Rambursarea TVA: prevederile introduse și modificate prin Ordinul ANAF nr. 1123/2026

Ordinul ANAF nr. 1123/2026 modifică și completează procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul nr. 352/2022.

Publicat în Monitorul Oficial nr. 823 din 28 septembrie 2026, actul normativ introduce o listă expresă de situații de risc, completează regulile privind deconturile depuse tardiv și clarifică tratamentul solicitărilor pentru care au fost deja emise decizii de rambursare. Totodată, reformulează dispoziții privind anularea înregistrării în scopuri de TVA și actualizează formularele utilizate de organele fiscale.

1. O listă expresă a situațiilor de risc la rambursarea TVA

Una dintre completările importante este introducerea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 352/2022. Aceasta cuprinde 14 situații din care rezultă un risc de rambursare necuvenită a TVA, suplimentare celor prevăzute la art. 169 alin. (4) lit. a)–c) din Codul de procedură fiscală.

Analiza privește atât contribuabilul care solicită rambursarea, cât și persoanele implicate în societate și furnizorii de la care provin achizițiile.

Asociații, administratorii și istoricul fiscal

Sunt avute în vedere situațiile în care:

• acționarii, asociații sau administratorii figurează în baza specială privind riscul de rambursare necuvenită;
• aceștia dețin asemenea calități la alte persoane impozabile înscrise în aceeași bază;
• societatea ori asociații, acționarii sau administratorii au în cazierul fiscal informații privind atragerea răspunderii solidare sau patrimoniale, în condițiile prevăzute de anexă;
• persoanele cu atribuții de reprezentare sau administrare ori participanții la capitalul social au în cazierul fiscal fapte sancționate ca infracțiuni.

Evoluția sumelor și respectarea obligațiilor declarative

Alte situații de risc privesc:

• regularizări ale TVA deductibile sau colectate cu impact semnificativ asupra sumei solicitate;
• creșterea semnificativă a rambursării față de solicitările anterioare;
• corecții frecvente ale erorilor materiale, cu impact semnificativ asupra rambursării;
• nedepunerea declarațiilor D394, D390 sau D406 pentru care termenul a expirat;
• înființarea societății cu mai puțin de șase luni înaintea depunerii decontului;
• existența procedurilor de prevenire a insolvenței sau a stării de insolvabilitate.

Pentru criteriile formulate prin referire la un impact ori o diferență „semnificativă”, anexa nu stabilește un prag numeric expres.

Concordanța cu e-Factura și e-Case de marcat

Sunt analizate și diferențele semnificative dintre:

• TVA din facturile emise raportate în RO e-Factura și bonurile fiscale raportate în RO e-Case de marcat, pe de o parte, și TVA colectată pentru operațiuni interne din decont, pe de altă parte;
• TVA deductibilă pentru achizițiile interne declarată de contribuabil și TVA aferentă facturilor raportate de furnizori în RO e-Factura.

Aceste comparații trebuie să țină seama de regulile sistemului TVA la încasare.

2. Situația furnizorilor poate influența analiza rambursării

Anexa include un criteriu referitor la furnizorii din ale căror facturi provine o proporție semnificativă a TVA deductibile înscrise în decontul cu opțiune de rambursare.

Printre situațiile analizate la acești furnizori se numără:

• înscrierea în bazele speciale privind riscul de rambursare, lichidarea voluntară sau insolvența;
• infracțiuni înscrise în cazierul fiscal;
• nedepunerea declarațiilor D300, D394, D390 sau D406 pentru care exista obligația legală;
• diferențe semnificative între TVA raportată prin sistemele electronice și TVA colectată declarată;
• insolvabilitate, insolvență, reorganizare, faliment sau proceduri de prevenire a insolvenței;
• obligații fiscale restante reprezentând TVA;
• inactivitate fiscală sau anularea codului de TVA;
• înregistrare ori reînregistrare în scopuri de TVA în ultimele șase luni, cu utilizarea unei perioade fiscale diferite de luna calendaristică;
• afilierea cu persoana care solicită rambursarea;
• înființarea cu mai puțin de șase luni înaintea depunerii decontului analizat.

Aceste criterii servesc analizei riscului de rambursare. Existența unui criteriu nu reprezintă, prin ea însăși, o decizie de respingere a TVA solicitate.

3. Cum influențează riscul procedura de soluționare

Punctele 50 și 60 ale procedurii sunt reformulate pentru a integra situațiile din noua anexă.

Dacă analiza constată riscul unei rambursări necuvenite, organul fiscal întocmește un referat motivat pentru înscrierea contribuabilului în baza specială, iar decontul se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate.

Dacă analiza nu identifică acest risc și sunt îndeplinite celelalte condiții aplicabile, solicitarea se soluționează prin emiterea deciziei de rambursare.

Ordinul completează și mecanismul de reanalizare a contribuabililor înscriși în baza specială. În funcție de rezultat, se propune menținerea sau radierea acestora, cu aprobarea comisiei prevăzute de procedură.

4. Decizia de rambursare poate fi desființată cât timp decontul este în curs de soluționare

Punctul 35 precizează că un decont este în curs de soluționare de la depunere până la prima operațiune de stingere: compensare sau restituire, indiferent de suma stinsă.

Dacă inspecția anticipată respinge integral rambursarea, perioada se încheie la comunicarea deciziei de impunere prin care este respinsă suma solicitată.

Această delimitare contează atunci când, după emiterea unei decizii de rambursare sub rezerva verificării ulterioare, sunt constatate condiții care impun inspecție anticipată.

În situațiile reglementate, decizia poate fi desființată, iar decontul este transmis pentru soluționare cu inspecție fiscală anticipată. Ordinul introduce și modelul deciziei de desființare.

Prin urmare, emiterea deciziei de rambursare și încheierea procedurii sunt momente distincte.

5. Deconturile depuse după termenul legal

Prin noul punct 33 alin. (2¹), deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare depuse după termen sunt supuse corectării din oficiu a erorilor materiale.

Organul fiscal notifică în scris contribuabilul cu privire la obligația de a prelua soldul negativ în decontul perioadei fiscale următoare.

Prevederea schimbă traseul procedural al solicitării din decontul tardiv, fără a stabili pierderea soldului negativ de TVA.

6. Clarificări privind prima solicitare de rambursare

Pentru contribuabilii care nu sunt mari sau mijlocii, punctul 58 reformulează noțiunea de „primul decont cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare”.

