Cheltuieli deductibile, deductibile limitat și nedeductibile la calculul impozitului pe profit în 2026

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor este: „Pot să trec această cheltuială pe firmă și este deductibilă fiscal?”

Răspunsul nu depinde doar de existența unei facturi. Din punct de vedere fiscal, o cheltuială înregistrată în contabilitate poate fi deductibilă integral, deductibilă numai în anumite limite sau complet nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Regulile principale sunt prevăzute de art. 25 din Codul fiscal.

Regula generală: cheltuiala trebuie să fie legată de activitatea economică

Principiul de bază este relativ simplu: sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să poată demonstra existența unei legături între cheltuiala efectuată și activitatea sa.

În această categorie pot intra, în funcție de activitatea societății, cheltuieli precum:

• chiria spațiilor utilizate pentru desfășurarea activității;
• utilitățile;
• serviciile contabile, juridice sau de consultanță;
• achizițiile de materiale și consumabile;
• serviciile informatice;
• publicitatea și promovarea;
• costurile cu personalul;
• alte cheltuieli necesare desfășurării activității.

Codul fiscal stabilește expres că sunt deductibile și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate camerelor de comerț și industrie, organizațiilor patronale și organizațiilor sindicale.

Cheltuielile cu salariile sunt, în principiu, deductibile

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cu excepțiile prevăzute expres de Codul fiscal.

De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru salariații care lucrează în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Prin urmare, costurile cu personalul reprezintă, ca regulă generală, cheltuieli recunoscute fiscal, însă pentru anumite beneficii acordate salariaților există plafoane sau condiții speciale.

Cheltuielile de protocol: deductibilitate limitată la 2%

Cheltuielile de protocol nu sunt deductibile integral.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%, aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.

În calcul intră și TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil atunci când valoarea acestora depășește 100 lei.

Este importantă diferența dintre înregistrarea contabilă și tratamentul fiscal. O cheltuială de protocol poate fi înregistrată integral în contabilitate, însă partea care depășește plafonul fiscal devine cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.

Cheltuielile sociale: plafon de până la 5% din cheltuielile cu salariile

O altă categorie importantă o reprezintă cheltuielile sociale.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În această categorie pot intra, printre altele:

• ajutoarele de înmormântare;
• ajutoarele pentru boli grave și incurabile;
• ajutoarele pentru naștere;
• ajutoarele pentru proteze;
• anumite ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii;
• cadourile în bani sau în natură oferite salariaților și copiilor minori ai acestora;
• tichetele cadou;
• tichetele culturale;
• tichetele de creșă;
• anumite servicii turistice sau de tratament acordate angajaților și membrilor familiilor acestora;
• alte cheltuieli cu caracter social prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.

Educația timpurie: până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil

Codul fiscal include în categoria cheltuielilor sociale și sumele achitate de angajator pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie.

Limita fiscală este de 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.

Acest beneficiu trebuie analizat atât din perspectiva impozitului pe profit, cât și a regulilor privind veniturile salariale.

Tichetele de masă și voucherele de vacanță

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă și voucherele de vacanță acordate de angajatori sunt incluse de Codul fiscal în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată, potrivit condițiilor stabilite de legislația aplicabilă.

Autoturismele utilizate și în scop personal: deductibilitate de 50%

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri în practică este cel al autoturismelor utilizate atât pentru activitatea societății, cât și în scop personal.

Pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal, 50% din cheltuielile aferente sunt deductibile.

Regula se referă la vehicule cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg și maximum 9 locuri, inclusiv locul conducătorului auto.

Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Există însă situații în care cheltuielile pot fi integral deductibile, de exemplu pentru anumite vehicule utilizate pentru:

• servicii de urgență;
• pază și protecție;
• curierat;
• activitatea agenților de vânzări și achiziții;
• transport de persoane cu plată;
• taximetrie;
• închiriere;
• școli de șoferi;
• vehicule care reprezintă marfă în scop comercial.

Cheltuielile cu amortizarea autoturismelor nu intră însă în această limitare de 50%, având propriile reguli fiscale.

Atenție la autoturismele persoanelor cu funcții de conducere

Pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale unei persoane juridice există o regulă suplimentară de deductibilitate: cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt recunoscute fiscal, potrivit regulilor aplicabile cheltuielilor auto, pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Sediul firmei aflat într-o locuință

În situația în care sediul societății se află într-o locuință proprietate personală și spațiul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede o limitare.

Este deductibilă în proporție de 50% valoarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații corespunzătoare suprafeței puse la dispoziția contribuabilului prin contract.

Există o regulă similară pentru sediul social achiziționat de societate într-o clădire de locuințe atunci când acesta nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică.

Dacă sediul aflat în patrimoniul societății este utilizat în scop personal de către acționari sau asociați, cheltuielile pot fi considerate efectuate în favoarea acestora și devin nedeductibile.

Ce cheltuieli sunt nedeductibile?

Codul fiscal enumeră o serie de cheltuieli care nu pot diminua rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit

Cheltuiala cu propriul impozit pe profit al societății este nedeductibilă.

În aceeași categorie intră anumite diferențe de impozit aferente anilor precedenți sau anului curent și alte impozite menționate expres de Codul fiscal.

Amenzile și penalitățile datorate autorităților

Dobânzile și majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate autorităților române sau străine sunt, în principiu, nedeductibile fiscal.

Există o excepție pentru cele aferente contractelor încheiate cu respectivele autorități.

Prin urmare, o amendă primită de societate poate fi înregistrată în contabilitate, dar nu va diminua profitul impozabil.

Bunurile lipsă sau degradate

Cheltuielile cu stocurile sau mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal stabilește însă mai multe excepții, printre care bunurile:

• distruse în urma unor calamități naturale sau cauze de forță majoră;
• asigurate;
• degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea lor;
• aflate în anumite situații reglementate de legislația privind diminuarea risipei alimentare;
• al căror termen de valabilitate sau de expirare este depășit, în condițiile legii.

Cheltuielile efectuate în favoarea asociaților

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile, cu excepția plăților pentru bunuri livrate sau servicii prestate societății la prețul de piață.

Această regulă este importantă mai ales în cazul în care societatea suportă cheltuieli cu caracter personal pentru asociați sau acționari.

Simpla existență a unei facturi emise pe societate nu transformă automat o cheltuială personală într-o cheltuială deductibilă.

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile sunt, de asemenea, nedeductibile.

Dacă evidența contabilă nu permite identificarea directă a acestor cheltuieli, Codul fiscal prevede utilizarea unei metode raționale de alocare a cheltuielilor comune și de administrare.

Facturile emise de contribuabili inactivi

O atenție deosebită trebuie acordată furnizorilor declarați inactivi fiscal.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza documentelor emise de un contribuabil declarat inactiv sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal prevede totuși anumite excepții, inclusiv pentru unele achiziții realizate în cadrul procedurilor de executare silită sau de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

Verificarea situației fiscale a furnizorilor poate preveni astfel consecințe fiscale importante.

Sponsorizările nu sunt cheltuieli deductibile în sensul obișnuit

Sponsorizarea are un regim fiscal distinct.

Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat sunt încadrate ca nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, însă societatea poate scădea sponsorizarea din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:

• 0,75% din cifra de afaceri;
• 20% din impozitul pe profit datorat.

Pentru sponsorizările acordate entităților fără scop lucrativ și unităților de cult, beneficiarul trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este, așadar, important să nu confundăm deductibilitatea unei cheltuieli cu scăderea unei sume direct din impozitul pe profit.

