Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

• misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
• personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
• organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
• membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
• forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
• forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

• primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
• lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
• obținerea documentului după finalizarea inspecției;
• situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

• dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
• dacă operațiunea este acoperită de scutire;
• dacă certificatul de scutire există;
• dacă acesta este autentificat corespunzător;
• dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.

Frauda de TVA de tip carusel: cum funcționează și ce riscuri există pentru firme

 

Frauda de TVA de tip carusel reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de fraudă fiscală întâlnite în tranzacțiile intracomunitare.

La nivel european, această schemă este cunoscută și sub denumirea de MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud, respectiv fraudă intracomunitară prin intermediul unui comerciant care „dispare” fără să achite TVA datorată bugetului.

Problema este importantă nu doar pentru autoritățile fiscale. Și o societate care desfășoară activități comerciale reale poate ajunge într-un lanț de tranzacții suspect dacă nu își verifică suficient partenerii de afaceri.

Ce este frauda de TVA de tip carusel?

Mecanismul pornește de la regulile aplicabile tranzacțiilor între persoane impozabile din state diferite ale Uniunii Europene.

În anumite condiții, livrarea intracomunitară este tratată fără colectarea TVA în statul furnizorului, iar achiziția este declarată în statul cumpărătorului.

Frauda apare atunci când una dintre societățile implicate într-un lanț comercial colectează TVA din tranzacțiile interne, dar nu o mai plătește bugetului de stat.

Firma respectivă poate deveni ceea ce este denumit în practica europeană „missing trader” – comerciant dispărut.

Ulterior, bunurile pot circula prin alte societăți și chiar între mai multe state, creând un lanț complex de operațiuni. În formele sofisticate ale fraudei, bunurile pot reveni în circuit, de unde provine denumirea de fraudă „carusel”.

De ce este posibilă o astfel de fraudă?

Sistemul european de TVA presupune un tratament special pentru tranzacțiile intracomunitare între firme.

Într-o tranzacție legitimă, acest sistem facilitează comerțul dintre statele membre.

Într-o schemă frauduloasă, însă, poate fi exploatat intervalul dintre momentul în care o societate încasează TVA de la client și momentul în care ar trebui să o vireze statului.

Dacă societatea dispare sau devine insolvabilă înainte de achitarea taxei, bugetul public poate suferi o pierdere.

Un exemplu simplificat

Pentru înțelegerea mecanismului, putem lua un exemplu general.

O societate dintr-un stat membru al Uniunii Europene livrează bunuri către o societate din România în cadrul unei operațiuni intracomunitare.

Societatea din România revinde ulterior bunurile pe piața internă și facturează TVA cumpărătorului.

Într-o situație normală, TVA colectată trebuie declarată și plătită statului.

Într-o schemă frauduloasă, societatea care a încasat TVA poate să nu o mai achite și să dispară.

Bunurile pot fi ulterior revândute prin mai multe societăți, iar una dintre firmele aflate mai departe în lanț poate solicita deducerea sau rambursarea TVA.

Astfel, statul poate ajunge să ramburseze o taxă care nu a fost niciodată efectiv încasată de la societatea care trebuia să o plătească.

De unde vine denumirea de „carusel”?

În variantele complexe ale schemei, aceleași bunuri sau tranzacții economice similare pot circula printr-un lanț de societăți din mai multe state.

Circuitul poate ajunge să se repete, astfel încât bunurile să fie tranzacționate succesiv între companii, uneori revenind către o zonă din care au plecat.

De aici provine termenul de „carusel de TVA”.

Scopul economic real al tranzacțiilor poate deveni secundar, obiectivul fraudei fiind obținerea unui avantaj nelegal din sistemul de TVA.

Nu toate firmele din lanț sunt neapărat complice

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pentru antreprenori.

Un lanț de fraudă poate conține:

• firme care participă în mod intenționat;
• societăți interpuse;
• companii cu o existență foarte scurtă;
• firme reale care nu cunosc întreaga structură a tranzacțiilor.

Din acest motiv, o societate poate ajunge să cumpere sau să vândă bunuri într-un circuit problematic fără să fi organizat frauda.

Totuși, lipsa verificărilor comerciale rezonabile poate crea probleme importante în cazul unui control fiscal.

Ce semnale de alarmă ar trebui să urmărească firmele?

O tranzacție nu devine frauduloasă doar pentru că există unul dintre semnele de mai jos. Însă acumularea mai multor elemente neobișnuite justifică verificări suplimentare.

Printre semnalele de risc se pot afla:

• partener comercial recent înființat, fără istoric economic relevant;
• prețuri neobișnuit de mici față de piață;
• marje comerciale foarte reduse pentru produse cu valoare mare;
• volume importante de tranzacții fără o infrastructură comercială corespunzătoare;
• modificări frecvente ale sediului, administratorilor sau asociaților;
• conturi bancare sau modalități de plată neobișnuite;
• refuzul furnizorului de a furniza documente comerciale normale;
• existența unor intermediari fără un rol economic evident;
• transportul bunurilor care nu poate fi documentat în mod coerent;
• tranzacții succesive desfășurate într-un interval foarte scurt.

Niciun astfel de element nu dovedește singur existența fraudei. El poate însă indica necesitatea unei analize suplimentare înainte de efectuarea tranzacției.

De ce este importantă verificarea partenerilor?

În materie de TVA, simpla existență a unei facturi nu este întotdeauna suficientă pentru eliminarea tuturor riscurilor fiscale.

Societatea trebuie să poată demonstra realitatea tranzacției și, atunci când circumstanțele o justifică, că a acționat cu diligența normală a unui operator economic.

De aceea, înaintea unor tranzacții importante sau neobișnuite este recomandată verificarea partenerului comercial.

În funcție de situație, pot fi analizate existența juridică a firmei, codul de TVA, reprezentanții acesteia, activitatea declarată, documentele contractuale și documentele privind transportul și recepția bunurilor.

Documentele comerciale sunt foarte importante

În cazul unui control fiscal, este esențial ca firma să poată demonstra că tranzacția a avut un conținut economic real.

În practică, trebuie păstrate documentele relevante pentru operațiune, cum ar fi contractele, comenzile, facturile, documentele de transport, recepțiile, corespondența comercială și dovezile de plată.

Pentru tranzacțiile intracomunitare, documentarea transportului bunurilor și verificarea statutului fiscal al partenerului sunt deosebit de importante.

Care pot fi consecințele fiscale?

Atunci când autoritățile fiscale identifică un circuit suspect, pot analiza întregul lanț de tranzacții.

În funcție de situația concretă și de probele existente, consecințele pentru contribuabili pot include:

• refuzul dreptului de deducere a TVA;
• refuzul unei rambursări de TVA;
• stabilirea unor obligații fiscale suplimentare;
• dobânzi și penalități;
• măsuri asigurătorii;
• sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni.

