Examenul de atribuire a calităţii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent – sesiunea octombrie 2026

Examenul de atribuire a calităţii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent – sesiunea octombrie 2026 va fi susţinut, în data de 31 octombrie 2026, în sistem online, sub formă de test-grilă din domeniile de examinare, tematica şi bibliografia corespunzătoare fiecărui domeniu.

Domeniile de examinare, tematica şi bibliografia corespunzătoare fiecărui domeniu pentru examenul de atribuire a calităţii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent – sesiunea octombrie 2026*)

*) Actele normative care fac obiectul tematicii de examen corespunzătoare fiecărui domeniu – pentru sesiunea octombrie 2026 – sunt cele actualizate cu completările şi modificările aferente fiecăruia, intrate în vigoare până la data de 1 august 2026. Pentru elaborarea subiectelor de examen, bibliografia se corelează cu tematica, pentru fiecare domeniu în parte.

1. Domeniul – Taxa pe valoarea adăugată

Tematica:

– sfera de aplicare;

– persoane impozabile;

– operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (TVA);

– locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a TVA;

– faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată;

– baza de impozitare;

– cote de TVA;

– operaţiuni scutite;

– regimul deducerilor;

– persoanele obligate la plata TVA;

– înregistrarea în scopuri de TVA şi anularea înregistrării în scopuri de TVA;

– facturarea;

– alte obligaţii în materie de TVA;

– regimuri speciale pentru: întreprinderi mici, agenţii de turism, bunuri secondhand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, aurul de investiţii;

– regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană;

– regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, pentru livrările de bunuri interne efectuate de interfeţele electronice care facilitează aceste livrări şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar nu în statul membru de consum;

– regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;

– mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import;

– ajustarea taxei deductibile;

– taxarea inversă;

– decontul de TVA şi alte declaraţii.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Domeniul – Impozitarea companiilor în România

Tematica:

2.1. Impozitul pe profit:

– contribuabili şi sfera de cuprindere a impozitului;

– definiţie persoane afiliate;

– reguli speciale de impozitare;

– calculul rezultatului fiscal (reguli generale, venituri neimpozabile, cheltuieli efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, cheltuieli deductibile limitat, cheltuieli nedeductibile);

– reguli privind anul fiscal;

– cote de impozitare;

– provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve;

– regimul fiscal al cheltuielilor cu dobânzile şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic;

– amortizarea fiscală;

– termene de plată şi de declarare a impozitului;

– pierderi fiscale;

– facilităţi fiscale;

– aspecte fiscale privind preţurile de transfer (definiţie persoane afiliate, principiul valorii de piaţă, metode de determinare a preţurilor de transfer);

– reguli fiscale privind reorganizările juridice (fuziuni, divizări, divizări parţiale, schimburi de titluri de participare) între persoane juridice române şi între societăţi din România şi societăţi din alte state membre ale Uniunii Europene;

– reguli fiscale aplicabile dividendelor distribuite de filiale din state membre ale Uniunii Europene persoanelor juridice române, societăţi-mamă, respectiv sediilor permanente din România ale persoanelor juridice rezidente în state membre ale Uniunii Europene (societăţi-mamă);

– condiţii de calcul al scutirii profitului reinvestit;

– aspecte fiscale internaţionale (sediul permanent; impunerea persoanelor juridice străine care realizează venituri din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România ori din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română; creditul fiscal, pierderi fiscale externe);

– reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;

– reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit;

– norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne.

2.2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

– definiţia microîntreprinderii;

– reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii;

– baza impozabilă;

– plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale.

2.3. Măsuri pentru impozitarea minimă efectivă a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni

2.4. Impozitul pe construcţii:

– contribuabili şi excepţii de la plata impozitului pe construcţii;

– sfera de cuprindere;

– baza impozabilă;

– scutiri;

– termene de plată/declarare.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Codul de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 176 din 28 iulie 2006;

4. Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE);

5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 46/2024;

6. Ordinul ministrului finanţelor nr. 162/2022 privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual;

7. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer;

8. Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni, cu modificările şi completările ulterioare;

9. Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor, nr. 151/2025 privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual.

3. Domeniul – Procedură fiscală

Tematica:

3.1. Administrarea fiscală în România:

– principii generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale;

– dispoziţii procedurale generale;

– înregistrarea fiscală a contribuabililor;

– stabilirea creanţelor fiscale;

– procedura de colectare a creanţelor fiscale;

– contestaţia administrativă formulată împotriva actelor administrative fiscale;

– controlul fiscal;

– stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate;

– acordul de preţ în avans şi soluţia fiscală individuală anticipată;

– stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi;

– raportul juridic fiscal;

– actele emise de organele fiscale;

– administrarea şi aprecierea probelor în cadrul procedurilor fiscale;

– opozabilitatea şi nulitatea actelor administrative fiscale;

– cazierul fiscal: conţinutul şi regulile de înscriere/scoatere a informaţiilor.

3.2. Aspecte procedurale internaţionale:

– soluţionarea litigiilor fiscale generate de interpretarea şi aplicarea acordurilor de evitare a dublei impuneri;

– domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la „Raportul pentru fiecare ţară în parte”;

– domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării (DAC 6);

– condiţiile de emitere a acordului de preţ în avans în sensul alinierii acestora la recomandările OCDE în materie;

– reglementarea interacţiunii dintre parcursul procedurii de atac şi implementarea unui rezultat tangibil în procesul de soluţionare a procedurii amiabile.

Bibliografia:

1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Domeniul – Impozitarea veniturilor persoanelor fizice şi contribuţii sociale

Tematica:

4.1. Impozitul pe venit:

– contribuabili şi sfera de cuprindere a impozitului;

– categorii de venituri supuse impozitului pe venit;

– venituri neimpozabile;

– cote de impozitare;

– determinarea bazei de calcul al impozitului pe categorii de venit;

– obligaţiile plătitorilor de venituri şi ale contribuabililor;

– venitul net anual impozabil;

– venituri supuse impozitului final cu reţinere la sursă;

– termene de plată;

– aspecte fiscale internaţionale;

– reguli privind asociaţiile fără personalitate juridică;

– scutiri de la plata impozitului pe venit.

4.2. Contribuţii sociale obligatorii:

– contribuabilii/plătitorii de venit care datorează contribuţii sociale obligatorii la sistemele de asigurări sociale;

– categorii de venituri pentru care se datorează contribuţii sociale obligatorii;

– cotele contribuţiilor sociale obligatorii;

– bazele de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii;

– excepţii generale – venituri care nu se cuprind în bazele de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii;

– excepţii specifice – veniturile pentru care nu se datorează contribuţii sociale obligatorii grupate în funcţie de categoriile din care fac parte persoanele care realizează veniturile;

– calculul, reţinerea la sursă şi plata contribuţiilor sociale obligatorii;

– declararea contribuţiilor sociale obligatorii;

– contribuţii sociale datorate de către persoanele fizice prin opţiune: persoane fizice care pot exercita opţiunea, baze de calcul, stabilire, plată şi declarare.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Instrucţiunea preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară şi a ministrului finanţelor nr. 1/6.218/2023 pentru aprobarea Normelor privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital rezultat din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice.

5. Domeniul – Accize

Tematica:

5.1. Regimul accizelor armonizate:

– sfera de aplicare, fapt generator, exigibilitate, eliberare pentru consum, plătitori de accize, nivelul şi calculul accizelor, responsabilităţile plătitorilor de accize, plata accizelor la bugetul de stat, depunerea declaraţiilor de accize, documente fiscale;

– garanţii;

– produse accizabile: alcool şi băuturi alcoolice, tutun prelucrat, produse energetice, energie electrică;

– regimul de antrepozitare;

– destinatarul înregistrat;

– expeditorul înregistrat;

– importatorul autorizat;

– excepţii de la regimul de accizare pentru produse energetice şi energie electrică;

– scutiri de la plata accizelor;

– restituirea şi remiterea;

– deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize;

– deplasarea şi impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum;

– deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă;

– marcarea produselor alcoolice şi a tutunului prelucrat;

– marcarea şi colorarea păcurii şi a produselor asimilate acesteia;

– marcarea şi colorarea motorinei;

– alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile;

– autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;

– exportatorul înregistrat de produse energetice.