Noutate aplicabilă din 2026: stimulent fiscal pentru listarea la bursă

Codul fiscal conține și un stimulent destinat societăților care își admit acțiunile la tranzacționare.

Pentru cheltuielile aferente procesului de admitere și menținere la tranzacționare a acțiunilor pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare se acordă o deducere suplimentară de 50% la calculul rezultatului fiscal.

Facilitatea se aplică atât cheltuielilor aferente admiterii la tranzacționare, cât și cheltuielilor de menținere la tranzacționare înregistrate în primul an fiscal ulterior admiterii.

Potrivit prevederilor citate din OUG nr. 8/2026, această facilitate se aplică începând cu anul fiscal 2026.

Deductibil contabil nu înseamnă automat deductibil fiscal

Aceasta este probabil cea mai importantă idee pentru antreprenori.

O societate poate avea o cheltuială:

înregistrată corect în contabilitate, dar care, la calculul impozitului pe profit, să fie:

• integral deductibilă;
• deductibilă numai într-o anumită proporție;
• deductibilă numai în limita unui plafon;
• complet nedeductibilă.

Diferențele dintre tratamentul contabil și cel fiscal sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal și, implicit, a impozitului pe profit datorat.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate înregistrează în cursul anului:

• 10.000 lei cheltuieli cu servicii necesare activității;
• 4.000 lei cheltuieli de protocol;
• 6.000 lei amenzi;
• 12.000 lei cheltuieli aferente unui autoturism utilizat atât în interesul societății, cât și personal.

Cheltuielile de 10.000 lei aferente serviciilor pot fi integral deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității economice și sunt documentate corespunzător.

Cheltuielile de protocol vor fi deductibile numai în limita plafonului fiscal.

Amenzile de 6.000 lei vor fi nedeductibile.

Pentru autoturism, în condițiile aplicării limitării prevăzute de Codul fiscal, numai 50% din cheltuielile respective vor fi deductibile.

Acest exemplu arată de ce valoarea totală a cheltuielilor din contabilitate nu este neapărat egală cu valoarea cheltuielilor care diminuează profitul impozabil.

Ce ar trebui să verifice o societate înainte de a considera o cheltuială deductibilă?

În practică, analiza nu ar trebui să se oprească la întrebarea „avem factură?”.

Trebuie verificate cel puțin:

1. legătura cheltuielii cu activitatea economică;
2. documentele justificative;
3. existența unor plafoane de deductibilitate;
4. eventuala utilizare personală a bunului sau serviciului;
5. regulile fiscale speciale aplicabile categoriei respective;
6. situația fiscală a furnizorului, acolo unde aceasta influențează deductibilitatea;
7. tratamentul TVA, care poate fi diferit de cel aplicabil impozitului pe profit.

Concluzie

Regula potrivit căreia „orice factură emisă pe firmă este deductibilă” este greșită.

Codul fiscal pornește de la principiul că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, dar stabilește numeroase situații în care deductibilitatea este limitată sau chiar exclusă.

Autoturismele utilizate mixt, protocolul, cheltuielile sociale, sponsorizările, amenzile, cheltuielile efectuate în beneficiul asociaților sau documentele primite de la contribuabili inactivi sunt numai câteva dintre situațiile în care tratamentul fiscal trebuie analizat separat.

De aceea, înainte de închiderea perioadei fiscale și calcularea impozitului pe profit, este recomandată verificarea distinctă a cheltuielilor deductibile, deductibile limitat și nedeductibile.

Capitalul social minim al SRL-urilor: noile reguli introduse prin Legea nr. 239/2025

Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice aduce o schimbare importantă pentru societățile cu răspundere limitată. Capitalul social minim nu mai este tratat identic pentru toate SRL-urile, ci este diferențiat în funcție de situația societății și, pentru firmele existente, de nivelul cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale.

Noile reguli sunt importante atât pentru firmele nou-înființate, cât și pentru societățile deja înregistrate la Registrul Comerțului, deoarece în anumite situații acestea vor trebui să își majoreze capitalul social și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Capital social minim de 500 lei pentru SRL-urile nou-înființate

Pentru societățile cu răspundere limitată nou-înființate, Legea nr. 239/2025 stabilește un capital social minim de 500 lei.

Prin urmare, o societate nouă nu va putea fi constituită cu un capital social mai mic decât această valoare.

Regula se aplică în mod distinct față de cea prevăzută pentru firmele existente care depășesc un anumit nivel al cifrei de afaceri.

Capital social minim de 5.000 lei pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 400.000 lei

Pentru societățile cu răspundere limitată care au înregistrat o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, capitalul social minim este stabilit la 5.000 lei.

Cifra de afaceri relevantă este cea raportată prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent.

Astfel, obligația de majorare nu este determinată de încasările curente sau de cifra de afaceri estimată, ci de indicatorul raportat oficial în situațiile financiare anuale.

De exemplu, dacă o societate raportează pentru exercițiul financiar precedent o cifră de afaceri netă de 520.000 lei, aceasta intră în categoria societăților pentru care capitalul social minim trebuie să fie de 5.000 lei.

Când trebuie majorat capitalul social după depășirea plafonului de 400.000 lei

Legea prevede că valoarea minimă a capitalului social trebuie majorată până la finalul exercițiului financiar următor celui în care se constată creșterea cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale ale exercițiului precedent.

Această regulă este importantă deoarece depășirea plafonului de 400.000 lei nu determină o obligație de majorare chiar în ziua depunerii situațiilor financiare. Legea acordă un termen pentru aducerea capitalului social la nivelul minim cerut.

În practică, societățile trebuie să urmărească anual cifra de afaceri netă raportată și să verifice dacă intră în categoria pentru care capitalul minim este de 5.000 lei.

Ce se întâmplă dacă cifra de afaceri scade ulterior

Un aspect important al noii reglementări este că diminuarea ulterioară a cifrei de afaceri nu permite automat revenirea la un capital social mai mic.

Legea prevede expres că valoarea capitalului social stabilită potrivit regulii referitoare la depășirea cifrei de afaceri de 400.000 lei rămâne nemodificată chiar dacă, ulterior, cifra de afaceri netă scade.

Cu alte cuvinte, dacă o societate a ajuns la obligația de a avea un capital social minim de 5.000 lei, simpla scădere a cifrei de afaceri sub 400.000 lei într-un exercițiu ulterior nu înseamnă că aceasta își poate reduce capitalul social sub nivelul legal stabilit.

Reducerea capitalului social este limitată de minimul legal

Pentru societățile care intră sub incidența capitalului social minim de 5.000 lei, reducerea capitalului sub acest nivel este limitată.

Cu excepția situației în care societatea este transformată într-o altă formă de societate, capitalul nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă, simultan, este adoptată și o hotărâre de majorare a capitalului care să îl mențină cel puțin la nivelul minim prevăzut de lege.

În cazul nerespectării acestei reguli, orice persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății.

Ce trebuie să facă SRL-urile deja existente

Societățile cu răspundere limitată deja înregistrate în Registrul Comerțului trebuie să își adapteze capitalul social la noile reguli.

Potrivit Legii nr. 239/2025, societățile vizate trebuie să își majoreze capitalul social și să modifice actul constitutiv în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii, 18 decembrie 2025.

Prin urmare, firmele existente trebuie să verifice două elemente:

• cifra de afaceri netă raportată prin situațiile financiare;
• valoarea actuală a capitalului social înscrisă în actul constitutiv.

Dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și are un capital social mai mic de 5.000 lei, aceasta va trebui să efectueze formalitățile de majorare.

Reducere de 50% a tarifului de publicare până la 31 decembrie 2026

Legea introduce și un stimulent pentru societățile care își majorează mai repede capitalul social.