Consecințele diferă însă în funcție de implicarea concretă a fiecărei societăți și de împrejurările tranzacțiilor.

Autoritățile fiscale pot analiza întregul circuit

Frauda de tip carusel este prin natura sa transfrontalieră, astfel că autoritățile fiscale din statele membre fac schimb de informații.

La nivel european funcționează Eurofisc, rețeaua prin care administrațiile fiscale cooperează și schimbă informații pentru identificarea rapidă a rețelelor de fraudă de TVA.

Analizele pot urmări relațiile dintre furnizori și clienți, declarațiile privind operațiunile intracomunitare, tranzacțiile succesive și neconcordanțele dintre informațiile declarate în diferite state.

Digitalizarea raportărilor fiscale permite autorităților să identifice astfel de circuite mult mai repede decât în trecut.

Ce rol au e-Factura, SAF-T și analiza de risc?

În România, dezvoltarea raportărilor electronice permite ANAF să dispună de un volum din ce în ce mai mare de date privind tranzacțiile contribuabililor.

Informațiile provenite din sisteme precum RO e-Factura și SAF-T pot fi corelate cu declarațiile fiscale și cu alte baze de date.

Acest lucru nu înseamnă că orice diferență identificată reprezintă fraudă.

Înseamnă însă că tranzacțiile neobișnuite, neconcordanțele sau circuitele comerciale atipice pot fi identificate mai ușor și selectate pentru verificări.

Frauda de tip carusel produce pierderi foarte mari în UE

Frauda MTIC reprezintă una dintre cele mai serioase forme de fraudă transfrontalieră în materie de TVA.

Pierderile nu afectează doar bugetele publice. Ele creează și concurență neloială.

O societate care nu plătește TVA colectată își poate permite să vândă bunurile la prețuri sub nivelul practicat de firmele care își achită corect obligațiile fiscale.

Din acest motiv, combaterea fraudei de TVA reprezintă o prioritate atât pentru administrațiile fiscale naționale, cât și pentru instituțiile europene.

Ce ar trebui să facă o firmă înaintea unei tranzacții cu risc ridicat?

Cea mai bună protecție este existența unor proceduri interne rezonabile de verificare.

O societate ar trebui să poată răspunde la câteva întrebări simple:

Cine este partenerul nostru comercial?

Are capacitatea reală de a furniza bunurile respective?

Prețul și condițiile tranzacției au o justificare economică?

Putem demonstra transportul și recepția bunurilor?

Plata se efectuează către partenerul contractual și printr-o modalitate normală?

Documentele comerciale sunt coerente între ele?

Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, tranzacția trebuie analizată înainte de efectuare, nu doar după apariția unui control fiscal.

Concluzie

Frauda de TVA de tip carusel exploatează mecanismul TVA aplicabil comerțului intracomunitar și implică, de regulă, lanțuri de societăți în care cel puțin un operator colectează TVA fără să o vireze bugetului.

În formele complexe, tranzacțiile sunt repetate prin mai multe societăți și jurisdicții, ceea ce face dificilă identificarea rapidă a beneficiarilor reali ai fraudei.

Pentru firmele care desfășoară operațiuni intracomunitare, principala măsură de protecție este documentarea temeinică a tranzacțiilor și verificarea rezonabilă a partenerilor comerciali, mai ales atunci când condițiile tranzacției sunt neobișnuite.

O ofertă foarte avantajoasă, un furnizor necunoscut sau un lanț comercial inutil de complicat nu reprezintă automat fraudă, dar pot justifica verificări suplimentare înainte de asumarea riscului fiscal.

TVA în România în 2026: cote, plafon, deducere și obligații pentru firme

 

Taxa pe valoarea adăugată – TVA – este unul dintre cele mai importante impozite indirecte din România și afectează aproape orice societate care desfășoară activități economice.

Regulile sunt prevăzute în Titlul VII din Codul fiscal, iar în 2026 firmele trebuie să țină cont atât de cotele de TVA aplicabile, cât și de plafonul pentru regimul special de scutire, regulile privind deducerea taxei, exigibilitatea, facturarea și declararea.

Codul fiscal definește TVA ca fiind un impozit indirect datorat bugetului statului.

Ce este TVA?

TVA este o taxă aplicată, în principiu, asupra livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care intră în sfera de aplicare a taxei.

Pentru o operațiune obișnuită, o societate înregistrată în scopuri de TVA poate:

• colecta TVA la vânzări;
• deduce TVA aferentă anumitor achiziții;
• plăti la buget diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă, dacă taxa colectată este mai mare;
• solicita reportarea sau, în condițiile legii, rambursarea diferenței atunci când TVA deductibilă este mai mare.

Din punct de vedere fiscal, este importantă diferența dintre:

TVA colectată – taxa aferentă operațiunilor taxabile efectuate de firmă;

și

TVA deductibilă – taxa aferentă achizițiilor pentru care sunt îndeplinite condițiile legale de deducere.

Ce operațiuni sunt impozabile în România?

Pentru ca o livrare de bunuri sau o prestare de servicii să fie impozabilă în România, Codul fiscal stabilește mai multe condiții cumulative.

În principal, trebuie să existe o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată, locul operațiunii să fie în România, operațiunea să fie realizată de o persoană impozabilă care acționează ca atare și să rezulte dintr-o activitate economică.

Importurile și anumite achiziții intracomunitare sunt, de asemenea, operațiuni care pot fi impozabile în România.

Acesta este motivul pentru care, în cazul operațiunilor internaționale, nu este suficient să verificăm doar unde este stabilit furnizorul sau clientul. Trebuie determinat în primul rând locul operațiunii din punct de vedere TVA.

Care este cota standard de TVA în 2026?

În 2026, cota standard de TVA este de 21%.

Aceasta se aplică operațiunilor impozabile care nu sunt scutite de TVA și pentru care Codul fiscal nu prevede aplicarea unei cote reduse.

Exemplu:

O societate prestează servicii în valoare de 10.000 lei, pentru care se aplică cota standard.

TVA:

10.000 lei × 21% = 2.100 lei

Valoarea totală a facturii:

12.100 lei

Cota redusă de TVA de 11%

Codul fiscal prevede și o cotă redusă de 11% pentru anumite categorii de bunuri și servicii.

Printre acestea se regăsesc, în condițiile prevăzute de lege:

• medicamentele de uz uman;
• anumite alimente și băuturi destinate consumului uman și animal;
• serviciile de alimentare cu apă și canalizare;
• apa pentru irigații în agricultură;
• anumite îngrășăminte, pesticide, semințe și servicii agricole;
• manualele școlare, cărțile, ziarele și revistele;
• accesul la muzee, castele, monumente, grădini zoologice și botanice;
• anumite livrări de lemn de foc;
• energia termică pentru anumite categorii de beneficiari;
• anumite locuințe cu caracter social;
• serviciile de cazare;
• serviciile de restaurant și catering, cu excepțiile prevăzute de lege.

