Contribuabili inactivi în 2026: când poate ANAF declara o firmă inactivă și cum se face reactivarea

Regimul contribuabililor inactivi este reglementat de art. 92 din Codul de procedură fiscală și are consecințe fiscale importante atât pentru societatea declarată inactivă, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Reglementarea cuprinde situațiile în care ANAF poate declara un contribuabil inactiv, condițiile necesare pentru reactivare și regulile privind înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Contribuabilii inactivi sunt înscriși de ANAF în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, iar declararea unei firme ca inactivă produce consecințe fiscale importante atât pentru societate, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Printre situațiile care pot conduce la inactivitate se regăsesc lipsa declarațiilor fiscale, problemele privind domiciliul fiscal sau sediul social, dar și două situații deosebit de importante pentru societăți: lipsa unui cont de plăți în România și nedepunerea situațiilor financiare anuale într-un anumit termen.

În ce situații poate fi declarat un contribuabil inactiv?

Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică poate fi declarată inactivă dacă se află în una dintre următoarele situații:

• nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• se sustrage controalelor ANAF prin declararea unor date privind domiciliul fiscal care nu permit identificarea sa;
• organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• are înscrisă inactivitatea temporară la registrul comerțului;
• durata de funcționare a societății a expirat;
• societatea nu mai are organe statutare;
• a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

Declararea inactivității nu se produce însă în toate cazurile imediat ce apare situația respectivă. Codul de procedură fiscală stabilește și anumite termene și proceduri pe care ANAF trebuie să le respecte.

Lipsa contului bancar poate determina declararea firmei ca inactivă

O prevedere care merită o atenție deosebită este cea potrivit căreia persoana juridică poate fi declarată inactivă dacă nu are un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului.

Prin urmare, existența contului nu mai trebuie privită exclusiv ca o chestiune operațională privind efectuarea încasărilor și plăților. Lipsa acestuia poate avea consecințe asupra statutului fiscal al societății.

Pentru firmele fără activitate sau pentru societățile păstrate o perioadă îndelungată fără operațiuni, această condiție trebuie avută în vedere chiar dacă societatea nu efectuează în mod curent tranzacții.

Nedepunerea situațiilor financiare anuale poate conduce la inactivitate

O altă situație expres prevăzută pentru persoanele juridice este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

Este importantă formularea legii: declararea inactivității nu intervine chiar în ziua următoare termenului normal de depunere a situațiilor financiare.

Trebuie să treacă 5 luni de la împlinirea termenului legal, fără ca situațiile financiare anuale să fi fost depuse.

Această consecință se adaugă celorlalte efecte și sancțiuni pe care legislația le poate prevedea pentru nerespectarea obligațiilor privind situațiile financiare.

Ce se întâmplă dacă nu este depusă nicio declarație fiscală timp de un semestru?

Codul de procedură fiscală prevede ca motiv distinct de inactivare situația în care contribuabilul nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.

În această situație, declararea în inactivitate nu poate avea loc înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, simpla existență a unor declarații nedepuse trebuie analizată în raport cu condițiile exacte prevăzute de lege și cu procedura urmată de organul fiscal.

Ce se întâmplă dacă societatea nu mai are organe statutare sau îi expiră sediul social?

Două alte situații care pot conduce la declararea inactivității sunt: lipsa organelor statutare și expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

În aceste două cazuri există o garanție procedurală suplimentară.

ANAF trebuie să comunice contribuabilului o notificare referitoare la situația constatată, iar declararea în inactivitate se poate realiza după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea notificării.

Societatea are astfel posibilitatea de a remedia situația înainte de declararea inactivității.

Reguli speciale pentru insolvență, faliment și dizolvare

Codul de procedură fiscală stabilește un regim diferit pentru contribuabilii pentru care:

• s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată;
• s-a intrat în faliment;
• s-a pronunțat sau adoptat o hotărâre de dizolvare.

Aceștia sunt declarați inactivi numai dacă se află în situația privind neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege.

Există reguli speciale și pentru reactivarea acestor contribuabili.

Cum se declară efectiv inactivitatea?

Inactivitatea fiscală nu rezultă doar din faptul că societatea se află într-una dintre situațiile enumerate.

Declararea ca inactiv se efectuează de organul fiscal central prin decizie, potrivit competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Decizia trebuie comunicată contribuabilului.

Acest aspect este important deoarece trebuie făcută diferența între existența unei situații care poate determina inactivarea și declararea efectivă a contribuabilului ca inactiv de către ANAF.

Ce se întâmplă dacă firma rămâne inactivă mai mult de un an?

Reglementarea introduce o consecință foarte serioasă pentru contribuabilii care nu își rezolvă situația.

Dacă un contribuabil declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, intervine mecanismul de dizolvare prevăzut de lege.

În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvarea se realizează potrivit mecanismului prevăzut de art. VIII din Legea nr. 239/2025.

Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât dacă societatea are datorii fiscale, cât și dacă nu înregistrează asemenea obligații, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv situația existenței unor sesizări penale.

Ce se întâmplă în cazul suspendării temporare a activității la ONRC?

Pentru societățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, există o regulă specială.

Cererea de dizolvare nu se formulează după regula generală cât timp operează această situație, ci după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă societatea nu și-a reluat activitatea.

Așadar, suspendarea temporară înregistrată la ONRC nu trebuie confundată cu abandonarea societății.

ANAF trebuie să urmărească și recuperarea obligațiilor fiscale

În perioada relevantă pentru aplicarea măsurilor privind contribuabilul inactiv, organul fiscal trebuie să obțină și să utilizeze din oficiu informațiile și documentele necesare stabilirii obligațiilor fiscale.

Totodată, trebuie întreprinse măsurile legale pentru recuperarea obligațiilor fiscale și bugetare.

Prin urmare, declararea inactivității nu determină dispariția eventualelor datorii ale societății.

Cum poate fi reactivată o firmă?

Condițiile diferă în funcție de motivul pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv.

În principalele situații prevăzute de art. 92, reactivarea presupune cumulativ:

1. îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative prevăzute de lege;

2. inexistența obligațiilor fiscale restante.

În anumite cazuri trebuie eliminată și cauza concretă care a determinat inactivitatea.

De exemplu, dacă problema a fost legată de domiciliul fiscal, ANAF trebuie să constate că societatea funcționează la domiciliul fiscal declarat.

Dacă inactivitatea a rezultat din lipsa unui cont de plăți, contribuabilul trebuie să aibă un cont corespunzător. Dacă motivul a fost nedepunerea situațiilor financiare anuale, trebuie îndeplinită obligația de depunere.

Ce se întâmplă dacă ANAF a declarat firma inactivă din greșeală?

Codul de procedură fiscală reglementează expres și această situație.

Dacă se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal care a emis decizia trebuie să o anuleze.

Foarte important, anularea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.

Există, de asemenea, reguli pentru situația în care instanța dispune suspendarea executării deciziei de declarare în inactivitate. Pe durata suspendării sunt suspendate efectele deciziei, iar contribuabilul este reactivat pentru perioada respectivă.

Registrul contribuabililor inactivi este public

ANAF organizează Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, în care sunt înscrise, printre altele:

• datele de identificare;
• data declarării ca inactiv;
• data reactivării;
• organul fiscal care a emis decizia;
• alte mențiuni relevante.

Registrul este public și poate fi consultat pe site-ul ANAF.

Înscrierea se efectuează după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate sau de reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la comunicare.

De când produce efecte inactivitatea față de partenerii firmei?

Acesta este un detaliu foarte important pentru relațiile comerciale.

Decizia de declarare în inactivitate sau de reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Prin urmare, data înscrierii în registrul public ANAF este esențială atunci când se analizează efectele fiscale asupra partenerilor de afaceri.

Ce efecte fiscale are inactivitatea asupra firmei

Declararea unei firme ca inactivă fiscal nu înseamnă că obligațiile fiscale dispar și nici că societatea nu mai datorează impozite dacă continuă să desfășoare activitate.

Codul fiscal stabilește expres că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive potrivit Codului de procedură fiscală, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii aferente activității desfășurate.

În schimb, pe perioada inactivității, există limitări importante în ceea ce privește deductibilitatea fiscală și TVA.

Cheltuielile și TVA nu sunt deductibile în perioada de inactivitate

Pe durata în care contribuabilul este declarat inactiv, acesta nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor efectuate.