SRL-urile care efectuează majorarea capitalului social până la 31 decembrie 2026, pentru aplicarea noilor reguli, beneficiază de o reducere de 50% a tarifului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Reducerea este însă condiționată: modificarea trebuie să privească exclusiv majorarea capitalului social necesară pentru aplicarea noilor prevederi.

Dacă prin aceeași modificare a actului constitutiv sunt efectuate și alte schimbări, textul furnizat nu prevede aplicarea acestei reduceri.

Ce riscă societățile care nu majorează capitalul social la termen

Consecința cea mai severă prevăzută de lege este posibilitatea dizolvării societății.

Dacă un SRL nu își completează capitalul social în termenul de 2 ani prevăzut de lege, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății, la cererea:

• oricărei persoane interesate;
• Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Totuși, legea oferă și posibilitatea remedierii situației.

Societatea nu va fi dizolvată dacă, înainte ca hotărârea judecătorească de dizolvare să rămână definitivă, capitalul social este adus la valoarea minimă prevăzută de lege.

În această situație sunt aplicabile, în mod corespunzător, și prevederile art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990.

Exemplu practic

Să presupunem că un SRL are:

• capital social actual: 200 lei;
• cifra de afaceri netă raportată pentru exercițiul precedent: 650.000 lei.

În această situație, societatea intră în categoria pentru care capitalul social minim este de 5.000 lei.

Pentru conformare, societatea va trebui să majoreze capitalul social cu cel puțin 4.800 lei și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Dacă efectuează această majorare până la 31 decembrie 2026 și modificarea privește exclusiv conformarea cu noul capital minim, poate beneficia de reducerea de 50% a tarifului de publicare prevăzut de lege.

Ce trebuie urmărit practic de administratori

Pentru administratori și profesioniștii care gestionează partea financiar-contabilă a societăților, noua regulă înseamnă că valoarea capitalului social trebuie urmărită împreună cu cifra de afaceri raportată anual.

Este recomandabil ca, după întocmirea situațiilor financiare anuale, să se verifice dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și dacă actualul capital social respectă minimul legal.

În cazul în care este necesară majorarea, trebuie pregătite documentele societare corespunzătoare, adoptată hotărârea de majorare, modificat actul constitutiv și îndeplinite formalitățile la Registrul Comerțului.

Concluzie

Legea nr. 239/2025 introduce un sistem diferențiat al capitalului social minim pentru SRL-uri. Pentru societățile nou-înființate, capitalul social minim este de 500 lei, iar pentru societățile care raportează o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, minimul este de 5.000 lei.

Pentru firmele existente, noua obligație trebuie analizată din timp, deoarece nerespectarea termenelor de majorare poate conduce inclusiv la procedura de dizolvare a societății.

Actualizarea obiectului de activitate la CAEN Rev. 3 pentru societățile de contabilitate și expertiză contabilă

Începând cu 1 ianuarie 2025, în România se aplică noua versiune a Clasificării activităților din economia națională, denumită CAEN Rev. 3. Modificarea a fost introdusă prin Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 377/2024 și vizează societățile, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Pentru societățile de contabilitate și de expertiză contabilă, actualizarea trebuie făcută atât cu respectarea procedurilor Registrului Comerțului, cât și a regulilor profesionale stabilite de CECCAR.

Care este termenul pentru actualizarea la CAEN Rev. 3?

Termenul acordat pentru actualizarea obiectului de activitate în registrul comerțului este de 18 luni începând cu data de 25 martie 2025.

Prin urmare, termenul-limită pentru realizarea formalităților este:

25 septembrie 2026.

Termenul a fost stabilit în contextul publicării Hotărârii Guvernului nr. 284/2025 în Monitorul Oficial din 25 martie 2025.

Societățile care nu au efectuat încă actualizarea trebuie să verifice din timp corespondența dintre vechile coduri CAEN Rev. 2 și codurile aplicabile conform CAEN Rev. 3.

Ce trebuie să facă societățile de contabilitate?

În cazul firmelor care prestează servicii de contabilitate sau expertiză contabilă, actualizarea nu înseamnă doar înlocuirea formală a unei clasificări.

Societatea trebuie să verifice:

• codul CAEN principal;
• codurile CAEN secundare;
• activitățile efectiv desfășurate;
• corespondența codurilor din CAEN Rev. 2 cu cele din CAEN Rev. 3;
• compatibilitatea activităților cu reglementările profesiei contabile;
• necesitatea obținerii avizului CECCAR pentru modificarea actului constitutiv.

Consiliul Superior al CECCAR a aprobat, prin Hotărârea nr. 25/800 din 14 ianuarie 2025, lista codurilor CAEN Rev. 3 care pot fi autorizate pentru societățile membre.

Codul CAEN principal pentru activitățile contabile

Codul principal utilizat pentru activitatea societăților de contabilitate și de expertiză contabilă rămâne:

6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal

Acest cod cuprinde activitățile specifice serviciilor contabile, însă înscrierea și autorizarea codului la Registrul Comerțului nu înlocuiesc autorizările profesionale prevăzute de lege.

Prestarea efectivă a serviciilor de contabilitate și expertiză contabilă trebuie realizată cu respectarea OG nr. 65/1994 și a reglementărilor CECCAR.

Coduri CAEN Rev. 3 care pot fi utilizate de societățile de expertiză contabilă

În funcție de activitățile desfășurate și de structura societății, experții contabili pot include în obiectul de activitate și alte coduri autorizate de CECCAR.

Printre acestea se regăsesc:

• 1812 – Alte activități de tipărire n.c.a.;
• 5829 – Activități de editare a altor produse software;
• 6039 – Activități de distribuție a altor conținuturi;
• 6210 – Activități de realizare a softului la comandă;
• 6220 – Activități de consultanță în tehnologia informației și de management al mijloacelor de calcul;
• 6290 – Alte activități de servicii privind tehnologia informației;
• 6310 – Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web și activități conexe;
• 6421 – Activități ale holdingurilor;
• 6422 – Activități ale canalelor de finanțare;
• 6619 – Activități auxiliare intermedierilor financiare, exceptând activitățile de asigurări și fondurile de pensii;
• 6621 – Activități de evaluare a riscului de asigurare și a pagubelor;
• 6622 – Activități ale agenților și brokerilor de asigurări;
• 6630 – Activități de administrare a fondurilor;
• 6811 – Cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii;
• 6820 – Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;
• 6832 – Alte activități pentru tranzacții imobiliare pe bază de comision sau contract;
• 6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal;
• 7020 – Activități de consultanță în afaceri și management;
• 7320 – Activități de studiere a pieței și de sondare a opiniei publice;
• 7430 – Activități de traducere scrisă și orală;
• 7499 – Alte activități profesionale, științifice și tehnice n.c.a.;
• 7810 – Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă;
• 7820 – Activități ale agențiilor de plasare temporară a forței de muncă și furnizarea altor resurse umane;
• 8210 – Activități de secretariat și servicii-suport;
• 8299 – Activități de servicii-suport pentru întreprinderi n.c.a.;
• 8559 – Alte forme de învățământ n.c.a.;
• 9111 – Activități ale bibliotecilor;
• 9112 – Activități ale arhivelor.

Lista rezultă din reglementările profesionale adoptate de CECCAR pentru aplicarea CAEN Rev. 3.

Includerea unui cod în lista activităților permise nu înseamnă însă că acesta trebuie introdus automat în actul constitutiv. Este recomandat ca societatea să păstreze numai activitățile pe care le desfășoară sau intenționează în mod real să le desfășoare.