Aplicarea cotei reduse trebuie însă analizată concret pentru fiecare produs sau serviciu.

Faptul că un produs aparține unei categorii generale, de exemplu „alimente”, nu înseamnă automat că i se aplică 11%.

Există alimente pentru care nu se aplică 11%?

Da.

Codul fiscal prevede expres mai multe excepții.

De exemplu, cota redusă nu se aplică în același mod anumitor:

• băuturi alcoolice;
• băuturi nealcoolice încadrate la codul NC 2202;
• alimente cu zahăr adăugat de minimum 10 g/100 g produs, cu anumite excepții;
• suplimente alimentare.

Pentru aceste produse trebuie verificată încadrarea exactă înainte de stabilirea cotei TVA.

Cine este persoană impozabilă din punct de vedere TVA?

Codul fiscal consideră persoană impozabilă orice persoană care desfășoară independent activități economice, indiferent de scopul sau rezultatul activității.

Activitățile economice includ activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, profesiilor liberale și exploatarea bunurilor în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Această definiție este mai largă decât noțiunea obișnuită de „societate comercială”.

Plafonul de scutire TVA este de 395.000 lei

În 2026, persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală nu depășește:

395.000 lei

poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici.

Aceasta este una dintre cele mai importante reguli pentru firmele mici.

Aplicarea regimului special înseamnă, în principal, că firma nu colectează TVA pentru operațiunile care intră sub incidența scutirii.

Ce intră în calculul plafonului de 395.000 lei?

Plafonul nu trebuie confundat pur și simplu cu totalul tuturor sumelor care intră în contul societății.

Cifra de afaceri relevantă pentru regimul TVA se determină potrivit regulilor speciale din Codul fiscal.

În aceasta intră, în principiu, valoarea anumitor:

• livrări de bunuri;
• prestări de servicii;
• operațiuni scutite cu drept de deducere;
• anumite operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă nu sunt accesorii activității principale.

În schimb, Codul fiscal exclude din această cifră de afaceri, printre altele, anumite livrări de active fixe corporale și transferuri de active necorporale.

De aceea, plafonul trebuie urmărit pe baza regulilor fiscale specifice TVA, nu doar pe baza cifrei de afaceri contabile din balanță.

Poți deveni plătitor de TVA înainte de atingerea plafonului?

Da.

O firmă care se află sub plafonul de 395.000 lei poate opta pentru aplicarea regimului normal de TVA.

Această opțiune poate fi utilă, de exemplu, atunci când societatea:

• are investiții importante cu TVA;
• lucrează în principal cu clienți plătitori de TVA;
• efectuează operațiuni pentru care statutul de persoană înregistrată în scopuri de TVA este comercial sau fiscal mai avantajos.

Decizia trebuie însă analizată înainte, deoarece înregistrarea TVA aduce și obligații administrative suplimentare.

Ce se întâmplă când depășești plafonul?

Dacă societatea depășește plafonul de scutire, apare obligația de înregistrare în scopuri de TVA în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Potrivit formei actuale a reglementării, înregistrarea este valabilă de la data depășirii plafonului, în situațiile prevăzute de lege.

Din acest motiv, plafonul trebuie urmărit permanent și nu doar la sfârșitul anului.

Pentru firmele care se apropie de 395.000 lei, contabilul ar trebui să monitorizeze evoluția operațiunilor în cursul anului.

Ce înseamnă regimul special de scutire?

O societate care aplică regimul special pentru întreprinderile mici:

• nu colectează TVA pentru operațiunile care intră în regimul de scutire;
• nu are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor în condițiile regimului normal;
• nu are voie să înscrie TVA pe factură sau pe un alt document.

Acesta este un aspect important.

A fi „neplătitor de TVA” nu înseamnă că TVA dispare din costurile firmei.

De exemplu, dacă societatea cumpără un calculator cu TVA, taxa achitată furnizorului reprezintă, în principiu, un cost pentru societatea care nu are drept de deducere.

Ce este dreptul de deducere a TVA?

Pentru firmele înregistrate în scopuri de TVA, dreptul de deducere este unul dintre mecanismele esențiale ale taxei.

În principiu, o persoană înregistrată în scopuri de TVA poate scădea din TVA colectată taxa pentru care a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Exemplu simplificat:

TVA colectată din vânzări: 10.000 lei

TVA deductibilă aferentă achizițiilor: 7.000 lei

Diferența:

3.000 lei TVA de plată

Dacă situația este inversă, poate rezulta TVA de recuperat/reportat.

Nu orice TVA de pe o factură este automat deductibilă

Existența unei facturi cu TVA nu înseamnă automat că taxa poate fi dedusă.

Trebuie îndeplinite atât condițiile de fond, cât și cele de formă prevăzute de legislație.

În practică, trebuie analizat dacă achiziția este destinată activității economice și operațiunilor care permit exercitarea dreptului de deducere, precum și dacă există documentele justificative necesare.

Pentru anumite categorii de cheltuieli, dreptul de deducere poate fi limitat sau poate necesita îndeplinirea unor condiții suplimentare.

Ce se întâmplă dacă factura ajunge mai târziu?

Dacă dreptul de deducere a luat naștere, dar condițiile necesare nu sunt încă îndeplinite sau firma nu a primit documentele justificative, deducerea poate fi exercitată ulterior, în condițiile și în termenul prevăzut de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.

Această situație apare frecvent în practică atunci când documentele sunt primite cu întârziere.

TVA colectată și TVA deductibilă nu trebuie confundate

Pentru antreprenori, poate fi utilă o formulă simplă:

TVA colectată = TVA aferentă vânzărilor

TVA deductibilă = TVA aferentă achizițiilor pentru care există drept de deducere

Diferența dintre cele două determină, în principal, poziția de TVA a societății pentru perioada fiscală.

Dar calculul concret poate include și ajustări, regularizări, taxare inversă, TVA la încasare și alte operațiuni speciale.

Ce este TVA la încasare?

Sistemul TVA la încasare reprezintă un regim special în care exigibilitatea TVA este legată, în condițiile stabilite de Codul fiscal, de încasarea contravalorii facturilor.

Regulile sunt diferite de regimul normal și trebuie urmărite atât de furnizor, cât și de beneficiar.

În plus, atunci când intervine o schimbare a cotei TVA, Codul fiscal conține reguli speciale privind regimul aplicabil operațiunilor aflate în sistemul TVA la încasare.

Începând cu 1 martie 2026, plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este de 5.000.000 lei. Începând cu 1 ianuarie 2027, plafonul crește la 5.500.000 lei.