Aceasta cuprinde prima solicitare depusă după înregistrarea inițială sau după reînregistrarea potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal. Este inclusă și solicitarea depusă după renunțarea la rambursare, dacă decontul abandonat reprezenta prima solicitare după înregistrare sau reînregistrare.

Un alineat nou prevede că și decontul ulterior se soluționează cu inspecție anticipată dacă, la data depunerii sale, contribuabilului nu i-a fost comunicată decizia de rambursare pentru primul decont.

7. Anularea codului de TVA și radierea contribuabilului

Ordinul diferențiază tratamentul sumelor negative în funcție de temeiul anulării înregistrării în scopuri de TVA.

Temeiul anulării, potrivit art. 316 alin. (11)	Tratamentul prevăzut
Lit. f), g) și i)	Restituire prin procedura generală, numai după inspecție fiscală
Lit. a), c)–e) și h)	Încheierea procedurii; soldul poate fi cuprins în primul decont după reînregistrare

Pentru anumite persoane cu sediul activității economice în afara României se introduce posibilitatea restituirii prin procedura generală dacă declară încetarea activităților economice în România.

În cazul contribuabililor radiați, sumele din deconturile nesoluționate sunt transferate într-o evidență distinctă până la stabilirea persoanei care preia eventualul drept de rambursare.

8. Comunicarea deciziilor și termenele procedurale

Printre celelalte completări se află:

• comunicarea deciziilor prin SPV pentru contribuabilii înrolați;
• prelungirea termenului de soluționare cu perioada suspendării inspecției fiscale;
• verificarea condițiilor atât pentru persoana impozabilă nestabilită în România, cât și pentru reprezentantul fiscal desemnat;
• actualizarea formularelor, evidențelor și documentelor din dosarul solicitării.

9. De când se aplică prevederile

Ordinul a intrat în vigoare la 28 septembrie 2026.

Potrivit art. III, prevederile se aplică începând cu deconturile aferente lunii august 2026, respectiv trimestrului III 2026.

Ele se aplică și deconturilor aflate în curs de soluționare la intrarea în vigoare, cu excepția celor deja transmise compartimentului de inspecție fiscală pentru soluționare cu inspecție anticipată.

Pentru pregătirea unei solicitări de rambursare, contribuabilii trebuie să urmărească depunerea la termen, concordanța declarațiilor cu datele raportate electronic și documentarea regularizărilor care influențează soldul negativ.

Bază legală: Ordinul ANAF nr. 1123/2026 pentru modificarea și completarea Ordinului ANAF nr. 352/2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 823 din 28 septembrie 2026.

Rovinieta din 1 octombrie 2026: categoriile de vehicule și noile tarife

Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 888/2026 aprobă categoriile de vehicule și nivelul rovinietei. Tarifele sunt exprimate în lei, includ TVA și sunt diferențiate în funcție de categoria vehiculului, clasa de emisii poluante și perioada de valabilitate.

Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 818 din 25 septembrie 2026. Tarifele din anexă se aplică rovinietelor a căror perioadă de valabilitate începe la 1 octombrie 2026 sau ulterior, potrivit trimiterii la Legea nr. 226/2023 și termenului prorogat prin Legea nr. 103/2026

Categoriile de vehicule

Anexa ordinului stabilește patru categorii:

Categoria	Vehicule
A	Autoturisme: vehicule de transport persoane cu maximum 9 locuri, inclusiv conducătorul auto
B	Vehicule de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3,5 tone
C	Vehicule de transport persoane cu 10–23 de locuri, inclusiv conducătorul auto
D	Vehicule de transport persoane cu peste 23 de locuri, inclusiv conducătorul auto

Numărul locurilor include locul șoferului. Astfel, un vehicul de transport persoane cu 9 locuri aparține categoriei A, iar unul cu 10 locuri se încadrează în categoria C.

Pentru categoria B se ia în considerare masa totală maximă autorizată, nu greutatea efectivă a vehiculului în momentul deplasării.

Tarifele pentru autoturisme — categoria A

Sumele sunt în lei, cu TVA inclus.

Valabilitate	Electrice	Euro VI	Euro V–IV	Euro III–0
1 zi	20	22	26	29
10 zile	27	30	35	39
30 de zile	43	48	55	62
60 de zile	68	76	87	99
12 luni	228	254	292	330

Pentru un autoturism Euro VI, rovinieta pe 12 luni este de 254 lei. Pentru un autoturism Euro IV sau Euro V, tariful anual este de 292 lei.

Tarifele pentru transportul de marfă de cel mult 3,5 tone — categoria B

Sumele sunt în lei, cu TVA inclus.

Valabilitate	Electrice	Euro VI	Euro V–IV	Euro III–0
1 zi	46	52	59	67
10 zile	62	69	79	90
30 de zile	98	110	126	142
60 de zile	156	173	199	225
12 luni	521	579	665	752

O autoutilitară Euro VI cu masa totală maximă autorizată de 3,5 tone are un tarif anual de 579 lei.

Tarifele pentru transportul de persoane cu 10–23 de locuri — categoria C

Sumele sunt în lei, cu TVA inclus.

Valabilitate	Electrice	Euro VI	Euro V–IV	Euro III–0
1 zi	49	54	63	71
10 zile	156	173	199	225
30 de zile	247	274	315	356
60 de zile	390	433	498	563
12 luni	2.471	2.746	3.157	3.569

Un vehicul cu exact 23 de locuri, inclusiv șoferul, rămâne în categoria C.

Tarifele pentru transportul de persoane cu peste 23 de locuri — categoria D

Sumele sunt în lei, cu TVA inclus.

Valabilitate	Electrice	Euro VI	Euro V–IV	Euro III–0
1 zi	86	96	110	124
10 zile	273	303	349	394
30 de zile	432	480	552	624
60 de zile	683	759	872	986
12 luni	4.326	4.807	5.528	6.249

Cum se calculează valabilitatea

Perioadele prevăzute în anexă se determină astfel:

• 1 zi: ziua calendaristică pentru care a fost achitată rovinieta;
• 10 zile: data de început și următoarele 9 zile;
• 30 de zile: data de început și următoarele 29 de zile;
• 60 de zile: data de început și următoarele 59 de zile;
• 12 luni: de la data de început până în ziua anterioară aceleiași zile a anului următor, inclusiv.