5.2. Regimul accizelor nearmonizate:

– sfera de aplicare, fapt generator, exigibilitate, nivelul şi calculul accizelor, scutiri, plătitorii de accize, obligaţiile plătitorilor, declaraţiile de accize, termenul de plată a accizelor la bugetul de stat;

– regimul produselor accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante;

– excepţie de la regimul accizelor nearmonizate;

– restituiri speciale;

– marcarea produselor accizabile prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) şi g) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

– achiziţii de produse accizabile din alte state membre, efectuate de persoane fizice pentru uzul propriu.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Domeniul – Contabilitate

Tematica:

6.1. Reglementări contabile aplicabile operatorilor economici:

6.1.1. aria de aplicabilitate, definiţii şi categorii de entităţi raportoare;

6.1.2. dispoziţii şi principii generale;

6.1.3. caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare;

6.1.4. politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimări şi evenimente ulterioare datei bilanţului;

6.1.5. reguli generale de evaluare.

6.2. Evaluarea şi recunoaşterea elementelor structurale ale situaţiilor financiare potrivit reglementărilor contabile aplicabile:

6.2.1. dispoziţii generale privind situaţiile financiare;

6.2.2. contabilitatea activelor, datoriilor, provizioanelor, subvenţiilor şi capitalurilor proprii;

6.2.3. contabilitatea elementelor extrabilanţiere;

6.2.4. contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asociere în participaţie;

6.2.5. contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor şi a rezultatului exerciţiului financiar.

6.3. Reguli de întocmire şi de prezentare a situaţiilor financiare anuale în funcţie de reglementarea contabilă aplicabilă:

6.3.1. prezentarea poziţiei financiare şi a performanţei financiare;

6.3.2. situaţia fluxurilor de trezorerie;

6.3.3. situaţia modificărilor capitalului propriu;

6.3.4. note explicative la situaţiile financiare.

6.4. Reguli privind controlul intern, raportul administratorilor şi raportarea plăţilor efectuate către guverne

6.5. Reguli privind aprobarea, semnarea, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare

6.6. Obligaţiile ce revin, potrivit legii, persoanelor juridice, pe linia organizării şi conducerii contabilităţii

6.7. Inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

6.8. Normele generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile

6.9. Aspecte privind aplicarea Standardelor internaţionale de raportare financiară (IFRS):

6.9.1. cadrul general conceptual de raportare financiară elaborat de IASB (Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate);

6.9.2. prezentarea situaţiilor financiare. Componentele situaţiilor financiare (IAS 1);

6.9.3. politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (IAS 8);

6.9.4. recunoaşterea/derecunoaşterea, evaluarea şi prezentarea în situaţiile financiare a informaţiilor privind activele (IAS 2, IAS 16, IFRS 16, IAS 36, IAS 38, IAS 40);

6.9.5. contabilitatea şi prezentarea subvenţiilor (IAS 20).

Bibliografia:

1. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;

5. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, cu modificările şi completările ulterioare;

7. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă, cu modificările şi completările ulterioare;

8. Regulamentul (UE) 2023/1.803 al Comisiei din 13 septembrie 2023 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului.

7. Domeniul – Drept

Tematica:

7.1. Noţiuni de drept civil şi drept societar:

– constituirea şi funcţionarea societăţilor;

– reorganizări, fuziuni, divizări şi lichidări;

– profesionişti;

– exploatarea întreprinderii.

7.2. Contravenţii şi infracţiuni în domeniul financiar-fiscal:

– evaziunea fiscală;

– disciplina financiară;

– sancţionarea contravenţiilor la legislaţia financiar-fiscală.

Bibliografia:

1. Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului, cu modificările şi completările ulterioare;

3. cap. I – Dispoziţii generale din titlul preliminar – Despre legea civilă şi titlul IV – Persoana juridică din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Domeniul – Fiscalitate internaţională

Tematica:

Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România:

– contribuabili;

– sfera de cuprindere a impozitului;

– venituri impozabile obţinute din România;

– scutiri;

– coroborarea prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi ale legislaţiei Uniunii Europene;

– impozitul pe reprezentanţe (cuantum, termen de plată şi depunerea declaraţiei fiscale);

– impunerea veniturilor din dobânzi şi redevenţe plătite între societăţi asociate din state membre diferite: sfera de aplicare, definiţia dobânzilor şi redevenţelor, definiţia întreprinderilor asociate;

– tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi obţinute din România de persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

– tratamentul fiscal al categoriilor de venituri din activităţi independente impozabile în România obţinute de persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

– reţinerea impozitului din veniturile obţinute din România de persoane rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri din activităţi desfăşurate de artişti şi sportivi;

– asocieri/entităţi care desfăşoară activitate/obţin venituri în/din România.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Codul de conduită pentru punerea în aplicare a Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2006/C 176/02);

4. Convenţia-model – emisă de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

9. Domeniul – Taxele vamale

Tematica:

9.1. Drepturile şi obligaţiile persoanelor în ceea ce priveşte legislaţia vamală:

– reprezentarea în vamă;

– decizii privind aplicarea legislaţiei vamale;

– valabilitatea deciziilor la nivelul Uniunii;

– operatorul economic autorizat.

9.2. Tariful vamal comun şi clasificarea tarifară a mărfurilor:

– originea mărfurilor (originea nepreferenţială şi originea preferenţială);

– plasarea mărfurilor sub un regim vamal;

– valoarea în vamă a mărfurilor.

9.3. Datorie vamală şi garanţii:

– datoria vamală la import (declararea mărfurilor şi punerea în liberă circulaţie);

– datoria vamală la export;

– garanţia pentru o datorie vamală existentă sau potenţială.

9.4. Regimuri speciale:

– tranzit: intern şi extern;

– depozitare: antrepozitare vamală şi zone libere;

– utilizare specifică: admitere temporară şi destinaţie finală;

– prelucrare: perfecţionare activă şi perfecţionare pasivă.

9.5. Mărfuri scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii:

– export şi reexport;

– declaraţia sumară de ieşire.

Bibliografia:

1. Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;

2. Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele tranzitorii pentru anumite dispoziţii din Codul Vamal al Uniunii, în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaţionale, şi de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2.446 al Comisiei;

3. Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului Vamal al Uniunii;

4. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii.

10. Domeniul – Impozite şi taxe locale

Tematica:

10.1. Impozitul/Taxa pe clădiri:

– reguli generale privind categoriile de contribuabili care datorează impozitul/taxa pe clădiri;

– clasificarea şi calculul impozitului/taxei pe clădiri în funcţie de destinaţia clădirii;

– scutiri prin efectul legii de la plata impozitului/taxei pe clădiri, precum şi scutiri sau reduceri ale impozitului pe clădiri acordate prin hotărârile consiliilor locale;

– cote de impozitare;

– declararea, dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor;

– plata impozitului/taxei pe clădiri.

10.2. Impozitul/Taxa pe teren:

– reguli generale privind categoriile de contribuabili care datorează impozitul/taxa pe teren;

– scutiri prin efectul legii de la plata impozitului/taxei pe teren, precum şi scutiri sau reduceri ale impozitului pe teren acordate prin hotărârile consiliilor locale;

– calculul impozitului/taxei pe teren în funcţie de amplasarea acestuia (intravilan sau extravilan);

– declararea impozitului/taxei pe teren;

– plata impozitului/taxei pe teren.

10.3. Impozitul pe mijloacele de transport:

– reguli generale;

– scutiri prin efectul legii de la plata impozitului pe mijloacele de transport, precum şi scutiri sau reduceri ale impozitului pe mijloacele de transport acordate prin hotărârile consiliilor locale;

– calculul impozitului;

– declararea impozitului pe mijloacele de transport;

– plata impozitului pe mijloacele de transport.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

11. Domeniul – Prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

Tematica:

11.1. Proceduri interne

11.2. Persoana desemnată:

– reguli privind desemnarea persoanei cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare;

– condiţii profesionale privind persoana desemnată.

11.3. Evaluarea riscurilor:

– ce reprezintă evaluarea riscurilor;

– rolul evaluării riscurilor;

– scopul evaluării riscurilor.

11.4. Măsurile de cunoaştere a clientelei:

– tipuri de măsuri;

– condiţii de aplicare a măsurilor simplificate, standard şi suplimentare de cunoaştere a clientelei.

11.5. Identificarea clienţilor şi a beneficiarilor reali:

– date, informaţii şi documente necesare în cazul persoanelor fizice şi al persoanelor juridice.

11.6. Tipuri de raportări:

– raportul pentru tranzacţii suspecte;

– raportarea tranzacţiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune.