Sistemul TVA la încasare este opțional și poate fi aplicat, în principal, de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, dacă cifra de afaceri relevantă nu depășește plafonul prevăzut de lege.

Cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului nu este identică cu cifra de afaceri contabilă. Pentru acest plafon se ia în calcul valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării sau prestării este considerat în străinătate.

Ce este o livrare intracomunitară?

Codul fiscal definește livrarea intracomunitară ca fiind o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru.

În condițiile prevăzute de Codul fiscal, anumite livrări intracomunitare pot fi scutite de TVA cu drept de deducere.

Acest lucru nu trebuie confundat cu o operațiune „fără TVA” în sensul lipsei obligațiilor fiscale.

În practică trebuie verificate, printre altele:

• statutul fiscal al beneficiarului;
• codul de TVA;
• transportul bunurilor într-un alt stat membru;
• documentele justificative;
• obligațiile declarative.

Ce este achiziția intracomunitară?

O achiziție intracomunitară presupune, în esență, dobândirea dreptului de a dispune de bunuri mobile corporale transportate dintr-un stat membru într-un alt stat membru.

Pentru o societate românească, achizițiile de bunuri de la furnizori din alte state membre UE pot genera obligații de TVA în România.

Tratamentul diferă însă în funcție de statutul fiscal al cumpărătorului și de natura operațiunii.

Exportul și livrarea intracomunitară nu sunt același lucru

O livrare către Germania, Franța sau Ungaria poate reprezenta o operațiune intracomunitară.

O livrare către Statele Unite, Regatul Unit sau alte state din afara teritoriului UE reprezintă, în principiu, o operațiune cu o țară terță și poate intra în regimul exporturilor.

Cele două situații au reguli diferite privind TVA și documentele justificative.

Scutit cu drept de deducere versus scutit fără drept de deducere

Aceasta este una dintre diferențele esențiale din materia TVA.

Codul fiscal distinge între:

operațiuni scutite cu drept de deducere – nu se colectează TVA pentru operațiune, dar se poate păstra dreptul de deducere pentru achizițiile aferente;

și

operațiuni scutite fără drept de deducere – nu se colectează TVA, dar taxa aferentă achizițiilor nu poate fi dedusă în aceleași condiții.

Codul fiscal enumeră separat aceste categorii.

De aceea, formularea „operațiune scutită de TVA” nu este suficientă pentru stabilirea tratamentului fiscal.

Factura și TVA

Factura reprezintă unul dintre documentele esențiale în materia TVA.

Codul fiscal reglementează conținutul și condițiile de facturare, iar pentru operațiunile dintre persoane impozabile stabilite în România trebuie avute în vedere și regulile RO e-Factura.

În practică, o factură trebuie analizată nu doar din perspectiva valorii sale, ci și a:

• datei;
• cotei TVA;
• bazei de impozitare;
• naturii operațiunii;
• eventualelor mențiuni obligatorii;
• statutului fiscal al furnizorului și beneficiarului.

Ce declarații depune o firmă plătitoare de TVA?

În funcție de activitatea societății, pot apărea mai multe obligații declarative.

Printre cele mai cunoscute se află:

• decontul de TVA – formularul 300;
• declarația recapitulativă cod 390 pentru operațiuni intracomunitare;
• declarația informativă cod 394;
• RO e-Factura;
• SAF-T.

Obligațiile trebuie stabilite în funcție de statutul fiscal și operațiunile efectiv desfășurate.

TVA nu este doar problema contabilului

Una dintre cele mai frecvente greșeli ale antreprenorilor este analizarea TVA abia după ce operațiunea a avut loc.

Uneori tratamentul TVA trebuie stabilit înainte de semnarea contractului sau emiterea facturii.

Este important mai ales în cazul:

• tranzacțiilor imobiliare;
• operațiunilor intracomunitare;
• importurilor și exporturilor;
• serviciilor prestate către sau primite de la firme din străinătate;
• avansurilor;
• livrărilor cu instalare;
• tranzacțiilor complexe;
• aplicării cotei reduse.

O încadrare greșită poate conduce la TVA suplimentară, dobânzi și penalități.

Cele mai frecvente greșeli privind TVA

În practică, apar frecvent probleme precum:

• aplicarea unei cote de TVA greșite;
• depășirea plafonului fără înregistrarea corespunzătoare;
• deducerea TVA fără îndeplinirea condițiilor;
• tratarea incorectă a operațiunilor intracomunitare;
• confundarea operațiunilor scutite cu drept de deducere cu cele fără drept de deducere;
• calcularea greșită a exigibilității;
• neefectuarea ajustărilor de TVA;
• emiterea incorectă a facturilor de corecție;
• necorelarea decontului TVA cu evidența contabilă și celelalte raportări fiscale.

De ce este importantă reconcilierea TVA?

O firmă ar trebui să verifice periodic concordanța dintre:

• contabilitate;
• jurnalele TVA;
• decontul 300;
• declarația informativă 394;
• declarația recapitulativă 390 pentru operațiuni intracomunitare;
• RO e-Factura;
• SAF-T;
• declarația intrastat;
• RO E-transport;
• operațiunile intracomunitare.

Digitalizarea administrației fiscale permite ANAF să compare tot mai ușor informațiile raportate prin sisteme diferite.

Din acest motiv, diferențele neexplicate pot genera notificări sau verificări.

Concluzie

TVA este unul dintre cele mai complexe domenii ale fiscalității, deoarece nu presupune doar aplicarea unui procent asupra unei facturi.

Pentru stabilirea corectă a tratamentului trebuie analizate: natura operațiunii, locul acesteia, statutul fiscal al părților, cota aplicabilă, exigibilitatea, dreptul de deducere și obligațiile declarative.

În 2026, cota standard de TVA este de 21%, iar pentru anumite bunuri și servicii se aplică o cotă redusă de 11%.

Pentru întreprinderile mici, plafonul regimului special de scutire este de 395.000 lei, dar societățile pot opta, în condițiile legii, pentru aplicarea regimului normal de TVA și înainte de atingerea plafonului.

Pentru antreprenori, cea mai sigură abordare este ca tranzacțiile neobișnuite sau cu valori importante să fie analizate fiscal înainte de facturare, nu după apariția unei probleme.

Plafonul pentru TVA la încasare în 2026

 

Începând cu 1 martie 2026, plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este de 5.000.000 lei. Începând cu 1 ianuarie 2027, plafonul crește la 5.500.000 lei.

Sistemul TVA la încasare este opțional și poate fi aplicat, în principal, de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, dacă cifra de afaceri relevantă nu depășește plafonul prevăzut de lege.

Cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului nu este identică cu cifra de afaceri contabilă. Pentru acest plafon se ia în calcul valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării sau prestării este considerat în străinătate.

Cum funcționează TVA la încasare?

În regimul normal, exigibilitatea TVA intervine, de regulă, la momentul prevăzut de regulile generale privind faptul generator și facturarea.