Cu alte cuvinte, dacă societatea continuă să cumpere bunuri sau servicii în perioada de inactivitate, respectivele achiziții nu produc imediat efectele fiscale normale pe care le-ar avea în cazul unei societăți active.

Această regulă este una dintre cele mai importante consecințe ale inactivității fiscale, deoarece contribuabilul poate rămâne obligat să colecteze și să plătească taxe, fără a beneficia în aceeași perioadă de dreptul normal de deducere pentru achizițiile sale.

Ce se întâmplă cu TVA după reactivare

Dacă societatea este ulterior reînregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, aceasta își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii realizate în perioada în care codul de TVA a fost anulat.

Deducerea se poate efectua prin înscrierea TVA în: primul decont de TVA depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.

Un aspect important este că această deducere poate fi exercitată chiar dacă factura primită în perioada respectivă nu conține codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

Prin urmare, pierderea dreptului de deducere în perioada de inactivitate nu este neapărat definitivă în ceea ce privește TVA, dacă ulterior contribuabilul este reînregistrat în scopuri de taxă și sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce se întâmplă cu facturile emise în perioada în care codul de TVA a fost anulat

După reînregistrarea în scopuri de TVA, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, contribuabilul trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct TVA colectată aferentă perioadei respective.

Totuși, taxa astfel evidențiată nu se înscrie în decontul de TVA depus după reînregistrare, întrucât tratamentul acesteia este distinct de TVA aferentă operațiunilor curente realizate după reactivare.

Această regulă este importantă în practică, deoarece contribuabilul trebuie să facă diferența între:

• TVA aferentă operațiunilor din perioada de inactivitate;
• TVA aferentă operațiunilor realizate după reînregistrare.

Cum se tratează cheltuielile dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal

Dacă societatea este declarată inactivă și apoi reactivată în același an fiscal, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Prin urmare, aceste cheltuieli nu sunt neapărat pierdute definitiv din punct de vedere fiscal, ci pot redeveni relevante la calculul impozitului pe profit după reactivare.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal ulterior

Dacă inactivitatea și reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiți, tratamentul este mai complex.

Cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori celui în care are loc reactivarea se iau în calcul la determinarea rezultatului fiscal prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă cheltuielile și depunerea unei declarații rectificative, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul reactivării, acestea sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu

O societate este declarată inactivă în octombrie 2026 și reactivată în februarie 2027.

În perioada octombrie-decembrie 2026, societatea suportă anumite cheltuieli.

Acestea nu sunt deductibile în perioada de inactivitate. După reactivarea din 2027, cheltuielile aferente anului 2026 pot fi luate în calcul prin recalcularea rezultatului fiscal pentru 2026 și depunerea declarației rectificative corespunzătoare.

În schimb, dacă societatea ar fi fost declarată inactivă în martie 2026 și reactivată în septembrie 2026, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate ar putea fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării, deoarece inactivitatea și reactivarea au intervenit în același an fiscal.

Ce efecte are inactivitatea furnizorului asupra beneficiarului

Inactivitatea fiscală nu produce efecte doar asupra societății declarate inactive. Ea poate afecta direct și clienții sau beneficiarii care cumpără bunuri ori servicii de la aceasta.

Regula generală din Codul fiscal este severă: dacă o persoană impozabilă stabilită în România este înscrisă ca inactivă în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați, beneficiarii care achiziționează ulterior bunuri sau servicii de la aceasta nu beneficiază, pe perioada inactivității furnizorului, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective.

Cu alte cuvinte, problema fiscală a furnizorului se poate transmite și asupra partenerului său comercial.

De când se aplică această limitare

Limitarea intervine pentru achizițiile efectuate după înscrierea furnizorului ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.

Acest moment este important, deoarece statutul de inactiv produce efecte față de terți prin raportare la înscrierea în registrul public ANAF.

De aceea, pentru beneficiari, verificarea statutului fiscal al furnizorilor poate avea consecințe directe asupra deductibilității fiscale.

Ce nu poate deduce beneficiarul

În perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce:

• cheltuiala aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate;
• TVA aferentă respectivelor achiziții.

Această regulă poate avea un impact semnificativ mai ales în cazul tranzacțiilor cu valori mari.

De exemplu, dacă o societate cumpără servicii în valoare de 100.000 lei plus TVA de la un furnizor care figurează deja ca inactiv, societatea beneficiară nu poate trata în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA ca deductibile în perioada respectivă.

Există și excepții

Codul fiscal prevede două categorii importante de excepții.

Restricția nu se aplică pentru:

• achizițiile de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită;
• achizițiile de bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014.

Prin urmare, aceste operațiuni au un tratament distinct față de achizițiile obișnuite de la un contribuabil inactiv.

Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA

Situația nu este neapărat definitivă.

Dacă furnizorul este ulterior înregistrat din nou în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul de TVA anulat.

Deducerea se efectuează pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

TVA poate fi înscrisă de beneficiar în: primul decont de TVA depus după reînregistrarea furnizorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

Așadar, imposibilitatea deducerii TVA în perioada de inactivitate poate fi una temporară, dacă ulterior furnizorul își regularizează situația fiscală.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă furnizorul se reactivează în același an

Dacă inactivitatea și reactivarea furnizorului au loc în același an fiscal, beneficiarul poate lua în calcul cheltuielile aferente achizițiilor realizate în perioada de inactivitate la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării furnizorului.

Prin urmare, cheltuiala care nu a fost deductibilă în perioada inactivității poate deveni deductibilă ulterior, după reactivare, în condițiile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an ulterior

Dacă furnizorul este declarat inactiv într-un an fiscal și reactivat într-un alt an, tratamentul este diferit.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori reactivării, beneficiarul trebuie să ia în calcul acele cheltuieli prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă și depunerea unei declarații rectificative.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul în care furnizorul este reactivat, acestea se iau în calcul începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu practic

Societatea A cumpără servicii de la Societatea B în noiembrie 2026.

La data achiziției, Societatea B figurează ca inactivă în Registrul ANAF.

Societatea A nu poate deduce imediat cheltuiala și TVA aferente.

Dacă Societatea B este reactivată și reînregistrată în scopuri de TVA în februarie 2027:

• TVA poate fi dedusă de Societatea A pe baza facturii emise conform regulilor aplicabile după reînregistrarea furnizorului;
• cheltuiala aferentă anului 2026 poate fi luată în calcul prin ajustarea rezultatului fiscal al anului 2026 și depunerea declarației rectificative;
• eventualele cheltuieli aferente perioadei de inactivitate din 2027 pot fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării.

De ce este importantă verificarea Registrului contribuabililor inactivi

Din perspectiva beneficiarului, verificarea furnizorilor nu este doar o formalitate administrativă.

Dacă furnizorul figurează ca inactiv, beneficiarul poate pierde temporar dreptul de deducere a cheltuielii și a TVA, ceea ce poate influența:

• impozitul pe profit;
• TVA de plată;
• fluxul de numerar;
• corectitudinea declarațiilor fiscale;
• necesitatea depunerii ulterioare a unor declarații rectificative.

De aceea, pentru tranzacțiile semnificative și pentru furnizorii noi, verificarea statutului fiscal în registrul ANAF este o măsură prudentă de control intern.

Concluzie

Declararea unei societăți ca inactivă fiscal nu mai trebuie asociată numai cu lipsa declarațiilor sau cu imposibilitatea ANAF de a găsi contribuabilul la sediul declarat.

Art. 92 din Codul de procedură fiscală cuprinde o paletă mai largă de situații, iar pentru persoanele juridice trebuie acordată o atenție specială existenței unui cont de plăți în România și depunerii la timp a situațiilor financiare anuale.

De asemenea, menținerea unei societăți în stare de inactivitate nu este lipsită de consecințe pe termen lung: nereactivarea în termen de un an poate conduce la demersuri pentru dizolvarea societății.

Inactivitatea fiscală produce efecte semnificative chiar dacă societatea continuă să desfășoare activitate.

Firma rămâne obligată să plătească impozitele, taxele și contribuțiile datorate, însă pe durata inactivității nu beneficiază de dreptul normal de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor.