Bibliografia:

1. Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare

Noua procedură pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate

Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.128/2026 aprobă o nouă procedură privind emiterea soluției fiscale individuale anticipate și stabilește informațiile care trebuie cuprinse în cererea contribuabilului.

Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 757 din 7 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată. Totodată, a fost abrogat Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.178/2023.

Ce este soluția fiscală individuală anticipată?

Soluția fiscală individuală anticipată este un act administrativ emis de Ministerul Finanțelor prin care se stabilește tratamentul fiscal aplicabil unei situații fiscale de fapt viitoare.

Aceasta poate privi impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii reglementate de legislația fiscală.

Tranzacția pentru care se solicită soluția trebuie să fie una pe care contribuabilul intenționează să o realizeze cu certitudine, într-o perioadă determinată. Cererea poate fi depusă înaintea sau în cursul implementării tranzacției, dacă aceasta nu a produs încă efecte fiscale.

Cum se depune cererea?

Cererea și documentația aferentă pot fi transmise:

• la registratura Ministerului Finanțelor;
• prin poștă;
• prin e-mail;
• prin serviciul Spațiul Privat Virtual.

Documentația trebuie prezentată în limba română și trebuie să conțină în mod obligatoriu un opis. Documentele redactate într-o altă limbă trebuie însoțite de traduceri autorizate.

Ce trebuie să conțină cererea?

Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate trebuie să cuprindă cel puțin:

• datele de identificare ale contribuabilului și, după caz, ale reprezentantului său;
• documentele care dovedesc calitatea reprezentantului sau a împuternicitului;
• obiectul cererii și obligația fiscală pentru care se solicită soluția;
• prezentarea contribuabilului și a activității desfășurate;
• descrierea detaliată a situației fiscale viitoare;
• tratamentul fiscal propus de contribuabil;
• argumentele și informațiile care susțin interpretarea propusă;
• temeiurile legale considerate aplicabile;
• semnătura reprezentantului legal sau a persoanei împuternicite.

Contribuabilul poate renunța la cerere printr-o solicitare scrisă transmisă până la termenul stabilit pentru formularea punctului de vedere asupra proiectului soluției fiscale.

Discuția preliminară

Înainte de depunerea cererii, contribuabilul poate solicita organizarea unei discuții preliminare cu Ministerul Finanțelor.

Cererea trebuie să cuprindă datele de identificare și o scurtă prezentare a subiectului care urmează să fie discutat. Organul fiscal central competent comunică în termen de 5 zile lucrătoare condițiile în care va avea loc discuția.

În cadrul acesteia, contribuabilul poate primi orientări privind caracterul viitor al situației fiscale și admisibilitatea cererii.

Concluziile discuției preliminare nu sunt obligatorii pentru niciuna dintre părți, nu reprezintă un angajament privind aprobarea cererii și nu echivalează cu începerea procedurii de emitere a soluției fiscale.

Analiza cererii

În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, organul fiscal central competent efectuează o analiză prealabilă pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de formă și de conținut.

Rezultatul analizei prealabile este comunicat contribuabilului în termen de 30 de zile de la depunerea cererii. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile, cererea este admisă pentru analiza de fond.

Pe parcursul analizei, organul fiscal central competent poate solicita informații, clarificări și documente suplimentare. Termenul de emitere a soluției se suspendă pentru perioada cuprinsă între solicitarea informațiilor și primirea acestora.

Contribuabilul trebuie să informeze organul fiscal central competent în termen de 15 zile de la producerea evenimentului despre:

• modificarea informațiilor sau circumstanțelor pe care se bazează cererea;
• declanșarea unei proceduri fiscale, administrative ori judiciare referitoare la tranzacțiile sau persoanele analizate.

Informațiile furnizate după emiterea soluției fiscale nu mai sunt luate în considerare.

În urma analizei de fond, organul fiscal central competent propune aprobarea sau respingerea cererii pentru emiterea soluţiei fiscale.

În ce situații poate fi respinsă cererea?

Cererea poate fi respinsă dacă:

• tranzacția nu are un scop economic;
• solicitarea privește aspecte din afara legislației fiscale vizate de procedură;
• contribuabilul nu transmite completările solicitate;
• sunt furnizate în mod repetat informații incomplete sau contradictorii;
• există o procedură fiscală, administrativă sau judiciară în desfășurare cu privire la tranzacțiile analizate;
• efectele fiscale ale situației prezentate s-au produs anterior depunerii cererii;
• nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 52 din Codul de procedură fiscală.

Atât aprobarea soluției fiscale, cât și respingerea cererii se realizează prin ordin al ministrului finanțelor.

Comunicarea proiectului soluției

Înaintea emiterii soluției fiscale, organul fiscal central competent comunică solicitantului proiectul acesteia și îi acordă posibilitatea de a formula un punct de vedere.

Contribuabilul poate transmite observații în scris sau poate renunța la exercitarea acestui drept, situație în care trebuie să informeze organul fiscal.

Aprobarea soluţiei fiscale

Soluţia fiscală se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor şi este prevăzută în anexa care face parte integrantă din acesta.

Soluţia fiscală conţine:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emisă soluţia fiscală;

c) datele de identificare ale contribuabilului/plătitorului beneficiar al soluţiei fiscale;

d) obiectul soluţiei fiscale, precum şi termenii şi condiţiile acesteia;

e) obligaţia fiscală principală care face obiectul soluţiei fiscale;

f) motivul de fapt;

g) temeiul de drept;

h) propunerea contribuabilului/plătitorului cu privire la reglementarea fiscală aplicabilă situaţiei fiscale de fapt viitoare, care face obiectul cererii de emitere a soluţiei fiscale, inclusiv opinia contribuabilului/plătitorului solicitant referitoare la proiectul de soluţie fiscală, comunicat acestuia;

i) interpretarea organului fiscal central competent cu privire la tratamentul fiscal aplicabil situaţiei fiscale de fapt viitoare descrise în cererea de emitere a soluţiei fiscale.

Taxa pentru emiterea soluției fiscale

Pentru fiecare obligație fiscală principală analizată se achită separat taxa prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Taxa trebuie plătită în termen de 15 zile de la depunerea cererii, în contul Ministerului Finanțelor indicat în procedură. Restituirea taxei se efectuează în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Efectele soluției fiscale

Soluția fiscală produce efecte numai pentru contribuabilul care a solicitat-o și numai în raport cu informațiile și circumstanțele prezentate în cerere.

Aceasta nu poate fi invocată de alți contribuabili și nu este opozabilă organelor fiscale în situația altor persoane, chiar dacă tranzacțiile sau circumstanțele sunt similare.

Soluțiile fiscale pot fi publicate în formă anonimizată numai cu acordul scris al contribuabilului pentru care au fost emise.

Aplicarea noii proceduri

Noua procedură se aplică cererilor depuse începând cu 7 septembrie 2026.

Pentru cererile depuse înaintea acestei date rămân aplicabile dispozițiile legale aflate în vigoare la momentul depunerii lor.

Concluzie

Soluția fiscală individuală anticipată permite contribuabilului să obțină o poziție oficială asupra tratamentului fiscal al unei tranzacții viitoare.

Pentru admiterea cererii este esențial ca situația prezentată să nu fi produs deja efecte fiscale, documentația să fie completă, iar tratamentul fiscal propus să fie susținut prin argumente și temeiuri legale relevante.

Noi reguli privind plata onorariilor experților fiscali judiciari

Începând cu 4 septembrie 2026, Hotărârea Camerei Consultanților Fiscali nr. 10/2026 completează normele privind efectuarea expertizelor fiscale judiciare și extrajudiciare.

Potrivit noilor prevederi, onorariul definitiv aprobat de instanță sau de organul care a dispus expertiza este plătit de biroul local de expertize, la solicitarea expertului fiscal judiciar.

Plata poate fi efectuată:

• în contul expertului fiscal judiciar;
• în contul societății de consultanță fiscală în cadrul căreia acesta activează, dacă societatea este înscrisă în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală.

În ambele situații, plata se efectuează pe baza unei facturi emise în condițiile legii.

Modificarea clarifică astfel posibilitatea virării onorariului direct către societatea prin care expertul fiscal judiciar își desfășoară activitatea.

Demisia salariatului – reguli, preaviz și încetarea contractului de muncă

Demisia reprezintă una dintre modalitățile prin care poate înceta contractul individual de muncă din inițiativa salariatului.