Rovinieta pentru o zi este, așadar, legată de o dată calendaristică. Aceasta nu reprezintă o perioadă mobilă de 24 de ore calculată de la momentul cumpărării.

Rovinietele cumpărate anterior

Rovinietele emise în vechiul sistem pentru vehiculele care rămân supuse rovinietei își mențin valabilitatea până la expirare, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 226/2023. Introducerea noii grile nu impune cumpărarea unei alte roviniete pentru aceste vehicule cât timp cea existentă este valabilă.

Rovinieta pentru vehicule electrice și norma Euro: cum se stabilește tariful

Ordinul nr. 888/2026 diferențiază tarifele rovinietei în funcție de clasa de emisii poluante și prevede niveluri distincte pentru vehiculele electrice.

Anexa cuprinde patru coloane de tarifare: vehicule electrice, Euro VI, Euro V–IV și Euro III–0. Încadrarea corectă influențează suma de plată pentru fiecare perioadă de valabilitate.

Vehiculele electrice au o coloană proprie de tarife

Grila aprobată prevede tarife pentru vehicule electrice în toate cele patru categorii.

Categoria	Rovinietă pentru vehicule electrice, 12 luni
A — autoturisme	228 lei
B — transport marfă de cel mult 3,5 tone	521 lei
C — transport persoane cu 10–23 de locuri	2.471 lei
D — transport persoane cu peste 23 de locuri	4.326 lei

Toate sumele includ TVA.

În sensul anexei, vehiculul electric este un autovehicul înmatriculat care dispune de un dispozitiv de stocare a energiei electrice și utilizează unul sau mai multe motoare electrice pentru propulsie, în locul unui motor cu ardere internă. Definiția cuprinde și ansamblurile formate dintr-un vehicul electric și remorcile sau semiremorca tractată.

Cum se încadrează un vehicul electric fără normă Euro

Pentru vehiculele electrice cărora nu le este atribuită o clasă Euro, ordinul stabilește o regulă expresă.

Informațiile necesare încadrării se consideră furnizate prin mențiunea privind sursa de energie electrică înscrisă la rubrica P.3 a certificatului de înmatriculare sau în documentul echivalent al statului de înmatriculare.

În această situație se aplică tariful din coloana „Vehicule electrice”. Lipsa unei clase Euro nu conduce la încadrarea acestor vehicule în Euro 0.

Ce se întâmplă când nu se pot furniza date despre norma Euro

Regula generală din anexă prevede că, dacă nu pot fi furnizate date privind clasa de emisii poluante, vehiculul se încadrează în Euro 0.

Tariful se stabilește atunci potrivit coloanei Euro III–0. Pentru un autoturism, rovinieta pe 12 luni este de 330 lei, față de 254 lei pentru Euro VI.

Diferența de 76 lei arată de ce este utilă verificarea documentelor și a informațiilor privind norma de poluare înainte de achiziție.

Vehiculele hibride beneficiază de tariful pentru electrice?

Simpla existență a unui motor electric nu determină automat aplicarea tarifului pentru vehicule electrice.

Definiția anexei se referă la utilizarea propulsiei electrice în locul unui motor cu ardere internă. Prin interpretarea acestei definiții, un vehicul hibrid care păstrează motorul cu ardere internă trebuie încadrat potrivit caracteristicilor și clasei de emisii ale vehiculului, fără a beneficia automat de coloana destinată electricelor.

3. Actualizarea anuală a rovinietei: formula de calcul și rotunjirea tarifelor

Tarifele rovinietei aprobate prin Ordinul nr. 888/2026 sunt supuse unei actualizări anuale în funcție de indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

Pentru utilizatori și firmele care gestionează parcuri auto, această regulă trebuie luată în considerare la estimarea costurilor pentru anii următori.

Când se actualizează tarifele

Potrivit art. 2 alin. (1), actualizarea se efectuează anual, până la 31 decembrie.

Valorile rezultate se aplică începând cu 1 ianuarie al anului următor, conform art. 3 alin. (3). Calculul se realizează, astfel, înainte de începutul anului pentru care noile valori devin aplicabile.

Formula prevăzută de ordin

Actualizarea se realizează folosind formula:

Tapl = Tact × IPC / 100

În această formulă:

• Tapl reprezintă tariful aplicabil în anul următor;
• Tact reprezintă tariful aplicabil în anul în care se efectuează calculul;
• IPC reprezintă indicele lunar al prețurilor de consum total, comunicat de INS, pentru intervalul octombrie al anului anterior – septembrie al anului în care se face calculul.

Pentru o actualizare efectuată în 2026, intervalul relevant este octombrie 2025 – septembrie 2026.

Indicele se introduce în formulă ca nivel procentual. De exemplu, o creștere ipotetică de 5% corespunde unui indice de 105.

Cum se rotunjește rezultatul

Ordinul prevede rotunjirea la un leu prin neglijarea fracțiunilor de până la 0,99 lei inclusiv.

Prin urmare, partea zecimală se elimină, fără rotunjire în sus.

Exemplu ipotetic: pentru un tarif de 254 lei și un IPC de 105, calculul este:

254 × 105 / 100 = 266,70 lei

După eliminarea fracțiunii, tariful rezultat este de 266 lei.

Acest exemplu explică mecanismul de actualizare; nu reprezintă un tarif oficial pentru anul 2027.

Efectul asupra bugetului unei firme

Actualizarea anuală poate avea un efect cumulat asupra societăților care cumpără roviniete pentru mai multe vehicule.

Folosind același exemplu ipotetic, zece roviniete la un tarif de 266 lei ar costa 2.660 lei, comparativ cu 2.540 lei la nivelul de 254 lei. Diferența totală ar fi de 120 lei.

La întocmirea bugetului trebuie luate în calcul categoria fiecărui vehicul, clasa de emisii, durata de valabilitate și tarifele oficiale aplicabile în anul respectiv.

Munca la domiciliu: reguli pentru angajatori și salariați

Munca la domiciliu este o formă de organizare a activității prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice funcției la propriul domiciliu. Regimul juridic este stabilit de articolele 108–110 din Codul muncii și presupune reguli speciale privind programul, verificarea activității și conținutul contractului individual de muncă.

Cine este considerat salariat cu munca la domiciliu

Potrivit art. 108 din Codul muncii, salariatul cu munca la domiciliu este persoana care își îndeplinește la domiciliul său atribuțiile corespunzătoare funcției ocupate.