După reactivare, o parte dintre aceste efecte pot fi corectate: TVA aferentă achizițiilor din perioada în care codul a fost anulat poate fi dedusă în condițiile legii, iar cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi recuperate fiscal, fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin ajustarea rezultatului fiscal al anilor anteriori și depunerea declarațiilor rectificative.

Pentru administratori, contabili și consultanți fiscali, verificarea periodică a statutului fiscal, a obligațiilor declarative, a situației sediului social și a informațiilor existente în registrele ANAF și ONRC devine astfel cu atât mai importantă.

Inactivitatea fiscală a furnizorului poate avea consecințe directe asupra beneficiarului.

Pe perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA aferentă achizițiilor, cu excepțiile prevăzute expres de lege.

Dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, aceste efecte pot fi corectate: TVA poate deveni deductibilă pe baza documentelor emise după reînregistrare, iar cheltuielile pot fi recuperate fiscal fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin rectificarea rezultatului fiscal al anilor anteriori.

Legea nr. 177/2026: anularea unor obligații fiscale privind TVA și restituirea sumelor deja achitate

Legea nr. 177/2026 privind anularea unor obligații fiscale intră în vigoare la 27 august 2026 și introduce măsuri importante privind anularea unor obligații fiscale de TVA, precum și posibilitatea restituirii sumelor deja achitate în anumite situații. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 august 2026.

Actul normativ instituie o măsură de anulare a anumitor diferențe de TVA și a accesoriilor stabilite de organele fiscale, vizând în principal contribuabilii cărora le-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA. Legea cuprinde și o măsură distinctă pentru anumite obligații stabilite cooperativelor agricole.

Un aspect important este că măsura nu privește numai obligațiile neachitate: în anumite condiții, sumele care au fost deja stinse pot fi restituite contribuabililor, la cerere.

1. Ce obligații fiscale se anulează

Prima categorie vizată o reprezintă diferențele de obligații fiscale principale reprezentând TVA și/sau obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite prin decizie de impunere ca urmare a aplicării art. 11 alin. (6) sau alin. (8) din Codul fiscal.

Măsura se referă la situațiile în care contribuabilului i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA în temeiul art. 316 alin. (11) lit. a), d) sau e) din Codul fiscal.

Sunt avute în vedere obligațiile aferente perioadelor fiscale cuprinse între: 1 ianuarie 2019 și data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026, respectiv 27 august 2026.

Legea acoperă, în mod corespunzător, și situațiile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA realizate în baza vechiului Cod fiscal – Legea nr. 571/2003 – potrivit art. 153 alin. (9) lit. a), b), d) și e), în forma aplicabilă la momentul respectiv.

2. Nu toate situațiile de anulare a codului de TVA sunt vizate

Este important de observat că Legea nr. 177/2026 nu instituie o anulare generală a tuturor obligațiilor de TVA stabilite contribuabililor care au avut codul de TVA anulat.

Textul legii enumeră expres cazurile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA pentru care se aplică facilitatea.

Prin urmare, înainte de a considera că o decizie de impunere intră sub incidența noii legi, trebuie verificat temeiul juridic în baza căruia a fost anulat codul de TVA, precum și temeiul în baza căruia ANAF a stabilit diferențele respective.

3. Facilitate distinctă pentru cooperativele agricole

Legea reglementează separat situația cooperativelor agricole constituite potrivit Legii nr. 566/2004.

În cazul acestora se anulează diferențele de TVA și accesoriile aferente stabilite prin decizie de impunere pentru TVA aferentă achizițiilor de utilaje agricole pentru care cooperativele și-au exercitat dreptul de deducere.

Pentru această categorie, perioada avută în vedere este: 9 ianuarie 2024 – 27 august 2026.

Prin urmare, facilitatea acordată cooperativelor agricole are atât un obiect, cât și o perioadă de aplicare diferite față de măsura referitoare la contribuabilii cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată.

4. Ce se întâmplă dacă obligațiile au fost deja plătite

Aceasta este una dintre cele mai importante prevederi ale Legii nr. 177/2026.

Faptul că un contribuabil a achitat între timp obligațiile stabilite de ANAF nu îl exclude de la beneficiul măsurii.

Obligațiile principale și/sau accesoriile care intră în categoriile prevăzute de lege și care au fost deja stinse prin una dintre modalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală se restituie contribuabilului.

Există însă o diferență procedurală esențială: anularea obligațiilor se realizează din oficiu, în timp ce restituirea sumelor deja stinse se face la cererea contribuabilului.

În consecință, contribuabilii care se încadrează în prevederile Legii nr. 177/2026 și au achitat sumele respective ar trebui să identifice deciziile de impunere și plățile efectuate, pentru a putea solicita restituirea.

5. Un nou termen de prescripție pentru solicitarea restituirii

Legea conține și o prevedere favorabilă în ceea ce privește prescripția.

Pentru sumele care pot fi restituite în baza acestei legi, termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026.

Prin urmare, punctul de plecare este 27 august 2026, nu data la care contribuabilul a efectuat inițial plata obligației fiscale.

6. Excepție importantă: TVA înscrisă în factură sau colectată de la beneficiar

Facilitatea nu se aplică fără excepții.

Legea stabilește expres că nu beneficiază de anulare obligațiile aferente operațiunilor pentru care contribuabilul:

• a înscris distinct TVA în facturi sau în documente echivalente; sau
• a colectat integral ori parțial TVA de la beneficiari.

Aceste împrejurări trebuie să fie constatate de organul fiscal.

Această limitare este importantă deoarece mecanismul instituit de lege nu trebuie interpretat ca o anulare generală a TVA aferente tuturor operațiunilor realizate în perioada în care contribuabilul nu avea un cod valid de TVA.

7. ANAF nu va mai emite noi decizii de impunere pentru aceste obligații

Legea nu se limitează la ștergerea unor sume deja stabilite.

Pentru perioadele și obligațiile care intră sub incidența sa, organul fiscal nu mai emite decizii de impunere de natura celor care fac obiectul anulării.

Regula se aplică:

• pentru prima categorie, perioadelor fiscale începând cu 1 ianuarie 2019 și până la intrarea în vigoare a legii;
• pentru cooperativele agricole, perioadei începând cu 9 ianuarie 2024 și până la intrarea în vigoare a legii.

Există și situația intermediară în care ANAF a emis deja decizia de impunere înainte de intrarea în vigoare a legii, dar aceasta nu a fost încă comunicată contribuabilului.

În acest caz, decizia nu mai este comunicată, iar obligațiile sunt scoase din evidența analitică pe plătitor pe baza unui borderou de scădere.

8. Anularea se face din oficiu

Pentru obligațiile care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contribuabilul nu trebuie să formuleze o cerere pentru a beneficia de anulare.

Organul fiscal competent trebuie să efectueze din oficiu anularea, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care va fi comunicată contribuabilului.

Trebuie făcută din nou distincția între:

• obligație încă existentă → anulare din oficiu de către ANAF;

• obligație deja stinsă → restituire la cererea contribuabilului.

Această diferență va fi importantă în practică.

9. Ce ar trebui să verifice contribuabilii

Societățile care au avut în trecut codul de TVA anulat și au fost supuse unor inspecții fiscale ar trebui să verifice în special deciziile de impunere primite, perioada pentru care au fost stabilite diferențele, motivul anulării codului de TVA și dacă sumele au fost sau nu achitate.

Nu orice sumă stabilită în legătură cu anularea codului de TVA intră automat sub incidența Legii nr. 177/2026.

Pentru sumele deja achitate, verificarea este cu atât mai importantă, deoarece restituirea nu operează automat, fiind necesară formularea unei cereri.

10. Procedura concretă urmează să fie stabilită de ANAF

Legea stabilește mecanismul de principiu, însă detaliile practice vor fi reglementate ulterior.

Președintele ANAF trebuie să aprobe procedura de aplicare prin ordin, care urmează să fie emis în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Prin această procedură ar trebui clarificate modalitatea efectivă de identificare și anulare a obligațiilor, precum și aspectele administrative privind restituirea sumelor deja stinse.

Concluzie

Legea nr. 177/2026 introduce o facilitate fiscală țintită, nu o amnistie generală de TVA. Principalii beneficiari sunt contribuabilii cărora le-au fost stabilite anumite diferențe de TVA în contextul anulării înregistrării în scopuri de TVA, pentru perioade fiscale începând cu 1 ianuarie 2019, precum și cooperativele agricole în situația specială prevăzută de lege.