Potrivit art. 81 din Codul muncii, demisia este un act unilateral de voință al salariatului. Printr-o notificare scrisă, acesta comunică angajatorului intenția de încetare a contractului individual de muncă, de regulă după împlinirea unui termen de preaviz.

Ce este demisia

Demisia nu presupune acordul angajatorului.

Este suficient ca salariatul să își manifeste voința în mod unilateral și să transmită angajatorului notificarea scrisă privind încetarea raportului de muncă.

Prin urmare, angajatorul nu poate condiționa demisia de aprobarea sa și nu poate împiedica salariatul să înceteze raportul de muncă, cu respectarea regulilor privind preavizul.

Angajatorul este obligat să înregistreze demisia

Angajatorul are obligația de a înregistra demisia transmisă de salariat.

Dacă acesta refuză înregistrarea, salariatul poate face dovada demisiei prin orice mijloc de probă.

Din acest motiv, în practică este recomandabil ca notificarea de demisie să fie transmisă într-o modalitate care permite dovedirea datei comunicării.

Pot fi avute în vedere, în funcție de situație, documente înregistrate la angajator, corespondența electronică sau alte mijloace prin care poate fi demonstrată comunicarea notificării.

Salariatul nu este obligat să motiveze demisia

Codul muncii prevede în mod expres că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

Prin urmare, acesta nu trebuie să explice angajatorului de ce dorește să părăsească locul de muncă și nici să justifice decizia luată.

Demisia reprezintă manifestarea unilaterală de voință a salariatului.

Termenul de preaviz

În mod obișnuit, demisia produce încetarea contractului după expirarea termenului de preaviz.

Termenul de preaviz este cel stabilit în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Codul muncii stabilește însă limite maxime:

• maximum 20 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de execuție;
• maximum 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.

Părțile pot stabili un termen mai scurt, dar nu unul care să depășească aceste limite.

Ce se întâmplă pe durata preavizului

Pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.

Salariatul trebuie în continuare să își îndeplinească atribuțiile, iar angajatorul trebuie să respecte obligațiile care îi revin în baza contractului.

Raportul de muncă nu încetează la data depunerii demisiei, ci, în principiu, la expirarea termenului de preaviz.

Suspendarea contractului suspendă și preavizul

Dacă în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz se suspendă corespunzător.

Aceasta înseamnă că perioada în care contractul este suspendat nu este inclusă în calculul efectiv al preavizului.

După încetarea suspendării contractului, termenul de preaviz continuă pentru perioada rămasă.

Angajatorul poate renunța la preaviz

Angajatorul poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz.

În acest caz, contractul individual de muncă încetează la data la care angajatorul renunță total la preaviz sau, în cazul renunțării parțiale, la data rezultată după reducerea perioadei de preaviz.

Renunțarea la preaviz aparține angajatorului.

Salariatul nu poate impune unilateral reducerea preavizului, cu excepția situațiilor în care legea permite demisia fără preaviz.

Când poate salariatul demisiona fără preaviz

Art. 81 alin. (8) din Codul muncii prevede că salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.

Într-o asemenea situație, salariatul nu mai este obligat să respecte termenul de preaviz stabilit în contract.

Existența unei astfel de situații trebuie însă analizată concret, prin raportare la obligațiile asumate de angajator și la împrejurările efective ale raportului de muncă.

Demisia nu este același lucru cu încetarea prin acordul părților

Demisia nu trebuie confundată cu încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților.

În cazul demisiei, decizia aparține exclusiv salariatului.

În cazul încetării prin acordul părților este necesar consimțământul ambelor părți, iar data încetării contractului este cea convenită de acestea.

Această diferență este importantă mai ales în situațiile în care salariatul dorește încetarea imediată a raportului de muncă.

Concluzie

Demisia este un drept al salariatului și nu necesită aprobarea angajatorului.

Pentru o încetare corectă a raportului de muncă trebuie avute în vedere în special forma scrisă a notificării, termenul de preaviz, eventuala suspendare a acestuia și posibilitatea angajatorului de a renunța total sau parțial la preaviz.

În situația în care angajatorul nu își respectă obligațiile contractuale, Codul muncii permite salariatului să demisioneze fără preaviz.

TVA stabilită din oficiu pentru nedepunerea decontului 300: noua procedură aprobată prin Ordinul ANAF nr. 1.022/2026

Nedepunerea decontului de TVA nu mai lasă administrația fiscală fără date pentru determinarea obligației de plată. Prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.022/2026 a fost aprobată o procedură distinctă pentru stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de persoanele impozabile care nu au transmis formularul 300.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 745 din 3 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată. Procedura utilizează informațiile disponibile în decontul precompletat RO e-TVA și în sistemele RO e-Factura și RO e-Case de marcat electronice. Calculul este unul nefavorabil contribuabilului: ANAF ia în considerare integral TVA colectată, dar numai 50% din TVA deductibilă identificată.

Cui i se aplică procedura de impunere din oficiu a TVA

Procedura se aplică persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal care aveau înscrisă în vectorul fiscal obligația de depunere a decontului 300, dar nu l-au transmis pentru perioada fiscală corespunzătoare.

Stabilirea din oficiu poate fi realizată în interiorul termenului de prescripție, separat pentru fiecare lună, trimestru, semestru sau an pentru care decontul lipsește.

Suma stabilită are caracter provizoriu în sensul că este determinată sub rezerva verificării ulterioare. Aceasta nu înlocuiește obligația contribuabilului de a organiza evidența fiscală și de a depune declarațiile prevăzute de lege.

Situațiile în care procedura nu se aplică

ANAF nu aplică această procedură:

• pentru perioadele fiscale în care TVA a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale;
• pentru perioadele pentru care inspecția fiscală a început;
• pentru perioadele supuse unei verificări documentare;
• persoanelor impozabile declarate inactive fiscal, atât timp cât se află în această situație.

Dacă una dintre aceste împrejurări apare după începerea procedurii sau contribuabilul depune decontul lipsă înaintea emiterii deciziei, compartimentul fiscal întrerupe demersul de impunere din oficiu.

Cum identifică ANAF deconturile 300 nedepuse

Verificarea este efectuată informatic pentru fiecare perioadă fiscală. ANAF compară informațiile din Registrul contribuabililor, inclusiv obligația înscrisă în vectorul fiscal, cu evidența deconturilor de TVA depuse.

În cel mult două zile lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere, compartimentul de specialitate întocmește lunar lista L0. Aceasta cuprinde contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA care nu au transmis formularul 300, identificați prin denumire și codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Pentru fiecare persoană din listă se generează automat notificarea privind nedepunerea decontului.

Notificarea nu trebuie ignorată

Notificarea comunicată de ANAF îndeplinește două funcții. Pe de o parte, îl informează pe contribuabil că formularul 300 nu figurează ca depus. Pe de altă parte, îi oferă posibilitatea de a-și exercita dreptul de a fi ascultat înainte de emiterea unei decizii fiscale.

Contribuabilul este avertizat că nedepunerea decontului în termen de 15 zile de la primirea notificării permite organului fiscal să stabilească TVA din oficiu. Pentru audiere, notificarea indică un termen de 5 zile de la primire.

În primele 7 zile de la comunicarea notificării, ANAF actualizează lista inițială și elimină persoanele care:

• au depus decontul 300;
• au justificat cu documente că nu aveau obligația depunerii;
• s-au prezentat la audiere;
• au renunțat în scris la dreptul de a fi ascultate;
• se încadrează într-o situație în care procedura nu este aplicabilă.

Dacă persoana nu depune decontul și nu se prezintă la primul termen pentru audiere, ANAF transmite o invitație pentru un al doilea termen. Această invitație stabilește din nou un interval de 5 zile de la primire.

Formula prin care ANAF calculează TVA din oficiu

După împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea notificării, ANAF definitivează lista contribuabililor pentru care continuă procedura și stabilește suma pe baza datelor fiscale disponibile.

Pentru perioada analizată sunt preluate:

• TVA colectată din decontul precompletat RO e-TVA sau din datele existente în RO e-Factura, RO e-Case de marcat electronice și evidențele fiscale;
• TVA deductibilă identificată în aceleași surse.

În scopul impunerii, valoarea TVA deductibile este diminuată cu 50%. Formula poate fi redată astfel:

TVA stabilită din oficiu = TVA colectată – 50% × TVA deductibilă identificată

De exemplu, dacă sistemele ANAF indică TVA colectată de 20.000 lei și TVA deductibilă de 14.000 lei, calculul nu conduce la diferența normală de 6.000 lei. Pentru impunerea din oficiu se recunosc numai 7.000 lei din TVA deductibilă, astfel încât obligația estimată devine 13.000 lei.