În sistemul TVA la încasare, pentru operațiunile cărora li se aplică sistemul, TVA devine exigibilă la data încasării integrale sau parțiale a facturii.

Exemplu:

O societate emite în august 2026 o factură de:

10.000 lei + 2.100 lei TVA

Clientul plătește 50% din factură în septembrie și restul în octombrie.

În sistemul TVA la încasare, exigibilitatea TVA intervine corespunzător sumelor efectiv încasate, nu integral la momentul emiterii facturii.

Acest mecanism poate reprezenta un avantaj de cash-flow pentru firmele care încasează facturile la termene mai lungi.

Când se deduce TVA în sistemul TVA la încasare?

În cazul sistemului TVA la încasare, regula nu privește doar momentul în care furnizorul colectează TVA, ci și momentul în care beneficiarul își poate exercita dreptul de deducere.

Dacă o firmă care nu aplică regimul de tva la încasare cumpără bunuri sau servicii de la un furnizor care aplică sistemul TVA la încasare, dreptul de deducere a TVA este amânat până la momentul în care taxa aferentă achiziției este plătită furnizorului.

O firmă care aplică TVA la încasare își deduce TVA pe măsura în care își plătește furnizorii, nu doar pe baza facturii primite. Important: regula se aplică firmei care este în sistemul TVA la încasare chiar dacă furnizorul ei nu aplică TVA la încasare. Cu alte cuvinte, pentru propriile achiziții contează faptul că beneficiarul este în sistem: deducerea este legată de plată.

Există însă excepții: această amânare a deducerii nu se aplică, potrivit textului din Codul fiscal, pentru achiziții intracomunitare de bunuri, importuri și achiziții pentru care se aplică taxarea inversă.

Cine poate aplica sistemul?

O societate înregistrată în scopuri de TVA, cu sediul activității economice în România, poate opta pentru TVA la încasare dacă îndeplinește condițiile legale și nu a depășit plafonul aplicabil. O societate care nu a aplicat sistemul în anul anterior poate opta în cursul anului, iar aplicarea începe, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, cu prima zi a perioadei fiscale următoare exercitării opțiunii.

Ce se întâmplă dacă firma depășește plafonul?

Dacă în cursul anului societatea depășește plafonul de 5.000.000 lei, nu iese chiar în ziua depășirii.

Codul fiscal prevede că sistemul TVA la încasare continuă să se aplice până la sfârșitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul a fost depășit.

De exemplu, pentru o societate cu perioadă fiscală lunară care depășește plafonul în septembrie, sistemul continuă să se aplice și pentru perioada prevăzută de lege până la ieșirea efectivă din sistem.

Se poate renunța voluntar?

Da. Dacă societatea nu a depășit plafonul, poate renunța la TVA la încasare prin notificarea organului fiscal, cu excepția primului an în care a optat pentru sistem. Notificarea poate fi depusă între 1 și 20 ale lunii, iar radierea din registru operează de la prima zi a perioadei fiscale următoare.

TVA la încasare nu se aplică tuturor operațiunilor

Chiar dacă societatea este înscrisă în sistem, există operațiuni pentru care se folosesc regulile generale de exigibilitate. Printre acestea se numără, în condițiile Codului fiscal:

• operațiunile pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata TVA;
• operațiunile scutite de TVA;
• anumite operațiuni supuse regimurilor speciale;
• livrările și prestările către persoane afiliate.

Tranzacții fără scop economic, firme inactive și cod TVA anulat: riscuri fiscale importante pentru companii

Codul fiscal conține o serie de prevederi speciale care permit autorităților fiscale să analizeze nu doar forma juridică a unei tranzacții, ci și conținutul său economic real.

În practică, acest lucru înseamnă că o tranzacție corect documentată formal nu este automat protejată din punct de vedere fiscal dacă nu are o justificare economică reală sau dacă este construită în principal pentru obținerea unui avantaj fiscal.

În același timp, legislația prevede consecințe importante pentru firmele declarate inactive, pentru societățile cărora li s-a anulat codul de TVA și pentru beneficiarii care achiziționează bunuri sau servicii de la astfel de contribuabili.

Forma juridică a tranzacției nu este întotdeauna decisivă

Una dintre cele mai importante reguli din Codul fiscal permite organelor fiscale să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau să îi reîncadreze forma astfel încât tratamentul fiscal să reflecte conținutul său economic real.

Cu alte cuvinte, autoritatea fiscală poate analiza întrebări precum:

• de ce a fost încheiată tranzacția;
• ce efect economic real a produs;
• dacă există o justificare comercială;
• dacă prețul și condițiile sunt rezonabile;
• dacă tranzacția ar fi fost încheiată și în absența avantajului fiscal urmărit.

Această regulă este importantă mai ales pentru operațiunile complexe, restructurări, tranzacții între societăți afiliate, finanțări, cesiuni, transferuri de active sau servicii greu de demonstrat.

ANAF trebuie să motiveze reîncadrarea

Posibilitatea organului fiscal de a reîncadra o tranzacție nu înseamnă că acesta poate face acest lucru fără justificare.

Atunci când emite o decizie de impunere ca urmare a neluării în considerare sau a reîncadrării unei tranzacții, organul fiscal trebuie să motiveze în fapt decizia.

Această motivare trebuie să indice elementele relevante privind:

• scopul tranzacției;
• conținutul economic;
• circumstanțele analizate;
• probele pe care s-a bazat autoritatea fiscală.

Într-un eventual control fiscal, documentația economică și contractuală devine astfel extrem de importantă.

Ce înseamnă o tranzacție fără scop economic?

O tranzacție fără scop economic este, în esență, o operațiune care nu poate fi explicată rezonabil printr-o motivație comercială, operațională sau financiară reală.

De exemplu, un risc fiscal poate exista atunci când o societate:

• cumpără servicii pe care nu le poate demonstra;
• efectuează transferuri între entități fără o justificare comercială;
• creează structuri artificiale doar pentru reducerea impozitelor;
• intercalează societăți fără un rol economic real;
• încheie contracte care nu corespund modului în care activitatea se desfășoară efectiv.

Nu orice tranzacție avantajoasă fiscal este automat abuzivă.

Problema apare atunci când avantajul fiscal devine scopul esențial, iar operațiunea nu are o substanță economică reală.

Tranzacțiile transfrontaliere artificiale

Codul fiscal tratează separat tranzacțiile transfrontaliere artificiale.

Acestea sunt operațiuni sau serii de operațiuni între persoane dintre care cel puțin una se află în afara României, care:

• nu au conținut economic;
• nu ar fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite;
• au ca scop esențial evitarea impozitării sau obținerea unor avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi obținute.

Astfel de tranzacții pot fi excluse de la aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri.

