal nu emite decizie de impunere.

Dacă rezultatul este de minimum 20 lei, ANAF emite, pentru fiecare perioadă fiscală în parte, formularul 192 „Decizie de impunere din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile care nu au depus decontul de taxă pe valoarea adăugată (300)”.

Decizia este titlu de creanță și reprezintă totodată înștiințare de plată. Pentru contribuabilii înrolați în Spațiul privat virtual, comunicarea documentelor se realizează prin SPV.

Când trebuie plătită TVA stabilită din oficiu

Scadența depinde de ziua în care este comunicată decizia:

• pentru o decizie comunicată între 1 și 15 ale lunii, plata se face până la data de 5 a lunii următoare;
• pentru o decizie comunicată între 16 și ultima zi a lunii, plata se face până la data de 20 a lunii următoare.

Neachitarea la scadență determină calcularea obligațiilor fiscale accesorii, potrivit regulilor generale.

Depunerea decontului în 60 de zile anulează impunerea din oficiu

Chiar dacă decizia a fost emisă, contribuabilul mai poate înlocui estimarea ANAF cu propriul decont. Condiția esențială este ca formularul 300 aferent perioadei respective să fie depus în cel mult 60 de zile de la comunicarea deciziei.

În această situație, decizia de impunere se anulează la data depunerii declarației, iar ANAF emite formularul 193 privind anularea deciziei.

Termenul de 60 de zile este unul critic. Dacă decontul este transmis după expirarea lui, acesta nu se mai prelucrează, iar suma stabilită din oficiu rămâne în evidența fiscală. Situația trebuie tratată imediat, nu amânată până în apropierea ultimei zile, deoarece un formular transmis cu erori și respins prin recipisă nu reprezintă un decont valabil depus.

Contestația are un termen diferit: 45 de zile

Decizia de impunere din oficiu poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Acest termen nu trebuie confundat cu intervalul de 60 de zile în care poate fi depus decontul pentru anularea deciziei.

Cele două demersuri au funcții distincte:

• depunerea formularului 300 în termenul de 60 de zile permite declararea situației fiscale reale și conduce la anularea impunerii din oficiu;
• contestația formulată în 45 de zile urmărește verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise de organul fiscal.

Într-un caz concret poate fi necesară folosirea ambelor mecanisme, motiv pentru care termenele trebuie calculate și urmărite separat.

De când se aplică noua procedură

Deși Ordinul nr. 1.022/2026 a intrat în vigoare la 3 septembrie 2026, procedura se aplică obligațiilor de depunere a decontului de TVA începând cu formularul aferent lunii iulie 2024.

Pentru perioadele fiscale anterioare lunii iulie 2024 rămâne aplicabilă procedura reglementată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 962/2016.

Prin urmare, analiza nu trebuie limitată la deconturile devenite scadente după publicarea noului ordin. Pot intra în procedură și declarații restante aferente unor perioade mai vechi, în limitele prevăzute de lege.

Ce trebuie făcut la primirea notificării sau a deciziei

La primirea unei notificări privind nedepunerea formularului 300 este recomandată verificarea imediată a:

1. perioadei fiscale și obligației înscrise în vectorul fiscal;
2. recipisei aferente unei eventuale transmiteri anterioare;
3. jurnalelor de vânzări și cumpărări și a balanței de verificare;
4. concordanței cu RO e-TVA, RO e-Factura și datele caselor de marcat;
5. datei la care notificarea sau decizia a fost comunicată în SPV;
6. termenelor de 5, 15, 45 și 60 de zile relevante situației.

Dacă exista obligația declarativă, soluția prioritară este întocmirea și depunerea corectă a decontului. Dacă obligația nu exista, documentele justificative trebuie transmise organului fiscal fără întârziere.

Concluzie

Ordinul ANAF nr. 1.022/2026 transformă datele deja colectate prin sistemele fiscale digitale într-o bază directă pentru stabilirea TVA din oficiu. Lipsa formularului 300 nu mai înseamnă doar o obligație declarativă neîndeplinită: poate conduce la emiterea rapidă a unui titlu de creanță calculat prin recunoașterea a numai jumătate din TVA deductibilă disponibilă în evidențele ANAF.

Contribuabilul are posibilitatea să oprească procedura prin depunerea decontului înainte de emiterea deciziei sau să obțină anularea deciziei prin transmiterea formularului 300 în termen de 60 de zile de la comunicare. După expirarea acestui interval, efectele devin mult mai greu de înlăturat.

Ordinul ANAF nr. 1.021/2026 modifică Registrul RO e-Factura opțional și formularul 081

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.021/2026 aduce modificări importante procedurii privind Registrul RO e-Factura opțional și formularului 081. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 743 din 3 septembrie 2026 și este în vigoare de la aceeași dată.

Principalele noutăți vizează actualizarea categoriilor de persoane care pot opta pentru utilizarea sistemului RO e-Factura, introducerea posibilității de scoatere din registrul opțional, modificarea formularului 081 și transferarea automată a anumitor entități fără scop patrimonial din Registrul RO e-Factura opțional în Registrul RO e-Factura obligatoriu.