Acest mecanism arată de ce suma stabilită administrativ poate fi considerabil mai mare decât TVA rezultată din contabilitatea completă a societății.

Pragul de 20 de lei pentru emiterea deciziei

Dacă diferența calculată este negativă sau mai mică de 20 lei, organul fiscal nu emite decizie de impunere.

Dacă rezultatul este de minimum 20 lei, ANAF emite, pentru fiecare perioadă fiscală în parte, formularul 192 „Decizie de impunere din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile care nu au depus decontul de taxă pe valoarea adăugată (300)”.

Decizia este titlu de creanță și reprezintă totodată înștiințare de plată. Pentru contribuabilii înrolați în Spațiul privat virtual, comunicarea documentelor se realizează prin SPV.

Când trebuie plătită TVA stabilită din oficiu

Scadența depinde de ziua în care este comunicată decizia:

• pentru o decizie comunicată între 1 și 15 ale lunii, plata se face până la data de 5 a lunii următoare;
• pentru o decizie comunicată între 16 și ultima zi a lunii, plata se face până la data de 20 a lunii următoare.

Neachitarea la scadență determină calcularea obligațiilor fiscale accesorii, potrivit regulilor generale.

Depunerea decontului în 60 de zile anulează impunerea din oficiu

Chiar dacă decizia a fost emisă, contribuabilul mai poate înlocui estimarea ANAF cu propriul decont. Condiția esențială este ca formularul 300 aferent perioadei respective să fie depus în cel mult 60 de zile de la comunicarea deciziei.

În această situație, decizia de impunere se anulează la data depunerii declarației, iar ANAF emite formularul 193 privind anularea deciziei.

Termenul de 60 de zile este unul critic. Dacă decontul este transmis după expirarea lui, acesta nu se mai prelucrează, iar suma stabilită din oficiu rămâne în evidența fiscală. Situația trebuie tratată imediat, nu amânată până în apropierea ultimei zile, deoarece un formular transmis cu erori și respins prin recipisă nu reprezintă un decont valabil depus.

Contestația are un termen diferit: 45 de zile

Decizia de impunere din oficiu poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Acest termen nu trebuie confundat cu intervalul de 60 de zile în care poate fi depus decontul pentru anularea deciziei.

Cele două demersuri au funcții distincte:

• depunerea formularului 300 în termenul de 60 de zile permite declararea situației fiscale reale și conduce la anularea impunerii din oficiu;
• contestația formulată în 45 de zile urmărește verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise de organul fiscal.

Într-un caz concret poate fi necesară folosirea ambelor mecanisme, motiv pentru care termenele trebuie calculate și urmărite separat.

De când se aplică noua procedură

Deși Ordinul nr. 1.022/2026 a intrat în vigoare la 3 septembrie 2026, procedura se aplică obligațiilor de depunere a decontului de TVA începând cu formularul aferent lunii iulie 2024.

Pentru perioadele fiscale anterioare lunii iulie 2024 rămâne aplicabilă procedura reglementată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 962/2016.

Prin urmare, analiza nu trebuie limitată la deconturile devenite scadente după publicarea noului ordin. Pot intra în procedură și declarații restante aferente unor perioade mai vechi, în limitele prevăzute de lege.

Ce trebuie făcut la primirea notificării sau a deciziei

La primirea unei notificări privind nedepunerea formularului 300 este recomandată verificarea imediată a:

1. perioadei fiscale și obligației înscrise în vectorul fiscal;
2. recipisei aferente unei eventuale transmiteri anterioare;
3. jurnalelor de vânzări și cumpărări și a balanței de verificare;
4. concordanței cu RO e-TVA, RO e-Factura și datele caselor de marcat;
5. datei la care notificarea sau decizia a fost comunicată în SPV;
6. termenelor de 5, 15, 45 și 60 de zile relevante situației.

Dacă exista obligația declarativă, soluția prioritară este întocmirea și depunerea corectă a decontului. Dacă obligația nu exista, documentele justificative trebuie transmise organului fiscal fără întârziere.

Concluzie

Ordinul ANAF nr. 1.022/2026 transformă datele deja colectate prin sistemele fiscale digitale într-o bază directă pentru stabilirea TVA din oficiu. Lipsa formularului 300 nu mai înseamnă doar o obligație declarativă neîndeplinită: poate conduce la emiterea rapidă a unui titlu de creanță calculat prin recunoașterea a numai jumătate din TVA deductibilă disponibilă în evidențele ANAF.

Contribuabilul are posibilitatea să oprească procedura prin depunerea decontului înainte de emiterea deciziei sau să obțină anularea deciziei prin transmiterea formularului 300 în termen de 60 de zile de la comunicare. După expirarea acestui interval, efectele devin mult mai greu de înlăturat.

Ordinul ANAF nr. 1.021/2026 modifică Registrul RO e-Factura opțional și formularul 081

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.021/2026 aduce modificări importante procedurii privind Registrul RO e-Factura opțional și formularului 081. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 743 din 3 septembrie 2026 și este în vigoare de la aceeași dată.

Principalele noutăți vizează actualizarea categoriilor de persoane care pot opta pentru utilizarea sistemului RO e-Factura, introducerea posibilității de scoatere din registrul opțional, modificarea formularului 081 și transferarea automată a anumitor entități fără scop patrimonial din Registrul RO e-Factura opțional în Registrul RO e-Factura obligatoriu.

Ce se modifică prin Ordinul ANAF nr. 1.021/2026

Ordinul nr. 1.021/2026 modifică și completează Ordinul președintelui ANAF nr. 3.788/2024, care reglementează organizarea și înscrierea în Registrul RO e-Factura opțional.

O primă modificare privește chiar denumirea formularului 081. Acesta poartă acum denumirea „Cerere privind înregistrarea în/scoaterea din Registrul RO e-Factura opțional”. Noua formulare reflectă faptul că documentul nu mai este utilizat numai pentru înregistrare sau pentru renunțarea la o solicitare aflată în curs, ci și pentru ieșirea efectivă din registru, în cazurile permise de lege.

Totodată, modelul, conținutul și instrucțiunile de completare ale formularului 081 au fost înlocuite și adaptate noilor reguli.

Cine poate opta pentru utilizarea sistemului RO e-Factura

Potrivit procedurii actualizate, următoarele categorii nu au obligația utilizării sistemului național RO e-Factura în situațiile prevăzute de lege, dar pot opta pentru folosirea acestuia:

• persoanele care efectuează livrările de bunuri sau prestările de servicii prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j)-n) din Codul fiscal;
• institutele și centrele culturale ale altor state care își desfășoară activitatea în România în baza unor acorduri interguvernamentale;
• agricultorii persoane fizice care aplică regimul special pentru agricultori, reglementat de art. 315^1 din Codul fiscal;
• furnizorii și prestatorii care se identifică fiscal prin cod numeric personal;
• operatorii economici nestabiliți în România, în sensul art. 266 alin. (2) din Codul fiscal, pentru relațiile comerciale B2B sau B2G.

Pentru fiecare persoană înscrisă, registrul conține și categoria din care aceasta face parte. Informația permite delimitarea clară a temeiului în baza căruia a fost exercitată opțiunea.

Operatorii economici nestabiliți în România

Formularul 081 poate fi utilizat și de operatorii economici nestabiliți în România care optează să transmită facturi prin sistemul național RO e-Factura către alți operatori economici sau către autorități și entități contractante.

Aceștia completează secțiunea dedicată din formular, diferențiat în funcție de forma de organizare: persoană juridică, entitate fără personalitate juridică sau persoană fizică. În funcție de relațiile economice desfășurate ori avute în vedere, se bifează utilizarea sistemului pentru relații B2B, B2G sau pentru ambele categorii.

La depunerea inițială a formularului, rubrica privind numărul de evidență nu se completează. Numărul este atribuit ulterior de organul fiscal și este comunicat la adresa de e-mail indicată în formular.

Este important că acest număr de evidență poate fi utilizat exclusiv în cadrul sistemului RO e-Factura. El nu reprezintă un cod de identificare fiscală în România. Dacă operatorul economic devine subiect al unui raport juridic fiscal și dobândește drepturi sau obligații privind creanțele fiscale, acesta trebuie să solicite separat înregistrarea fiscală, potrivit Codului de procedură fiscală.