Efectele pot fi semnificative: obligațiile neachitate eligibile se anulează din oficiu, sumele eligibile deja stinse pot fi restituite la cerere, iar ANAF nu mai poate emite noi decizii de impunere pentru obligațiile și perioadele acoperite de lege.

Pentru contribuabilii care au avut codul de TVA anulat și au primit în trecut decizii de impunere, Legea nr. 177/2026 justifică o reverificare a situației fiscale, inclusiv a sumelor deja achitate.

Legea nr. 177/2026 intră în vigoare la 27 august 2026, iar următorul element important de urmărit este publicarea ordinului ANAF privind procedura efectivă de aplicare.

Depunerea declarațiilor fiscale online: noua procedură și regulile privind împuternicirea contabilului

Începând cu 19 septembrie 2025 se aplică o nouă procedură pentru transmiterea declarațiilor fiscale prin mijloace electronice. Aceasta a fost aprobată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 2.213/2025 și reglementează înregistrarea certificatelor calificate, utilizarea formularului 150 și revocarea dreptului de depunere online.

Ordinul este important atât pentru contribuabili, cât și pentru experții contabili, consultanții fiscali și celelalte persoane împuternicite să semneze și să transmită declarații fiscale.

Ce reglementează Ordinul nr. 2.213/2025

Noul ordin aprobă:

• procedura de transmitere electronică a declarațiilor fiscale;
• formularul 150 „Cerere pentru utilizarea unui certificat calificat”;
• formularul 151 „Cerere pentru revocarea dreptului de utilizare a serviciului Depunere declarații online”.

Totodată, este abrogat Ordinul ANAF nr. 2.520/2010, care reglementa depunerea electronică a declarațiilor fiscale de către contribuabilii mari și mijlocii.

Noua procedură are o aplicabilitate generală și stabilește modul în care contribuabilul, reprezentantul legal sau împuternicitul obține dreptul de a utiliza un certificat calificat pentru semnarea declarațiilor fiscale.

Declarațiile fiscale se semnează cu semnătură electronică calificată

Declarațiile fiscale transmise online trebuie semnate cu o semnătură electronică calificată, în condițiile Legii nr. 214/2024 și ale Regulamentului european eIDAS.

Certificatul calificat poate aparține:

• contribuabilului persoană fizică;
• reprezentantului legal al unei persoane juridice;
• reprezentantului desemnat al unei entități fără personalitate juridică;
• unei persoane împuternicite, precum un expert contabil sau consultant fiscal.

Titularul aceluiași certificat calificat poate fi împuternicit să semneze declarațiile fiscale pentru mai mulți contribuabili.

Cum se înregistrează certificatul calificat

Înregistrarea se realizează pe site-ul ANAF, prin completarea și transmiterea formularului 150 – „Cerere pentru utilizarea unui certificat calificat”.

Cererea este transmisă electronic și trebuie semnată cu semnătură electronică calificată de către contribuabil, reprezentantul legal sau persoana împuternicită.

Dacă titularul certificatului nu este reprezentantul legal al contribuabilului, formularul trebuie însoțit de:

• documentul de împuternicire; sau
• documentul care dovedește calitatea în care persoana reprezintă contribuabilul.

Documentele justificative sunt atașate cererii într-un fișier electronic.

Un element care trebuie observat este că procedura prevede că, atunci când sunt transmise mai multe cereri pentru același contribuabil, va fi înregistrată prima cerere depusă. Aplicarea practică a acestei prevederi trebuie urmărită mai ales în situațiile în care contribuabilul dorește să autorizeze titularii mai multor certificate.

Împuternicirea poate fi transmisă electronic

Dacă documentul de împuternicire este întocmit în format electronic și semnat cu o semnătură electronică calificată, cererea poate fi soluționată fără prezentarea documentului pe hârtie la organul fiscal.

Această regulă simplifică înregistrarea certificatelor utilizate de contabili și de ceilalți profesioniști care transmit declarații pentru clienți.

În schimb, dacă actul de împuternicire nu este întocmit și semnat electronic, ANAF notifică solicitantul prin e-mail, în termen de cinci zile de la înregistrarea cererii, că aprobarea trebuie realizată la organul fiscal.

Când trebuie prezentată împuternicirea la ANAF

Dacă formularul 150 nu este semnat electronic, acesta poate fi depus la sediul oricărui organ fiscal central, împreună cu documentul de împuternicire sau cu actul care dovedește calitatea de reprezentant.

În cazul unei împuterniciri sub semnătură privată:

• se depune documentul în original;
• dacă originalul nu este prezentat, trebuie depusă o copie legalizată.

Prin urmare, regula nu impune în toate cazurile o procură autentificată de notar. O împuternicire sub semnătură privată este admisă, cu condiția prezentării originalului.

Regula specială pentru experții contabili

În cazul în care contribuabilul este reprezentat de un avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de legislația care reglementează profesia respectivă.

Aceasta înseamnă că, pentru expertul contabil, nu se aplică automat cerința unei procuri notariale. Dreptul de reprezentare poate fi demonstrat prin documentele profesionale corespunzătoare, dacă acestea prevăd clar dreptul de a semna și transmite declarațiile fiscale în numele clientului.

Este recomandat ca documentul să precizeze în mod expres:

• identificarea contribuabilului și a expertului contabil;
• dreptul de semnare electronică;
• dreptul de transmitere a declarațiilor fiscale;
• perioada pentru care se acordă împuternicirea;
• posibilitatea depunerii formularului 150;
• condițiile de încetare sau revocare a mandatului.

Cum soluționează ANAF formularul 150

Organul fiscal verifică informațiile înscrise în cerere și documentele justificative prezentate.

Validitatea certificatului și identitatea titularului sunt verificate cu ajutorul prestatorului de servicii de încredere care a emis certificatul.

Dacă informațiile sunt corecte, cererea este aprobată, iar contribuabilul primește confirmarea la adresa de e-mail indicată. Din acel moment, certificatul poate fi utilizat pentru transmiterea declarațiilor fiscale în numele contribuabilului.

Dacă sunt identificate erori sau informațiile nu pot fi verificate, cererea este respinsă, iar motivul respingerii este comunicat prin e-mail. După corectarea problemelor poate fi transmis un nou formular 150.

Revocarea dreptului de depunere online

Revocarea dreptului de utilizare a certificatului pentru un anumit contribuabil se solicită prin formularul 151.

Cererea poate fi transmisă electronic de contribuabil, reprezentantul legal sau persoana împuternicită. Dacă nu este semnată electronic, formularul 151 se depune la sediul oricărui organ fiscal central.

Confirmarea revocării este transmisă la adresa de e-mail menționată în cerere.

Revocarea trebuie solicitată, de exemplu, atunci când:

• încetează contractul cu expertul contabil;
• contribuabilul schimbă persoana responsabilă de declarații;
• certificatul nu mai trebuie utilizat pentru contribuabil;
• există suspiciunea utilizării neautorizate a certificatului;
• titularul certificatului își încetează activitatea.

Depunerea declarațiilor online nu este același lucru cu accesul în SPV

Ordinul nr. 2.213/2025 reglementează serviciul „Depunere declarații online”, respectiv dreptul titularului certificatului de a semna și transmite declarații fiscale.

Accesul și comunicarea prin Spațiul Privat Virtual sunt reglementate separat, prin Ordinul ANAF nr. 1.090/2022.

Prin urmare, împuternicirea trebuie formulată în funcție de operațiunile pe care profesionistul trebuie să le efectueze:

• semnarea și transmiterea declarațiilor fiscale;
• accesarea SPV;
• consultarea situației fiscale;
• primirea actelor administrative fiscale;
• transmiterea cererilor și a altor documente către ANAF.

Pentru evitarea neclarităților, este indicat ca împuternicirea să menționeze distinct atât dreptul de depunere a declarațiilor, cât și dreptul de acces și operare în SPV, dacă se dorește acordarea ambelor categorii de atribuții.

Concluzie

Ordinul nr. 2.213/2025 actualizează procedura de înregistrare a certificatelor calificate și permite soluționarea electronică a formularului 150 atunci când cererea și documentele justificative sunt semnate corespunzător.