Ce se modifică prin Ordinul ANAF nr. 1.021/2026

Ordinul nr. 1.021/2026 modifică și completează Ordinul președintelui ANAF nr. 3.788/2024, care reglementează organizarea și înscrierea în Registrul RO e-Factura opțional.

O primă modificare privește chiar denumirea formularului 081. Acesta poartă acum denumirea „Cerere privind înregistrarea în/scoaterea din Registrul RO e-Factura opțional”. Noua formulare reflectă faptul că documentul nu mai este utilizat numai pentru înregistrare sau pentru renunțarea la o solicitare aflată în curs, ci și pentru ieșirea efectivă din registru, în cazurile permise de lege.

Totodată, modelul, conținutul și instrucțiunile de completare ale formularului 081 au fost înlocuite și adaptate noilor reguli.

Cine poate opta pentru utilizarea sistemului RO e-Factura

Potrivit procedurii actualizate, următoarele categorii nu au obligația utilizării sistemului național RO e-Factura în situațiile prevăzute de lege, dar pot opta pentru folosirea acestuia:

• persoanele care efectuează livrările de bunuri sau prestările de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j)-n) din Codul fiscal;
• institutele și centrele culturale ale altor state care își desfășoară activitatea în România în baza unor acorduri interguvernamentale;
• agricultorii persoane fizice care aplică regimul special pentru agricultori, reglementat de art. 315^1 din Codul fiscal;
• furnizorii și prestatorii care se identifică fiscal prin cod numeric personal;
• operatorii economici nestabiliți în România, în sensul art. 266 alin. (2) din Codul fiscal, pentru relațiile comerciale B2B sau B2G.

Pentru fiecare persoană înscrisă, registrul conține și categoria din care aceasta face parte. Informația permite delimitarea clară a temeiului în baza căruia a fost exercitată opțiunea.

Operatorii economici nestabiliți în România

Formularul 081 poate fi utilizat și de operatorii economici nestabiliți în România care optează să transmită facturi prin sistemul național RO e-Factura către alți operatori economici sau către autorități și entități contractante.

Aceștia completează secțiunea dedicată din formular, diferențiat în funcție de forma de organizare: persoană juridică, entitate fără personalitate juridică sau persoană fizică. În funcție de relațiile economice desfășurate ori avute în vedere, se bifează utilizarea sistemului pentru relații B2B, B2G sau pentru ambele categorii.

La depunerea inițială a formularului, rubrica privind numărul de evidență nu se completează. Numărul este atribuit ulterior de organul fiscal și este comunicat la adresa de e-mail indicată în formular.

Este important că acest număr de evidență poate fi utilizat exclusiv în cadrul sistemului RO e-Factura. El nu reprezintă un cod de identificare fiscală în România. Dacă operatorul economic devine subiect al unui raport juridic fiscal și dobândește drepturi sau obligații privind creanțele fiscale, acesta trebuie să solicite separat înregistrarea fiscală, potrivit Codului de procedură fiscală.

Cum se face înscrierea în Registrul RO e-Factura opțional

Înscrierea se solicită prin completarea și transmiterea electronică a formularului 081. Formularul se completează cu programul de asistență pus la dispoziție de Centrul Național pentru Informații Financiare și se transmite prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Solicitantul trebuie să bifeze categoria din care face parte și să completeze datele sale de identificare. Dacă formularul este depus prin împuternicit, reprezentant legal sau reprezentant fiscal, se înscriu datele entității pentru care se exercită opțiunea, precum și informațiile referitoare la reprezentare.

Renunțarea la cererea de înregistrare și scoaterea din registru sunt operațiuni diferite

Noul formular 081 păstrează o distincție importantă între renunțarea la cererea de înregistrare și scoaterea din Registrul RO e-Factura opțional.

Renunțarea înainte de înscriere

Secțiunea IV se utilizează atunci când o entitate a transmis o cerere de înregistrare, dar dorește să renunțe la aceasta înainte de data înscrierii efective în registru. În această situație se completează numărul și data formularului 081 prin care a fost exercitată inițial opțiunea.

Scoaterea după înscriere

Noua secțiune V se utilizează de furnizorii sau prestatorii care sunt deja înregistrați în Registrul RO e-Factura opțional și care, în condițiile legii, solicită scoaterea din registru.

Scoaterea produce efecte începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost transmis formularul 081. Prin urmare, simpla depunere a cererii nu determină încetarea imediată a calității de persoană înscrisă în registru.

În practică, înainte de bifarea secțiunii V trebuie verificat dacă persoana se încadrează în categoria pentru care legislația permite ieșirea din registrul opțional și dacă, între timp, nu a intervenit o obligație legală de utilizare a sistemului.

ONG-urile neînregistrate în scopuri de TVA sunt transferate în registrul obligatoriu

O măsură distinctă și cu impact practic imediat privește entitățile fără scop patrimonial.

La intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1.021/2026, asociațiile și fundațiile constituite potrivit OG nr. 26/2000, alte asociații fără scop lucrativ sau patrimonial, partidele politice și cultele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA și care figurau în Registrul RO e-Factura opțional sunt:

• radiate automat din Registrul RO e-Factura opțional;
• înscrise, prin sistemul informatic, în Registrul RO e-Factura obligatoriu.

