PFA la normă de venit în 2026. Cine poate aplica regimul, cum se ajustează norma și când se trece la sistem real

Persoanele fizice care obțin venituri din anumite activități independente pot determina venitul net anual pe baza unei norme de venit, fără să calculeze diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile deductibile.

Regimul este prevăzut de art. 69 din Codul fiscal și se aplică activităților de producție, comerț și prestări de servicii cuprinse în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor.

Norma nu reprezintă venitul efectiv încasat de contribuabil, ci o valoare fiscală stabilită pentru fiecare activitate și zonă. Aceasta constituie baza de la care se determină impozitul pe venit și, după caz, obligațiile privind contribuțiile sociale.

Începând cu anul 2026 se utilizează nomenclatorul actualizat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.960/2025, care corelează activitățile eligibile cu clasificările CAEN aplicabile. Ordinul și nomenclatorul pot fi consultate pe Portalul Legislativ.

Cine poate fi impozitat pe baza normei de venit

Regimul poate fi aplicat contribuabililor care realizează venituri din activități independente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• activitatea nu este o profesie liberală;
• activitatea apare în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor;
• pentru activitatea respectivă a fost publicată o normă de venit în județul în care aceasta se desfășoară;
• contribuabilul nu se află într-o situație care impune determinarea venitului net în sistem real;
• venitul brut realizat în anul anterior nu a depășit plafonul de 25.000 de euro.

Regimul este utilizat în principal de persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale care desfășoară activități de producție, comerț sau prestări de servicii.

Profesiile liberale, precum cele exercitate de avocați, notari, medici, experți contabili, arhitecți sau alți profesioniști reglementați prin legi speciale, nu intră sub incidența normelor de venit. Pentru acestea, venitul net se determină în sistem real.

Simpla existență a unui cod CAEN în documentele de autorizare nu este suficientă. Trebuie verificat dacă activitatea efectiv desfășurată apare atât în nomenclatorul național, cât și în tabelul publicat pentru județul în care contribuabilul își desfășoară activitatea.

Cum se stabilește norma de venit

Nivelul normelor anuale este stabilit de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, cu consultarea consiliilor județene sau a Consiliului General al Municipiului București.

Normele și coeficienții de corecție trebuie publicați anual, în trimestrul al patrulea al anului anterior celui în care urmează să fie aplicați.

Prin urmare, nu există o singură normă valabilă la nivel național. Pentru aceeași activitate, valoarea poate fi diferită de la un județ la altul și, în anumite situații, chiar în interiorul aceluiași județ, în funcție de localitatea în care se desfășoară activitatea.

Listele oficiale pentru 2026 pot fi consultate în secțiunea dedicată normelor anuale de venit publicate de ANAF.

Norma nu poate fi mai mică de 12 salarii minime

Potrivit art. 69 din Codul fiscal, norma de venit pentru fiecare activitate nu poate fi mai mică decât valoarea a 12 salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în care se realizează venitul.

Acest plafon reprezintă nivelul normei înainte de aplicarea criteriilor de corecție.

În consecință, norma publicată pentru o activitate trebuie analizată împreună cu:

• salariul minim aplicabil la 1 ianuarie;
• localitatea în care se desfășoară activitatea;
• coeficienții de majorare sau reducere;
• perioada efectivă de activitate;
• numărul activităților și al locurilor în care acestea sunt desfășurate.

Regulile generale sunt prevăzute de art. 69 din Codul fiscal, iar modul de ajustare este dezvoltat în Normele metodologice de aplicare.

Norma poate fi majorată sau redusă

Norma publicată de organul fiscal nu este întotdeauna și norma finală asupra căreia se calculează impozitul.

Contribuabilul trebuie să verifice dacă îi sunt aplicabili coeficienții de corecție publicați pentru județul său. Aceștia pot conduce la majorarea sau la reducerea normei.

Criteriile care pot fi luate în considerare includ:

• vadul comercial și clientela;
• vârsta contribuabilului;
• timpul alocat activității;
• gradul de handicap sau de invaliditate;
• desfășurarea activității într-un spațiu propriu ori închiriat;
• folosirea materialelor proprii sau ale clientului;
• utilizarea mașinilor, dispozitivelor și sculelor;
• caracterul sezonier al activității;
• durata concediului legal de odihnă;
• desfășurarea activității cu salariați;
• contribuția fiecărui asociat;
• informațiile declarate în scopuri de TVA;
• alte criterii specifice stabilite local.

Coeficienții nu sunt identici în toate județele. De exemplu, calitatea de salariat poate determina o reducere a normei într-un județ, însă procentul și condițiile trebuie verificate în tabelul publicat de direcția regională competentă.

În același mod, desfășurarea activității cu salariați poate conduce la majorarea normei, dar procentul nu este stabilit uniform la nivel național.

Cum se aplică mai mulți coeficienți de corecție

Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru mai multe reduceri sau majorări, trebuie respectată procedura prevăzută de normele metodologice și de documentele publicate pentru județul respectiv.

Contribuabilii care beneficiază de mai mulți coeficienți de reducere sau majorare iau în calcul coeficientul cel mai mare. Nu se cumulează automat toate reducerile pentru care contribuabilul ar putea părea eligibil.

În situația în care există atât o majorare, cât și o reducere, norma este mai întâi ajustată cu majorarea aplicabilă, iar reducerea se aplică asupra valorii astfel obținute.

Exemplu de calcul

Presupunem că norma anuală aplicabilă unei activități este de 60.000 de lei.

Contribuabilul:

• are un salariat, pentru care tabelul local prevede o majorare de 20%;
• are și calitatea de salariat, pentru care este prevăzută o reducere de 50%.

Calculul se efectuează astfel:

1. Majorarea normei:
   60.000 lei × 20% = 12.000 lei.
2. Norma după majorare:
   60.000 lei + 12.000 lei = 72.000 lei.
3. Reducerea pentru calitatea de salariat:
   72.000 lei × 50% = 36.000 lei.
4. Norma anuală ajustată:
   72.000 lei − 36.000 lei = 36.000 lei.
5. Impozitul pe venit:
   36.000 lei × 10% = 3.600 lei.

Exemplul este orientativ. Procentele efectiv aplicabile trebuie preluate din tabelul de corecții publicat pentru județul și anul fiscal respectiv.

Din ce moment se aplică reducerea pentru salariați

Atunci când contribuabilul dobândește sau pierde calitatea de salariat în cursul anului, corectarea normei se face începând cu luna următoare încheierii sau încetării contractului individual de muncă.

Pentru reducerile acordate în funcție de vârstă, ajustarea se aplică începând cu anul următor celui în care contribuabilul a împlinit vârsta prevăzută în tabelul de corecții.

Documentele care justifică aplicarea reducerii trebuie păstrate de contribuabil și prezentate organului fiscal dacă sunt solicitate.

Ce se întâmplă dacă activitatea începe sau încetează în cursul anului

Atunci când activitatea este desfășurată numai o parte din anul calendaristic, norma se reduce proporțional cu perioada efectivă de activitate.

Regula se aplică:

• de la data autorizării, în anul începerii activității;
• până la data încetării activității;
• pentru anumite perioade de întrerupere temporară recunoscute de legislație.

Norma corespunzătoare perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale la 365 de zile și înmulțirea rezultatului cu numărul zilelor de activitate.

Formula generală este:

Norma recalculată = norma anuală ajustată ÷ 365 × numărul zilelor de activitate

Reducerea se aplică normei corectate potrivit criteriilor specifice, nu neapărat valorii inițiale publicate de ANAF.