Coduri care pot fi autorizate pentru societățile de contabilitate

Pentru societățile administrate de contabili autorizați, lista activităților permise este mai restrânsă. Aceasta include, în principal:

• 1812 – Alte activități de tipărire n.c.a.;
• 6832 – Alte activități pentru tranzacții imobiliare pe bază de comision sau contract;
• 6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal;
• 7430 – Activități de traducere scrisă și orală;
• 7810 – Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă;
• 7820 – Activități ale agențiilor de plasare temporară a forței de muncă și furnizarea altor resurse umane;
• 8210 – Activități de secretariat și servicii-suport;
• 9111 – Activități ale bibliotecilor;
• 9112 – Activități ale arhivelor.

Diferența dintre cele două liste trebuie analizată în funcție de calitatea profesională a administratorilor și asociaților societății.

Este necesar avizul CECCAR?

Atunci când actualizarea la CAEN Rev. 3 determină modificarea obiectului de activitate sau a actului constitutiv, societățile membre trebuie să respecte și procedurile CECCAR.

În funcție de operațiunea realizată, poate fi necesară depunerea unei cereri pentru:

• emiterea avizului de principiu în vederea constituirii unei societăți de contabilitate sau expertiză contabilă;
• emiterea avizului de principiu pentru modificarea actului constitutiv;
• verificarea și aprobarea codurilor CAEN secundare;
• actualizarea informațiilor societății în evidențele filialei CECCAR.

Formularele aplicabile sunt disponibile prin filialele teritoriale CECCAR.

Este recomandat ca avizul profesional să fie obținut înaintea depunerii documentelor la Registrul Comerțului atunci când modificarea solicitată afectează actul constitutiv.

Cum se depune cererea la Registrul Comerțului?

Atunci când se realizează numai actualizarea obiectului de activitate la CAEN Rev. 3, fără alte modificări, procedura este simplificată.

Pentru societăți se completează cererea de înregistrare – Anexa 2a, bifând secțiunea referitoare la actualizarea obiectului de activitate conform CAEN Rev. 3.

În această situație nu sunt necesare, în principiu, alte documente, cu excepția împuternicirii persoanei care efectuează formalitățile, dacă cererea nu este depusă direct de reprezentantul legal.

Cererea poate fi transmisă:

• prin portalul online al Registrului Comerțului;
• direct la ghișeul oficiului teritorial;
• prin poștă sau curier.

În cazul în care actualizarea presupune și modificarea efectivă a obiectului de activitate, adăugarea sau eliminarea unor coduri ori adaptarea determinată de divizarea sau reunirea unor clase CAEN, vor fi necesare documentele specifice modificării actului constitutiv.

Atenție la activitățile conexe codului CAEN 6920

CECCAR precizează că activitățile conexe clasei CAEN 6920 sunt luate în considerare la calcularea cotizației variabile datorate de societățile membre.

Din acest motiv, obiectul de activitate trebuie stabilit cu atenție și trebuie să reflecte activitatea economică desfășurată efectiv de societate.

Nu este recomandată introducerea unui număr mare de coduri CAEN numai pentru eventualitatea utilizării lor în viitor, fără o analiză a implicațiilor profesionale și financiare.

Concluzie

Actualizarea la CAEN Rev. 3 este obligatorie pentru societățile înregistrate în România, iar termenul-limită este 25 septembrie 2026.

Pentru firmele de contabilitate și expertiză contabilă, procedura presupune o verificare suplimentară: codurile selectate trebuie să fie compatibile cu activitățile permise de CECCAR și cu forma de exercitare a profesiei.

Înainte de depunerea cererii, este recomandată verificarea următoarelor aspecte:

• corespondența dintre codurile vechi și cele noi;
• lista activităților acceptate de CECCAR;
• necesitatea modificării actului constitutiv;
• necesitatea obținerii avizului de principiu;
• activitățile care intră în calculul cotizației variabile.

O analiză realizată înaintea depunerii documentelor poate preveni respingerea cererii și poate evita includerea unor activități incompatibile cu reglementările profesiei contabile.

Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc analiza documentelor și a situației concrete a fiecărei societăți.

Cinci noi ocupații au fost introduse în Clasificarea ocupațiilor din România (COR)

Clasificarea ocupațiilor din România (COR) a fost completată cu cinci noi ocupații, ca urmare a apariției și dezvoltării unor activități profesionale tot mai prezente în economia națională.

Modificarea vizează nivelul de ocupație din COR, respectiv codurile formate din șase caractere, și completează nomenclatorul aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011.

Care sunt noile ocupații introduse în COR?

Lista noilor ocupații cuprinde următoarele poziții:

Nr. crt.	Denumirea ocupației	Cod COR
1	Asistent pastoral	263649
2	Expert economie circulară	242243
3	Specialist dezvoltare durabilă	242242
4	Specialist economie circulară	213313
5	Tehnician gemolog	311945

Introducerea acestor ocupații reflectă evoluția pieței muncii și apariția unor specializări noi, în special în domenii precum economia circulară, dezvoltarea durabilă și activitățile tehnice specializate.

Ce înseamnă modificarea pentru angajatori?

Pentru angajatori, actualizarea Clasificării ocupațiilor din România este importantă în special atunci când sunt încheiate noi contracte individuale de muncă sau când se modifică funcția unui salariat.

Funcția sau ocupația înscrisă în contractul individual de muncă trebuie să corespundă unei ocupații existente în COR și să fie identificată prin codul corespunzător.

Prin urmare, firmele care desfășoară activități pentru care sunt relevante noile ocupații vor putea utiliza în documentele de personal noile coduri COR.

Expert economie circulară – cod COR 242243

Una dintre noile ocupații este cea de expert economie circulară, având codul COR 242243.

Economia circulară urmărește utilizarea cât mai eficientă a resurselor, reducerea deșeurilor, reutilizarea materialelor și menținerea produselor și resurselor în circuitul economic pentru o perioadă cât mai lungă.

Introducerea acestei ocupații în COR reflectă importanța tot mai mare pe care sustenabilitatea și utilizarea responsabilă a resurselor o au în activitatea companiilor.

Specialist dezvoltare durabilă – cod COR 242242

O altă ocupație nou introdusă este cea de specialist dezvoltare durabilă, cu codul COR 242242.

Această funcție poate deveni relevantă pentru companiile și organizațiile care implementează politici și proiecte în domeniul sustenabilității, protecției mediului și utilizării eficiente a resurselor.

Dezvoltarea durabilă a devenit în ultimii ani o componentă tot mai importantă a strategiilor companiilor, inclusiv în contextul cerințelor europene privind raportarea și responsabilitatea față de mediu.

Specialist economie circulară – cod COR 213313

În COR a fost introdusă și ocupația de specialist economie circulară, cu codul 213313.

Deși denumirea este apropiată de cea de „expert economie circulară”, cele două ocupații sunt încadrate în grupe COR diferite și au coduri distincte.

Angajatorii trebuie, prin urmare, să utilizeze codul corespunzător funcției și atribuțiilor efectiv exercitate de persoana angajată.

Tehnician gemolog – cod COR 311945

Noua listă include și ocupația de tehnician gemolog, având codul COR 311945.

Gemologia este domeniul care se ocupă cu studierea, identificarea și evaluarea pietrelor prețioase și semiprețioase. Introducerea ocupației în COR permite o identificare mai exactă a persoanelor care desfășoară astfel de activități specializate.

Asistent pastoral – cod COR 263649

A cincea ocupație introdusă este cea de asistent pastoral, cu codul COR 263649.

Prin includerea acestei ocupații în nomenclatorul oficial, activitatea poate fi evidențiată distinct în documentele de muncă atunci când sunt îndeplinite condițiile necesare pentru ocuparea postului.