Operațiunea este realizată informatic, fără ca entitățile vizate să depună formularul 081 pentru această mutare. Registrul obligatoriu este organizat potrivit Ordinului președintelui ANAF nr. 3.789/2024 și formularului 082.

Pentru aceste entități este recomandată verificarea statutului în registru și revizuirea procedurilor interne de emitere și transmitere a facturilor, astfel încât obligațiile aplicabile să fie respectate la termen.

Ce informații cuprinde noul formular 081

În funcție de situația solicitantului, formularul include:

• categoria entității;
• datele de identificare și domiciliul fiscal;
• informațiile privind operatorul economic nestabilit în România;
• adresa din România pentru corespondență, dacă este cazul;
• datele împuternicitului, reprezentantului legal sau reprezentantului fiscal;
• solicitarea de înscriere în registrul opțional;
• opțiunea operatorului nestabilit pentru relații B2B și/sau B2G;
• renunțarea la cererea de înregistrare înainte de înscriere;
• cererea de scoatere din registru după înscriere;
• numele și calitatea persoanei care întocmește declarația.

Formularul se păstrează în format electronic, iar organul fiscal competent are acces la informațiile declarate prin intermediul registrului.

Ce trebuie verificat în practică

Persoanele vizate de noile reguli ar trebui să urmărească cel puțin următoarele aspecte:

1. dacă utilizarea RO e-Factura este opțională sau obligatorie pentru categoria și operațiunile desfășurate;
2. dacă înscrierea existentă în registru corespunde situației fiscale actuale;
3. dacă sunt îndeplinite condițiile pentru scoaterea din registrul opțional;
4. data de la care scoaterea produce efecte;
5. în cazul operatorilor nestabiliți, dacă numărul de evidență este folosit numai pentru RO e-Factura;
6. în cazul ONG-urilor și al celorlalte entități vizate de transfer, dacă înscrierea în registrul obligatoriu a fost operată corect.

Concluzie

Ordinul ANAF nr. 1.021/2026 clarifică administrarea Registrului RO e-Factura opțional și transformă formularul 081 într-un instrument care acoperă întregul parcurs al unei înregistrări: solicitarea înscrierii, renunțarea înainte de înscriere și, atunci când legea permite, scoaterea după înregistrare.

Cea mai importantă modificare pentru entitățile fără scop patrimonial este trecerea automată a asociațiilor, fundațiilor, partidelor politice și cultelor neînregistrate în scopuri de TVA din registrul opțional în Registrul RO e-Factura obligatoriu. Pentru celelalte categorii, trebuie analizate atent natura operațiunilor și temeiul legal aplicabil înainte de transmiterea formularului 081.

Contribuabili inactivi în 2026: când poate ANAF declara o firmă inactivă și cum se face reactivarea

Regimul contribuabililor inactivi este reglementat de art. 92 din Codul de procedură fiscală și are consecințe fiscale importante atât pentru societatea declarată inactivă, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Reglementarea cuprinde situațiile în care ANAF poate declara un contribuabil inactiv, condițiile necesare pentru reactivare și regulile privind înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Contribuabilii inactivi sunt înscriși de ANAF în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, iar declararea unei firme ca inactivă produce consecințe fiscale importante atât pentru societate, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Printre situațiile care pot conduce la inactivitate se regăsesc lipsa declarațiilor fiscale, problemele privind domiciliul fiscal sau sediul social, dar și două situații deosebit de importante pentru societăți: lipsa unui cont de plăți în România și nedepunerea situațiilor financiare anuale într-un anumit termen.

În ce situații poate fi declarat un contribuabil inactiv?

Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică poate fi declarată inactivă dacă se află în una dintre următoarele situații:

• nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• se sustrage controalelor ANAF prin declararea unor date privind domiciliul fiscal care nu permit identificarea sa;
• organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• are înscrisă inactivitatea temporară la registrul comerțului;
• durata de funcționare a societății a expirat;
• societatea nu mai are organe statutare;
• a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

Declararea inactivității nu se produce însă în toate cazurile imediat ce apare situația respectivă. Codul de procedură fiscală stabilește și anumite termene și proceduri pe care ANAF trebuie să le respecte.

Lipsa contului bancar poate determina declararea firmei ca inactivă

O prevedere care merită o atenție deosebită este cea potrivit căreia persoana juridică poate fi declarată inactivă dacă nu are un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului.

Prin urmare, existența contului nu mai trebuie privită exclusiv ca o chestiune operațională privind efectuarea încasărilor și plăților. Lipsa acestuia poate avea consecințe asupra statutului fiscal al societății.

Pentru firmele fără activitate sau pentru societățile păstrate o perioadă îndelungată fără operațiuni, această condiție trebuie avută în vedere chiar dacă societatea nu efectuează în mod curent tranzacții.

Nedepunerea situațiilor financiare anuale poate conduce la inactivitate

O altă situație expres prevăzută pentru persoanele juridice este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

Este importantă formularea legii: declararea inactivității nu intervine chiar în ziua următoare termenului normal de depunere a situațiilor financiare.