Una dintre particularitățile acestei forme de muncă este că salariatul își stabilește singur programul necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Această libertate nu înseamnă însă că salariatul poate ignora durata timpului de muncă, termenele stabilite sau celelalte obligații prevăzute în contract.

Angajatorul păstrează dreptul de a verifica activitatea desfășurată. Controlul trebuie realizat numai în programul și prin modalitatea stabilite în contractul individual de muncă. Astfel, condițiile verificării trebuie cunoscute și acceptate de ambele părți încă de la încheierea contractului.

Contractul trebuie încheiat în formă scrisă

Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie obligatoriu în formă scrisă. Pe lângă elementele generale prevăzute pentru orice contract de muncă, documentul trebuie să conțină anumite clauze specifice.

În contract trebuie precizat în mod expres că salariatul lucrează la domiciliu. Nu este suficient ca părțile să aplice în practică acest sistem fără ca forma de organizare a activității să fie menționată în documentele de muncă.

Contractul trebuie să prevadă și:

• intervalul în care angajatorul poate verifica activitatea salariatului;
• modalitatea concretă în care se realizează verificarea;
• obligația angajatorului de a asigura, după caz, transportul materiilor prime și materialelor la domiciliul salariatului;
• transportul produselor finite realizate de salariat, atunci când natura activității impune acest lucru.

Prevederea clară a acestor elemente reduce riscul apariției unor neînțelegeri privind programul, controlul activității și suportarea cheltuielilor necesare desfășurării muncii.

Drepturile salariatului care lucrează la domiciliu

Salariatul cu munca la domiciliu beneficiază de aceleași drepturi recunoscute salariaților care lucrează la sediul angajatorului. Alegerea acestui mod de organizare nu poate justifica un tratament mai puțin favorabil în privința salariului, concediului de odihnă, vechimii în muncă sau a celorlalte drepturi prevăzute de lege și de contractele colective aplicabile.

Părțile pot stabili prin contractul individual de muncă și alte condiții specifice, precum:

• modul de predare a lucrărilor;
• termenele de executare;
• utilizarea echipamentelor și materialelor;
• modalitatea de comunicare cu angajatorul;
• regulile privind păstrarea și arhivarea documentelor;
• condițiile de suportare a anumitor cheltuieli.

Aceste clauze trebuie să respecte legislația muncii și să nu limiteze drepturile recunoscute salariatului.

Obligația de confidențialitate

Salariatul care lucrează la domiciliu trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor și documentelor folosite în activitatea profesională.

Această obligație este importantă mai ales atunci când salariatul lucrează cu date personale, documente financiar-contabile, informații comerciale sau alte date care nu sunt destinate publicității. Angajatorul poate stabili prin contract proceduri privind accesul la documente, păstrarea acestora și prevenirea accesului persoanelor neautorizate.

Munca la domiciliu nu este identică cu telemunca

Munca la domiciliu și telemunca sunt reglementate separat. Munca la domiciliu presupune îndeplinirea atribuțiilor la domiciliul salariatului, în condițiile articolelor 108–110 din Codul muncii.

Telemunca este reglementată prin Legea nr. 81/2018 și presupune desfășurarea regulată și voluntară a activității în alt loc decât cel organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. Contractul de telemuncă trebuie să conțină mai multe clauze specifice, inclusiv privind evidența orelor, echipamentele, securitatea și sănătatea în muncă și protecția datelor.

Concluzie

Munca la domiciliu oferă salariatului flexibilitate în organizarea programului, dar trebuie reglementată clar printr-un contract individual de muncă scris. Angajatorul trebuie să stabilească precis condițiile de verificare a activității și obligațiile privind transportul materialelor, iar salariatul beneficiază de aceleași drepturi ca persoanele care lucrează la sediul angajatorului și trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor utilizate.

Noi obligații de raportare pentru operatorii de pe piața benzinei și motorinei

Ordinul nr. 1.229/598/2.182/2026 aprobă metodologia de raportare a informațiilor necesare verificării măsurilor instituite în perioada situației de criză de pe piața țițeiului și a produselor petroliere.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 789 din 17 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată.

Noile instrucțiuni stabilesc informațiile care trebuie raportate, formularul utilizat, termenele de transmitere și modul de calcul al valorii medii a adaosului comercial practicat pentru benzină și motorină.

Cine are obligația de raportare?

Obligația se aplică operatorilor economici, persoane fizice sau juridice, care:

• importă benzină sau motorină;
• produc benzină sau motorină;
• distribuie aceste produse;
• comercializează benzină sau motorină cu ridicata ori cu amănuntul.

Obligația de raportare se aplică inclusiv activităților de rafinare și primă vânzare a produselor obținute din procesarea țițeiului, precum și activităților de import și primă vânzare a produselor petroliere importate.

Prin urmare, excepțiile de la anumite reguli privind limitarea adaosului comercial nu îi scutesc pe operatorii respectivi de obligația depunerii rapoartelor.

Raportarea se efectuează lunar

Operatorii economici trebuie să transmită lunar Ministerului Finanțelor, prin intermediul ANAF, „Raportul privind valoarea medie lunară a adaosului comercial”.

Termenul de depunere este de 20 de zile calendaristice de la încheierea lunii de raportare.

Pentru luna august 2026 se raportează numai perioada cuprinsă între 7 și 31 august 2026. Perioada inițială avută în vedere de măsurile speciale este 7 august–31 octombrie 2026, cu posibilitatea prelungirii acesteia odată cu situația de criză.

Raportul se completează cu ajutorul programului de asistență pus la dispoziție gratuit și se transmite electronic prin intermediul platformei e-guvernare.ro.

Ce informații trebuie raportate?

Pentru fiecare tip de produs și segment de activitate se declară:

• veniturile obținute din vânzarea produselor;
• costul de achiziție sau costul de producție;
• cantitatea totală vândută, exprimată în litri sau tone;
• valoarea medie lunară a adaosului comercial;
• prețul mediu ponderat lunar.

Veniturile declarate nu includ TVA, exporturile și livrările intracomunitare.

Raportarea se efectuează distinct pentru:

• benzină – segmentul de rafinare;
• benzină – vânzare angro;
• benzină – vânzare cu amănuntul;
• motorină – segmentul de rafinare;
• motorină – vânzare angro;
• motorină – vânzare cu amănuntul.