Ce trebuie să verifice angajatorii?

Atunci când o societate angajează o persoană pe una dintre funcțiile nou introduse, este recomandată verificarea atentă a:

• codului COR corespunzător ocupației;
• atribuțiilor prevăzute în fișa postului;
• condițiilor de studii și pregătire profesională aplicabile postului;
• informațiilor înscrise în contractul individual de muncă;
• datelor transmise în registrul general de evidență a salariaților.

Denumirea funcției utilizate în documentele de personal trebuie să fie corelată cu ocupația și codul prevăzute în Clasificarea ocupațiilor din România.

Concluzie

Actualizarea periodică a Clasificării ocupațiilor din România este necesară pentru adaptarea nomenclatorului oficial la transformările din economie și la apariția unor noi profesii.

Prin această modificare, COR este completat cu cinci ocupații: asistent pastoral, expert economie circulară, specialist dezvoltare durabilă, specialist economie circulară și tehnician gemolog.

Angajatorii care utilizează sau intenționează să utilizeze aceste funcții trebuie să aibă în vedere noile coduri COR atunci când întocmesc contractele individuale de muncă și documentele de personal.

Noi reguli pentru angajarea lucrătorilor străini în România: platforma WorkinRomania, obligații pentru angajatori și amenzi

Regimul privind angajarea lucrătorilor străini în România este modificat substanțial prin OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, actul normativ introducând noi proceduri pentru angajatori, agențiile de plasare și cetățenii străini care doresc să lucreze în România.

Printre cele mai importante noutăți se numără introducerea platformei electronice WorkinRomania.gov.ro, condiționarea anumitor angajări de existența ocupației în Lista ocupațiilor deficitare, noi condiții pentru angajatori, obligații suplimentare privind contractele de muncă și integrarea lucrătorilor străini, precum și un sistem de sancțiuni semnificativ.

1. Apare platforma electronică WorkinRomania.gov.ro

Una dintre schimbările majore este crearea platformei electronice WorkinRomania.gov.ro, prin intermediul căreia urmează să fie gestionate o mare parte dintre procedurile legate de angajarea lucrătorilor străini.

Pentru a putea încadra în muncă străini pe teritoriul României, angajatorii vizați de noile prevederi trebuie să se înregistreze sau să se autorizeze, după caz, în această platformă.

Prin WorkinRomania.gov.ro vor putea fi realizate, printre altele:

• înregistrarea angajatorilor;
• autorizarea angajatorilor care doresc să recruteze direct anumite categorii de lucrători străini;
• autorizarea agențiilor de plasare a străinilor;
• încărcarea și procesarea cererilor pentru lucrători străini;
• publicarea Listei ocupațiilor deficitare;
• monitorizarea activității angajatorilor și agențiilor de plasare;
• generarea de rapoarte și statistici;
• comunicarea unor informații către persoanele străine aflate în căutarea unui loc de muncă în România.

Angajatorii înregistrați vor fi înscriși automat în Registrul angajatorilor străinilor – RAS, iar angajatorii autorizați vor fi înscriși atât în Registrul angajatorilor autorizați – RAA, cât și în RAS.

2. Se introduce Lista ocupațiilor deficitare

O altă schimbare importantă este utilizarea unei Liste a ocupațiilor deficitare, care va fi aprobată prin ordin al ministrului muncii.

Lista urmează să fie elaborată și actualizată semestrial sau ori de câte ori este necesar, în funcție de nevoile identificate pe piața muncii atât la nivel național, cât și județean.

Pentru anumite categorii de lucrători străini, procedura de angajare va putea fi inițiată numai dacă ocupația pentru care se solicită angajarea figurează în această listă.

Practic, necesarul real de forță de muncă de pe piața românească va avea un rol mult mai important în procedura de recrutare a lucrătorilor din afara țării.

3. Ce condiții trebuie să îndeplinească angajatorii?

Pentru aprobarea înregistrării în platformă, angajatorii trebuie să îndeplinească o serie de condiții cumulative.

Printre acestea se numără:

• să nu aibă obligații restante la bugetul general consolidat;
• în cazul persoanelor juridice, să desfășoare efectiv activitate de minimum un an în domenii compatibile cu ocupațiile deficitare pentru care se realizează angajarea;
• să nu fi fost sancționați, în perioadele prevăzute de actul normativ, pentru anumite încălcări ale legislației privind munca străinilor, munca nedeclarată sau REGES-ONLINE;
• să îndeplinească cerințele privind cazierul și antecedentele prevăzute de ordonanță;
• să nu prezinte risc de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

Verificările vor implica mai multe instituții, inclusiv ANAF, ANOFM, Inspectoratul General pentru Imigrări și Inspecția Muncii.

Soluționarea cererii de înregistrare se face de către ANOFM, actul administrativ urmând să fie comunicat prin platformă în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încărcarea solicitării.

4. Angajarea prin agenție sau recrutarea directă

Noua reglementare diferențiază între angajatorul înregistrat și angajatorul autorizat.

În cazul prevăzut de ordonanță, angajatorul trebuie să încheie un contract de prestări servicii cu o agenție de plasare a străinilor autorizată.

Există însă și posibilitatea recrutării fără o astfel de agenție. Pentru aceasta, persoana juridică trebuie să obțină statutul de angajator autorizat.

Angajatorul autorizat poate încadra direct lucrătorii străini vizați de această procedură, dar numai pentru ocupațiile incluse în Lista ocupațiilor deficitare și își asumă integral răspunderea pentru legalitatea procesului de recrutare.

Pentru autorizarea directă sunt prevăzute condiții mai stricte. Printre acestea se regăsesc lipsa datoriilor la buget, lipsa anumitor fapte în cazierul fiscal și desfășurarea efectivă a unei activități economice neîntrerupte de minimum 24 de luni în domeniul compatibil cu ocupația pentru care sunt recrutați străinii.

5. Numărul lucrătorilor străini pe care îi poate angaja o firmă poate fi limitat

O prevedere foarte importantă pentru societăți este cea referitoare la numărul lucrătorilor străini care pot fi angajați în cadrul procedurii reglementate.

Pentru persoanele juridice, numărul străinilor cu care pot fi încheiate contracte individuale de muncă nu poate depăși numărul mediu de salariați înregistrat în anul anterior, potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Această limitare se aplică însă numai categoriilor de străini la care face trimitere expres ordonanța.

În cazul persoanelor fizice, limita prevăzută este de maximum trei străini.

6. Oferta de muncă va trebui să fie mult mai detaliată

Angajatorul trebuie să încarce în platformă o ofertă fermă de locuri de muncă, care va conține mult mai multe informații decât simpla denumire a postului și salariul.

Printre elementele obligatorii se numără:

• numărul locurilor de muncă;
• funcția, meseria sau ocupația;
• condițiile necesare ocupării postului;
• durata angajării;
• timpul de muncă și perioadele de repaus;
• modul de compensare a orelor suplimentare;
• salariul brut și net;
• tariful orar, după caz;
• sporurile și alte drepturi salariale;
• concediul de odihnă;
• condițiile de muncă;
• taxele, impozitele și contribuțiile aferente veniturilor;
• drepturile în cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale sau decesului.

În plus, oferta trebuie să precizeze clar cine suportă costurile privind cazarea și transportul și în ce condiții sunt acestea asigurate.

Locul de muncă din oferta fermă trebuie să fie un loc de muncă declarat vacant la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

7. Contractul de muncă trebuie întocmit și într-o limbă înțeleasă de lucrător

Angajatorul are obligația de a asigura încheierea contractului individual de muncă:

atât în limba română, cât și în limba statului de origine al străinului sau într-o limbă de circulație internațională pe care acesta o înțelege.