Întreruperile temporare pot reduce norma

Norma poate fi redusă proporțional și pentru întreruperile temporare de activitate cauzate de:

• accidente;
• spitalizare;
• alte cauze obiective;
• evenimente de forță majoră.

Întreruperea trebuie dovedită cu documente justificative.

În cazul încetării sau întreruperii temporare a activității, contribuabilul trebuie să depună Declarația unică în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului și să recalculeze obligațiile fiscale.

Documentele pe baza cărora a fost redusă norma trebuie păstrate la domiciliul fiscal.

Ce se întâmplă dacă activitatea este desfășurată în mai multe locuri

Dacă aceeași activitate este desfășurată în două sau mai multe locuri diferite, venitul net anual se stabilește prin însumarea normelor de venit aferente fiecărui loc de desfășurare.

Fiecare normă se corectează separat, potrivit criteriilor aplicabile locului respectiv.

Astfel, deschiderea unui al doilea punct de lucru poate produce o creștere semnificativă a venitului net fiscal, chiar dacă încasările efective nu cresc în aceeași proporție.

Ce se întâmplă dacă PFA desfășoară mai multe activități

Dacă toate activitățile desfășurate sunt eligibile pentru impunerea la normă, venitul net anual se determină prin însumarea normelor corespunzătoare fiecărei activități.

Situația se schimbă dacă PFA desfășoară:

• o activitate cuprinsă în nomenclator;
• o altă activitate independentă care nu este cuprinsă în nomenclator.

În acest caz, venitul net trebuie determinat în sistem real pentru întreaga activitate, conform art. 69 alin. (7) din Codul fiscal.

Dacă activitatea neeligibilă este adăugată în cursul anului, venitul net anual va include:

• fracțiunea din norma de venit aferentă perioadei în care s-a aplicat regimul normei;
• venitul net rezultat din evidența contabilă pentru perioada de impunere în sistem real.

Adăugarea unui nou cod CAEN trebuie, așadar, analizată și din punct de vedere fiscal, nu numai din perspectiva autorizării.

Plafonul de 25.000 de euro pentru trecerea la sistem real

Contribuabilii impozitați pe bază de norme de venit care au realizat în anul fiscal anterior un venit brut mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro sunt obligați să determine venitul net în sistem real începând cu anul următor.

Pentru verificarea plafonului se utilizează cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României pentru anul în care a fost realizat venitul.

Este importantă diferența dintre cele două valori:

• pentru verificarea plafonului de 25.000 de euro se ia în calcul venitul brut efectiv realizat;
• pentru calcularea impozitului în regimul normelor se utilizează norma anuală ajustată.

Exemplu: dacă un PFA este impozitat la normă în 2026 și depășește în acest an plafonul de 25.000 de euro, acesta va aplica sistemul real începând cu anul 2027.

Depășirea plafonului nu schimbă retroactiv regimul aplicabil veniturilor din anul în care plafonul a fost depășit.

Norma de venit și contribuțiile sociale

Impozitul pe venit se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale ajustate.

CAS și CASS se analizează separat, potrivit regulilor și plafoanelor aplicabile veniturilor din activități independente. Faptul că o persoană este impozitată pe baza normei de venit nu o scutește automat de plata contribuțiilor sociale.

La stabilirea obligațiilor trebuie avute în vedere:

• norma anuală după aplicarea coeficienților;
• perioada efectivă de activitate;
• cumularea cu alte venituri relevante;
• plafoanele aplicabile CAS și CASS;
• eventualele excepții sau scutiri prevăzute de Codul fiscal.

Declarația unică utilizată pentru declararea impozitului și a contribuțiilor este formularul 212. Formularul și instrucțiunile oficiale sunt disponibile în secțiunea Declarația unică – ANAF.

Ce evidențe trebuie să țină un PFA la normă de venit

Contribuabilii impozitați pe baza normelor de venit completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală.

Aceștia nu au obligațiile de evidență contabilă necesare determinării venitului net în sistem real, deoarece impozitul nu este stabilit prin scăderea cheltuielilor deductibile din veniturile încasate.

Totuși, trebuie păstrate documentele care permit:

• verificarea venitului brut anual;
• verificarea plafonului de 25.000 de euro;
• justificarea coeficienților de corecție;
• justificarea perioadelor de întrerupere;
• verificarea datei începerii sau încetării activității;
• stabilirea obligațiilor privind TVA și contribuțiile sociale.

Regimul normei de venit înseamnă o evidență fiscală simplificată, nu lipsa oricăror obligații documentare.

Norma de venit este avantajoasă în toate situațiile?

Nu neapărat.

Regimul poate fi avantajos atunci când venitul net efectiv este mai mare decât norma ajustată. În această situație, impozitul pe venit se calculează asupra normei, nu asupra câștigului efectiv.

În schimb, regimul poate fi nefavorabil atunci când:

• încasările efective sunt reduse;
• contribuabilul are cheltuieli mari;
• activitatea este desfășurată cu salariați;
• sunt utilizate mai multe puncte de lucru;
• se desfășoară mai multe activități;
• coeficienții locali majorează considerabil norma;
• activitatea generează pierderi.

În sistem real, impozitul se aplică venitului net determinat ca diferență între veniturile impozabile și cheltuielile deductibile. La norma de venit, cheltuielile efective nu reduc baza impozabilă.

Alegerea regimului trebuie făcută după o simulare care să compare norma ajustată cu venitul net estimat în sistem real.

Ce se întâmplă dacă PFA depășește plafonul de TVA

Plafonul de 25.000 de euro prevăzut de art. 69 din Codul fiscal nu trebuie confundat cu plafonul de scutire de TVA.

În anul 2026, plafonul pentru aplicarea regimului special de scutire de TVA este de 395.000 de lei. Acest nivel se aplică începând cu 1 septembrie 2025, când plafonul anterior de 300.000 de lei a fost majorat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025. Modificarea este prezentată și de Ministerul Finanțelor.

Cele două plafoane au scopuri și efecte diferite:

• plafonul de 25.000 de euro privește trecerea de la norma de venit la sistemul real;
• plafonul de 395.000 de lei privește obligația înregistrării în scopuri de TVA;
• pentru plafonul de 25.000 de euro se utilizează cursul mediu anual comunicat de BNR;
• plafonul TVA este stabilit direct în lei și se urmărește în cursul anului calendaristic.

Înregistrarea în scopuri de TVA nu determină, prin ea însăși, trecerea la sistem real. Un PFA poate fi înregistrat în scopuri de TVA și, în același timp, să determine venitul net pe baza normei de venit, dacă îndeplinește în continuare condițiile art. 69 din Codul fiscal.

În practică însă, plafonul de 25.000 de euro este mult mai mic decât plafonul TVA. Din acest motiv, un PFA care ajunge să depășească plafonul de 395.000 de lei va fi depășit și plafonul de 25.000 de euro.

Efectele nu se produc însă în același moment:

• înregistrarea în scopuri de TVA intervine în cursul anului în care se depășește plafonul de 395.000 de lei;
• trecerea obligatorie la sistem real intervine începând cu anul fiscal următor celui în care venitul brut a depășit echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro.

Din ce moment se aplică TVA

PFA care depășește plafonul de 395.000 de lei trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA cel târziu la data depășirii plafonului.