Pentru firmele de contabilitate, principala clarificare privește posibilitatea utilizării împuternicirii profesionale, fără ca o procură notarială să fie obligatorie în toate situațiile. Totuși, documentul trebuie să prevadă explicit operațiunile pe care expertul contabil este autorizat să le efectueze.

Sursa oficială: Ordinul ANAF nr. 2.213/2025 – Portalul Legislativ.

PFA la normă de venit în 2026. Cine poate aplica regimul, cum se ajustează norma și când se trece la sistem real

Persoanele fizice care obțin venituri din anumite activități independente pot determina venitul net anual pe baza unei norme de venit, fără să calculeze diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile deductibile.

Regimul este prevăzut de art. 69 din Codul fiscal și se aplică activităților de producție, comerț și prestări de servicii cuprinse în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor.

Norma nu reprezintă venitul efectiv încasat de contribuabil, ci o valoare fiscală stabilită pentru fiecare activitate și zonă. Aceasta constituie baza de la care se determină impozitul pe venit și, după caz, obligațiile privind contribuțiile sociale.

Începând cu anul 2026 se utilizează nomenclatorul actualizat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.960/2025, care corelează activitățile eligibile cu clasificările CAEN aplicabile. Ordinul și nomenclatorul pot fi consultate pe Portalul Legislativ.

Cine poate fi impozitat pe baza normei de venit

Regimul poate fi aplicat contribuabililor care realizează venituri din activități independente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• activitatea nu este o profesie liberală;
• activitatea apare în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor;
• pentru activitatea respectivă a fost publicată o normă de venit în județul în care aceasta se desfășoară;
• contribuabilul nu se află într-o situație care impune determinarea venitului net în sistem real;
• venitul brut realizat în anul anterior nu a depășit plafonul de 25.000 de euro.

Regimul este utilizat în principal de persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale care desfășoară activități de producție, comerț sau prestări de servicii.

Profesiile liberale, precum cele exercitate de avocați, notari, medici, experți contabili, arhitecți sau alți profesioniști reglementați prin legi speciale, nu intră sub incidența normelor de venit. Pentru acestea, venitul net se determină în sistem real.

Simpla existență a unui cod CAEN în documentele de autorizare nu este suficientă. Trebuie verificat dacă activitatea efectiv desfășurată apare atât în nomenclatorul național, cât și în tabelul publicat pentru județul în care contribuabilul își desfășoară activitatea.

Cum se stabilește norma de venit

Nivelul normelor anuale este stabilit de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, cu consultarea consiliilor județene sau a Consiliului General al Municipiului București.

Normele și coeficienții de corecție trebuie publicați anual, în trimestrul al patrulea al anului anterior celui în care urmează să fie aplicați.

Prin urmare, nu există o singură normă valabilă la nivel național. Pentru aceeași activitate, valoarea poate fi diferită de la un județ la altul și, în anumite situații, chiar în interiorul aceluiași județ, în funcție de localitatea în care se desfășoară activitatea.

Listele oficiale pentru 2026 pot fi consultate în secțiunea dedicată normelor anuale de venit publicate de ANAF.

Norma nu poate fi mai mică de 12 salarii minime

Potrivit art. 69 din Codul fiscal, norma de venit pentru fiecare activitate nu poate fi mai mică decât valoarea a 12 salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în care se realizează venitul.

Acest plafon reprezintă nivelul normei înainte de aplicarea criteriilor de corecție.

În consecință, norma publicată pentru o activitate trebuie analizată împreună cu:

• salariul minim aplicabil la 1 ianuarie;
• localitatea în care se desfășoară activitatea;
• coeficienții de majorare sau reducere;
• perioada efectivă de activitate;
• numărul activităților și al locurilor în care acestea sunt desfășurate.

Regulile generale sunt prevăzute de art. 69 din Codul fiscal, iar modul de ajustare este dezvoltat în Normele metodologice de aplicare.

Norma poate fi majorată sau redusă

Norma publicată de organul fiscal nu este întotdeauna și norma finală asupra căreia se calculează impozitul.

Contribuabilul trebuie să verifice dacă îi sunt aplicabili coeficienții de corecție publicați pentru județul său. Aceștia pot conduce la majorarea sau la reducerea normei.

Criteriile care pot fi luate în considerare includ:

• vadul comercial și clientela;
• vârsta contribuabilului;
• timpul alocat activității;
• gradul de handicap sau de invaliditate;
• desfășurarea activității într-un spațiu propriu ori închiriat;
• folosirea materialelor proprii sau ale clientului;
• utilizarea mașinilor, dispozitivelor și sculelor;
• caracterul sezonier al activității;
• durata concediului legal de odihnă;
• desfășurarea activității cu salariați;
• contribuția fiecărui asociat;
• informațiile declarate în scopuri de TVA;
• alte criterii specifice stabilite local.

Coeficienții nu sunt identici în toate județele. De exemplu, calitatea de salariat poate determina o reducere a normei într-un județ, însă procentul și condițiile trebuie verificate în tabelul publicat de direcția regională competentă.

În același mod, desfășurarea activității cu salariați poate conduce la majorarea normei, dar procentul nu este stabilit uniform la nivel național.

Cum se aplică mai mulți coeficienți de corecție

Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru mai multe reduceri sau majorări, trebuie respectată procedura prevăzută de normele metodologice și de documentele publicate pentru județul respectiv.

Contribuabilii care beneficiază de mai mulți coeficienți de reducere sau majorare iau în calcul coeficientul cel mai mare. Nu se cumulează automat toate reducerile pentru care contribuabilul ar putea părea eligibil.

În situația în care există atât o majorare, cât și o reducere, norma este mai întâi ajustată cu majorarea aplicabilă, iar reducerea se aplică asupra valorii astfel obținute.

Exemplu de calcul

Presupunem că norma anuală aplicabilă unei activități este de 60.000 de lei.

Contribuabilul:

• are un salariat, pentru care tabelul local prevede o majorare de 20%;
• are și calitatea de salariat, pentru care este prevăzută o reducere de 50%.

Calculul se efectuează astfel:

1. Majorarea normei:
   60.000 lei × 20% = 12.000 lei.
2. Norma după majorare:
   60.000 lei + 12.000 lei = 72.000 lei.
3. Reducerea pentru calitatea de salariat:
   72.000 lei × 50% = 36.000 lei.
4. Norma anuală ajustată:
   72.000 lei − 36.000 lei = 36.000 lei.
5. Impozitul pe venit:
   36.000 lei × 10% = 3.600 lei.

Exemplul este orientativ. Procentele efectiv aplicabile trebuie preluate din tabelul de corecții publicat pentru județul și anul fiscal respectiv.

Din ce moment se aplică reducerea pentru salariați

Atunci când contribuabilul dobândește sau pierde calitatea de salariat în cursul anului, corectarea normei se face începând cu luna următoare încheierii sau încetării contractului individual de muncă.

Pentru reducerile acordate în funcție de vârstă, ajustarea se aplică începând cu anul următor celui în care contribuabilul a împlinit vârsta prevăzută în tabelul de corecții.

Documentele care justifică aplicarea reducerii trebuie păstrate de contribuabil și prezentate organului fiscal dacă sunt solicitate.

Ce se întâmplă dacă activitatea începe sau încetează în cursul anului

Atunci când activitatea este desfășurată numai o parte din anul calendaristic, norma se reduce proporțional cu perioada efectivă de activitate.

Regula se aplică:

• de la data autorizării, în anul începerii activității;
• până la data încetării activității;
• pentru anumite perioade de întrerupere temporară recunoscute de legislație.

Norma corespunzătoare perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale la 365 de zile și înmulțirea rezultatului cu numărul zilelor de activitate.

Formula generală este:

Norma recalculată = norma anuală ajustată ÷ 365 × numărul zilelor de activitate

Reducerea se aplică normei corectate potrivit criteriilor specifice, nu neapărat valorii inițiale publicate de ANAF.

Întreruperile temporare pot reduce norma

Norma poate fi redusă proporțional și pentru întreruperile temporare de activitate cauzate de:

• accidente;
• spitalizare;
• alte cauze obiective;
• evenimente de forță majoră.

Întreruperea trebuie dovedită cu documente justificative.

În cazul încetării sau întreruperii temporare a activității, contribuabilul trebuie să depună Declarația unică în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului și să recalculeze obligațiile fiscale.