Dacă un operator desfășoară pentru același produs activități încadrate la coduri diferite, datele trebuie raportate separat pentru fiecare cod de activitate.

Cum se calculează adaosul comercial mediu?

Valoarea medie lunară a adaosului comercial se determină după următoarea formulă:

(Venituri din vânzări – costul de achiziție sau de producție) / cantitatea totală vândută

Prețul mediu ponderat lunar se calculează astfel:

Venituri din vânzări / cantitatea totală vândută

La ultima raportare lunară trebuie completate și valorile cumulate pentru întreaga perioadă a situației de criză.

Raportarea valorii medii din anul 2025

Formularul cuprinde și o secțiune referitoare la valoarea medie anuală a adaosului comercial aferentă anului 2025.

Limita maximă poate fi majorată o singură dată, proporțional cu rata inflației stabilită pentru anul 2025 față de anul 2024. Rata inflației utilizată de instrucțiuni este de 7,32%.

Valoarea medie a adaosului comercial practicată în perioada situației de criză se compară cu limita maximă astfel determinată.

Corectarea raportului

În cazul constatării unor erori, operatorul economic poate depune un raport rectificativ.

Raportul rectificativ se întocmește folosind același formular, prin marcarea căsuței corespunzătoare, și trebuie completat integral. Se înscriu din nou toate datele solicitate, inclusiv informațiile care nu au fost modificate față de raportarea inițială.

Autoritățile pot solicita documente suplimentare

Ministerul Finanțelor, prin ANAF, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Consiliul Concurenței pot solicita operatorilor economici informații suplimentare privind formarea prețurilor și a adaosurilor comerciale.

Solicitările pot viza, printre altele:

• primele și discounturile acordate;
• formulele utilizate pentru stabilirea prețurilor;
• cotațiile internaționale de referință, inclusiv cotațiile Platts;
• documentele justificative aferente operațiunilor raportate.

Operatorii economici trebuie să răspundă acestor solicitări în termen de 10 zile de la data primirii lor.

Informațiile colectate pot fi transmise între ANAF, ANPC și Consiliul Concurenței, cu respectarea regulilor privind confidențialitatea datelor.

Sancțiuni pentru depășirea adaosului comercial

Depășirea limitei maxime a adaosului comercial se verifică prin raportare la media adaosului practicat pe întreaga perioadă a situației de criză.

Nerespectarea limitei constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 18 din Legea nr. 162/2026.

Operatorii din domeniu trebuie, astfel, să asigure o evidență contabilă distinctă și verificabilă pentru fiecare produs, segment și tip de activitate, astfel încât raportările lunare să poată fi întocmite corect și susținute cu documente justificative.

Tichetele culturale în semestrul II din 2026: valori de până la 260 lei lunar sau 510 lei pentru fiecare eveniment

Pentru semestrul al doilea al anului 2026, valoarea maximă a tichetelor culturale acordate salariaților este de:

• 260 de lei pe lună, în cazul acordării lunare;
• 510 lei pentru fiecare eveniment, în cazul acordării ocazionale.

Angajatorul poate acorda și sume mai mici, în funcție de politica internă și de bugetul disponibil. Acordarea tichetelor culturale reprezintă un beneficiu opțional, nefiind obligatorie pentru angajator.

Pentru ce pot fi folosite tichetele culturale?

Tichetele culturale pot fi utilizate pentru achitarea unor bunuri și servicii culturale, precum:

• cărți și manuale școlare;
• bilete sau abonamente la spectacole și concerte;
• bilete la cinematograf, muzee, festivaluri sau expoziții;
• filme și albume muzicale;
• accesul în parcuri tematice, inclusiv în cele destinate copiilor.

Valorile se aplică și în anul 2027

Plafoanele de 260 de lei pe lună și 510 lei pentru fiecare eveniment se aplică și în lunile februarie și martie 2027, până la stabilirea unor noi valori.

Regimul fiscal al tichetelor culturale

Potrivit art. 76 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal, tichetele culturale acordate conform legii sunt considerate avantaje primite în legătură cu activitatea salarială.

Prin urmare, valoarea acestora:

• este supusă impozitului pe venit de 10%;
• nu intră în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale – CAS;
• nu intră în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate – CASS;
• nu intră în baza de calcul a contribuției asiguratorii pentru muncă – CAM.

De exemplu, pentru tichete culturale în valoare de 260 de lei, impozitul pe venit este de 26 de lei. Pentru tichete în valoare de 510 lei, impozitul este de 51 de lei.

Tichetele culturale sunt evidențiate distinct în Declarația 112, în categoria avantajelor în bani și în natură.

Tratamentul la nivelul angajatorului

Pentru angajatorii plătitori de impozit pe profit, tichetele culturale reprezintă cheltuieli sociale, deductibile în limita de 5% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului.

Aceste tichete nu se includ în plafonul lunar de 33% din salariul de bază brut aplicabil anumitor beneficii extrasalariale neimpozabile.

Noile valori sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare și a normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2018.

Contractul individual de muncă cu timp parțial: condiții, program și drepturile salariatului

Contractul individual de muncă cu timp parțial permite angajarea unei persoane pentru un număr de ore mai mic decât programul normal al unui salariat cu normă întreagă comparabil.

Potrivit art. 103–107 din Codul muncii, acest tip de contract trebuie să respecte anumite condiții privind forma, programul de lucru, salarizarea și interdicția efectuării orelor suplimentare.

Ce înseamnă salariat cu fracțiune de normă?

Este considerat salariat cu fracțiune de normă cel al cărui număr de ore normale de muncă, calculat săptămânal sau ca medie lunară, este mai mic decât cel al unui salariat cu normă întreagă comparabil.

Contractul poate fi încheiat:

• pe durată nedeterminată;
• pe durată determinată;
• numai în formă scrisă.

Salariatul comparabil este persoana cu normă întreagă din aceeași unitate care desfășoară aceeași activitate sau una similară, ținând cont de vechime, calificare și aptitudini profesionale.

Ce trebuie să conțină contractul cu timp parțial?

Pe lângă elementele obligatorii ale oricărui contract individual de muncă, în contractul cu timp parțial trebuie precizate expres:

• durata muncii și repartizarea programului de lucru;
• condițiile în care programul poate fi modificat;
• interdicția efectuării orelor suplimentare.

Orele suplimentare sunt permise numai în cazuri de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

Dacă aceste elemente nu sunt prevăzute în contract, acesta se consideră încheiat pentru normă întreagă.