Trebuie să treacă 5 luni de la împlinirea termenului legal, fără ca situațiile financiare anuale să fi fost depuse.

Această consecință se adaugă celorlalte efecte și sancțiuni pe care legislația le poate prevedea pentru nerespectarea obligațiilor privind situațiile financiare.

Ce se întâmplă dacă nu este depusă nicio declarație fiscală timp de un semestru?

Codul de procedură fiscală prevede ca motiv distinct de inactivare situația în care contribuabilul nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.

În această situație, declararea în inactivitate nu poate avea loc înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, simpla existență a unor declarații nedepuse trebuie analizată în raport cu condițiile exacte prevăzute de lege și cu procedura urmată de organul fiscal.

Ce se întâmplă dacă societatea nu mai are organe statutare sau îi expiră sediul social?

Două alte situații care pot conduce la declararea inactivității sunt: lipsa organelor statutare și expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

În aceste două cazuri există o garanție procedurală suplimentară.

ANAF trebuie să comunice contribuabilului o notificare referitoare la situația constatată, iar declararea în inactivitate se poate realiza după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea notificării.

Societatea are astfel posibilitatea de a remedia situația înainte de declararea inactivității.

Reguli speciale pentru insolvență, faliment și dizolvare

Codul de procedură fiscală stabilește un regim diferit pentru contribuabilii pentru care:

• s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată;
• s-a intrat în faliment;
• s-a pronunțat sau adoptat o hotărâre de dizolvare.

Aceștia sunt declarați inactivi numai dacă se află în situația privind neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege.

Există reguli speciale și pentru reactivarea acestor contribuabili.

Cum se declară efectiv inactivitatea?

Inactivitatea fiscală nu rezultă doar din faptul că societatea se află într-una dintre situațiile enumerate.

Declararea ca inactiv se efectuează de organul fiscal central prin decizie, potrivit competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Decizia trebuie comunicată contribuabilului.

Acest aspect este important deoarece trebuie făcută diferența între existența unei situații care poate determina inactivarea și declararea efectivă a contribuabilului ca inactiv de către ANAF.

Ce se întâmplă dacă firma rămâne inactivă mai mult de un an?

Reglementarea introduce o consecință foarte serioasă pentru contribuabilii care nu își rezolvă situația.

Dacă un contribuabil declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, intervine mecanismul de dizolvare prevăzut de lege.

În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvarea se realizează potrivit mecanismului prevăzut de art. VIII din Legea nr. 239/2025.

Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât dacă societatea are datorii fiscale, cât și dacă nu înregistrează asemenea obligații, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv situația existenței unor sesizări penale.

Ce se întâmplă în cazul suspendării temporare a activității la ONRC?

Pentru societățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, există o regulă specială.

Cererea de dizolvare nu se formulează după regula generală cât timp operează această situație, ci după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă societatea nu și-a reluat activitatea.

Așadar, suspendarea temporară înregistrată la ONRC nu trebuie confundată cu abandonarea societății.

ANAF trebuie să urmărească și recuperarea obligațiilor fiscale

În perioada relevantă pentru aplicarea măsurilor privind contribuabilul inactiv, organul fiscal trebuie să obțină și să utilizeze din oficiu informațiile și documentele necesare stabilirii obligațiilor fiscale.

Totodată, trebuie întreprinse măsurile legale pentru recuperarea obligațiilor fiscale și bugetare.

Prin urmare, declararea inactivității nu determină dispariția eventualelor datorii ale societății.

Cum poate fi reactivată o firmă?

Condițiile diferă în funcție de motivul pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv.

În principalele situații prevăzute de art. 92, reactivarea presupune cumulativ:

1. îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative prevăzute de lege;

2. inexistența obligațiilor fiscale restante.

În anumite cazuri trebuie eliminată și cauza concretă care a determinat inactivitatea.

De exemplu, dacă problema a fost legată de domiciliul fiscal, ANAF trebuie să constate că societatea funcționează la domiciliul fiscal declarat.

Dacă inactivitatea a rezultat din lipsa unui cont de plăți, contribuabilul trebuie să aibă un cont corespunzător. Dacă motivul a fost nedepunerea situațiilor financiare anuale, trebuie îndeplinită obligația de depunere.

Ce se întâmplă dacă ANAF a declarat firma inactivă din greșeală?

Codul de procedură fiscală reglementează expres și această situație.

Dacă se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal care a emis decizia trebuie să o anuleze.

Foarte important, anularea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.

Există, de asemenea, reguli pentru situația în care instanța dispune suspendarea executării deciziei de declarare în inactivitate. Pe durata suspendării sunt suspendate efectele deciziei, iar contribuabilul este reactivat pentru perioada respectivă.

Registrul contribuabililor inactivi este public

ANAF organizează Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, în care sunt înscrise, printre altele:

• datele de identificare;
• data declarării ca inactiv;
• data reactivării;
• organul fiscal care a emis decizia;
• alte mențiuni relevante.

Registrul este public și poate fi consultat pe site-ul ANAF.

Înscrierea se efectuează după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate sau de reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la comunicare.

De când produce efecte inactivitatea față de partenerii firmei?