Documentele pe baza cărora a fost redusă norma trebuie păstrate la domiciliul fiscal.

Ce se întâmplă dacă activitatea este desfășurată în mai multe locuri

Dacă aceeași activitate este desfășurată în două sau mai multe locuri diferite, venitul net anual se stabilește prin însumarea normelor de venit aferente fiecărui loc de desfășurare.

Fiecare normă se corectează separat, potrivit criteriilor aplicabile locului respectiv.

Astfel, deschiderea unui al doilea punct de lucru poate produce o creștere semnificativă a venitului net fiscal, chiar dacă încasările efective nu cresc în aceeași proporție.

Ce se întâmplă dacă PFA desfășoară mai multe activități

Dacă toate activitățile desfășurate sunt eligibile pentru impunerea la normă, venitul net anual se determină prin însumarea normelor corespunzătoare fiecărei activități.

Situația se schimbă dacă PFA desfășoară:

• o activitate cuprinsă în nomenclator;
• o altă activitate independentă care nu este cuprinsă în nomenclator.

În acest caz, venitul net trebuie determinat în sistem real pentru întreaga activitate, conform art. 69 alin. (7) din Codul fiscal.

Dacă activitatea neeligibilă este adăugată în cursul anului, venitul net anual va include:

• fracțiunea din norma de venit aferentă perioadei în care s-a aplicat regimul normei;
• venitul net rezultat din evidența contabilă pentru perioada de impunere în sistem real.

Adăugarea unui nou cod CAEN trebuie, așadar, analizată și din punct de vedere fiscal, nu numai din perspectiva autorizării.

Plafonul de 25.000 de euro pentru trecerea la sistem real

Contribuabilii impozitați pe bază de norme de venit care au realizat în anul fiscal anterior un venit brut mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro sunt obligați să determine venitul net în sistem real începând cu anul următor.

Pentru verificarea plafonului se utilizează cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României pentru anul în care a fost realizat venitul.

Este importantă diferența dintre cele două valori:

• pentru verificarea plafonului de 25.000 de euro se ia în calcul venitul brut efectiv realizat;
• pentru calcularea impozitului în regimul normelor se utilizează norma anuală ajustată.

Exemplu: dacă un PFA este impozitat la normă în 2026 și depășește în acest an plafonul de 25.000 de euro, acesta va aplica sistemul real începând cu anul 2027.

Depășirea plafonului nu schimbă retroactiv regimul aplicabil veniturilor din anul în care plafonul a fost depășit.

Norma de venit și contribuțiile sociale

Impozitul pe venit se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale ajustate.

CAS și CASS se analizează separat, potrivit regulilor și plafoanelor aplicabile veniturilor din activități independente. Faptul că o persoană este impozitată pe baza normei de venit nu o scutește automat de plata contribuțiilor sociale.

La stabilirea obligațiilor trebuie avute în vedere:

• norma anuală după aplicarea coeficienților;
• perioada efectivă de activitate;
• cumularea cu alte venituri relevante;
• plafoanele aplicabile CAS și CASS;
• eventualele excepții sau scutiri prevăzute de Codul fiscal.

Declarația unică utilizată pentru declararea impozitului și a contribuțiilor este formularul 212. Formularul și instrucțiunile oficiale sunt disponibile în secțiunea Declarația unică – ANAF.

Ce evidențe trebuie să țină un PFA la normă de venit

Contribuabilii impozitați pe baza normelor de venit completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală.

Aceștia nu au obligațiile de evidență contabilă necesare determinării venitului net în sistem real, deoarece impozitul nu este stabilit prin scăderea cheltuielilor deductibile din veniturile încasate.

Totuși, trebuie păstrate documentele care permit:

• verificarea venitului brut anual;
• verificarea plafonului de 25.000 de euro;
• justificarea coeficienților de corecție;
• justificarea perioadelor de întrerupere;
• verificarea datei începerii sau încetării activității;
• stabilirea obligațiilor privind TVA și contribuțiile sociale.

Regimul normei de venit înseamnă o evidență fiscală simplificată, nu lipsa oricăror obligații documentare.

Norma de venit este avantajoasă în toate situațiile?

Nu neapărat.

Regimul poate fi avantajos atunci când venitul net efectiv este mai mare decât norma ajustată. În această situație, impozitul pe venit se calculează asupra normei, nu asupra câștigului efectiv.

În schimb, regimul poate fi nefavorabil atunci când:

• încasările efective sunt reduse;
• contribuabilul are cheltuieli mari;
• activitatea este desfășurată cu salariați;
• sunt utilizate mai multe puncte de lucru;
• se desfășoară mai multe activități;
• coeficienții locali majorează considerabil norma;
• activitatea generează pierderi.

În sistem real, impozitul se aplică venitului net determinat ca diferență între veniturile impozabile și cheltuielile deductibile. La norma de venit, cheltuielile efective nu reduc baza impozabilă.

Alegerea regimului trebuie făcută după o simulare care să compare norma ajustată cu venitul net estimat în sistem real.

Ce se întâmplă dacă PFA depășește plafonul de TVA

Plafonul de 25.000 de euro prevăzut de art. 69 din Codul fiscal nu trebuie confundat cu plafonul de scutire de TVA.

În anul 2026, plafonul pentru aplicarea regimului special de scutire de TVA este de 395.000 de lei. Acest nivel se aplică începând cu 1 septembrie 2025, când plafonul anterior de 300.000 de lei a fost majorat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025. Modificarea este prezentată și de Ministerul Finanțelor.

Cele două plafoane au scopuri și efecte diferite:

• plafonul de 25.000 de euro privește trecerea de la norma de venit la sistemul real;
• plafonul de 395.000 de lei privește obligația înregistrării în scopuri de TVA;
• pentru plafonul de 25.000 de euro se utilizează cursul mediu anual comunicat de BNR;
• plafonul TVA este stabilit direct în lei și se urmărește în cursul anului calendaristic.

Înregistrarea în scopuri de TVA nu determină, prin ea însăși, trecerea la sistem real. Un PFA poate fi înregistrat în scopuri de TVA și, în același timp, să determine venitul net pe baza normei de venit, dacă îndeplinește în continuare condițiile art. 69 din Codul fiscal.

În practică însă, plafonul de 25.000 de euro este mult mai mic decât plafonul TVA. Din acest motiv, un PFA care ajunge să depășească plafonul de 395.000 de lei va fi depășit și plafonul de 25.000 de euro.

Efectele nu se produc însă în același moment:

• înregistrarea în scopuri de TVA intervine în cursul anului în care se depășește plafonul de 395.000 de lei;
• trecerea obligatorie la sistem real intervine începând cu anul fiscal următor celui în care venitul brut a depășit echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro.

Din ce moment se aplică TVA

PFA care depășește plafonul de 395.000 de lei trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA cel târziu la data depășirii plafonului.

Regimul normal de taxare se aplică începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului. Prin urmare, contribuabilul nu mai beneficiază de scutire pentru întreaga factură sau operațiune prin care cifra de afaceri depășește 395.000 de lei.

Regula este diferită de cea aplicabilă înainte de 1 septembrie 2025, când înregistrarea trebuia solicitată într-un anumit termen după sfârșitul lunii în care plafonul fusese depășit. Conform reglementării actuale, monitorizarea cifrei de afaceri trebuie efectuată înainte de emiterea fiecărei facturi care poate conduce la depășirea plafonului.

În cazul în care contribuabilul nu solicită înregistrarea la timp, organul fiscal îl poate înregistra din oficiu de la data depășirii plafonului și poate stabili TVA aferentă operațiunilor efectuate după acel moment, împreună cu obligațiile fiscale accesorii.

Regulile privind plafonul de 395.000 de lei și momentul înregistrării sunt prevăzute de art. 310 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025.

Cum se calculează plafonul de TVA

Pentru verificarea plafonului nu se utilizează norma de venit și nici valoarea încasărilor efective în sens strict. Se urmărește cifra de afaceri relevantă pentru regimul special de scutire, calculată potrivit art. 310 din Codul fiscal.

Aceasta cuprinde, în principal, valoarea fără TVA a:

• livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile;
• operațiunilor scutite cu drept de deducere;
• anumitor operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă acestea nu sunt accesorii activității principale.

Livrările de active fixe corporale și cesiunile de active necorporale nu se includ, în principiu, în cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului.