Drepturile salariatului cu timp parțial

Salariatul cu timp parțial beneficiază de drepturile recunoscute salariaților cu normă întreagă, în condițiile legii și ale contractului colectiv de muncă aplicabil.

Drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la salariul stabilit pentru programul normal de lucru.

Prin urmare, fracțiunea de normă nu permite angajatorului să aplice un tratament mai puțin favorabil salariatului în privința drepturilor care nu depind de timpul lucrat.

Trecerea de la normă parțială la normă întreagă

Angajatorul trebuie să ia în considerare, în măsura în care este posibil, solicitările salariaților privind:

• trecerea de la normă întreagă la timp parțial;
• trecerea de la timp parțial la normă întreagă;
• majorarea numărului de ore de lucru.

Salariații trebuie informați la timp despre posturile disponibile cu normă întreagă sau cu timp parțial. Informarea se realizează prin afișarea unui anunț la sediul angajatorului, iar o copie se transmite sindicatului sau reprezentanților salariaților.

Cum se calculează CAS și CASS pentru contractele cu timp parțial?

În cazul în care venitul brut realizat în baza unui contract cu timp parțial este mai mic decât salariul minim brut pe țară, contribuția de asigurări sociale – CAS și contribuția de asigurări sociale de sănătate – CASS nu pot fi mai mici decât contribuțiile calculate asupra salariului minim.

Nivelul minim al contribuțiilor se stabilește în funcție de salariul minim aflat în vigoare în luna respectivă și proporțional cu numărul zilelor lucrătoare în care contractul a fost activ.

Această regulă nu înseamnă că salariul brut al angajatului se majorează până la nivelul salariului minim. CAS și CASS se calculează în mod obișnuit asupra venitului salarial realizat, iar diferența până la nivelul contribuțiilor aferente salariului minim este suportată de angajator în numele salariatului.

Excepții de la calcularea contribuțiilor la nivelul salariului minim

Regula nu se aplică dacă salariatul se află în una dintre următoarele situații:

• este elev sau student, are vârsta de până la 26 de ani și urmează o formă de școlarizare;
• este ucenic și are vârsta de până la 18 ani;
• este persoană cu dizabilități sau face parte dintr-o categorie căreia legea îi permite să lucreze mai puțin de opt ore pe zi;
• este pensionar pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepțiile prevăzute de Codul fiscal;
• realizează în aceeași lună venituri din două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară cumulată este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară.

Pentru aplicarea excepțiilor, angajatorul trebuie să dețină documentele justificative prevăzute de lege.

În cazul cumulului de contracte, salariatul trebuie să prezinte o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Concluzie

Contractul individual de muncă cu timp parțial oferă flexibilitate atât angajatorului, cât și salariatului, dar programul trebuie stabilit clar și respectat în practică.

Angajatorul trebuie să acorde o atenție deosebită repartizării programului și interdicției orelor suplimentare. Lipsa elementelor obligatorii din contract poate conduce la considerarea acestuia drept contract cu normă întreagă.

Înainte de calcularea salariilor, angajatorul trebuie să verifice și dacă salariatul se încadrează într-o excepție de la plata CAS și CASS la nivelul contribuțiilor aferente salariului minim.

Contractul individual de muncă pe durată determinată: condiții, durată și drepturile salariaților

Contractul individual de muncă pe durată determinată permite angajarea pentru o perioadă limitată, în situațiile prevăzute de Codul muncii. Această formă de angajare reprezintă o excepție de la regula contractului pe durată nedeterminată și presupune respectarea unor condiții privind încheierea, prelungirea și drepturile salariaților.

Încheierea și prelungirea contractului – art. 82 din Codul muncii

Contractul se încheie obligatoriu în formă scrisă și trebuie să precizeze expres durata pentru care este valabil.

Art. 82 alin. (3) prevede posibilitatea prelungirii și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada necesară realizării unui proiect, program sau unei lucrări.

Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte pe durată determinată. Contractele încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui contract pe durată determinată sunt considerate succesive și nu pot depăși 12 luni fiecare.

Situațiile în care este permisă angajarea pe durată determinată – art. 83 din Codul muncii

Angajatorul poate utiliza acest tip de contract numai în cazurile prevăzute de lege:

• înlocuirea unui salariat al cărui contract este suspendat, cu excepția participării acestuia la grevă;
• creșterea sau modificarea temporară a structurii activității;
• desfășurarea unor activități sezoniere;
• aplicarea unor măsuri legale care favorizează temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
• angajarea unei persoane care îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă în cel mult cinci ani de la angajare;
• ocuparea unei funcții eligibile într-o organizație sindicală, patronală sau neguvernamentală, pe durata mandatului;
• angajarea pensionarilor care pot cumula legal pensia cu salariul;
• realizarea unor lucrări, proiecte sau programe ori alte situații prevăzute expres de legi speciale.

Prin urmare, simpla preferință a angajatorului pentru un contract temporar nu este suficientă: angajarea trebuie să se încadreze într-unul dintre cazurile legale.

Durata maximă a contractului – art. 84 din Codul muncii

Un contract individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pentru mai mult de 36 de luni. Această limită trebuie analizată împreună cu regulile distincte privind contractele succesive.

Pentru contractul încheiat în vederea înlocuirii unui salariat cu contractul suspendat, legea stabilește un reper specific: acesta expiră când încetează motivele care au determinat suspendarea contractului titularului.

Perioada de probă – art. 85 din Codul muncii

Perioada de probă este opțională și are limite exprimate în zile lucrătoare:

Durata contractului / funcția	Perioada maximă de probă
Contract mai scurt de 3 luni	5 zile lucrătoare
Contract între 3 și 6 luni	15 zile lucrătoare
Contract mai lung de 6 luni	30 de zile lucrătoare
Contract mai lung de 6 luni – funcție de conducere	45 de zile lucrătoare

Informarea despre posturile vacante – art. 86 din Codul muncii

Angajatorul trebuie să informeze salariații cu contract pe durată determinată despre posturile vacante sau care urmează să devină vacante și care corespund pregătirii lor profesionale.

Informarea se face printr-un anunț afișat la sediul angajatorului. O copie se transmite imediat sindicatului sau reprezentanților salariaților. Accesul la aceste posturi trebuie asigurat în condiții egale cu cele aplicabile salariaților angajați pe durată nedeterminată.