Acesta este un detaliu foarte important pentru relațiile comerciale.

Decizia de declarare în inactivitate sau de reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Prin urmare, data înscrierii în registrul public ANAF este esențială atunci când se analizează efectele fiscale asupra partenerilor de afaceri.

Ce efecte fiscale are inactivitatea asupra firmei

Declararea unei firme ca inactivă fiscal nu înseamnă că obligațiile fiscale dispar și nici că societatea nu mai datorează impozite dacă continuă să desfășoare activitate.

Codul fiscal stabilește expres că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive potrivit Codului de procedură fiscală, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii aferente activității desfășurate.

În schimb, pe perioada inactivității, există limitări importante în ceea ce privește deductibilitatea fiscală și TVA.

Cheltuielile și TVA nu sunt deductibile în perioada de inactivitate

Pe durata în care contribuabilul este declarat inactiv, acesta nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor efectuate.

Cu alte cuvinte, dacă societatea continuă să cumpere bunuri sau servicii în perioada de inactivitate, respectivele achiziții nu produc imediat efectele fiscale normale pe care le-ar avea în cazul unei societăți active.

Această regulă este una dintre cele mai importante consecințe ale inactivității fiscale, deoarece contribuabilul poate rămâne obligat să colecteze și să plătească taxe, fără a beneficia în aceeași perioadă de dreptul normal de deducere pentru achizițiile sale.

Ce se întâmplă cu TVA după reactivare

Dacă societatea este ulterior reînregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, aceasta își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii realizate în perioada în care codul de TVA a fost anulat.

Deducerea se poate efectua prin înscrierea TVA în: primul decont de TVA depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.

Un aspect important este că această deducere poate fi exercitată chiar dacă factura primită în perioada respectivă nu conține codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

Prin urmare, pierderea dreptului de deducere în perioada de inactivitate nu este neapărat definitivă în ceea ce privește TVA, dacă ulterior contribuabilul este reînregistrat în scopuri de taxă și sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce se întâmplă cu facturile emise în perioada în care codul de TVA a fost anulat

După reînregistrarea în scopuri de TVA, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, contribuabilul trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct TVA colectată aferentă perioadei respective.

Totuși, taxa astfel evidențiată nu se înscrie în decontul de TVA depus după reînregistrare, întrucât tratamentul acesteia este distinct de TVA aferentă operațiunilor curente realizate după reactivare.

Această regulă este importantă în practică, deoarece contribuabilul trebuie să facă diferența între:

• TVA aferentă operațiunilor din perioada de inactivitate;
• TVA aferentă operațiunilor realizate după reînregistrare.

Cum se tratează cheltuielile dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal

Dacă societatea este declarată inactivă și apoi reactivată în același an fiscal, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Prin urmare, aceste cheltuieli nu sunt neapărat pierdute definitiv din punct de vedere fiscal, ci pot redeveni relevante la calculul impozitului pe profit după reactivare.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal ulterior

Dacă inactivitatea și reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiți, tratamentul este mai complex.

Cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori celui în care are loc reactivarea se iau în calcul la determinarea rezultatului fiscal prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă cheltuielile și depunerea unei declarații rectificative, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul reactivării, acestea sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu

O societate este declarată inactivă în octombrie 2026 și reactivată în februarie 2027.

În perioada octombrie-decembrie 2026, societatea suportă anumite cheltuieli.

Acestea nu sunt deductibile în perioada de inactivitate. După reactivarea din 2027, cheltuielile aferente anului 2026 pot fi luate în calcul prin recalcularea rezultatului fiscal pentru 2026 și depunerea declarației rectificative corespunzătoare.

În schimb, dacă societatea ar fi fost declarată inactivă în martie 2026 și reactivată în septembrie 2026, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate ar putea fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării, deoarece inactivitatea și reactivarea au intervenit în același an fiscal.

Ce efecte are inactivitatea furnizorului asupra beneficiarului

Inactivitatea fiscală nu produce efecte doar asupra societății declarate inactive. Ea poate afecta direct și clienții sau beneficiarii care cumpără bunuri ori servicii de la aceasta.

Regula generală din Codul fiscal este severă: dacă o persoană impozabilă stabilită în România este înscrisă ca inactivă în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați, beneficiarii care achiziționează ulterior bunuri sau servicii de la aceasta nu beneficiază, pe perioada inactivității furnizorului, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective.

Cu alte cuvinte, problema fiscală a furnizorului se poate transmite și asupra partenerului său comercial.

De când se aplică această limitare

Limitarea intervine pentru achizițiile efectuate după înscrierea furnizorului ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.

Acest moment este important, deoarece statutul de inactiv produce efecte față de terți prin raportare la înscrierea în registrul public ANAF.

De aceea, pentru beneficiari, verificarea statutului fiscal al furnizorilor poate avea consecințe directe asupra deductibilității fiscale.

Ce nu poate deduce beneficiarul

În perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce:

• cheltuiala aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate;
• TVA aferentă respectivelor achiziții.

Această regulă poate avea un impact semnificativ mai ales în cazul tranzacțiilor cu valori mari.