Cum se face înscrierea în Registrul RO e-Factura opțional

Înscrierea se solicită prin completarea și transmiterea electronică a formularului 081. Formularul se completează cu programul de asistență pus la dispoziție de Centrul Național pentru Informații Financiare și se transmite prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Solicitantul trebuie să bifeze categoria din care face parte și să completeze datele sale de identificare. Dacă formularul este depus prin împuternicit, reprezentant legal sau reprezentant fiscal, se înscriu datele entității pentru care se exercită opțiunea, precum și informațiile referitoare la reprezentare.

Renunțarea la cererea de înregistrare și scoaterea din registru sunt operațiuni diferite

Noul formular 081 păstrează o distincție importantă între renunțarea la cererea de înregistrare și scoaterea din Registrul RO e-Factura opțional.

Renunțarea înainte de înscriere

Secțiunea IV se utilizează atunci când o entitate a transmis o cerere de înregistrare, dar dorește să renunțe la aceasta înainte de data înscrierii efective în registru. În această situație se completează numărul și data formularului 081 prin care a fost exercitată inițial opțiunea.

Scoaterea după înscriere

Noua secțiune V se utilizează de furnizorii sau prestatorii care sunt deja înregistrați în Registrul RO e-Factura opțional și care, în condițiile legii, solicită scoaterea din registru.

Scoaterea produce efecte începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost transmis formularul 081. Prin urmare, simpla depunere a cererii nu determină încetarea imediată a calității de persoană înscrisă în registru.

În practică, înainte de bifarea secțiunii V trebuie verificat dacă persoana se încadrează în categoria pentru care legislația permite ieșirea din registrul opțional și dacă, între timp, nu a intervenit o obligație legală de utilizare a sistemului.

ONG-urile neînregistrate în scopuri de TVA sunt transferate în registrul obligatoriu

O măsură distinctă și cu impact practic imediat privește entitățile fără scop patrimonial.

La intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1.021/2026, asociațiile și fundațiile constituite potrivit OG nr. 26/2000, alte asociații fără scop lucrativ sau patrimonial, partidele politice și cultele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA și care figurau în Registrul RO e-Factura opțional sunt:

• radiate automat din Registrul RO e-Factura opțional;
• înscrise, prin sistemul informatic, în Registrul RO e-Factura obligatoriu.

Operațiunea este realizată informatic, fără ca entitățile vizate să depună formularul 081 pentru această mutare. Registrul obligatoriu este organizat potrivit Ordinului președintelui ANAF nr. 3.789/2024 și formularului 082.

Pentru aceste entități este recomandată verificarea statutului în registru și revizuirea procedurilor interne de emitere și transmitere a facturilor, astfel încât obligațiile aplicabile să fie respectate la termen.

Ce informații cuprinde noul formular 081

În funcție de situația solicitantului, formularul include:

• categoria entității;
• datele de identificare și domiciliul fiscal;
• informațiile privind operatorul economic nestabilit în România;
• adresa din România pentru corespondență, dacă este cazul;
• datele împuternicitului, reprezentantului legal sau reprezentantului fiscal;
• solicitarea de înscriere în registrul opțional;
• opțiunea operatorului nestabilit pentru relații B2B și/sau B2G;
• renunțarea la cererea de înregistrare înainte de înscriere;
• cererea de scoatere din registru după înscriere;
• numele și calitatea persoanei care întocmește declarația.

Formularul se păstrează în format electronic, iar organul fiscal competent are acces la informațiile declarate prin intermediul registrului.

Ce trebuie verificat în practică

Persoanele vizate de noile reguli ar trebui să urmărească cel puțin următoarele aspecte:

1. dacă utilizarea RO e-Factura este opțională sau obligatorie pentru categoria și operațiunile desfășurate;
2. dacă înscrierea existentă în registru corespunde situației fiscale actuale;
3. dacă sunt îndeplinite condițiile pentru scoaterea din registrul opțional;
4. data de la care scoaterea produce efecte;
5. în cazul operatorilor nestabiliți, dacă numărul de evidență este folosit numai pentru RO e-Factura;
6. în cazul ONG-urilor și al celorlalte entități vizate de transfer, dacă înscrierea în registrul obligatoriu a fost operată corect.

Concluzie

Ordinul ANAF nr. 1.021/2026 clarifică administrarea Registrului RO e-Factura opțional și transformă formularul 081 într-un instrument care acoperă întregul parcurs al unei înregistrări: solicitarea înscrierii, renunțarea înainte de înscriere și, atunci când legea permite, scoaterea după înregistrare.

Cea mai importantă modificare pentru entitățile fără scop patrimonial este trecerea automată a asociațiilor, fundațiilor, partidelor politice și cultelor neînregistrate în scopuri de TVA din registrul opțional în Registrul RO e-Factura obligatoriu. Pentru celelalte categorii, trebuie analizate atent natura operațiunilor și temeiul legal aplicabil înainte de transmiterea formularului 081.

Medierea fiscală cu ANAF se poate desfășura și prin videoconferință. Noile reguli din Ordinul nr. 992/2026

Procedura de mediere dintre contribuabili și organul fiscal a fost actualizată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 992/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 734 din 1 septembrie 2026. Principala noutate este posibilitatea organizării întâlnirii prin platforma de videoconferință a Ministerului Finanțelor – ANAF, fără ca debitorul să fie obligat să se deplaseze la sediul organului fiscal.

Ordinul modifică Procedura de mediere aprobată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.757/2019 și actualizează formularele utilizate pentru organizarea și reprogramarea întâlnirilor.

Ce este medierea fiscală

Medierea fiscală este o procedură în legătură cu executarea silită. Ea îi permite debitorului care a primit o somație să discute cu organul fiscal despre obligațiile înscrise în aceasta și despre situația sa economică și financiară.

În cadrul întâlnirii pot fi urmărite două obiective principale:

• clarificarea obligațiilor fiscale înscrise în somație, atunci când debitorul are nelămuriri sau deține documente relevante;
• analizarea situației economice și financiare, pentru identificarea unor soluții legale de stingere a obligațiilor, inclusiv a posibilității de a beneficia de înlesniri la plată.

Medierea nu anulează automat datoriile și nici nu garantează aprobarea unei eșalonări. Ea creează însă cadrul în care situația poate fi clarificată direct cu organul fiscal, înainte de continuarea măsurilor de executare.

Cum se depune notificarea privind intenția de mediere

Potrivit noilor prevederi, notificarea privind intenția de mediere se transmite:

• prin Spațiul Privat Virtual, de către persoanele care au obligația legală de a utiliza această modalitate de comunicare;
• la sediul organului fiscal;
• prin poștă, după caz.

Modalitatea concretă depinde de categoria în care se încadrează debitorul și de regulile aplicabile comunicării sale cu ANAF.

Întâlnirea poate avea loc la sediul ANAF sau online

Înștiințarea transmisă debitorului va indica data și ora stabilite pentru mediere. Potrivit noului model, procedura poate fi organizată:

• la sediul organului fiscal; sau
• prin mijloace video de comunicare la distanță, utilizând platforma de videoconferință MF–ANAF.

Această modificare simplifică participarea contribuabililor și a reprezentanților lor, în special atunci când aceștia se află în altă localitate sau când deplasarea la sediul administrației fiscale ar presupune timp și costuri suplimentare.

Opțiunea pentru videoconferință trebuie exprimată în două zile lucrătoare

Debitorul care dorește ca medierea să se desfășoare online trebuie să își exprime opțiunea în termen de două zile lucrătoare de la primirea înștiințării.

Opțiunea se exercită în secțiunea dedicată din SPV. Acolo trebuie completate informațiile despre persoanele care vor participa la întâlnire. Dacă debitorul este reprezentat, actul de împuternicire trebuie transmis în forma cerută de procedură, semnat electronic de reprezentantul legal.

Ulterior, ANAF comunică prin SPV:

• regulile și condițiile de participare la întâlnirea online;
• informațiile tehnice necesare;
• linkul de acces la videoconferință.

Condițiile generale de desfășurare a întâlnirilor video sunt cele stabilite prin Ordinul președintelui ANAF nr. 705/2026.

Ce documente pot fi prezentate la mediere

Debitorul poate prezenta orice documente și informații relevante pentru obiectul notificării. Dacă solicitarea privește clarificarea sumelor din somație, pot fi utile, în funcție de situație:

• declarațiile fiscale și recipisele de depunere;
• ordinele de plată și extrasele de cont;
• fișa sintetică pe plătitor;
• deciziile și actele comunicate de ANAF;
• documentele privind compensări, restituiri sau alte modalități de stingere;
• situațiile financiare și documentele care susțin capacitatea de plată a debitorului.