Egalitatea de tratament – art. 87 din Codul muncii

Durata limitată a contractului nu justifică, prin ea însăși, condiții de angajare sau de muncă mai puțin favorabile. Diferențele de tratament față de salariații permanenți comparabili sunt permise numai dacă există motive obiective.

Comparația se face cu un salariat angajat pe durată nedeterminată în aceeași unitate, care desfășoară o activitate identică sau similară, ținând cont de calificarea și aptitudinile profesionale.

Dacă nu există un asemenea salariat, reperele sunt contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale din domeniu.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă: situații, termene și efectele nulității

Contractul individual de muncă încetează de drept atunci când intervine una dintre situațiile prevăzute expres de lege. Încetarea se produce în temeiul legii, iar decizia angajatorului, în cazurile pentru care este obligatorie, constată intervenirea acesteia.

Articolele 56 și 57 din Codul muncii reglementează cazurile de încetare, formalitățile aferente și efectele nulității contractului.

În ce situații încetează de drept contractul de muncă

Art. 56 alin. (1) enumeră următoarele cazuri:

a) Decesul sau încetarea existenței angajatorului. Contractul încetează la decesul salariatului ori al angajatorului persoană fizică. În cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, momentul relevant este data la care acesta își încetează existența conform legii.

b) Declararea judecătorească a morții sau instituirea tutelei speciale. Încetarea intervine la rămânerea definitivă a hotărârii privind salariatul ori angajatorul persoană fizică.

c) Pensionarea și situațiile privind invaliditatea. Regula privește îndeplinirea cumulativă a vârstei standard și a stagiului minim de cotizare. Salariata poate opta în scris pentru continuarea contractului până la 65 de ani, în termenul de 30 de zile calendaristice anterior îndeplinirii condițiilor.

Textul reglementează și încetarea la comunicarea deciziei de pensionare anticipată sau pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, precum și la comunicarea deciziei medicale în cazul invalidității de gradul I ori II.

Pentru invaliditatea de gradul III există o precizare esențială: prevederea privind încetarea automată la comunicarea deciziei de pensie a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 202/2025.

d) Nulitatea absolută a contractului. Încetarea intervine de la constatarea nulității prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.

e) Reintegrarea unei persoane concediate nelegal sau neîntemeiat. Contractul salariatului care ocupă funcția respectivă încetează la rămânerea definitivă a hotărârii de reintegrare.

f) Condamnarea la executarea unei pedepse privative de libertate. Momentul încetării este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

g) Retragerea avizelor, autorizațiilor sau atestărilor profesionale. Contractul încetează la retragerea, de către autoritățile ori organismele competente, a documentelor necesare exercitării profesiei.

h) Interzicerea exercitării profesiei sau funcției. Încetarea intervine la rămânerea definitivă a hotărârii care dispune interdicția ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară.

i) Expirarea contractului pe durată determinată. Contractul încetează la data expirării termenului pentru care a fost încheiat.

j) Retragerea acordului pentru munca minorului. Este vizată retragerea acordului părinților sau reprezentanților legali pentru salariatul cu vârsta între 15 și 16 ani.

k) Respingerea cererii unice. Este cazul cererii unice definite de legislația privind regimul străinilor în România.

l) Constatarea șederii ilegale. Încetarea intervine în situațiile în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală în România pentru persoanele enumerate de text, inclusiv cetățeni UE, SEE, elvețieni și beneficiari ai art. 50 din TUE.

Decizia angajatorului și termenele aplicabile

Pentru cazurile de la literele c)–j), angajatorul constată încetarea în scris, prin decizie, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului. Decizia se comunică persoanei vizate în termen de 5 zile lucrătoare.

Pentru situațiile de la literele k) și l), constatarea se face prin decizia angajatorului pe baza notificării primite prin platforma electronică prevăzută de lege, respectiv a notificării transmise de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Termenele prevăzute expres pentru literele c)–j) nu trebuie extinse automat asupra acestor două situații.

Continuarea activității după îndeplinirea condițiilor de pensionare

Angajatorul nu poate limita dreptul salariatei de a continua activitatea până la 65 de ani, atunci când opțiunea este exercitată în condițiile art. 56 alin. (1) lit. c).

Separat, alin. (4) prevede posibilitatea menținerii salariatului în aceeași funcție pentru maximum trei ani peste vârsta standard de pensionare, cu prelungire anuală. Acest mecanism presupune o cerere formulată cu 30 de zile înainte de îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare și aprobarea angajatorului.

Cele două situații au condiții diferite: opțiunea salariatei protejată de alin. (3) nu trebuie confundată cu menținerea în funcție care necesită acordul angajatorului.

Nulitatea contractului individual de muncă

Art. 57 stabilește că nerespectarea condițiilor legale necesare încheierii valabile a contractului atrage nulitatea acestuia.

Constatarea nulității produce efecte pentru viitor, iar neregularitatea poate fi remediată prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor legale.

Dacă o clauză contravine normelor imperative sau contractului colectiv aplicabil, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile corespunzătoare. Salariatul are dreptul la despăgubiri în condițiile legii.

Munca deja prestată în baza unui contract nul trebuie remunerată, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

Nulitatea și efectele sale pot fi stabilite prin acordul părților. În lipsa acordului, instanța judecătorească este cea care pronunță nulitatea.

Contribuția pe venituri excepționale, inclusă în declarația 100 prin Ordinul ANAF nr. 1.075/2026

Ordinul ANAF nr. 1.075/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 772 din 11 septembrie 2026, modifică Ordinul nr. 587/2016 și completează instrucțiunile formularului 100 pentru declararea contribuției pe venituri excepționale.

Actul normativ este în vigoare de la 11 septembrie 2026.

Ce se modifică

În Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat se introduce poziția 117 – „Contribuție pe venituri excepționale”, având ca temei legal Legea nr. 162/2026.

Totodată, contribuția este inclusă în instrucțiunile privind depunerea declarației 100 și în tabelul de la punctul II „Impozite, taxe și alte obligații care nu se plătesc în contul unic”.

Prin urmare, contribuabilii vizați vor declara această obligație în secțiunea corespunzătoare a formularului 100, iar plata nu se efectuează în contul unic.

Cine declară contribuția

Obligația revine operatorilor economici prevăzuți la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 162/2026, conform noului subpunct 3.2.21 introdus în instrucțiunile de completare.