Regimul normal de taxare se aplică începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului. Prin urmare, contribuabilul nu mai beneficiază de scutire pentru întreaga factură sau operațiune prin care cifra de afaceri depășește 395.000 de lei.

Regula este diferită de cea aplicabilă înainte de 1 septembrie 2025, când înregistrarea trebuia solicitată într-un anumit termen după sfârșitul lunii în care plafonul fusese depășit. Conform reglementării actuale, monitorizarea cifrei de afaceri trebuie efectuată înainte de emiterea fiecărei facturi care poate conduce la depășirea plafonului.

În cazul în care contribuabilul nu solicită înregistrarea la timp, organul fiscal îl poate înregistra din oficiu de la data depășirii plafonului și poate stabili TVA aferentă operațiunilor efectuate după acel moment, împreună cu obligațiile fiscale accesorii.

Regulile privind plafonul de 395.000 de lei și momentul înregistrării sunt prevăzute de art. 310 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025.

Cum se calculează plafonul de TVA

Pentru verificarea plafonului nu se utilizează norma de venit și nici valoarea încasărilor efective în sens strict. Se urmărește cifra de afaceri relevantă pentru regimul special de scutire, calculată potrivit art. 310 din Codul fiscal.

Aceasta cuprinde, în principal, valoarea fără TVA a:

• livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile;
• operațiunilor scutite cu drept de deducere;
• anumitor operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă acestea nu sunt accesorii activității principale.

Livrările de active fixe corporale și cesiunile de active necorporale nu se includ, în principiu, în cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului.

Prin urmare, cifra de afaceri relevantă pentru TVA trebuie determinată separat de:

• norma anuală de venit;
• venitul brut utilizat pentru plafonul de 25.000 de euro;
• încasările urmărite pentru stabilirea impozitului;
• cifra de afaceri contabilă, acolo unde noțiunile nu coincid.

Exemplu privind depășirea celor două plafoane

Un PFA impozitat la normă de venit realizează în anul 2026 o cifră de afaceri relevantă pentru TVA de 410.000 lei.

În luna în care este emisă factura prin care se depășește plafonul de 395.000 de lei:

• PFA trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA;
• regimul normal de TVA se aplică începând cu tranzacția care produce depășirea;
• pentru anul 2026, venitul net poate continua să fie determinat pe baza normei de venit, dacă până la acel moment erau îndeplinite condițiile regimului;
• deoarece venitul brut din 2026 depășește și echivalentul a 25.000 de euro, din anul 2027 venitul net va trebui determinat obligatoriu în sistem real.

Astfel, depășirea plafonului TVA produce efecte imediat, în cursul anului, în timp ce depășirea plafonului de 25.000 de euro produce trecerea la sistem real începând cu anul fiscal următor.

PFA la normă poate opta pentru TVA înainte de plafon

Un PFA poate solicita înregistrarea normală în scopuri de TVA și înainte de atingerea plafonului de 395.000 de lei.

Opțiunea poate fi utilă în special atunci când:

• clienții sunt înregistrați în scopuri de TVA;
• activitatea presupune achiziții sau investiții importante;
• TVA deductibilă aferentă achizițiilor este semnificativă;
• înregistrarea în scopuri de TVA nu produce un dezavantaj comercial privind prețul serviciilor.

În schimb, pentru un PFA care lucrează în principal cu persoane fizice sau cu entități care nu își pot deduce TVA, înregistrarea poate conduce la creșterea prețului final ori la reducerea marjei.

Opțiunea pentru înregistrarea în scopuri de TVA nu înseamnă renunțarea la norma de venit. Cele două regimuri fiscale funcționează separat.

Ce trebuie verificat pentru aplicarea normei în 2026

Înainte de aplicarea regimului, contribuabilul ar trebui să verifice:

1. dacă activitatea apare în nomenclatorul aprobat prin Ordinul nr. 1.960/2025;
2. dacă activitatea nu este calificată drept profesie liberală;
3. codul și denumirea CAEN corespunzătoare activității efective;
4. norma publicată pentru județul și localitatea în care se desfășoară activitatea;
5. coeficienții de majorare și reducere aplicabili;
6. existența mai multor activități sau puncte de lucru;
7. perioada efectivă de activitate;
8. venitul brut realizat în anul anterior;
9. depășirea sau nu a plafonului de 25.000 de euro;
10. obligațiile privind impozitul, CAS, CASS și Declarația unică.
11. cifra de afaceri relevantă pentru plafonul de scutire de TVA de 395.000 de lei;
12. factura sau operațiunea prin care poate fi depășit plafonul TVA;
13. obligația înregistrării în scopuri de TVA începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului;
14. diferența dintre momentul înregistrării în scopuri de TVA și momentul trecerii obligatorii la sistem real.

PFA poate opta pentru sistemul real chiar dacă există normă de venit

Faptul că o activitate este inclusă în nomenclator și că pentru aceasta a fost publicată o normă de venit nu îl obligă pe contribuabil să rămână la acest mod de impozitare.

Potrivit art. 69¹ din Codul fiscal, contribuabilii care desfășoară activități eligibile pentru norma de venit pot opta pentru determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

În sistem real, venitul net se determină ca diferență între:

• venitul brut obținut din activitate;
• cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării veniturilor.

Existența unei norme de venit oferă, așadar, posibilitatea aplicării unui regim simplificat, dar nu exclude alegerea sistemului real.

Cum se exercită opțiunea pentru sistemul real

Începând cu veniturile aferente anului 2025, mecanismul de exercitare a opțiunii a fost modificat ca urmare a eliminării declarării veniturilor estimate.

Opțiunea pentru sistemul real, inclusiv în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal, se exercită prin:

1. completarea Declarației unice cu informațiile privind determinarea venitului net anual în sistem real;
2. depunerea declarației la organul fiscal competent până la termenul legal prevăzut de art. 122 alin. (3) din Codul fiscal.

Declarația unică se depune până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care au fost realizate veniturile.

Prin urmare, pentru aplicarea sistemului real veniturilor realizate în anul 2026, opțiunea se evidențiază în Declarația unică aferentă anului 2026, depusă în anul 2027.

Regula rezultă din forma actuală a art. 69¹ din Codul fiscal, modificată prin OUG nr. 128/2024.

Chiar dacă opțiunea este formalizată prin Declarația unică depusă după încheierea anului, contribuabilul care intenționează să aplice sistemul real trebuie să țină evidența contabilă și să păstreze documentele justificative necesare determinării venitului net.

Fără o evidență completă a veniturilor și cheltuielilor nu poate fi justificat venitul net declarat în sistem real.

Opțiunea este obligatorie pentru doi ani

Alegerea sistemului real nu poate fi schimbată de la un an la altul în funcție de rezultatul care pare mai avantajos.

Opțiunea este obligatorie pentru o perioadă de doi ani fiscali consecutivi.

Perioada cuprinde:

• anul fiscal pentru care se depune Declarația unică prin care se exercită opțiunea;
• anul fiscal următor.

De exemplu, dacă un contribuabil optează pentru sistemul real în Declarația unică aferentă veniturilor realizate în 2026, opțiunea este obligatorie pentru anii fiscali 2026 și 2027.

După expirarea perioadei de doi ani, opțiunea se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă PFA nu solicită revenirea la impozitarea pe baza normei de venit.

Pentru revenire, contribuabilul trebuie să completeze corespunzător Declarația unică aferentă veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei obligatorii și să o depună până la termenul legal.