De exemplu, dacă o societate cumpără servicii în valoare de 100.000 lei plus TVA de la un furnizor care figurează deja ca inactiv, societatea beneficiară nu poate trata în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA ca deductibile în perioada respectivă.

Există și excepții

Codul fiscal prevede două categorii importante de excepții.

Restricția nu se aplică pentru:

• achizițiile de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită;
• achizițiile de bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014.

Prin urmare, aceste operațiuni au un tratament distinct față de achizițiile obișnuite de la un contribuabil inactiv.

Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA

Situația nu este neapărat definitivă.

Dacă furnizorul este ulterior înregistrat din nou în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul de TVA anulat.

Deducerea se efectuează pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

TVA poate fi înscrisă de beneficiar în: primul decont de TVA depus după reînregistrarea furnizorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

Așadar, imposibilitatea deducerii TVA în perioada de inactivitate poate fi una temporară, dacă ulterior furnizorul își regularizează situația fiscală.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă furnizorul se reactivează în același an

Dacă inactivitatea și reactivarea furnizorului au loc în același an fiscal, beneficiarul poate lua în calcul cheltuielile aferente achizițiilor realizate în perioada de inactivitate la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării furnizorului.

Prin urmare, cheltuiala care nu a fost deductibilă în perioada inactivității poate deveni deductibilă ulterior, după reactivare, în condițiile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an ulterior

Dacă furnizorul este declarat inactiv într-un an fiscal și reactivat într-un alt an, tratamentul este diferit.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori reactivării, beneficiarul trebuie să ia în calcul acele cheltuieli prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă și depunerea unei declarații rectificative.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul în care furnizorul este reactivat, acestea se iau în calcul începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu practic

Societatea A cumpără servicii de la Societatea B în noiembrie 2026.

La data achiziției, Societatea B figurează ca inactivă în Registrul ANAF.

Societatea A nu poate deduce imediat cheltuiala și TVA aferente.

Dacă Societatea B este reactivată și reînregistrată în scopuri de TVA în februarie 2027:

• TVA poate fi dedusă de Societatea A pe baza facturii emise conform regulilor aplicabile după reînregistrarea furnizorului;
• cheltuiala aferentă anului 2026 poate fi luată în calcul prin ajustarea rezultatului fiscal al anului 2026 și depunerea declarației rectificative;
• eventualele cheltuieli aferente perioadei de inactivitate din 2027 pot fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării.

De ce este importantă verificarea Registrului contribuabililor inactivi

Din perspectiva beneficiarului, verificarea furnizorilor nu este doar o formalitate administrativă.

Dacă furnizorul figurează ca inactiv, beneficiarul poate pierde temporar dreptul de deducere a cheltuielii și a TVA, ceea ce poate influența:

• impozitul pe profit;
• TVA de plată;
• fluxul de numerar;
• corectitudinea declarațiilor fiscale;
• necesitatea depunerii ulterioare a unor declarații rectificative.

De aceea, pentru tranzacțiile semnificative și pentru furnizorii noi, verificarea statutului fiscal în registrul ANAF este o măsură prudentă de control intern.

Concluzie

Declararea unei societăți ca inactivă fiscal nu mai trebuie asociată numai cu lipsa declarațiilor sau cu imposibilitatea ANAF de a găsi contribuabilul la sediul declarat.

Art. 92 din Codul de procedură fiscală cuprinde o paletă mai largă de situații, iar pentru persoanele juridice trebuie acordată o atenție specială existenței unui cont de plăți în România și depunerii la timp a situațiilor financiare anuale.

De asemenea, menținerea unei societăți în stare de inactivitate nu este lipsită de consecințe pe termen lung: nereactivarea în termen de un an poate conduce la demersuri pentru dizolvarea societății.

Inactivitatea fiscală produce efecte semnificative chiar dacă societatea continuă să desfășoare activitate.

Firma rămâne obligată să plătească impozitele, taxele și contribuțiile datorate, însă pe durata inactivității nu beneficiază de dreptul normal de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor.

După reactivare, o parte dintre aceste efecte pot fi corectate: TVA aferentă achizițiilor din perioada în care codul a fost anulat poate fi dedusă în condițiile legii, iar cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi recuperate fiscal, fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin ajustarea rezultatului fiscal al anilor anteriori și depunerea declarațiilor rectificative.

Pentru administratori, contabili și consultanți fiscali, verificarea periodică a statutului fiscal, a obligațiilor declarative, a situației sediului social și a informațiilor existente în registrele ANAF și ONRC devine astfel cu atât mai importantă.

Inactivitatea fiscală a furnizorului poate avea consecințe directe asupra beneficiarului.

Pe perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA aferentă achizițiilor, cu excepțiile prevăzute expres de lege.

Dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, aceste efecte pot fi corectate: TVA poate deveni deductibilă pe baza documentelor emise după reînregistrare, iar cheltuielile pot fi recuperate fiscal fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin rectificarea rezultatului fiscal al anilor anteriori.

Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

• misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
• personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
• organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
• membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
• forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
• forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

• primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
• lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
• obținerea documentului după finalizarea inspecției;
• situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

• dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
• dacă operațiunea este acoperită de scutire;
• dacă certificatul de scutire există;
• dacă acesta este autentificat corespunzător;
• dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.