Mai mult, contractul de muncă trebuie să includă o serie de informații din oferta fermă de angajare.

Această prevedere obligă angajatorii să acorde o atenție sporită documentației de personal aferente lucrătorilor străini.

8. Salariul lucrătorului străin trebuie plătit în cont bancar

Ordonanța introduce în mod expres obligația angajatorului de a efectua plata remunerației sau salariului în contul bancar al lucrătorului străin.

Instituțiile bancare din România pot deschide conturi pentru străini pe baza vizei de lungă ședere în scop de muncă, a permisului de ședere sau a altui document care atestă dreptul de rezidență în România.

9. Angajatorul trebuie să asigure cursuri de limba română

Una dintre cele mai interesante obligații noi pentru angajatori privește integrarea lucrătorilor străini.

Angajatorii trebuie să asigure cursuri de limba română, care să includă și elemente de integrare culturală și socială.

Cursurile trebuie desfășurate:

• pentru o perioadă de minimum 6 luni de la începerea activității lucrătorului în România;
• cel puțin 6 ore pe săptămână.

Acestea pot fi asigurate direct sau prin furnizori acreditați, instituții publice, ONG-uri, organizații internaționale ori instituții de învățământ.

Pentru firmele care folosesc un număr important de lucrători străini, aceasta poate reprezenta o obligație administrativă și financiară semnificativă.

10. Obligație de notificare în termen de 5 zile lucrătoare

Angajatorul trebuie să informeze agenția de plasare și Inspectoratul General pentru Imigrări, în termen de 5 zile lucrătoare de la constatare, în anumite situații.

Printre acestea se numără:

• absența nemotivată a lucrătorului pentru mai mult de 3 zile lucrătoare consecutive;
• încetarea contractului individual de muncă;
• situațiile în care lucrătorul este în pericol sau supus exploatării;
• constatarea nerespectării condițiilor care au stat la baza dreptului de muncă și de ședere.

Prin urmare, firmele care au angajați străini vor trebui să introducă aceste termene în procedurile interne de salarizare și administrare de personal.

11. Documentele trebuie păstrate minimum 5 ani

Angajatorul trebuie să păstreze la sediul social sau la punctele de lucru copii ale documentelor care demonstrează legalitatea șederii lucrătorului străin, precum și documentele justificative privind îndeplinirea obligațiilor prevăzute de ordonanță.

Perioada de păstrare este de cel puțin 5 ani de la încetarea raportului de muncă.

12. Dacă angajatorul asigură cazarea, chiria este limitată

În situația în care angajatorul oferă cazare lucrătorului străin, costul chiriei suportat de acesta nu poate depăși 25% din salariul sau remunerația netă.

Este o prevedere importantă mai ales pentru angajatorii din construcții, HoReCa, producție, logistică și alte domenii în care cazarea lucrătorilor din afara țării este frecvent asigurată de companie.

13. Angajatorul trebuie să asigure instruirea SSM într-o limbă pe care lucrătorul o înțelege

Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă trebuie realizată într-o limbă pe care lucrătorul străin o înțelege.

Angajatorul trebuie, de asemenea, să îi asigure echipamentele de protecție necesare potrivit legislației în vigoare.

Această regulă este importantă deoarece simpla semnare a unor documente SSM redactate exclusiv în limba română poate să nu fie suficientă în cazul unui lucrător care nu cunoaște limba.

14. Înregistrarea angajatorului poate fi suspendată

Nerespectarea condițiilor prevăzute de ordonanță nu conduce doar la amenzi.

În anumite situații, înregistrarea angajatorului în platformă poate fi suspendată pentru 6 luni.

Pe perioada suspendării, angajatorul nu mai poate încărca oferte ferme noi de locuri de muncă, iar soluționarea cererilor aflate în curs poate fi suspendată.

În situații mai grave poate interveni inclusiv radierea contului angajatorului din Registrul angajatorilor străinilor.

15. Amenzi de până la zeci de mii de lei

Nerespectarea noilor reguli poate atrage sancțiuni importante.

Pentru anumite încălcări ale obligațiilor față de lucrătorii străini, amenda este cuprinsă între 5.000 și 10.000 lei pentru fiecare lucrător străin, după caz.

Pentru alte abateri, actul normativ prevede amenzi de:

• 15.000 – 20.000 lei;
• 15.000 – 30.000 lei, în funcție de obligația încălcată.

Prin urmare, respectarea procedurilor privind lucrătorii străini devine o zonă de conformare importantă pentru angajatori.

Ce trebuie să facă firmele care angajează lucrători străini?

Noile reguli arată o schimbare clară a modului în care autoritățile urmăresc recrutarea și angajarea cetățenilor străini.

Pentru angajatori devine esențial să urmărească:

1. înregistrarea sau, după caz, autorizarea în WorkinRomania.gov.ro;
2. verificarea ocupației în Lista ocupațiilor deficitare, atunci când această condiție este aplicabilă;
3. declararea locului de muncă vacant;
4. întocmirea corectă a ofertei ferme;
5. întocmirea contractului de muncă și într-o limbă înțeleasă de salariat;
6. plata salariului prin cont bancar;
7. respectarea obligațiilor privind cazarea, SSM și integrarea;
8. organizarea cursurilor de limba română;
9. respectarea termenelor de notificare;
10. păstrarea documentelor justificative pe perioada prevăzută de lege.

Concluzie

OUG nr. 32/2026 modifică semnificativ cadrul administrativ privind accesul lucrătorilor străini pe piața muncii din România.

Digitalizarea prin WorkinRomania.gov.ro este doar una dintre schimbări. Pentru angajatori apar condiții suplimentare de eligibilitate, obligații privind oferta și contractul de muncă, reguli de integrare a salariaților străini, termene de raportare și sancțiuni considerabile.

Societățile care folosesc sau intenționează să recruteze forță de muncă din afara României trebuie să acorde o atenție deosebită noilor proceduri și să își adapteze documentația de resurse umane și salarizare la noile cerințe.

Cererea pentru concediile medicale se modifică

Cererea depusă pentru situaţiile de la art. 64 alin. (10) din normele aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017 se modifică prin adăugarea a patru poziții noi, J1.2-J1.5.

Indemnizația de 55% pentru concedii medicale de până la 7 zile

Pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă de până la 7 zile de incapacitate temporară de muncă, indemnizația se determină prin aplicarea procentului de 55% asupra bazei de calcul.

Noua poziție introdusă în normele de aplicare este J1.2 și evidențiază distinct aceste indemnizații.

Această regulă se referă la incapacitatea temporară de muncă determinată de:

• boli obișnuite;
• accidente produse în afara muncii.

Indemnizația de 65% pentru concedii între 8 și 14 zile

Pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă cuprinsă între 8 și 14 zile, procentul aplicabil bazei de calcul este de 65%.

Aceste indemnizații sunt evidențiate distinct în poziția J1.3 din anexa nr. 10.

Indemnizația de 75% pentru concedii medicale de peste 15 zile

Pentru certificatele de concediu medical eliberate pentru o perioadă de peste 15 zile de incapacitate temporară de muncă, indemnizația se determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul.

Aceste sume sunt evidențiate în poziția J1.4.

Se introduce și o poziție distinctă pentru recalculări

Ordinul introduce și poziția J1.5, destinată indemnizațiilor aferente certificatelor de concediu medical acordate pentru boli obișnuite, rezultate în urma recalculării.