Revenirea la normă este posibilă numai dacă, la momentul respectiv:

• activitatea este în continuare cuprinsă în nomenclator;
• pentru activitatea respectivă există o normă publicată;
• contribuabilul nu a depășit plafonul de 25.000 de euro;
• nu desfășoară și o activitate care impune determinarea venitului net în sistem real;
• sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Codul fiscal.

Când poate fi avantajos sistemul real

Opțiunea pentru sistemul real poate fi favorabilă atunci când:

• cheltuielile deductibile sunt ridicate;
• activitatea necesită investiții importante;
• venitul net efectiv este mai mic decât norma anuală ajustată;
• activitatea este la început și încasările sunt reduse;
• contribuabilul anticipează o perioadă cu activitate scăzută;
• norma este majorată prin aplicarea coeficienților de corecție;
• există riscul înregistrării unei pierderi fiscale.

În sistemul real, impozitul de 10% se aplică venitului net impozabil, nu normei publicate.

Dacă activitatea produce pierdere fiscală, nu se datorează impozit pe venit pentru anul respectiv, iar pierderea se tratează potrivit regulilor de reportare și compensare prevăzute de Codul fiscal.

În schimb, sistemul real presupune obligații suplimentare privind:

• evidența veniturilor și cheltuielilor;
• justificarea deductibilității cheltuielilor;
• completarea Registrului de evidență fiscală;
• inventarierea patrimoniului afectat activității;
• calcularea amortizării;
• aplicarea, de regulă, a reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă;
• păstrarea documentelor justificative.

Norma și sistemul real trebuie comparate înainte de alegere

Alegerea nu ar trebui făcută numai în funcție de valoarea impozitului estimat pentru primul an, deoarece opțiunea produce efecte pentru minimum doi ani fiscali consecutivi.

Analiza trebuie să compare:

• norma anuală după aplicarea coeficienților de corecție;
• veniturile care se estimează că vor fi încasate;
• cheltuielile deductibile estimate;
• investițiile și amortizarea;
• efectele asupra CAS și CASS;
• costurile administrative ale evidenței în sistem real;
• evoluția anticipată a activității în ambii ani ai perioadei obligatorii.

Prin urmare, norma de venit nu este întotdeauna regimul cel mai avantajos și nici obligatoriu pentru toate persoanele care desfășoară o activitate inclusă în nomenclator.

Concluzie

Impozitarea pe baza normelor de venit nu este disponibilă pentru orice PFA. Regimul poate fi utilizat numai pentru activitățile independente prevăzute în nomenclator, cu excluderea profesiilor liberale și cu respectarea plafonului anual de 25.000 de euro.

Norma de venit se stabilește în funcție de activitate și de locul desfășurării acesteia, iar valoarea publicată poate fi majorată sau redusă prin aplicarea coeficienților locali de corecție.

Dacă aceeași activitate este desfășurată în mai multe locuri sau dacă sunt exercitate mai multe activități eligibile, normele se însumează. Dacă este adăugată o activitate care nu poate fi impozitată la normă, venitul net va trebui determinat în sistem real, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Pentru aplicarea corectă a regimului în 2026 trebuie consultate atât art. 69 din Codul fiscal și normele metodologice, cât și nomenclatorul național, tabelul de norme și coeficienții publicați pentru județul în care se desfășoară activitatea.

Includerea unei activități în nomenclator nu îl împiedică pe contribuabil să aleagă sistemul real. Opțiunea se exercită prin Declarația unică și este obligatorie pentru doi ani fiscali consecutivi, după care se reînnoiește dacă nu este solicitată revenirea la norma de venit. Alegerea trebuie făcută după compararea normei ajustate cu venitul net estimat și cu obligațiile de evidență aferente fiecărui regim.

Formulare noi pentru deciziile de pensie din 19 august 2026. Documentele vor avea sigiliu electronic calificat

Casa Națională de Pensii Publice a aprobat noi formulare pentru deciziile referitoare la acordarea și plata pensiilor din sistemul public. Modelele acoperă pensiile pentru limită de vârstă, pensiile anticipate, de invaliditate și de urmaș, dar și suspendarea, încetarea sau reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Formularele pentru deciziile de pensie din 2026 au fost aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 197/2026, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 684 din 19 august 2026.

Ordinul a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 19 august 2026, și înlocuiește modelele aprobate în anul 2024.

Una dintre cele mai importante noutăți este că deciziile emise de casele teritoriale de pensii vor purta sigiliul electronic calificat al instituției emitente.

Ce formulare au fost aprobate

Ordinul nr. 197/2026 aprobă 13 modele de decizii utilizate în sistemul public de pensii.

Acestea sunt:

1. Decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă;
2. Decizie privind acordarea pensiei anticipate;
3. Decizie privind acordarea pensiei de invaliditate;
4. Decizie privind acordarea pensiei de urmaș;
5. Decizie privind suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
6. Decizie privind încetarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
7. Decizie privind anularea deciziei de pensie;
8. Decizie privind reluarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor;
9. Decizie privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale sau alte drepturi prevăzute de legi speciale;
10. Decizie privind acordarea pensiei internaționale pentru limită de vârstă;
11. Decizie privind acordarea pensiei internaționale anticipate;
12. Decizie privind acordarea pensiei internaționale de invaliditate;
13. Decizie privind acordarea pensiei internaționale de urmaș.

Modelele sunt cuprinse în anexele nr. 1–13, publicate separat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 684 bis.

Sunt vizate și pensiile internaționale

Patru dintre cele 13 formulare sunt destinate pensiilor internaționale. Acestea se aplică persoanelor ale căror drepturi de pensie sunt stabilite prin valorificarea perioadelor de asigurare realizate în România și în alte state.

În această categorie intră situațiile reglementate prin:

• regulamentele europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
• acordul dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit aplicabil după Brexit;
• acordurile bilaterale de securitate socială la care România este parte.

Existența unor formulare distincte permite evidențierea corespunzătoare a caracterului internațional al pensiei și a perioadelor de asigurare luate în considerare de instituțiile competente din mai multe state.

Ordinul nu modifică regulile privind cumularea sau totalizarea perioadelor de asigurare și nici condițiile de acordare a pensiilor internaționale. El aprobă modelele administrative prin care casele de pensii comunică soluția adoptată.

Deciziile de pensie vor avea sigiliu electronic calificat

Începând cu 19 august 2026, deciziile emise de casele teritoriale de pensii trebuie să poarte sigiliul electronic calificat al instituției emitente.

Sigiliul electronic are rolul de a confirma:

• identitatea instituției care a emis documentul;
• originea deciziei;
• integritatea conținutului;
• faptul că documentul nu a fost modificat după aplicarea sigiliului.

Potrivit Ordinului nr. 197/2026, documentul electronic emis în aceste condiții este asimilat înscrisului autentic.

Sigiliul electronic nu trebuie confundat cu semnătura electronică a unei persoane fizice. Semnătura electronică identifică persoana care semnează, în timp ce sigiliul electronic confirmă originea instituțională a documentului.

Măsura permite emiterea și gestionarea deciziilor într-un format electronic care poate fi verificat, fără ca autenticitatea documentului să depindă exclusiv de o semnătură olografă și de o ștampilă aplicată pe hârtie.

Cine poate apărea pe decizia emisă

Deciziile trebuie să cuprindă în clar numele și prenumele persoanei competente din cadrul casei de pensii.