La întâlnire pot fi aduse și alte date decât cele menționate inițial în notificare, dacă acestea ajută la clarificarea obligațiilor sau la prezentarea situației economice și financiare.

Medierea poate fi reprogramată pentru motive temeinice

Dacă debitorul nu poate participa la data și ora stabilite, acesta poate solicita amânarea pentru motive temeinic justificate. Noua dată este stabilită și comunicată de organul fiscal, cu respectarea termenului procedural de 10 zile calculat de la primirea notificării privind intenția de mediere.

Ordinul introduce modele distincte pentru:

• reprogramarea unei întâlniri care poate avea loc la sediul ANAF sau prin videoconferință;
• reprogramarea întâlnirii organizate la sediul organului fiscal.

Și în cazul reprogramării, opțiunea pentru videoconferință trebuie exercitată în două zile lucrătoare de la primirea noii înștiințări.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu participă

Neparticiparea nu trebuie ignorată. Noile formulare precizează că, dacă debitorul nu se prezintă la întâlnire, măsurile de executare silită continuă de îndată, după întocmirea procesului-verbal în care este consemnată neparticiparea.

De aceea, contribuabilul care nu poate participa trebuie să contacteze organul fiscal și să solicite reprogramarea în interiorul termenului aplicabil.

Cum se consemnează rezultatul medierii online

Rezultatul întâlnirii și soluțiile identificate pentru stingerea obligațiilor se înscriu într-un proces-verbal privind rezultatul medierii. Documentul se întocmește în două exemplare: unul se înmânează sau se comunică debitorului, iar celălalt se păstrează la organul fiscal.

Atunci când medierea s-a desfășurat prin videoconferință, organul de executare silită atașează la procesul-verbal și minuta întâlnirii.

Formularele actualizate prin Ordinul nr. 992/2026

Lista documentelor utilizate în cadrul procedurii cuprinde:

1. Notificarea privind intenția de mediere;
2. Înștiințarea privind organizarea medierii;
3. Procesul-verbal privind rezultatul medierii;
4. Înștiințarea privind organizarea medierii la sediul organului fiscal;
5. Înștiințarea privind reprogramarea organizării medierii;
6. Înștiințarea privind reprogramarea organizării medierii la sediul organului fiscal.

Ordinul nr. 992/2026 înlocuiește modelul înștiințării privind organizarea medierii și introduce trei formulare noi, adaptate întâlnirilor la sediu, reprogramării și utilizării platformei video.

Ce trebuie să rețină contribuabilii

Ordinul nr. 992/2026 face procedura mai accesibilă prin posibilitatea participării la distanță, însă termenele rămân esențiale. După primirea înștiințării, contribuabilul trebuie să verifice imediat SPV, să decidă dacă dorește videoconferință și să transmită opțiunea în cele două zile lucrătoare prevăzute de formular.

Înaintea întâlnirii este recomandată verificarea sumelor din somație și pregătirea documentelor justificative. O mediere eficientă depinde de prezentarea clară a situației fiscale și, dacă se urmărește identificarea unei soluții de plată, de informații complete privind situația financiară a debitorului.

ANAF modifică invitația pentru audiere în cadrul verificării documentare

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.019/2026 modifică documentele utilizate de organele fiscale în activitatea de verificare documentară. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 732 din 1 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată.

Prin acest ordin este înlocuit modelul „Invitației pentru audiere”, cuprins în anexa nr. 2 la Ordinul președintelui ANAF nr. 3.666/2020.

Ce este verificarea documentară

Verificarea documentară reprezintă o procedură de control fiscal efectuată pe baza documentelor și informațiilor existente în evidențele organului fiscal, precum și a celor obținute de la alte persoane și instituții.

În vederea finalizării verificării documentare, contribuabilului îi este transmis proiectul actului administrativ fiscal și i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Noul formular de invitație este utilizat tocmai în această etapă, înainte de finalizarea verificării documentare.

Ce documente poate primi contribuabilul

Odată cu invitația pentru audiere, organul fiscal transmite contribuabilului, după caz:

• proiectul Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale stabilite ca urmare a verificării documentare;
• proiectul Dispoziției de măsuri ca urmare a verificării documentare.

Pe baza acestor documente, contribuabilul poate analiza constatările organului fiscal și poate pregăti explicațiile, documentele justificative și argumentele pe care dorește să le prezinte.

Două termene stabilite pentru audiere

Noul formular prevede înscrierea în invitație a două termene pentru audierea contribuabilului.

Primul termen este data la care contribuabilul este invitat inițial să își exprime punctul de vedere. În cazul în care acesta nu se prezintă, invitația trebuie să indice și un al doilea termen la care audierea poate avea loc.

Dacă persoana nu se prezintă la niciunul dintre cele două termene și nu notifică organul fiscal că renunță la dreptul de a fi audiată, audierea se consideră îndeplinită.

Prin urmare, neprezentarea nu împiedică organul fiscal să continue și să finalizeze procedura de verificare documentară.

Contribuabilul poate renunța la audiere

Contribuabilul are posibilitatea de a renunța la exercitarea dreptului de a fi audiat. În această situație, renunțarea trebuie notificată organului fiscal înaintea datei sau datelor stabilite pentru audiere.

Este recomandat ca notificarea să fie transmisă printr-un mijloc care permite dovedirea datei comunicării.

Renunțarea la audierea orală nu ar trebui confundată cu formularea unui punct de vedere scris. În funcție de situație, contribuabilul poate considera necesară transmiterea unor explicații și documente chiar dacă nu participă la întâlnirea stabilită de organul fiscal.

Punctul de vedere poate fi prezentat oral și în scris

Contribuabilul își poate exprima oral punctul de vedere în cadrul audierii, dar poate transmite și un punct de vedere scris.

Potrivit noului formular, punctul de vedere scris poate fi depus în termen de cinci zile lucrătoare de la data audierii, în conformitate cu art. 149 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.

Termenul poate fi prelungit cu cel mult cinci zile lucrătoare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• există motive justificate pentru solicitarea prelungirii;
• prelungirea este aprobată de conducătorul organului de control fiscal.

Prelungirea nu operează automat. Contribuabilul trebuie să formuleze solicitarea și să prezinte motivele care justifică acordarea unui termen suplimentar.

Cum poate fi transmis punctul de vedere

Noul model de invitație menționează expres modalitățile prin care contribuabilul poate transmite punctul de vedere referitor la constatările organului fiscal:

• prin Spațiul privat virtual – SPV;
• prin e-mail, la adresa indicată de organul fiscal;
• prin poștă, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire;
• prin depunere la registratura organului fiscal.

Indiferent de modalitatea aleasă, contribuabilul trebuie să păstreze dovada transmiterii și să se asigure că documentele au fost expediate în interiorul termenului legal.

Punctul de vedere ar trebui să răspundă punctual constatărilor din proiectul actului administrativ fiscal și să fie însoțit de documentele justificative relevante.

Audierea poate avea loc și prin videoconferință

Audierea nu presupune în mod obligatoriu deplasarea contribuabilului la sediul organului fiscal.

Potrivit noului formular, aceasta se poate desfășura:

• prin prezentarea contribuabilului la sediul indicat în invitație;
• prin intermediul sistemelor electronice de comunicare la distanță care permit o conexiune audio-video.

Dacă este aleasă varianta online, audierea se desfășoară prin platforma de videoconferință a Ministerului Finanțelor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Informațiile referitoare la regulile și condițiile tehnice aplicabile întâlnirilor online sunt disponibile pe portalul ANAF, în secțiunea destinată serviciilor online.

Invitația trebuie să conțină datele persoanei de contact

Formularul prevede și indicarea persoanei desemnate de organul fiscal pentru furnizarea informațiilor suplimentare privind procedura.

În invitație vor putea fi înscrise:

• numele persoanei de contact;
• numărul de telefon;
• adresa de e-mail;
• numărul camerei în care poate fi contactată.

Aceste date îi permit contribuabilului să solicite clarificări privind programarea, modalitatea de desfășurare a audierii și transmiterea documentelor.