Recalcularea poate presupune, după caz, aplicarea procentelor de: 65% sau 75% asupra bazei de calcul aferente certificatelor de concediu medical.

Ce înseamnă modificarea pentru angajatori?

Pentru firme și departamentele de salarizare, modificarea este importantă deoarece indemnizația de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă nu mai este tratată uniform din perspectiva procentului aplicabil.

Calculul trebuie făcut în funcție de durata certificatului de concediu medical.

Astfel, pentru fiecare certificat trebuie verificată perioada pentru care a fost acordat concediul și aplicat procentul corespunzător.

Angajatorii trebuie să acorde o atenție sporită:

• duratei certificatului medical;
• tipului de concediu medical;
• bazei de calcul;
• procentului aplicabil;
• eventualelor recalculări;
• evidențierii corecte a sumelor în documentele și declarațiile aferente.

Exemplu simplificat

Presupunem, strict cu titlu exemplificativ, că baza de calcul relevantă pentru indemnizație este de 5.000 lei.

În funcție de durata certificatului medical, procentul aplicabil ar fi:

Durata certificatului	Procent	Valoare rezultată prin aplicarea procentului asupra bazei
până la 7 zile	55%	2.750 lei
8-14 zile	65%	3.250 lei
peste 15 zile	75%	3.750 lei

Exemplul este unul simplificat și are doar rolul de a ilustra diferența dintre procente. Valoarea efectivă a indemnizației depinde de baza de calcul și de numărul de zile de concediu medical indemnizabile.

De când se aplică noile prevederi?

Ordinul nr. 909/1.231/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 24 iulie 2026 și este în vigoare începând cu 24 iulie 2026.

Inspectorii antifraudă pot folosi mijloace foto-audio-video portabile în controale. Cum sunt realizate, stocate și folosite înregistrările ANAF

Începând cu 30 iulie 2026, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală pot utiliza mijloace foto-audio-video portabile pentru înregistrarea unor activități desfășurate în cadrul controalelor antifraudă.

Procedura este prevăzută de Ordinul nr. 898/899/2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 30 iulie 2026.

Noile reguli stabilesc când pot fi realizate înregistrările, dacă este necesar acordul persoanelor vizate, cum sunt stocate datele, cine poate avea acces la acestea și în ce condiții pot deveni probe în proceduri administrative sau judiciare.

Când pot inspectorii antifraudă să înregistreze?

ANAF, prin Direcția generală antifraudă fiscală, poate înregistra și fixa prin mijloace foto-audio-video momente operative desfășurate în exercitarea atribuțiilor de control.

Înregistrarea poate fi realizată atunci când există suspiciuni privind săvârșirea unor acte sau fapte de:

• evaziune fiscală;
• fraudă fiscală.

Un element important este că nu este necesar consimțământul persoanelor vizate pentru realizarea acestor înregistrări în condițiile prevăzute de procedură.

Inspectorii antifraudă pot utiliza echipamentele din dotare și pentru activități desfășurate în spații publice, de asemenea fără consimțământul persoanelor înregistrate.

Înregistrările pot constitui probe

Imaginile și înregistrările audio-video realizate de inspectorii antifraudă nu au doar rol de documentare internă.

Procedura prevede expres că acestea pot constitui mijloace de probă și pot fi utilizate în:

• proceduri administrative;
• proceduri judiciare.

Prin urmare, o înregistrare realizată în timpul unui control antifraudă poate ajunge să fie folosită ulterior în susținerea constatărilor autorității sau într-un dosar aflat în fața organelor judiciare ori a instanței.

Înregistrările sunt asociate inspectorului, datei și locației GPS

Datele stocate trebuie să permită identificarea exactă a fiecărei înregistrări.

Pentru aceasta, sistemul trebuie să permită identificarea după:

• numele inspectorului antifraudă;
• data începerii și terminării înregistrării;
• ora începerii și terminării;
• locația GPS;
• numărul de serie al echipamentului utilizat.

Această trasabilitate este importantă deoarece permite stabilirea clară a persoanei care a realizat înregistrarea și a momentului în care aceasta a fost efectuată.

Înregistrările sunt descărcate automat în cloud

Datele colectate prin intermediul bodycam-urilor sunt descărcate securizat din echipamente într-un mediu de stocare.

Procedura prevede descărcarea automată în platforma cloud pusă la dispoziție de producătorul echipamentelor.

Transferul datelor trebuie realizat astfel încât să fie asigurate:

• integritatea înregistrării;
• autenticitatea datelor;
• securitatea informațiilor.

Prin această procedură se urmărește și reducerea posibilității de modificare sau ștergere neautorizată a materialelor înregistrate.

Cât timp sunt păstrate înregistrările ANAF?

Regula generală este că imaginile fotografice și înregistrările audio-video realizate de inspectorii antifraudă sunt păstrate pentru o perioadă de 6 luni de la data obținerii.

Există însă o excepție importantă.

Dacă înregistrările sunt utilizate într-o procedură judiciară, acestea nu mai sunt șterse după expirarea celor 6 luni, ci urmează regimul juridic al probelor.

După expirarea perioadei legale de păstrare, înregistrările care nu mai trebuie conservate sunt distruse prin proceduri ireversibile.

De asemenea, procedura interzice distrugerea înregistrărilor înainte de expirarea perioadei minime de 6 luni.

Cine poate avea acces la înregistrări?

Accesul la materialele stocate este strict limitat.

Pot avea acces:

• inspectorul antifraudă care a realizat înregistrarea, pentru consultarea propriilor materiale;
• administratorii desemnați ai sistemului, pentru gestionarea tehnică;
• structura de integritate din cadrul ANAF;
• conducerea ierarhică a inspectorilor antifraudă, atunci când accesul este necesar pentru activitatea de coordonare și control;
• organele de urmărire penală;
• instanțele judecătorești;
• alte autorități competente, dacă există un temei legal expres sau un act procedural.

Prin urmare, înregistrările nu pot fi consultate liber de orice persoană din cadrul ANAF.

Operațiunile asupra înregistrărilor trebuie evidențiate

Orice operațiune importantă efectuată asupra materialelor înregistrate trebuie să poată fi urmărită.

În mod concret, operațiunile de:

• descărcare;
• consultare;
• partajare;
• multiplicare

trebuie consemnate într-un registru special organizat la nivelul Direcției generale antifraudă fiscală.

Descărcarea locală a unei înregistrări este permisă numai cu aprobarea conducătorului structurii și numai în scopuri procedurale, cum ar fi:

• atașarea materialului la un dosar de urmărire penală;
• prezentarea înregistrării în fața instanței.

Înregistrările bodycam nu sunt informații de interes public

Procedura precizează că înregistrările foto-audio-video care conțin date cu caracter personal nu reprezintă informații de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001.

Acest lucru înseamnă că simplul fapt că înregistrarea a fost realizată de o instituție publică nu conduce automat la posibilitatea obținerii ei printr-o cerere obișnuită formulată în baza legislației privind accesul la informațiile de interes public.

Accesul și comunicarea acestor materiale se fac numai în condițiile prevăzute de lege.

Cum sunt protejate datele personale?

Utilizarea bodycam-urilor de către inspectorii antifraudă trebuie realizată cu respectarea Regulamentului general privind protecția datelor – GDPR.

Datele colectate nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Atunci când imaginile trebuie transmise unei instanțe sau unei alte instituții, iar în material apar persoane care nu fac obiectul procedurii, pot fi utilizate măsuri precum:

• anonimizarea;
• pseudonimizarea;
• mascarea;
• blurarea imaginilor.

Scopul este protejarea persoanelor care apar incidental în înregistrări și care nu au legătură cu situația investigată.