Frauda de TVA de tip carusel: cum funcționează și ce riscuri există pentru firme

 

Frauda de TVA de tip carusel reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de fraudă fiscală întâlnite în tranzacțiile intracomunitare.

La nivel european, această schemă este cunoscută și sub denumirea de MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud, respectiv fraudă intracomunitară prin intermediul unui comerciant care „dispare” fără să achite TVA datorată bugetului.

Problema este importantă nu doar pentru autoritățile fiscale. Și o societate care desfășoară activități comerciale reale poate ajunge într-un lanț de tranzacții suspect dacă nu își verifică suficient partenerii de afaceri.

Ce este frauda de TVA de tip carusel?

Mecanismul pornește de la regulile aplicabile tranzacțiilor între persoane impozabile din state diferite ale Uniunii Europene.

În anumite condiții, livrarea intracomunitară este tratată fără colectarea TVA în statul furnizorului, iar achiziția este declarată în statul cumpărătorului.

Frauda apare atunci când una dintre societățile implicate într-un lanț comercial colectează TVA din tranzacțiile interne, dar nu o mai plătește bugetului de stat.

Firma respectivă poate deveni ceea ce este denumit în practica europeană „missing trader” – comerciant dispărut.

Ulterior, bunurile pot circula prin alte societăți și chiar între mai multe state, creând un lanț complex de operațiuni. În formele sofisticate ale fraudei, bunurile pot reveni în circuit, de unde provine denumirea de fraudă „carusel”.

De ce este posibilă o astfel de fraudă?

Sistemul european de TVA presupune un tratament special pentru tranzacțiile intracomunitare între firme.

Într-o tranzacție legitimă, acest sistem facilitează comerțul dintre statele membre.

Într-o schemă frauduloasă, însă, poate fi exploatat intervalul dintre momentul în care o societate încasează TVA de la client și momentul în care ar trebui să o vireze statului.

Dacă societatea dispare sau devine insolvabilă înainte de achitarea taxei, bugetul public poate suferi o pierdere.

Un exemplu simplificat

Pentru înțelegerea mecanismului, putem lua un exemplu general.

O societate dintr-un stat membru al Uniunii Europene livrează bunuri către o societate din România în cadrul unei operațiuni intracomunitare.

Societatea din România revinde ulterior bunurile pe piața internă și facturează TVA cumpărătorului.

Într-o situație normală, TVA colectată trebuie declarată și plătită statului.

Într-o schemă frauduloasă, societatea care a încasat TVA poate să nu o mai achite și să dispară.

Bunurile pot fi ulterior revândute prin mai multe societăți, iar una dintre firmele aflate mai departe în lanț poate solicita deducerea sau rambursarea TVA.

Astfel, statul poate ajunge să ramburseze o taxă care nu a fost niciodată efectiv încasată de la societatea care trebuia să o plătească.

De unde vine denumirea de „carusel”?

În variantele complexe ale schemei, aceleași bunuri sau tranzacții economice similare pot circula printr-un lanț de societăți din mai multe state.

Circuitul poate ajunge să se repete, astfel încât bunurile să fie tranzacționate succesiv între companii, uneori revenind către o zonă din care au plecat.

De aici provine termenul de „carusel de TVA”.

Scopul economic real al tranzacțiilor poate deveni secundar, obiectivul fraudei fiind obținerea unui avantaj nelegal din sistemul de TVA.

Nu toate firmele din lanț sunt neapărat complice

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pentru antreprenori.

Un lanț de fraudă poate conține:

• firme care participă în mod intenționat;
• societăți interpuse;
• companii cu o existență foarte scurtă;
• firme reale care nu cunosc întreaga structură a tranzacțiilor.

Din acest motiv, o societate poate ajunge să cumpere sau să vândă bunuri într-un circuit problematic fără să fi organizat frauda.

Totuși, lipsa verificărilor comerciale rezonabile poate crea probleme importante în cazul unui control fiscal.

Ce semnale de alarmă ar trebui să urmărească firmele?

O tranzacție nu devine frauduloasă doar pentru că există unul dintre semnele de mai jos. Însă acumularea mai multor elemente neobișnuite justifică verificări suplimentare.

Printre semnalele de risc se pot afla:

• partener comercial recent înființat, fără istoric economic relevant;
• prețuri neobișnuit de mici față de piață;
• marje comerciale foarte reduse pentru produse cu valoare mare;
• volume importante de tranzacții fără o infrastructură comercială corespunzătoare;
• modificări frecvente ale sediului, administratorilor sau asociaților;
• conturi bancare sau modalități de plată neobișnuite;
• refuzul furnizorului de a furniza documente comerciale normale;
• existența unor intermediari fără un rol economic evident;
• transportul bunurilor care nu poate fi documentat în mod coerent;
• tranzacții succesive desfășurate într-un interval foarte scurt.

Niciun astfel de element nu dovedește singur existența fraudei. El poate însă indica necesitatea unei analize suplimentare înainte de efectuarea tranzacției.