În funcție de organizarea instituției, poate fi menționat:

• directorul executiv;
• directorul executiv adjunct al Direcției stabiliri și plăți prestații;
• șeful casei locale de pensii.

Directorul executiv adjunct sau șeful casei locale poate semna decizia numai după obținerea delegării de competență aprobate de președintele Casei Naționale de Pensii Publice.

Această regulă urmărește delimitarea clară a responsabilității pentru emiterea deciziilor și verificarea competenței persoanei care aprobă documentul.

În câte exemplare se emite decizia

Fiecare decizie se emite în două exemplare:

• un exemplar este comunicat solicitantului sau beneficiarului;
• al doilea exemplar este arhivat la dosarul de pensie.

Regula se aplică atât deciziilor de acordare a pensiei, cât și celor privind suspendarea, încetarea, anularea ori reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Ce trebuie verificat la primirea unei decizii

Beneficiarul trebuie să citească integral documentul primit de la casa de pensii, indiferent dacă acesta este transmis pe hârtie sau în format electronic.

Este recomandată verificarea următoarelor informații:

• numele, prenumele și celelalte date de identificare;
• categoria de pensie acordată;
• data de la care se acordă, se suspendă, încetează sau se reia plata;
• cuantumul drepturilor stabilite;
• perioadele și informațiile valorificate la calcul;
• motivarea măsurii adoptate de casa de pensii;
• eventualele sume stabilite pentru recuperare;
• termenul și procedura de contestare înscrise în decizie;
• instituția și persoana competentă menționate pe document;
• existența sigiliului electronic calificat în cazul documentului electronic.

Dacă există neconcordanțe, persoana interesată trebuie să solicite clarificări casei teritoriale de pensii și să respecte termenul de contestare indicat în decizie.

Ce se întâmplă cu formularele din 2024

La intrarea în vigoare a Ordinului nr. 197/2026 a fost abrogat Ordinul președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 1.579/2024.

Prin urmare, deciziile emise începând cu 19 august 2026 trebuie întocmite pe baza noilor modele.

Abrogarea vechiului ordin nu anulează deciziile de pensie emise anterior și nu obligă pensionarii să solicite înlocuirea documentelor deja primite. Noul ordin se aplică deciziilor emise de casele teritoriale de pensii după intrarea sa în vigoare.

Ordinul schimbă modul de calcul al pensiei?

Ordinul nr. 197/2026 nu modifică, prin el însuși, condițiile de pensionare, vârsta standard, stagiile de cotizare, numărul de puncte sau formula de calcul al pensiei.

Actul normativ are un caracter procedural și administrativ. El stabilește modelele de documente prin care casele de pensii acordă, suspendă, încetează, anulează sau reiau plata drepturilor.

Drepturile de pensie continuă să fie stabilite potrivit Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, normelor sale de aplicare și reglementărilor europene sau internaționale, după caz.

Concluzie

Începând cu 19 august 2026, casele teritoriale de pensii utilizează 13 formulare noi pentru deciziile referitoare la pensiile naționale și internaționale.

Noile modele acoperă întregul parcurs administrativ al unui drept de pensie: acordare, suspendare, încetare, anulare, reluarea plății și recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Principala noutate tehnică este aplicarea sigiliului electronic calificat al instituției emitente. Acesta confirmă originea și integritatea deciziei, iar documentul electronic astfel emis este asimilat înscrisului autentic.

Contractul de vânzare-cumpărare auto s-a modificat. Noul formular 2026 ITL 054 se utilizează din 17 august 2026

Persoanele fizice și juridice care vând sau cumpără autovehicule trebuie să utilizeze un nou model al Contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport. Formularul din 2016 a fost înlocuit cu modelul 2026 ITL 054, care actualizează atât situația fiscală a cumpărătorului, cât și termenul pentru transcrierea dreptului de proprietate.

Modificarea a fost introdusă prin Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Finanțelor și Ministerului Afacerilor Interne nr. 772/966/123/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 680 din 17 august 2026.

Ordinul a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 17 august 2026.

Ce a fost modificat

Actul normativ modifică Ordinul nr. 1.069/1.578/114/2016, prin care fusese aprobat formularul utilizat anterior pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport.

Articolul 2 al ordinului din 2016 prevede acum aprobarea formularului tipizat „Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport” – model 2026 ITL 054. Totodată, vechea anexă nr. 2 a fost înlocuită integral cu noul formular.

Prin urmare, pentru operațiunile realizate după intrarea în vigoare a ordinului trebuie utilizat modelul actualizat, nu formularul 2016 ITL 054.

Noul formular poate fi consultat în anexa Ordinului nr. 772/966/123/2026.

Și cumpărătorul trebuie verificat din punct de vedere fiscal

Principala noutate a formularului este introducerea verificării situației fiscale a cumpărătorului.

Până acum, formularul conținea cartușul prin care organul fiscal local confirma că vânzătorul nu avea datorii la bugetul local. Modelul 2026 ITL 054 conține și un cartuș distinct, denumit cartușul D, destinat cumpărătorului.

Prin completarea acestuia, organul fiscal local atestă că dobânditorul mijlocului de transport nu înregistrează debite la bugetul local, conform art. 159 alin. (5²) din Codul de procedură fiscală.

Cartușele referitoare la cumpărător sunt completate de organul fiscal local în raza căruia acesta își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Dacă organul fiscal completează cartușul D, nu mai este necesară eliberarea unui certificat de atestare fiscală separat pentru cumpărător. Un mecanism similar funcționează și pentru vânzător, prin completarea cartușului B.

Această modificare adaptează formularul la regula potrivit căreia atât persoana care înstrăinează vehiculul, cât și persoana care îl dobândește trebuie să îndeplinească cerințele privind obligațiile datorate bugetului local.

Termenul pentru transcriere este menționat corect: 90 de zile

O altă modificare importantă privește termenul în care cumpărătorul trebuie să solicite transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Vechiul formular din 2016 menționa un termen de 30 de zile. Între timp, legislația rutieră a stabilit un termen de 90 de zile, însă modelul contractului nu fusese actualizat în mod corespunzător.

Noul formular 2026 ITL 054 menționează expres termenul de 90 de zile de la data încheierii contractului.

Ordinul nu introduce însă un termen nou, ci corelează formularul administrativ cu termenul care exista deja în legislația rutieră.

Cumpărătorul trebuie să respecte acest termen și să efectueze formalitățile necesare pentru transcrierea vehiculului pe numele său. Simplul fapt că transmiterea dreptului de proprietate este înregistrată în evidențele fiscale nu produce efectul juridic al transcrierii în evidența autorității de înmatriculare.

Alte actualizări ale formularului

Modelul 2026 ITL 054 conține și o serie de actualizări tehnice necesare pentru adaptarea documentului la formele actuale de identificare și la diferitele categorii de mijloace de transport.

Printre acestea se regăsesc:

• includerea cărții electronice de identitate și a cărții de identitate simple între documentele care pot fi înscrise în contract;
• actualizarea rubricilor referitoare la identificarea părților;
• utilizarea rubricii „capacitatea cilindrică/kW”, relevantă și pentru mijloacele de transport pentru care puterea este exprimată în kW;
• actualizarea informațiilor completate de organele fiscale locale;
• introducerea cartușului fiscal destinat cumpărătorului;
• menționarea termenului de 90 de zile pentru transcriere.

Cine trebuie să utilizeze noul formular

Noul model se utilizează pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport de către:

• persoane fizice;
• persoane juridice;
• asociații și alte entități;
• persoane care vând sau cumpără autoturisme, motociclete, remorci ori alte mijloace de transport supuse înmatriculării sau înregistrării.