Pentru grupurile de firme care operează în mai multe state, acest risc trebuie analizat cu atenție.

Tranzacțiile între persoane afiliate trebuie făcute la valoarea de piață

Pentru tranzacțiile între persoane afiliate, regula esențială este aplicarea principiului valorii de piață.

Asta înseamnă că prețurile utilizate între societăți afiliate trebuie să fie comparabile cu cele care ar fi fost negociate între persoane independente.

Dacă acest principiu nu este respectat, organele fiscale pot ajusta veniturile sau cheltuielile aferente tranzacției.

În situația în care contribuabilul nu pune la dispoziția autorității fiscale informațiile necesare pentru verificarea prețurilor de transfer, organul fiscal poate recurge la estimare.

Metodele folosite pentru stabilirea valorii de piață

Codul fiscal menționează mai multe metode pentru stabilirea prețurilor de transfer, printre care:

• metoda comparării prețurilor;
• metoda cost plus;
• metoda prețului de revânzare;
• metoda marjei nete;
• metoda împărțirii profitului;
• alte metode recunoscute de ghidurile OECD privind prețurile de transfer.

Metoda trebuie aleasă în funcție de natura tranzacției și de datele disponibile.

Pentru societățile care au tranzacții semnificative cu persoane afiliate, documentarea prețurilor de transfer este esențială.

Ce se întâmplă dacă o firmă este declarată inactivă?

Un contribuabil declarat inactiv nu este scutit de obligațiile fiscale.

Dacă firma continuă să desfășoare activitate în perioada de inactivitate, aceasta rămâne obligată la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate.

În schimb, pe perioada inactivității, societatea nu beneficiază, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, de:

• dreptul de deducere a cheltuielilor;
• dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor.

Această situație poate produce un impact fiscal semnificativ.

Ce se întâmplă după reactivarea firmei?

După reactivare și, după caz, reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea poate recupera anumite drepturi fiscale aferente perioadei de inactivitate.

În ceea ce privește TVA, persoana impozabilă își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, prin înscrierea taxei în primul decont de TVA depus după reînregistrare sau într-un decont ulterior.

Pentru operațiunile efectuate în perioada în care codul TVA a fost anulat, societatea trebuie să emită facturile corespunzătoare după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Ce riscă firma care cumpără de la un contribuabil inactiv?

Riscul nu aparține doar societății inactive.

Beneficiarul care cumpără bunuri sau servicii de la un furnizor înscris în Registrul contribuabililor inactivi poate pierde temporar dreptul de deducere a:

• cheltuielii;
• TVA aferente achiziției.

Există anumite excepții, de exemplu pentru unele achiziții realizate în cadrul executării silite sau de la contribuabili aflați în faliment.

Această regulă arată de ce verificarea partenerilor de afaceri este importantă înainte de încheierea și derularea tranzacțiilor.

Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat?

Dacă furnizorul este reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, beneficiarul poate, în condițiile prevăzute de lege, să își exercite ulterior dreptul de deducere.

Pentru TVA, deducerea se poate exercita pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare.

În funcție de momentul reactivării și de exercițiul fiscal în care au fost efectuate operațiunile, poate fi necesară și ajustarea rezultatului fiscal sau depunerea unor declarații rectificative.

Cod TVA anulat: obligația de colectare poate rămâne

O altă situație importantă este cea a unei societăți căreia i-a fost anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA.

În perioada în care codul este anulat, contribuabilul poate să nu beneficieze de dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor.

În același timp, pentru operațiunile taxabile efectuate, poate exista în continuare obligația de plată a TVA colectate.

Aceasta este una dintre cele mai nefavorabile situații fiscale: societatea poate ajunge să datoreze TVA pentru vânzări, fără să poată deduce TVA aferentă achizițiilor în perioada respectivă.

Ce se întâmplă cu beneficiarul unei firme cu cod TVA anulat?

Și beneficiarul trebuie să fie atent.

Dacă achiziționează bunuri sau servicii de la o societate al cărei cod de TVA a fost anulat și aceasta figurează în registrul corespunzător, dreptul de deducere a TVA poate fi suspendat.

După reînregistrarea furnizorului, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere în condițiile prevăzute de lege, pe baza documentelor fiscale emise după reînregistrare.

Această situație poate produce probleme de cash-flow și poate afecta corectitudinea deconturilor de TVA.

Verificarea furnizorilor ar trebui făcută periodic

În practică, o firmă nu ar trebui să verifice statutul fiscal al furnizorului doar la începutul colaborării.

Este recomandată verificarea periodică a:

• statutului de contribuabil activ/inactiv;
• valabilității codului de TVA;
• existenței eventualelor modificări în registrele fiscale relevante.

Pentru furnizorii importanți sau pentru tranzacțiile de valoare mare, această verificare este cu atât mai importantă.

Ce înseamnă abuzul de drept în materie fiscală?

Codul fiscal reglementează și noțiunea de abuz de drept.

Dacă autoritatea fiscală constată existența unei practici abuzive, tranzacțiile pot fi redefinite astfel încât să fie restabilită situația fiscală care ar fi existat în lipsa acelor operațiuni.

În materie de TVA, organele fiscale pot anula TVA dedusă dacă dreptul de deducere a fost exercitat în mod abuziv.

Pentru a invoca abuzul de drept, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

1. aplicarea formală a regulilor legale conduce la obținerea unui avantaj fiscal contrar scopului acelor norme;
2. trebuie demonstrat obiectiv că scopul esențial al operațiunilor a fost obținerea avantajului fiscal.

Prin urmare, simplul fapt că o tranzacție conduce la o economie fiscală nu este suficient, în sine, pentru a demonstra existența unui abuz.

Substanța economică este esențială

Pentru companii, concluzia practică este clară: o tranzacție trebuie să poată fi justificată nu doar juridic, ci și economic.

Documentele ar trebui să permită demonstrarea unor elemente precum:

• serviciile efectiv prestate;
• bunurile efectiv livrate;
• necesitatea economică a tranzacției;
• modul în care s-a stabilit prețul;
• beneficiul obținut de societate;
• relația dintre părți;
• justificarea comercială a structurii utilizate.

În special pentru servicii de consultanță, management, licențiere, finanțare sau alte operațiuni între afiliați, simpla existență a unei facturi și a unui contract poate fi insuficientă dacă nu există și dovezi privind realitatea operațiunii.

Exemplu practic

Presupunem că Societatea A plătește unei firme afiliate 200.000 lei pentru „servicii de consultanță”.

Există contract și factură, însă societatea nu poate prezenta:

• rapoarte;
• corespondență;
• analize;
• documente de lucru;
• persoane care au prestat efectiv serviciile;
• explicații privind beneficiul obținut.

Într-un control fiscal, simpla existență a facturii nu garantează acceptarea tratamentului fiscal.