De ce este importantă verificarea partenerilor?

În materie de TVA, simpla existență a unei facturi nu este întotdeauna suficientă pentru eliminarea tuturor riscurilor fiscale.

Societatea trebuie să poată demonstra realitatea tranzacției și, atunci când circumstanțele o justifică, că a acționat cu diligența normală a unui operator economic.

De aceea, înaintea unor tranzacții importante sau neobișnuite este recomandată verificarea partenerului comercial.

În funcție de situație, pot fi analizate existența juridică a firmei, codul de TVA, reprezentanții acesteia, activitatea declarată, documentele contractuale și documentele privind transportul și recepția bunurilor.

Documentele comerciale sunt foarte importante

În cazul unui control fiscal, este esențial ca firma să poată demonstra că tranzacția a avut un conținut economic real.

În practică, trebuie păstrate documentele relevante pentru operațiune, cum ar fi contractele, comenzile, facturile, documentele de transport, recepțiile, corespondența comercială și dovezile de plată.

Pentru tranzacțiile intracomunitare, documentarea transportului bunurilor și verificarea statutului fiscal al partenerului sunt deosebit de importante.

Care pot fi consecințele fiscale?

Atunci când autoritățile fiscale identifică un circuit suspect, pot analiza întregul lanț de tranzacții.

În funcție de situația concretă și de probele existente, consecințele pentru contribuabili pot include:

• refuzul dreptului de deducere a TVA;
• refuzul unei rambursări de TVA;
• stabilirea unor obligații fiscale suplimentare;
• dobânzi și penalități;
• măsuri asigurătorii;
• sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni.

Consecințele diferă însă în funcție de implicarea concretă a fiecărei societăți și de împrejurările tranzacțiilor.

Autoritățile fiscale pot analiza întregul circuit

Frauda de tip carusel este prin natura sa transfrontalieră, astfel că autoritățile fiscale din statele membre fac schimb de informații.

La nivel european funcționează Eurofisc, rețeaua prin care administrațiile fiscale cooperează și schimbă informații pentru identificarea rapidă a rețelelor de fraudă de TVA.

Analizele pot urmări relațiile dintre furnizori și clienți, declarațiile privind operațiunile intracomunitare, tranzacțiile succesive și neconcordanțele dintre informațiile declarate în diferite state.

Digitalizarea raportărilor fiscale permite autorităților să identifice astfel de circuite mult mai repede decât în trecut.

Ce rol au e-Factura, SAF-T și analiza de risc?

În România, dezvoltarea raportărilor electronice permite ANAF să dispună de un volum din ce în ce mai mare de date privind tranzacțiile contribuabililor.

Informațiile provenite din sisteme precum RO e-Factura și SAF-T pot fi corelate cu declarațiile fiscale și cu alte baze de date.

Acest lucru nu înseamnă că orice diferență identificată reprezintă fraudă.

Înseamnă însă că tranzacțiile neobișnuite, neconcordanțele sau circuitele comerciale atipice pot fi identificate mai ușor și selectate pentru verificări.

Frauda de tip carusel produce pierderi foarte mari în UE

Frauda MTIC reprezintă una dintre cele mai serioase forme de fraudă transfrontalieră în materie de TVA.

Pierderile nu afectează doar bugetele publice. Ele creează și concurență neloială.

O societate care nu plătește TVA colectată își poate permite să vândă bunurile la prețuri sub nivelul practicat de firmele care își achită corect obligațiile fiscale.

Din acest motiv, combaterea fraudei de TVA reprezintă o prioritate atât pentru administrațiile fiscale naționale, cât și pentru instituțiile europene.

Ce ar trebui să facă o firmă înaintea unei tranzacții cu risc ridicat?

Cea mai bună protecție este existența unor proceduri interne rezonabile de verificare.

O societate ar trebui să poată răspunde la câteva întrebări simple:

Cine este partenerul nostru comercial?

Are capacitatea reală de a furniza bunurile respective?

Prețul și condițiile tranzacției au o justificare economică?

Putem demonstra transportul și recepția bunurilor?

Plata se efectuează către partenerul contractual și printr-o modalitate normală?

Documentele comerciale sunt coerente între ele?

Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, tranzacția trebuie analizată înainte de efectuare, nu doar după apariția unui control fiscal.

Concluzie

Frauda de TVA de tip carusel exploatează mecanismul TVA aplicabil comerțului intracomunitar și implică, de regulă, lanțuri de societăți în care cel puțin un operator colectează TVA fără să o vireze bugetului.

În formele complexe, tranzacțiile sunt repetate prin mai multe societăți și jurisdicții, ceea ce face dificilă identificarea rapidă a beneficiarilor reali ai fraudei.

Pentru firmele care desfășoară operațiuni intracomunitare, principala măsură de protecție este documentarea temeinică a tranzacțiilor și verificarea rezonabilă a partenerilor comerciali, mai ales atunci când condițiile tranzacției sunt neobișnuite.

O ofertă foarte avantajoasă, un furnizor necunoscut sau un lanț comercial inutil de complicat nu reprezintă automat fraudă, dar pot justifica verificări suplimentare înainte de asumarea riscului fiscal.