Formularul este relevant atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, precum și pentru organele fiscale locale unde aceștia sunt înregistrați.

Ce trebuie să verifice vânzătorul și cumpărătorul

Înainte de semnarea și depunerea documentelor, părțile ar trebui să verifice următoarele elemente:

1. formularul utilizat să poarte denumirea „Model 2026 ITL 054”;
2. datele de identificare ale vânzătorului și cumpărătorului să fie complete și corecte;
3. datele vehiculului să corespundă certificatului de înmatriculare și cărții de identitate a vehiculului;
4. prețul și data înstrăinării să fie menționate fără neconcordanțe;
5. situația obligațiilor fiscale locale să permită completarea cartușelor fiscale;
6. exemplarele contractului să fie depuse la autoritățile competente;
7. cumpărătorul să solicite transcrierea dreptului de proprietate în termen de 90 de zile.

Utilizarea unui formular vechi poate conduce la solicitarea refacerii documentelor sau la întârzieri în efectuarea formalităților fiscale și de înmatriculare.

Concluzie

Începând cu 17 august 2026, contractele pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport trebuie întocmite folosind modelul actualizat 2026 ITL 054.

Cea mai importantă schimbare este verificarea situației fiscale a cumpărătorului, pe lângă cea a vânzătorului. De asemenea, formularul indică acum corect termenul de 90 de zile pentru transcrierea vehiculului și cuprinde rubrici adaptate documentelor de identitate și mijloacelor de transport actuale.

Persoanele care urmează să vândă sau să cumpere un vehicul trebuie să verifice modelul formularului înainte de semnare și să nu mai utilizeze exemplarele vechi ale contractului din 2016.

Plafoanele pentru încasări și plăți în numerar în 2026. Ce limite trebuie respectate

Legea 70/2015 reglementează modul de desfășurare a operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar efectuate de firme, PFA și alte entități.

Prevederile privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar nu se aplică de Trezoreria Statului, instituţiile de credit, instituţiile emitente de monedă electronică, instituţiile care prestează servicii de plată, autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, instituţiile financiare nebancare şi entităţile care efectuează operaţiuni de schimb valutar pentru operaţiunile specifice activităţii pentru care acestea au fost autorizate, precum şi operatorii din domeniul jocurilor de noroc.

Legea nr. 70/2015 definește următorii termeni:

a) încasare fragmentată – fracţionarea sumei de încasat în mai multe tranşe, pentru a evita plafonul de încasare în numerar stabilit prin lege;

b) plată fragmentată – fracţionarea sumei de plată în mai multe tranşe, pentru a evita plafonul de plată în numerar stabilit prin lege;

c) magazin de tipul cash and carry – magazin care realizează comerţ de tipul cash and carry, astfel cum este definit la art. 4 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă;

d) supermagazin – structură de vânzare, astfel cum este definit la art. 4 lit. r) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă;

e) hipermagazin – structură de vânzare, astfel cum este definit la art. 4 lit. s) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000;

f) mijloc modern de plată – are înţelesul menţionat la art. 1 pct. 41 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală;

g) cont de plăţi – are înţelesul menţionat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative.

Operațiunile între persoane juridice și alte entități

Potrivit Legii nr. 70/2015 operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale (II), întreprinderi familiale (IF), liber-profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza şi prin mijloace moderne de plată.

În vederea aplicării acestor prevederi, persoanele juridice, PFA-urile, IF-urile și II-urile, au obligaţia să deţină un cont de plăţi în România sau la o unitate a Trezoreriei Statului. Pentru persoanele juridice nou-înfiinţate, deschiderea contului se realizează într-un termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la data înfiinţării. Aceste persoane au obligaţia de a deţine cel puţin un cont de plăţi pe toată perioada desfăşurării activităţii.

Legea nr. 70/2015 prevede căteva excepţii, astfel se pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii:

a) încasări de la persoane juridice, PFA-uri, IF-uri și II-uri, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană;

b) încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, de la persoanele enumerate mai sus, în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoană;

c) plăţi către persoane juridice, PFA-uri, IF-uri și II-uri, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi;

d) plăţi către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, în limita unui plafon zilnic total de 10.000 lei;

e) plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare. La data acordării avansurilor spre decontare, sumele aferente intră în calculul plafonului zilnic prevăzut lit. c) sau d).

De asemenea sunt interzise încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum şi fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei.

Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry. Persoanele enumerate mai sus pot achita facturile cu valori care depăşesc plafonul de 5.000 lei, către furnizorii de bunuri şi servicii, respectiv de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry, astfel: 5.000 lei/10.000 lei în numerar, suma care depăşeşte acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar.

Plafoanele-limită nu se aplică de către pentru următoarele operaţiuni:

a) depunerea de numerar în conturile deschise la instituţiile de credit sau la instituţiile care prestează servicii de plată şi care sunt autorizate de Banca Naţională a României, inclusiv în automatele de încasări în numerar;

b) plata cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, a diurnei, a indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, precum şi a cheltuielilor neprevăzute efectuate în acest sens;

c) plata în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului;

d) retragerea de numerar din conturi deschise la instituţiile de credit sau la instituţiile care prestează servicii de plată şi care sunt autorizate de Banca Naţională a României pentru plata salariilor şi a altor drepturi de personal prevăzute de lege şi pentru alte operaţiuni de plăţi efectuate către persoanele fizice;

e) transferarea de sume prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii;

f) depunerea de numerar în automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.

Totodată este interzisă acordarea oricăror avantaje clienţilor pentru efectuarea de plăţi în numerar.

Sucursalele şi alte sedii secundare ale persoanelor juridice care au casierie proprie şi/sau cont deschis la o instituţie de credit aplică în mod corespunzător prevederile legii pentru fiecare casierie în parte.

În cazul persoanelor juridice, PFA-urilor, IF-urilor și II-urilor pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate şi/sau serviciilor care nu au fost prestate, cu valori mai mari de 5.000 lei, respectiv 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 5.000 lei, respectiv 10.000 lei în numerar, sumele care depăşesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar.

Plafonul de casă

Sumele în numerar aflate în casieria persoanelor juridice nu pot depăşi, la sfârşitul fiecărei zile, plafonul de 50.000 lei. În cazul magazinelor de tipul cash and carry, supermagazinelor şi hipermagazinelor care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, sumele în numerar aflate în casierie nu pot depăşi, la sfârşitul fiecărei zile, plafonul de 500.000 lei. Sumele în numerar care depăşesc plafonul se depun în conturile bancare ale acestor persoane în termen de două zile lucrătoare.

Prin excepţie se admite depăşirea acestui plafon numai cu sumele aferente plăţii salariilor şi a altor drepturi de personal, precum şi a altor operaţiuni cu persoane fizice, pentru o perioadă de 3 zile lucrătoare de la data prevăzută pentru plata acestora.

Operațiunile cu persoane fizice

Beneficiarii de plăţi de natură salarială plătite de angajator, pensii, indemnizaţii şi alocaţii de asistenţă socială plătite de la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale sau de la bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti au dreptul să primească sumele cuvenite în numerar sau prin mijloace moderne de plată.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar efectuate între persoanele juridice și alte entități pe de o parte şi persoanele fizice, reprezentând contravaloarea unor livrări ori achiziţii de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau alte drepturi, se efectuează cu încadrarea în plafonul zilnic de 10.000 lei către/de la o persoană.

Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate de la/către o persoană, pentru operaţiunile de încasări/plăţi în numerar, cu o valoare mai mare decât plafonul de 10.000 lei, precum şi fragmentarea tranzacţiilor reprezentând cesiuni de creanţe sau alte drepturi, primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanţări, dividende, respectiv fragmentarea unei livrări de bunuri sau a unei prestări de servicii, cu valoare mai mare decât plafonul.

Prevederile referitoare la fragmentare nu se aplică în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează cu plata în rate, în condiţiile în care între persoanele juridice şi persoanele fizice sunt încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

În plus Legea nr. 70/2015 precizează că operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate între persoanele juridice şi persoane fizice, reprezentând primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanţări, indiferent de natura şi destinaţia acestora, se efectuează numai prin instrumente de plată fără numerar.

În cazul returnării de bunuri de către persoanele fizice şi, respectiv, neprestării de servicii către persoanele fizice, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată în numerar în limita a 10.000 lei, sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Prin excepţie, în cazul în care, la data restituirii, persoanele fizice declară pe propria răspundere că nu mai deţin cont bancar, restituirea se poate face integral în numerar, indiferent de nivelul sumei care trebuie restituită.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice, altele decât operaţiunile de încasări şi plăţi realizate prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie. Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de 50.000 lei, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 50.000 lei.

Reguli speciale pt organizatorii de nunţi şi botezuri

Organizatorii de nunţi şi botezuri, pentru operaţiunile de încasări în numerar pe zi, de la persoane fizice, pentru serviciile legate de aceste evenimente, pot solicita organului fiscal central competent în administrarea obligaţiilor lor fiscale, în cazul în care aceştia prezintă informaţii din care rezultă că încasările de la persoane fizice generate de organizarea de astfel de evenimente depăşesc plafonul de 10.000 lei, aprobarea unui alt plafon de încasări.

La stabilirea plafonului, organul fiscal va avea în vedere încasările pe care organizatorii de nunţi şi botezuri le-au avut anterior din astfel de evenimente.

Organul fiscal dispune cu privire la cererea depusă printr-o decizie în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii cererii. Decizia are valabilitate un an de la data comunicării.

Decizia poate fi reînnoită sau modificată la cererea solicitantului.

Procedura referitoare la organizatorii de nunţi şi botezuri este prevăzută de Ordinul nr. 1265/2016 privind aprobarea procedurii de aplicare a prevederilor art. 4^1 din Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată.

Plafoane pentru încasări și plăți în numerar în 2026 – tabel sintetic

Operațiune	Plafon
Încasări în numerar între firme/PFA/profesioniști	5.000 lei/zi de la o persoană
Plăți în numerar către firme/PFA/profesioniști	5.000 lei/persoană, maximum 10.000 lei/zi total
Încasări de către magazine cash & carry	10.000 lei/zi de la o persoană
Plăți către magazine cash & carry	10.000 lei/zi
Avansuri spre decontare	5.000 lei/zi/persoană
Încasări/plăți între firme și persoane fizice	10.000 lei/zi/persoană
Împrumuturi între firme și persoane fizice	numai fără numerar
Numerar maxim în casieria unei firme la sfârșitul zilei	50.000 lei
Numerar maxim în casieria cash & carry/supermarket/hipermarket	500.000 lei
Tranzacții în numerar între persoane fizice	50.000 lei/tranzacție

Bonificație de 3% pentru impozitul pe profit și impozitul micro aferente anului 2025. Procedura de acordare a fost aprobată

Contribuabilii care și-au îndeplinit la timp obligațiile fiscale aferente anului 2025 pot beneficia de o bonificație de 3% din impozitul pe profit anual sau din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Prin Ordinul nr. 987/2026 a fost aprobată procedura prin care organele fiscale verifică îndeplinirea condițiilor și acordă efectiv această facilitate.

Un aspect important pentru contribuabili este că bonificația se acordă din oficiu de către organul fiscal. Prin urmare, societatea nu trebuie să depună o cerere pentru a beneficia de reducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de procedură.

Cine poate beneficia de bonificația de 3%

Procedura se aplică atât:

• contribuabililor plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare și plată;
• contribuabililor plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Bonificația este de 3% din impozitul aferent anului fiscal 2025, respectiv anului fiscal modificat care începe în 2025, după caz.

Facilitatea prezintă interes inclusiv pentru societățile care au fost microîntreprinderi o parte din anul 2025 și au devenit ulterior plătitoare de impozit pe profit.

Care sunt condițiile pentru acordarea bonificației

Bonificația nu se acordă doar pentru simplul fapt că societatea a datorat impozit în anul 2025. Contribuabilul trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții.

În primul rând, trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale corespunzătoare vectorului fiscal.

În al doilea rând, impozitul pe profit anual sau impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent anului 2025 trebuie să fi fost stins integral și la termenele prevăzute de lege.

În plus, contribuabilul nu trebuie să înregistreze alte obligații fiscale restante sau creanțe bugetare restante existente în evidența organului fiscal la termenul legal relevant pentru declararea impozitului.

Practic, facilitatea recompensează contribuabilii care au avut un comportament fiscal corect atât în ceea ce privește declararea, cât și plata obligațiilor.

Bonificația se acordă automat, fără cerere

Unul dintre cele mai importante aspecte ale procedurii este faptul că societățile eligibile nu trebuie să solicite bonificația.

ANAF verifică din oficiu îndeplinirea condițiilor și emite o decizie de acordare a bonificației de 3%.

Pentru plătitorii de impozit pe profit, verificarea se realizează după expirarea termenului legal de depunere a declarației privind impozitul pe profit anual.

În cazul microîntreprinderilor, procedura se derulează după expirarea termenului de depunere a declarației privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului IV 2025.

Organul fiscal întocmește liste cu contribuabilii eligibili, în care sunt evidențiate, printre altele, obligația fiscală declarată, suma stinsă și cuantumul bonificației.

Cum se calculează bonificația pentru microîntreprinderi

În cazul microîntreprinderilor, baza de calcul este reprezentată de impozitul datorat pentru întregul an fiscal, determinat prin însumarea impozitelor pe veniturile microîntreprinderilor datorate trimestrial.

Exemplu

Presupunem că o microîntreprindere a datorat în anul 2025:

• trimestrul I: 2.000 lei;
• trimestrul II: 2.500 lei;
• trimestrul III: 2.700 lei;
• trimestrul IV: 2.800 lei.

Impozitul anual luat în calcul este:

2.000 + 2.500 + 2.700 + 2.800 = 10.000 lei

Bonificația este:

10.000 lei × 3% = 300 lei

Cu condiția, desigur, ca societatea să îndeplinească toate cerințele prevăzute de procedură.

Ce se întâmplă dacă microîntreprinderea a devenit plătitoare de impozit pe profit în 2025

Procedura reglementează expres și această situație.

Pentru o societate care a datorat în cursul anului atât impozit pe veniturile microîntreprinderilor, cât și impozit pe profit, bonificația se determină prin raportare la ambele categorii de impozit, potrivit regulilor aplicabile fiecăreia.

Este o prevedere importantă pentru societățile care au ieșit din sistemul micro în cursul anului 2025.

Bonificația și impozitul minim pe cifra de afaceri

Procedura acoperă și contribuabilii pentru care, la sfârșitul anului fiscal 2025 sau al anului fiscal modificat început în 2025, este datorat impozitul minim pe cifra de afaceri.