Ce trebuie să facă un contribuabil care primește invitația

Primirea unei invitații pentru audiere nu trebuie ignorată. Contribuabilul ar trebui să verifice imediat:

1. constatările înscrise în proiectul deciziei de impunere sau al dispoziției de măsuri;
2. cele două date stabilite pentru audiere;
3. termenul de transmitere a punctului de vedere scris;
4. documentele justificative necesare pentru contestarea sau clarificarea constatărilor;
5. modalitatea în care dorește să participe la audiere;
6. necesitatea solicitării unei prelungiri a termenului pentru formularea punctului de vedere.

Argumentele și documentele prezentate în această etapă pot determina organul fiscal să corecteze sau să elimine anumite constatări înainte de emiterea actului administrativ fiscal definitiv.

Ce instituții aplică noul formular

Prevederile Ordinului nr. 1.019/2026 vor fi aplicate de:

• Direcția generală de administrare a marilor contribuabili;
• direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și structurile subordonate;
• Direcția generală antifraudă fiscală;
• Direcția generală control venituri persoane fizice;
• Direcția proceduri și programare control fiscal.

Concluzie

Începând cu 1 septembrie 2026, organele fiscale utilizează noul model al invitației pentru audiere în cadrul verificării documentare.

Formularul stabilește în mod clar cele două termene pentru audiere, posibilitatea participării prin videoconferință, modalitățile de transmitere a punctului de vedere și termenul de cinci zile lucrătoare în care contribuabilul poate formula observații scrise.

Contribuabilii care primesc o asemenea invitație trebuie să analizeze proiectul actului fiscal și să reacționeze în termenele indicate. Neprezentarea la ambele termene, fără notificarea renunțării la audiere, permite organului fiscal să considere audierea îndeplinită și să continue procedura.

Registrul de evidență fiscală în 2026 – noul model aprobat prin Ordinul nr. 808/2026

Începând cu 7 iulie 2026, contribuabilii plătitori de impozit pe profit trebuie să aibă în vedere noile reguli privind întocmirea Registrului de evidență fiscală.

Prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 808/2026 privind Registrul de evidență fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 556 din 7 iulie 2026, a fost aprobat modelul și conținutul registrului și a fost abrogată vechea reglementare, respectiv Ordinul nr. 870/2005.

Registrul de evidență fiscală reprezintă un document important pentru justificarea modului în care contribuabilul a determinat rezultatul fiscal și, implicit, impozitul pe profit declarat.

Cine are obligația întocmirii Registrului de evidență fiscală?

Ordinul nr. 808/2026 stabilește expres că plătitorii de impozit pe profit sunt obligați să întocmească Registrul de evidență fiscală.

Prin urmare, registrul trebuie privit ca parte a documentației fiscale a contribuabilului, și nu doar ca o evidență contabilă suplimentară.

Rolul său este diferit de cel al registrelor contabile: acesta trebuie să permită urmărirea modului în care s-a ajuns de la informațiile înregistrate în contabilitate la rezultatul fiscal utilizat pentru calcularea impozitului pe profit.

Ce se înscrie în Registrul de evidență fiscală?

Potrivit Ordinului nr. 808/2026, informațiile se înscriu în ordine cronologică.

Registrul trebuie să cuprindă informațiile care au stat la baza:

• determinării rezultatului fiscal pozitiv sau negativ;
• calculării impozitului pe profit;
• sumelor cuprinse în declarațiile privind obligațiile de plată a impozitului pe profit.

În practică, evidența trebuie să permită înțelegerea modului în care rezultatul contabil este influențat de regulile fiscale aplicabile contribuabilului.

Astfel, în funcție de situația concretă a societății, registrul va reflecta operațiunile și elementele fiscale relevante pentru determinarea rezultatului fiscal și a impozitului pe profit.

Legătura dintre contabilitate și calculul fiscal

Un element important al noului model este legătura explicită cu evidența contabilă.

Modelul registrului conține o coloană destinată: „Explicațiilor privind operațiunile efectuate și calculul rezultatului fiscal și al impozitului pe profit”.

În această coloană trebuie înscris și simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele respective, după caz.

Astfel, pentru o sumă luată în calcul la determinarea rezultatului fiscal trebuie să poată fi identificată atât explicația fiscală, cât și legătura acesteia cu înregistrarea contabilă atunci când este cazul.

Această cerință este importantă inclusiv din perspectiva unui eventual control fiscal, deoarece permite urmărirea mai ușoară a informațiilor de la contabilitate până la calculul impozitului pe profit.

Când se completează Registrul de evidență fiscală?

Ordinul prevede că Registrul de evidență fiscală se completează: trimestrial și/sau anual, precum și pentru orice altă perioadă impozabilă, după caz.

Nu este suficientă însă simpla existență formală a registrului.

Acesta trebuie completat astfel încât să permită identificarea și controlul operațiunilor efectuate pentru determinarea rezultatului fiscal pozitiv sau negativ și pentru calculul impozitului pe profit declarat.

Cu alte cuvinte, informațiile din registru trebuie să poată explica modul în care contribuabilul a ajuns la obligația fiscală declarată.

Registrul poate fi ținut electronic

Ordinul nr. 808/2026 permite în mod expres două variante:

• formă scrisă;
• formă electronică.

Prin urmare, contribuabilul poate ține Registrul de evidență fiscală în format electronic.

Indiferent de varianta aleasă, contribuabilii trebuie să respecte modelul și conținutul prevăzute în anexa Ordinului nr. 808/2026.

Cum arată noul Registru de evidență fiscală?

Modelul aprobat este unul simplu din punct de vedere structural și conține trei elemente principale:

Nr. crt.	Explicații privind operațiunile efectuate și calculul rezultatului fiscal și al impozitului pe profit	Valoarea – lei –
1	…	…
2	…	…

Pentru explicațiile înscrise în registru se va menționa și simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele respective, după caz.

Deși formularul în sine este simplu, informațiile introduse trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite verificarea calculului fiscal.

Ce se întâmplă cu vechiul Ordin nr. 870/2005?

Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 808/2026 a fost abrogat Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 870/2005 privind Registrul de evidență fiscală.

Noua reglementare înlocuiește astfel cadrul normativ utilizat timp de peste 20 de ani pentru acest registru.

Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit este important ca evidența fiscală întocmită după intrarea în vigoare a noilor prevederi să respecte modelul și conținutul stabilite prin Ordinul nr. 808/2026.

De ce este important Registrul de evidență fiscală?

Rezultatul contabil și rezultatul fiscal nu sunt întotdeauna identice.

Regulile fiscale pot determina un tratament diferit al anumitor venituri, cheltuieli sau alte elemente luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit.

Registrul de evidență fiscală trebuie să permită urmărirea acestor elemente și justificarea calculului efectuat de contribuabil.

Din acest motiv, registrul este util nu numai pentru întocmirea declarațiilor fiscale, ci și pentru documentarea poziției contribuabilului în cazul unei verificări sau inspecții fiscale.

Ce trebuie să facă firmele plătitoare de impozit pe profit?

După intrarea în vigoare a Ordinului nr. 808/2026, societățile plătitoare de impozit pe profit ar trebui să verifice dacă modul în care țin Registrul de evidență fiscală respectă noul model.

În special, trebuie urmărite:

• completarea registrului pentru perioadele fiscale corespunzătoare;
• prezentarea în ordine cronologică a informațiilor;
• explicarea operațiunilor care stau la baza rezultatului fiscal;
• corelarea cu impozitul pe profit declarat;
• indicarea conturilor contabile aferente sumelor, după caz;
• respectarea modelului aprobat prin noul ordin.

Faptul că registrul poate fi ținut electronic facilitează integrarea acestuia în procesul de închidere fiscală periodică a societății.

Concluzie

Ordinul nr. 808/2026, aplicabil din 7 iulie 2026, stabilește noul cadru pentru întocmirea Registrului de evidență fiscală de către contribuabilii plătitori de impozit pe profit.

Registrul poate fi ținut în format scris sau electronic și trebuie să cuprindă, în ordine cronologică, informațiile care au stat la baza determinării rezultatului fiscal și calculării impozitului pe profit declarat.

O noutate importantă de urmărit în aplicarea noului model este cerința de a indica, după caz, simbolul contului contabil în care au fost înregistrate sumele prezentate în explicațiile din registru.

În același timp, Ordinul nr. 808/2026 abrogă vechiul Ordin nr. 870/2005, actualizând după mai mult de două decenii reglementarea privind acest document fiscal.

Pentru contribuabili, important nu este doar ca registrul să existe, ci ca acesta să permită reconstituirea și verificarea modului de determinare a rezultatului fiscal și a impozitului pe profit.