Autoritatea poate analiza dacă serviciile au avut conținut economic real și dacă prețul respectă principiul valorii de piață.

Ce ar trebui să facă firmele pentru a reduce riscul fiscal?

În practică, sunt recomandate câteva măsuri simple:

• documentarea scopului economic al tranzacțiilor importante;
• păstrarea dovezilor privind serviciile efectiv prestate;
• verificarea periodică a statutului fiscal al furnizorilor;
• verificarea valabilității codului de TVA;
• documentarea prețurilor în tranzacțiile cu persoane afiliate;
• analiza fiscală înainte de implementarea restructurărilor sau operațiunilor neobișnuite;
• păstrarea contractelor, comenzilor, rapoartelor, proceselor-verbale și corespondenței relevante.

Concluzie

Codul fiscal permite autorităților să privească dincolo de forma juridică a unei tranzacții și să analizeze realitatea economică a acesteia.

O tranzacție lipsită de scop economic poate fi ignorată sau reîncadrată fiscal, iar operațiunile dintre persoane afiliate trebuie realizate la valoarea de piață.

În același timp, colaborarea cu un contribuabil inactiv sau cu o societate al cărei cod de TVA a fost anulat poate afecta dreptul de deducere al beneficiarului.

Pentru companii, două principii sunt esențiale: tranzacțiile trebuie să aibă substanță economică reală, iar statutul fiscal al partenerilor trebuie verificat permanent.

Broşură privind principalele modificări ale cotelor de TVA, reglementate prin Legea nr. 141/2025 - publicat în data de 03.10.2025

Pe site-ul ANAF a fost publicata broşura privind principalele modificări ale cotelor de TVA, reglementate prin Legea nr. 141/2025. Brosura cuprinde Principalele modificări ale cotelor de TVA, reglementate prin Legea nr. 141/2025.

 

Notificare de conformare RO e-TVA

În Monitorul oficial nr. 887/2024 a fost publicat  Ordinul nr. 6234/2024 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului "Notificare de conformare RO e-TVA", precum şi a procedurii de transmitere a notificării.

Notificarea de conformare RO e-TVA se transmite contribuabililor/plătitorilor, persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă, potrivit art. 323 alin. (1) din Codul fiscal, în situaţia în care se identifică diferenţe semnificative între valorile precompletate prin intermediul decontului precompletat RO e-TVA şi valorile completate de către persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA prin decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Notificarea de conformare RO e-TVA conţine informaţii privind diferenţele semnificative între valorile completate de către persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA prin decontul de taxă pe valoarea adăugată (formularul 300) şi valorile precompletate prin intermediul decontului precompletat RO e-TVA aprobat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.775/2024 pentru aprobarea modelului şi conţinutul formularului "Decont precompletat RO e-TVA".

Notificarea de conformare RO e-TVA se transmite, pentru fiecare perioadă fiscală de raportare, persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin mijloace electronice, în termenul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2024 privind unele măsuri de implementare şi utilizare a decontului precompletat RO e-TVA şi valorificarea datelor şi informaţiilor prin implementarea unui sistem de guvernanţă specific, precum şi alte măsuri fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.

În termen de 20 de zile de la data primirii notificării, potrivit art. 5 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2024, cu modificările şi completările ulterioare, persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA are obligaţia să transmită ca răspuns la aceasta, prin mijloace electronice, rezultatul verificărilor realizate asupra diferenţelor comunicate prin Notificarea de conformare RO e-TVA. Aceste prevederi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2025.

În cazul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare conform art. 282 alin. (3) - (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile intră în vigoare începând cu data de 1 august 2025.

Notificarea de conformare RO e-TVA nu constituie act administrativ fiscal în sensul art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Decontul precompletat RO e-TVA

În Monitorul oficial nr. 726/2024 a fost publicat Ordinul nr. 3775/2024 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului "Decont precompletat RO e-TVA".

Formularul se completează ca urmare a valorificării datelor şi informaţiilor din Sistemul informatic naţional RO e-TVA, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2023 privind unele măsuri pentru gestionarea şi evidenţierea veniturilor curente ale bugetului public prin implementarea unor proiecte de digitalizare, cu modificările ulterioare.

Decontul precompletat RO e-TVA conţine date şi informaţii privind operaţiunile economice declarate de către persoanele impozabile şi transmise în sistemele informatice ale Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală până la data întocmirii acestuia şi nu constituie titlu de creanţă în sensul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Decontul precompletat RO e-TVA se transmite, pentru fiecare perioadă fiscală de raportare, persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin mijloace electronice, în termenul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2024 privind unele măsuri de implementare şi utilizare a decontului precompletat RO e-TVA şi valorificarea datelor şi informaţiilor prin implementarea unui sistem de guvernanţă specific, precum şi alte măsuri fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.

Decontul precompletat RO e-TVA conţine informaţii privind sursele de date utilizate pentru precompletare. Persoanele impozabile pot solicita electronic rapoarte privind datele şi informaţiile din sursele de date utilizate.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să depună, potrivit art. 323 alin. (1) din Codul fiscal, pentru fiecare perioadă fiscală, decontul de taxă pe valoarea adăugată (formular 300), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă, înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale, potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Decontul precompletat RO e-TVA se implementează cu data de 1 august 2024 pentru operaţiunile efectuate începând cu data de 1 iulie 2024 de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA

În Monitorul oficial nr. 1190/2023 a fost publicat Ordinul nr. 2080/2023 pentru aprobarea Procedurii privind organizarea Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA.

Registrul este organizat în format electronic, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din Ordinul nr. 2080/2023, şi este gestionat cu ajutorul aplicaţiei informatice puse la dispoziţie de Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare din cadrul Ministerului Finanţelor. Registrul se organizează pe baza informaţiilor din actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. m) pct. 3 din Codul fiscal, autentificate începând cu data de 1 ianuarie 2024, şi a informaţiilor din "Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023", organizat potrivit Procedurii privind organizarea Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023, aprobată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.053/2022.

Inregistrarea operatorilor de platformă

În Monitorul oficial nr. 1098/2023 a fost publicat Ordinul nr. 1946/2023 pentru aprobarea procedurilor de punere în aplicare a prevederilor art. 2915 alin. (10)-(13) şi alin. (19) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, in vigoare de la 06 decembrie 2023.

Operatorii de platforme definiţi în sensul pct. 4 lit. b) subsecţiunea A secţiunea I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală pot opta să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru, în vederea îndeplinirii obligaţiei de raportare, prevăzută în secţiunea III din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală.

Operatorii de platforme definiţi în sensul pct. 4 lit. b) subsecţiunea A secţiunea I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală, care optează să se înregistreze la autoritatea competentă din România, îşi exercită opţiunea prin depunerea formularului (707) "Cerere de înregistrare/menţiuni/renunţare pentru operatorii de platformă, definiţi în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală".