Prin urmare, cifra de afaceri relevantă pentru TVA trebuie determinată separat de:

• norma anuală de venit;
• venitul brut utilizat pentru plafonul de 25.000 de euro;
• încasările urmărite pentru stabilirea impozitului;
• cifra de afaceri contabilă, acolo unde noțiunile nu coincid.

Exemplu privind depășirea celor două plafoane

Un PFA impozitat la normă de venit realizează în anul 2026 o cifră de afaceri relevantă pentru TVA de 410.000 lei.

În luna în care este emisă factura prin care se depășește plafonul de 395.000 de lei:

• PFA trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA;
• regimul normal de TVA se aplică începând cu tranzacția care produce depășirea;
• pentru anul 2026, venitul net poate continua să fie determinat pe baza normei de venit, dacă până la acel moment erau îndeplinite condițiile regimului;
• deoarece venitul brut din 2026 depășește și echivalentul a 25.000 de euro, din anul 2027 venitul net va trebui determinat obligatoriu în sistem real.

Astfel, depășirea plafonului TVA produce efecte imediat, în cursul anului, în timp ce depășirea plafonului de 25.000 de euro produce trecerea la sistem real începând cu anul fiscal următor.

PFA la normă poate opta pentru TVA înainte de plafon

Un PFA poate solicita înregistrarea normală în scopuri de TVA și înainte de atingerea plafonului de 395.000 de lei.

Opțiunea poate fi utilă în special atunci când:

• clienții sunt înregistrați în scopuri de TVA;
• activitatea presupune achiziții sau investiții importante;
• TVA deductibilă aferentă achizițiilor este semnificativă;
• înregistrarea în scopuri de TVA nu produce un dezavantaj comercial privind prețul serviciilor.

În schimb, pentru un PFA care lucrează în principal cu persoane fizice sau cu entități care nu își pot deduce TVA, înregistrarea poate conduce la creșterea prețului final ori la reducerea marjei.

Opțiunea pentru înregistrarea în scopuri de TVA nu înseamnă renunțarea la norma de venit. Cele două regimuri fiscale funcționează separat.

Ce trebuie verificat pentru aplicarea normei în 2026

Înainte de aplicarea regimului, contribuabilul ar trebui să verifice:

1. dacă activitatea apare în nomenclatorul aprobat prin Ordinul nr. 1.960/2025;
2. dacă activitatea nu este calificată drept profesie liberală;
3. codul și denumirea CAEN corespunzătoare activității efective;
4. norma publicată pentru județul și localitatea în care se desfășoară activitatea;
5. coeficienții de majorare și reducere aplicabili;
6. existența mai multor activități sau puncte de lucru;
7. perioada efectivă de activitate;
8. venitul brut realizat în anul anterior;
9. depășirea sau nu a plafonului de 25.000 de euro;
10. obligațiile privind impozitul, CAS, CASS și Declarația unică.
11. cifra de afaceri relevantă pentru plafonul de scutire de TVA de 395.000 de lei;
12. factura sau operațiunea prin care poate fi depășit plafonul TVA;
13. obligația înregistrării în scopuri de TVA începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului;
14. diferența dintre momentul înregistrării în scopuri de TVA și momentul trecerii obligatorii la sistem real.

PFA poate opta pentru sistemul real chiar dacă există normă de venit

Faptul că o activitate este inclusă în nomenclator și că pentru aceasta a fost publicată o normă de venit nu îl obligă pe contribuabil să rămână la acest mod de impozitare.

Potrivit art. 69¹ din Codul fiscal, contribuabilii care desfășoară activități eligibile pentru norma de venit pot opta pentru determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

În sistem real, venitul net se determină ca diferență între:

• venitul brut obținut din activitate;
• cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării veniturilor.

Existența unei norme de venit oferă, așadar, posibilitatea aplicării unui regim simplificat, dar nu exclude alegerea sistemului real.

Cum se exercită opțiunea pentru sistemul real

Începând cu veniturile aferente anului 2025, mecanismul de exercitare a opțiunii a fost modificat ca urmare a eliminării declarării veniturilor estimate.

Opțiunea pentru sistemul real, inclusiv în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal, se exercită prin:

1. completarea Declarației unice cu informațiile privind determinarea venitului net anual în sistem real;
2. depunerea declarației la organul fiscal competent până la termenul legal prevăzut de art. 122 alin. (3) din Codul fiscal.

Declarația unică se depune până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care au fost realizate veniturile.

Prin urmare, pentru aplicarea sistemului real veniturilor realizate în anul 2026, opțiunea se evidențiază în Declarația unică aferentă anului 2026, depusă în anul 2027.

Regula rezultă din forma actuală a art. 69¹ din Codul fiscal, modificată prin OUG nr. 128/2024.

Chiar dacă opțiunea este formalizată prin Declarația unică depusă după încheierea anului, contribuabilul care intenționează să aplice sistemul real trebuie să țină evidența contabilă și să păstreze documentele justificative necesare determinării venitului net.

Fără o evidență completă a veniturilor și cheltuielilor nu poate fi justificat venitul net declarat în sistem real.

Opțiunea este obligatorie pentru doi ani

Alegerea sistemului real nu poate fi schimbată de la un an la altul în funcție de rezultatul care pare mai avantajos.

Opțiunea este obligatorie pentru o perioadă de doi ani fiscali consecutivi.

Perioada cuprinde:

• anul fiscal pentru care se depune Declarația unică prin care se exercită opțiunea;
• anul fiscal următor.

De exemplu, dacă un contribuabil optează pentru sistemul real în Declarația unică aferentă veniturilor realizate în 2026, opțiunea este obligatorie pentru anii fiscali 2026 și 2027.

După expirarea perioadei de doi ani, opțiunea se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă PFA nu solicită revenirea la impozitarea pe baza normei de venit.

Pentru revenire, contribuabilul trebuie să completeze corespunzător Declarația unică aferentă veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei obligatorii și să o depună până la termenul legal.

Revenirea la normă este posibilă numai dacă, la momentul respectiv:

• activitatea este în continuare cuprinsă în nomenclator;
• pentru activitatea respectivă există o normă publicată;
• contribuabilul nu a depășit plafonul de 25.000 de euro;
• nu desfășoară și o activitate care impune determinarea venitului net în sistem real;
• sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Codul fiscal.

Când poate fi avantajos sistemul real

Opțiunea pentru sistemul real poate fi favorabilă atunci când:

• cheltuielile deductibile sunt ridicate;
• activitatea necesită investiții importante;
• venitul net efectiv este mai mic decât norma anuală ajustată;
• activitatea este la început și încasările sunt reduse;
• contribuabilul anticipează o perioadă cu activitate scăzută;
• norma este majorată prin aplicarea coeficienților de corecție;
• există riscul înregistrării unei pierderi fiscale.

În sistemul real, impozitul de 10% se aplică venitului net impozabil, nu normei publicate.

Dacă activitatea produce pierdere fiscală, nu se datorează impozit pe venit pentru anul respectiv, iar pierderea se tratează potrivit regulilor de reportare și compensare prevăzute de Codul fiscal.

În schimb, sistemul real presupune obligații suplimentare privind:

• evidența veniturilor și cheltuielilor;
• justificarea deductibilității cheltuielilor;
• completarea Registrului de evidență fiscală;
• inventarierea patrimoniului afectat activității;
• calcularea amortizării;
• aplicarea, de regulă, a reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă;
• păstrarea documentelor justificative.

Norma și sistemul real trebuie comparate înainte de alegere

Alegerea nu ar trebui făcută numai în funcție de valoarea impozitului estimat pentru primul an, deoarece opțiunea produce efecte pentru minimum doi ani fiscali consecutivi.

Analiza trebuie să compare:

• norma anuală după aplicarea coeficienților de corecție;
• veniturile care se estimează că vor fi încasate;
• cheltuielile deductibile estimate;
• investițiile și amortizarea;
• efectele asupra CAS și CASS;
• costurile administrative ale evidenței în sistem real;
• evoluția anticipată a activității în ambii ani ai perioadei obligatorii.

Prin urmare, norma de venit nu este întotdeauna regimul cel mai avantajos și nici obligatoriu pentru toate persoanele care desfășoară o activitate inclusă în nomenclator.