Contribuția nu se aplică automat tuturor societăților care depun declarația 100. Încadrarea contribuabililor și calculul sumelor datorate se stabilesc potrivit Legii nr. 162/2026.

Potrivit Legii nr. 162/2026 pe durata situaţiei de criză stabilite potrivit art. 1 din lege datorează contribuţia pe venituri excepţionale următorii operatori economici:

a) operatorii economici, titulari de acorduri petroliere, care extrag ţiţei din zăcăminte situate pe teritoriul României şi obţin venituri din comercializarea acestuia;

b) operatorii economici, titulari de acorduri petroliere, care extrag ţiţei din zăcăminte situate pe teritoriul României şi care, direct sau prin persoanele afiliate, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 26 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prelucrează acest ţiţei şi obţin venituri din comercializarea produselor energetice.

Prin produse energetice se înţelege toate produsele rezultate din prelucrarea ţiţeiului, inclusiv: benzină, motorină, kerosen, păcură, GPL, astfel cum sunt definite potrivit dispoziţiilor titlului VIII „Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Ordinul ANAF nr. 1.075/2026 adaptează mecanismul de declarare a contribuției, fără să stabilească prin aceste modificări cota sau baza de calcul.

Ordinul ANAF nr. 1.074/2026: modele actualizate de certificate fiscale și reguli privind emiterea electronică

Ordinul președintelui ANAF nr. 1.074/2026 actualizează modelele certificatului de înregistrare în scopuri de TVA și certificatului de înregistrare fiscală, precum și regulile privind editarea, semnarea și comunicarea acestora. Prevederile stabilesc expres posibilitatea emiterii pe suport hârtie sau în formă electronică, documentele electronice fiind comunicate prin Spațiul Privat Virtual.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 772 din 11 septembrie 2026 și este în vigoare de la aceeași dată. Acesta modifică Ordinul președintelui ANAF nr. 1.699/2021 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal.

Înlocuirea modelelor de certificate

Prin articolul I punctele 1 și 2, sunt înlocuite anexele nr. 11 și nr. 12 la Ordinul nr. 1.699/2021 cu anexele nr. 1 și nr. 2 la noul ordin.

Acestea cuprind modelele celor două documente:

• certificatul de înregistrare în scopuri de TVA;
• certificatul de înregistrare fiscală.

În continuare, ordinul modifică dispozițiile din anexa nr. 13 referitoare la caracteristicile de editare, întocmirea și circulația acestor certificate.

Certificatul de înregistrare în scopuri de TVA

Articolul I punctul 3 modifică subpunctele 4, 6 și 7 de la punctul XI din anexa nr. 13, dedicat certificatului de înregistrare în scopuri de TVA.

Editarea pe hârtie sau în formă electronică

Certificatul poate fi tipărit pe suport hârtie sau editat în formă electronică.

Pentru varianta pe hârtie, sunt prevăzute două certificate pe o foaie format A4. Pentru varianta electronică, completarea și editarea se realizează prin utilizarea echipamentelor informatice.

Întocmirea și semnarea

Certificatul pe hârtie se întocmește de organul fiscal competent în două exemplare și este semnat de conducătorul organului fiscal emitent.

Certificatul electronic se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat.

Prin urmare, documentul emis electronic are o modalitate de semnare distinctă de cea prevăzută pentru exemplarele pe hârtie.

Comunicarea către contribuabil

În cazul certificatului pe hârtie, un exemplar este destinat contribuabilului, iar cel de-al doilea rămâne la organul fiscal competent.

Certificatul electronic circulă în format electronic și se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii, prin intermediul Spațiului Privat Virtual.

Textul păstrează ambele forme de emitere, fără să prevadă utilizarea exclusivă a formatului electronic.

Certificatul de înregistrare fiscală

Articolul I punctul 4 modifică subpunctele 4, 6 și 7 de la punctul XII din anexa nr. 13, referitor la certificatul de înregistrare fiscală.

Regulile sunt similare celor stabilite pentru certificatul de înregistrare în scopuri de TVA.

Certificatul de înregistrare fiscală poate fi tipărit pe hârtie sau editat electronic. În varianta pe hârtie, se tipăresc două certificate pe o foaie A4, documentul se întocmește în două exemplare și se semnează de conducătorul organului fiscal emitent.

Pentru forma electronică, ordinul prevede completarea și editarea cu ajutorul echipamentelor informatice, precum și semnarea cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat.

Comunicarea documentului electronic către contribuabil se efectuează prin SPV. În cazul documentului pe hârtie, un exemplar ajunge la contribuabil, iar celălalt rămâne la organul fiscal.

Utilizarea formularelor existente până la epuizare

Articolul II reglementează situația formularelor cu regim special aflate deja la dispoziția administrației fiscale sau în curs de aprovizionare.

Formularele „Certificat de înregistrare în scopuri de TVA” și „Certificat de înregistrare fiscală” aflate în stoc ori deja comandate la Compania Națională „Imprimeria Națională” vor fi utilizate de organele fiscale până la epuizarea acestora.

Astfel, înlocuirea modelelor nu determină scoaterea imediată din uz a formularelor existente.

Această regulă privește stocurile de formulare și comenzile deja efectuate. Ordinul nu stabilește o obligație generală pentru contribuabili de a solicita preschimbarea certificatelor anterior eliberate.

Anexele și punerea în aplicare

Potrivit articolului III, anexele nr. 1 și nr. 2 fac parte integrantă din ordin. Articolul IV prevede publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul V stabilește structurile responsabile pentru aplicarea prevederilor:

• Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor;
• Direcția generală de administrare a marilor contribuabili;
• direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și unitățile fiscale subordonate.

Efectele practice pentru contribuabili

Ordinul nr. 1.074/2026 reglementează expres emiterea celor două certificate atât pe hârtie, cât și în formă electronică. Pentru certificatele electronice, semnarea se realizează de Ministerul Finanțelor, în condițiile prevăzute de ordin, iar comunicarea se face prin SPV.

Contribuabilii care primesc un astfel de document prin SPV pot păstra fișierul electronic original, împreună cu celelalte documente de înregistrare fiscală.

Deși denumirea Ordinului nr. 1.699/2021 face referire și la vectorul fiscal, modificările analizate privesc modelele și circuitul certificatelor. Ele nu modifică tipurile de obligații fiscale care formează vectorul fiscal și nu stabilesc noi condiții de înregistrare în scopuri de TVA.