Formularul (707) "Cerere de înregistrare/menţiuni/renunţare pentru operatorii de platformă, definiţi în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală" se utilizează de către operatorii de platformă care au obligaţia de raportare, în sensul pct. 4 lit. b) subsecţiunea A secţiunea I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 2915 alin. (10), (13) şi alin. (19) lit. a) din acelaşi act normativ.

După depunerea formularului (707), având marcată cu "X" secţiunea I.1. Înregistrare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală atribuie operatorului de platformă definit în sensul pct. 4 lit. b) subsecţiunea A secţiunea I din anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală un număr individual de identificare, utilizat numai în vederea îndeplinirii obligaţiei de raportare. Numărul individual de identificare nu reprezintă cod de identificare fiscală, în sensul titlului IV "Înregistrarea fiscală" din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală revocă înregistrarea unui operator de platformă, efectuată în temeiul art. 2915 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, în situaţia în care acesta nu respectă obligaţia de raportare prevăzută în anexa nr. 5 din Codul de procedură fiscală.

Un operator de platformă căruia i-a fost revocată înregistrarea se va putea reînregistra numai dacă acesta furnizează garanţii adecvate privind angajamentul său, respectiv o declaraţie pe propria răspundere şi garanţii financiare, potrivit legii, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită. Garanţia va fi constituită la nivelul maxim al sancţiunii aplicabile pentru nerespectarea obligaţiei de raportare, prevăzută la art. 336 alin. (1) lit. z) din Codul de procedură fiscală.

Ordinul nr. 1462/2023 privind modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 10/2022 pentru aprobarea unor proceduri de colectare a creanțelor bugetare reprezentând TVA datorată de contribuabilii care aplică regimurile speciale prevăzute de art. 314, 315 și 315^2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

În Monitorul oficial nr. 859/2023 a fost publicat Ordinul nr. 1462/2023 privind modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 10/2022 pentru aprobarea unor proceduri de colectare a creanțelor bugetare reprezentând TVA datorată de contribuabilii care aplică regimurile speciale prevăzute de art. 314, 315 și 315^2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in vigoare de la 25 septembrie 2023.

Procedura de restituire a TVA aferente achizițiilor de bunuri sau servicii efectuate de entitățile nonprofit, pentru care se aplică scutirea de taxă conform art. 294 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

În Monitorul oficial nr. 788/2023 a fost publicat Ordinul nr. 2438/2023 pentru aprobarea Procedurii de restituire a TVA aferente achizițiilor de bunuri sau servicii efectuate de entitățile nonprofit, pentru care se aplică scutirea de taxă conform art. 294 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in vigoare din 1 septembrie 2023.

Restituirea TVA se efectuează de către organul fiscal competent în a cărui evidenţă fiscală este înregistrată entitatea nonprofit care are dreptul să solicite restituirea.

În vederea restituirii taxei, entitatea nonprofit trebuie să depună la organul fiscal competent o cerere de restituire a TVA, însoţită de următoarele documente:

a) un borderou care să cuprindă, în ordine cronologică, pentru fiecare achiziţie următoarele informaţii: denumirea, numărul şi data documentului, valoarea fără TVA, valoarea TVA, valoarea inclusiv TVA;
b) copii de pe facturile în care sunt consemnate bunurile şi serviciile achiziţionate pentru care se solicită restituirea;
c) copii de pe declaraţiile vamale de import, în cazul bunurilor importate;
d) copii de pe bonurile fiscale emise, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a căror valoare individuală, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 de euro, la cursul de schimb prevăzut la art. 290 din Codul fiscal. În situaţia în care această valoare este depăşită, solicitanţii trebuie să prezinte copii de pe facturile emise în conformitate cu prevederile art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
e) documentele din care rezultă că bunurile/serviciile achiziţionate pentru care se solicită restituirea TVA sunt destinate unităţilor spitaliceşti deţinute şi exploatate de entitatea nonprofit, în cazul în care bunurile/serviciile achiziţionate au această destinaţie;
f) documentele din care rezultă că bunurile/serviciile achiziţionate pentru care se solicită restituirea TVA sunt donate/puse gratuit la dispoziţia unităţilor spitaliceşti din reţeaua publică de stat, respectiv contractul de donaţie/punere la dispoziţie cu titlu gratuit şi procesul-verbal de predare-primire, în cazul în care bunurile/serviciile achiziţionate au această destinaţie;
g) declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal al entităţii nonprofit din care să rezulte că bunurile prevăzute la art. 294 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal sunt destinate în mod normal utilizării în domeniul îngrijirilor de sănătate sau pentru utilizarea de către persoanele cu handicap, bunuri esenţiale pentru compensarea şi depăşirea handicapurilor.

Entităţile nonprofit pot solicita restituirea taxei pe valoarea adăugată în termen de 90 de zile de la încheierea lunii calendaristice pentru care se solicită restituirea, astfel:

a) pentru bunuri ce le-au fost livrate sau servicii care au fost prestate în beneficiul lor în cursul lunii pentru care se solicită restituirea, în cazul în care bunurile/serviciile achiziţionate sunt destinate unităţilor spitaliceşti deţinute şi exploatate de entitatea nonprofit;
b) pentru bunuri ce le-au fost livrate sau servicii care au fost prestate în beneficiul lor, care sunt donate/puse gratuit la dispoziţia unităţilor spitaliceşti din reţeaua publică de stat în cursul lunii pentru care se solicită restituirea, în cazul în care bunurile/serviciile achiziţionate sunt destinate unităţilor spitaliceşti din reţeaua publică de stat.

Prin excepţie, în situaţia în care entităţile nonprofit nu au depus în termen cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată şi/sau documentaţia aferentă, la solicitarea acestora, directorul general al Direcţiei generale regionale a finanţelor publice poate aproba efectuarea restituirii taxei pe valoarea adăugată, dacă cererea este depusă în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituirea taxei. În acest sens, pe baza documentelor depuse de solicitanţi, autoritatea fiscală competentă va întocmi un referat semnat de conducătorul acesteia, din care să rezulte că, deşi cererile de restituire au fost depuse cu întârziere, sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea restituirii taxei pe valoarea adăugată, care va fi înaintat directorului general al Direcţiei generale regionale a finanţelor publice, pentru aprobarea efectuării restituirii taxei pe valoarea adăugată.

Soluţionarea cererilor de restituire a TVA se realizează conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Entităţile nonprofit trebuie să justifice respectarea destinaţiei sumelor reprezentând TVA restituite de la bugetul de stat, inclusiv a sumelor care au fost compensate cu obligaţii fiscale ale entităţii, cu documente care să ateste achiziţia ulterioară de bunuri/servicii prevăzute la art. 294 alin. (5) lit. a) şi b) din Codul fiscal.