Concluzie

Impozitarea pe baza normelor de venit nu este disponibilă pentru orice PFA. Regimul poate fi utilizat numai pentru activitățile independente prevăzute în nomenclator, cu excluderea profesiilor liberale și cu respectarea plafonului anual de 25.000 de euro.

Norma de venit se stabilește în funcție de activitate și de locul desfășurării acesteia, iar valoarea publicată poate fi majorată sau redusă prin aplicarea coeficienților locali de corecție.

Dacă aceeași activitate este desfășurată în mai multe locuri sau dacă sunt exercitate mai multe activități eligibile, normele se însumează. Dacă este adăugată o activitate care nu poate fi impozitată la normă, venitul net va trebui determinat în sistem real, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Pentru aplicarea corectă a regimului în 2026 trebuie consultate atât art. 69 din Codul fiscal și normele metodologice, cât și nomenclatorul național, tabelul de norme și coeficienții publicați pentru județul în care se desfășoară activitatea.

Includerea unei activități în nomenclator nu îl împiedică pe contribuabil să aleagă sistemul real. Opțiunea se exercită prin Declarația unică și este obligatorie pentru doi ani fiscali consecutivi, după care se reînnoiește dacă nu este solicitată revenirea la norma de venit. Alegerea trebuie făcută după compararea normei ajustate cu venitul net estimat și cu obligațiile de evidență aferente fiecărui regim.

Formulare noi pentru deciziile de pensie din 19 august 2026. Documentele vor avea sigiliu electronic calificat

Casa Națională de Pensii Publice a aprobat noi formulare pentru deciziile referitoare la acordarea și plata pensiilor din sistemul public. Modelele acoperă pensiile pentru limită de vârstă, pensiile anticipate, de invaliditate și de urmaș, dar și suspendarea, încetarea sau reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Formularele pentru deciziile de pensie din 2026 au fost aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 197/2026, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 684 din 19 august 2026.

Ordinul a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 19 august 2026, și înlocuiește modelele aprobate în anul 2024.

Una dintre cele mai importante noutăți este că deciziile emise de casele teritoriale de pensii vor purta sigiliul electronic calificat al instituției emitente.

Ce formulare au fost aprobate

Ordinul nr. 197/2026 aprobă 13 modele de decizii utilizate în sistemul public de pensii.

Acestea sunt:

1. Decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă;
2. Decizie privind acordarea pensiei anticipate;
3. Decizie privind acordarea pensiei de invaliditate;
4. Decizie privind acordarea pensiei de urmaș;
5. Decizie privind suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
6. Decizie privind încetarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
7. Decizie privind anularea deciziei de pensie;
8. Decizie privind reluarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
9. Decizie privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale sau alte drepturi prevăzute de legi speciale;
10. Decizie privind acordarea pensiei internaționale pentru limită de vârstă;
11. Decizie privind acordarea pensiei internaționale anticipate;
12. Decizie privind acordarea pensiei internaționale de invaliditate;
13. Decizie privind acordarea pensiei internaționale de urmaș.

Modelele sunt cuprinse în anexele nr. 1–13, publicate separat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 684 bis.

Sunt vizate și pensiile internaționale

Patru dintre cele 13 formulare sunt destinate pensiilor internaționale. Acestea se aplică persoanelor ale căror drepturi de pensie sunt stabilite prin valorificarea perioadelor de asigurare realizate în România și în alte state.

În această categorie intră situațiile reglementate prin:

• regulamentele europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
• acordul dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit aplicabil după Brexit;
• acordurile bilaterale de securitate socială la care România este parte.

Existența unor formulare distincte permite evidențierea corespunzătoare a caracterului internațional al pensiei și a perioadelor de asigurare luate în considerare de instituțiile competente din mai multe state.

Ordinul nu modifică regulile privind cumularea sau totalizarea perioadelor de asigurare și nici condițiile de acordare a pensiilor internaționale. El aprobă modelele administrative prin care casele de pensii comunică soluția adoptată.

Deciziile de pensie vor avea sigiliu electronic calificat

Începând cu 19 august 2026, deciziile emise de casele teritoriale de pensii trebuie să poarte sigiliul electronic calificat al instituției emitente.

Sigiliul electronic are rolul de a confirma:

• identitatea instituției care a emis documentul;
• originea deciziei;
• integritatea conținutului;
• faptul că documentul nu a fost modificat după aplicarea sigiliului.

Potrivit Ordinului nr. 197/2026, documentul electronic emis în aceste condiții este asimilat înscrisului autentic.

Sigiliul electronic nu trebuie confundat cu semnătura electronică a unei persoane fizice. Semnătura electronică identifică persoana care semnează, în timp ce sigiliul electronic confirmă originea instituțională a documentului.

Măsura permite emiterea și gestionarea deciziilor într-un format electronic care poate fi verificat, fără ca autenticitatea documentului să depindă exclusiv de o semnătură olografă și de o ștampilă aplicată pe hârtie.

Cine poate apărea pe decizia emisă

Deciziile trebuie să cuprindă în clar numele și prenumele persoanei competente din cadrul casei de pensii.

În funcție de organizarea instituției, poate fi menționat:

• directorul executiv;
• directorul executiv adjunct al Direcției stabiliri și plăți prestații;
• șeful casei locale de pensii.

Directorul executiv adjunct sau șeful casei locale poate semna decizia numai după obținerea delegării de competență aprobate de președintele Casei Naționale de Pensii Publice.

Această regulă urmărește delimitarea clară a responsabilității pentru emiterea deciziilor și verificarea competenței persoanei care aprobă documentul.

În câte exemplare se emite decizia

Fiecare decizie se emite în două exemplare:

• un exemplar este comunicat solicitantului sau beneficiarului;
• al doilea exemplar este arhivat la dosarul de pensie.

Regula se aplică atât deciziilor de acordare a pensiei, cât și celor privind suspendarea, încetarea, anularea ori reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Ce trebuie verificat la primirea unei decizii

Beneficiarul trebuie să citească integral documentul primit de la casa de pensii, indiferent dacă acesta este transmis pe hârtie sau în format electronic.

Este recomandată verificarea următoarelor informații:

• numele, prenumele și celelalte date de identificare;
• categoria de pensie acordată;
• data de la care se acordă, se suspendă, încetează sau se reia plata;
• cuantumul drepturilor stabilite;
• perioadele și informațiile valorificate la calcul;
• motivarea măsurii adoptate de casa de pensii;
• eventualele sume stabilite pentru recuperare;
• termenul și procedura de contestare înscrise în decizie;
• instituția și persoana competentă menționate pe document;
• existența sigiliului electronic calificat în cazul documentului electronic.

Dacă există neconcordanțe, persoana interesată trebuie să solicite clarificări casei teritoriale de pensii și să respecte termenul de contestare indicat în decizie.

Ce se întâmplă cu formularele din 2024

La intrarea în vigoare a Ordinului nr. 197/2026 a fost abrogat Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 1.579/2024.

Prin urmare, deciziile emise începând cu 19 august 2026 trebuie întocmite pe baza noilor modele.

Abrogarea vechiului ordin nu anulează deciziile de pensie emise anterior și nu obligă pensionarii să solicite înlocuirea documentelor deja primite. Noul ordin se aplică deciziilor emise de casele teritoriale de pensii după intrarea sa în vigoare.

Ordinul schimbă modul de calcul al pensiei?

Ordinul nr. 197/2026 nu modifică, prin el însuși, condițiile de pensionare, vârsta standard, stagiile de cotizare, numărul de puncte sau formula de calcul al pensiei.

Actul normativ are un caracter procedural și administrativ. El stabilește modelele de documente prin care casele de pensii acordă, suspendă, încetează, anulează sau reiau plata drepturilor.

Drepturile de pensie continuă să fie stabilite potrivit Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, normelor sale de aplicare și reglementărilor europene sau internaționale, după caz.

Concluzie

Începând cu 19 august 2026, casele teritoriale de pensii utilizează 13 formulare noi pentru deciziile referitoare la pensiile naționale și internaționale.

Noile modele acoperă întregul parcurs administrativ al unui drept de pensie: acordare, suspendare, încetare, anulare, reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Principala noutate tehnică este aplicarea sigiliului electronic calificat al instituției emitente. Acesta confirmă originea și integritatea deciziei, iar documentul electronic astfel emis este asimilat înscrisului autentic.