Utilizarea necorespunzătoare a bodycam-ului poate fi sancționată

Procedura stabilește și reguli clare pentru inspectorii antifraudă.

Sunt interzise, printre altele:

• accesarea neautorizată a dispozitivelor sau a înregistrărilor;
• divulgarea neautorizată a datelor personale;
• modificarea nejustificată a înregistrărilor;
• ștergerea nejustificată a datelor;
• folosirea echipamentelor în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Nerespectarea obligației de utilizare a echipamentelor sau folosirea lor necorespunzătoare poate constitui abatere disciplinară.

Ce înseamnă noile reguli pentru firme?

Pentru contribuabili, introducerea bodycam-urilor poate avea un efect important asupra modului în care se desfășoară controalele antifraudă.

În primul rând, discuțiile, acțiunile și anumite momente operative din timpul controlului pot fi documentate direct prin înregistrări audio-video.

În al doilea rând, înregistrările pot fi folosite ulterior ca probe.

Acest lucru poate fi relevant atât pentru ANAF, cât și pentru contribuabil, deoarece poate exista o imagine mai clară asupra modului concret în care s-a desfășurat controlul.

În practică, firmele ar trebui să acorde și mai multă atenție modului în care sunt gestionate controalele antifraudă:

• persoanele care discută cu inspectorii trebuie să fie desemnate clar;
• documentele furnizate autorităților trebuie verificate înainte de predare;
• explicațiile oferite inspectorilor trebuie să fie clare și corecte;
• situațiile fiscale neclare trebuie analizate înainte de formularea unor răspunsuri;
• trebuie păstrată o evidență proprie a documentelor și explicațiilor furnizate în timpul controlului.

Pot firmele refuza să fie filmate?

Procedura stabilește expres că, în situațiile prevăzute de aceasta, inspectorii antifraudă pot realiza înregistrări fără consimțământul persoanelor vizate.

Prin urmare, simplul refuz al persoanei controlate de a fi înregistrată nu împiedică utilizarea echipamentului atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

Utilizarea acestor mijloace trebuie însă să rămână legată de exercitarea atribuțiilor de control antifraudă și să respecte regulile privind protecția datelor.

Ce se întâmplă dacă înregistrarea ajunge într-un proces?

Dacă materialul foto-audio-video este utilizat într-o procedură judiciară, acesta nu mai este supus regulii generale de ștergere după 6 luni.

În acest caz, înregistrarea urmează regimul probelor și este păstrată conform regulilor aplicabile dosarului respectiv.

Transmiterea către instanțe, organele de urmărire penală sau alte autorități se realizează numai atunci când există un temei legal sau un act procedural care permite comunicarea.

Concluzie

Începând cu 30 iulie 2026, utilizarea bodycam-urilor de către inspectorii antifraudă are un cadru procedural clar stabilit.

ANAF poate realiza înregistrări foto-audio-video în timpul activităților de control, inclusiv fără consimțământul persoanelor vizate în situațiile prevăzute de procedură, iar materialele obținute pot constitui probe în proceduri administrative și judiciare.

Înregistrările sunt păstrate, ca regulă generală, timp de 6 luni, sunt stocate în condiții de securitate, accesul la ele este limitat și trebuie respectate cerințele GDPR.

Pentru contribuabili, noua procedură înseamnă că desfășurarea controlului antifraudă poate fi documentată mult mai riguros, ceea ce face cu atât mai importantă gestionarea corectă a relației cu inspectorii și prezentarea atentă a documentelor și explicațiilor solicitate.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.

Formularul 216 se modifică din 2026. Cota pentru impozitul special pe bunurile de valoare mare ajunge la 0,9%

Începând cu 5 august 2026, a intrat în vigoare Ordinul ANAF nr. 917/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 646 din 5 august 2026.

Actul normativ modifică formularul 216 – „Declarație privind impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare” – și actualizează instrucțiunile de completare aplicabile începând cu anul 2026.

Cea mai importantă schimbare este înlocuirea, în instrucțiuni, a cotei de 0,3% cu noua cotă de 0,9%.

Ce este formularul 216?

Formularul 216 este declarația utilizată pentru declararea impozitului special datorat pentru anumite bunuri imobile și mobile de valoare mare.

Acesta a fost introdus prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3.738/2024 și este utilizat de contribuabilii care intră în sfera de aplicare a impozitului special prevăzut de Codul fiscal.

Prin Ordinul nr. 917/2026, modelul formularului este înlocuit cu unul nou, adaptat modificărilor legislative aplicabile începând cu anul 2026.

Cota se modifică de la 0,3% la 0,9%

Ordinul nr. 917/2026 modifică în mod expres instrucțiunile de completare a formularului 216.

Sintagma:

„cotei de 0,3%”

este înlocuită cu:

„cotei de 0,9%”.

Aceasta este schimbarea esențială pe care trebuie să o aibă în vedere contribuabilii care datorează impozitul special pe bunurile de valoare mare.

Din ce an se utilizează noul formular?

Noul model al formularului 216 se utilizează pentru declararea impozitului special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare:

începând cu anul 2026.

Prin urmare, pentru obligațiile aferente anului 2026 trebuie utilizată noua versiune a declarației.

Ce trebuie să facă contribuabilii?

Persoanele care datorează acest impozit trebuie să verifice dacă se încadrează în condițiile prevăzute de Codul fiscal și să utilizeze formularul actualizat.

În practică, trebuie urmărite în special:

• încadrarea bunului în categoria bunurilor pentru care se datorează impozitul special;
• baza impozabilă aplicabilă;
• cota de 0,9%;
• termenul de declarare;
• termenul de plată;
• utilizarea formularului 216 în forma valabilă pentru anul 2026.

De ce este importantă modificarea?

Schimbarea cotei de la 0,3% la 0,9% reprezintă o majorare semnificativă a sarcinii fiscale pentru contribuabilii care intră în sfera acestui impozit.

Din punct de vedere procentual, cota este de trei ori mai mare față de nivelul anterior menționat în instrucțiuni.

Acest lucru înseamnă că persoanele care dețin bunuri imobile sau mobile de valoare mare trebuie să acorde o atenție sporită calculului impozitului datorat pentru anul 2026.

Exemplu simplificat

Dacă, potrivit regulilor fiscale aplicabile, baza asupra căreia se calculează impozitul special ar fi de 1.000.000 lei, diferența dintre cele două cote ar fi semnificativă.

La cota de 0,3%:

1.000.000 lei × 0,3% = 3.000 lei

La cota de 0,9%:

1.000.000 lei × 0,9% = 9.000 lei

Exemplul este orientativ și are doar rolul de a ilustra efectul modificării cotei. Calculul concret trebuie realizat în funcție de baza de impozitare stabilită de Codul fiscal pentru fiecare categorie de bun.

Formularul 216 este înlocuit integral

Ordinul nr. 917/2026 nu modifică doar procentul din instrucțiuni.

Modelul formularului 216 este înlocuit cu un nou formular, prevăzut în anexa la ordin.

Astfel, contribuabilii trebuie să se asigure că folosesc versiunea actualizată a declarației și nu un formular aferent anilor anteriori.

Concluzie

Prin Ordinul ANAF nr. 917/2026, formularul 216 este actualizat pentru anul 2026, iar în instrucțiunile de completare cota de impozitare este modificată de la 0,3% la 0,9%.

Noul formular se utilizează pentru declararea impozitului special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare începând cu anul 2026.

Pentru contribuabilii care intră sub incidența acestui impozit, schimbarea este importantă atât din perspectiva calculului obligației fiscale, cât și a utilizării corecte a noii versiuni a declarației.