În această situație, procentul de 3% se aplică impozitului pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri.

Ce se întâmplă cu sponsorizările și sumele redirecționate

Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit care au redirecționat sume din impozitul pe profit potrivit legii, aceste sume nu intră în baza de calcul a bonificației.

Astfel, procentul de 3% se aplică impozitului pe profit anual după scăderea sumelor redirecționate.

Bonificația nu se restituie în numerar

Acesta este probabil cel mai important aspect practic al procedurii.

Suma reprezentând bonificația de 3% nu este, în mod obișnuit, restituită contribuabilului în contul bancar.

ANAF înregistrează suma aferentă bonificației ca plată în plus, iar aceasta se utilizează pentru compensarea cu alte obligații fiscale ale contribuabilului.

De exemplu, dacă unei societăți i se acordă o bonificație de 1.500 lei și aceasta are ulterior de achitat TVA, impozite sau alte obligații fiscale, suma poate fi utilizată în cadrul mecanismului de compensare prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Există o excepție pentru sumele pentru care se împlinește termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea: dacă acestea nu au fost compensate cu alte obligații bugetare, procedura prevede restituirea potrivit regulilor Codului de procedură fiscală.

Ce document primește contribuabilul

Pentru contribuabilii care îndeplinesc condițiile, organul fiscal emite Decizia de acordare a bonificației de 3%.

Decizia este aprobată de conducătorul organului fiscal și este comunicată contribuabilului potrivit regulilor Codului de procedură fiscală. Un exemplar rămâne arhivat la dosarul fiscal.

Prin urmare, contribuabilul va putea identifica oficial atât acordarea facilității, cât și cuantumul acesteia.

Ce se întâmplă dacă ulterior se depune o declarație rectificativă

Ordinul reglementează și situația în care, după acordarea bonificației, contribuabilul depune o declarație rectificativă sau primește în urma unui control fiscal o decizie de impunere.

Dacă obligația fiscală este diminuată, ANAF recalculează corespunzător bonificația și emite o nouă decizie.

Dacă, prin declarația rectificativă sau prin decizia de impunere, rezultă o suplimentare a obligației fiscale mai mare de 3%, organul fiscal anulează bonificația acordată inițial. Bonificația se anulează și atunci când, în urma depunerii unei declarații rectificative, contribuabilul nu mai înregistrează obligație fiscală. În acest scop se emite o nouă decizie şi se adaugă în evidenţa fiscală valoarea bonificaţiei acordate.

Această regulă trebuie avută în vedere atunci când sunt efectuate corecții ulterioare ale declarațiilor aferente anului 2025.

Exemplu de calcul pentru un plătitor de impozit pe profit

Presupunem că o societate are pentru anul 2025 un impozit pe profit anual eligibil pentru calculul bonificației de 100.000 lei și îndeplinește toate condițiile procedurii.

Bonificația va fi:

100.000 lei × 3% = 3.000 lei

ANAF emite decizia de acordare, iar cei 3.000 lei sunt evidențiați fiscal și utilizați pentru compensarea obligațiilor societății, potrivit procedurii.

Societatea nu trebuie să depună o cerere specială pentru obținerea celor 3.000 lei.

Ce trebuie să verifice firmele

Pentru societățile care doresc să beneficieze de bonificație, cele mai importante aspecte sunt istoricul plăților și situația obligațiilor fiscale.

Trebuie verificat dacă impozitul aferent anului 2025 a fost achitat integral în termen, dacă toate declarațiile corespunzătoare vectorului fiscal au fost depuse și dacă la termenul relevant nu existau alte obligații fiscale sau bugetare restante.

Ordinul nr. 987/2026 transformă astfel facilitatea de 3% într-un mecanism administrat direct de organul fiscal: ANAF identifică societățile eligibile, calculează bonificația, emite decizia și înregistrează suma ce poate fi utilizată pentru compensarea obligațiilor fiscale.

Angajarea persoanelor cu handicap: cum se calculează obligația de 4% pentru angajatorii cu cel puțin 50 de salariați

Angajatorii care au cel puțin 50 de angajați intră sub incidența unei obligații speciale prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Potrivit art. 78 alin. (2) din lege, autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele juridice publice sau private care ating acest prag au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.

Calculul nu se realizează însă prin simpla aplicare a procentului de 4% la numărul salariaților existenți într-o anumită zi. Ordinul nr. 1.001/2022 stabilește reguli precise pentru determinarea numărului de angajați și, implicit, a obligației aferente persoanelor cu handicap neîncadrate.

Cine intră sub incidența obligației

Prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 vizează:

• autoritățile și instituțiile publice;
• persoanele juridice publice;
• persoanele juridice private,

atunci când acestea au cel puțin 50 de angajați.

Pentru acești angajatori, numărul persoanelor cu handicap care trebuie încadrate reprezintă cel puțin 4% din numărul total de angajați, determinat potrivit regulilor speciale prevăzute de Ordinul nr. 1.001/2022.

Cum sunt luați în calcul salariații cu normă întreagă și cei cu timp parțial

În sensul instrucțiunilor, prin angajat se înțelege salariatul cu normă întreagă pentru care durata normală a timpului de muncă este cea prevăzută de Codul muncii.

În cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, regula este diferită.

Salariații cu fracțiune de normă sunt incluși în numărul total de angajați proporțional cu timpul efectiv lucrat, potrivit contractului individual de muncă.

Astfel, la stabilirea numărului total relevant pentru aplicarea procentului de 4% trebuie avută în vedere și ponderea contractelor cu timp parțial, nu doar numărul fizic al persoanelor aflate pe statul de plată.

Numărul de angajați se determină ca medie lunară

Una dintre cele mai importante reguli privește modul de determinare a efectivului de salariați.

Conform Ordinului nr. 1.001/2022, procentul de 4% din numărul total de angajaţi se determină ca medie aritmetică rezultată din suma efectivelor zilnice de salariaţi din luna respectivă, inclusiv zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi alte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, împărţită la numărul total de zile calendaristice..

Pentru zilele de repaus săptămânal sau de sărbătoare legală se utilizează efectivul de salariați din ziua lucrătoare precedentă, cu excepția persoanelor al căror contract individual de muncă a încetat în ziua respectivă.

Prin urmare, obligația nu trebuie stabilită exclusiv în funcție de numărul de salariați existent în ultima zi a lunii.

Ce salariați nu sunt incluși în efectivele zilnice

Instrucțiunile prevăd expres anumite categorii care nu intră în efectivele zilnice utilizate pentru acest calcul.

Nu se includ:

• salariații aflați în concediu fără plată;
• salariații aflați în grevă;
• salariații detașați la lucru în străinătate;
• salariații ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate.

Aceste excluderi pot influența atât stabilirea efectivului mediu lunar, cât și valoarea obligației care rezultă pentru angajator.

Cum se determină procentul de 4%

După stabilirea numărului mediu de angajați pentru luna respectivă, asupra acestuia se aplică procentul de 4%.

Rezultatul se exprimă ca un număr cu două zecimale.

De exemplu, dacă efectivul mediu lunar este de 75 de angajați:

75 × 4% = 3,00

Dacă efectivul mediu este de 63,50 angajați:

63,50 × 4% = 2,54

Rezultatul astfel determinat este utilizat pentru stabilirea obligațiilor prevăzute de art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006.

Ce opțiuni are angajatorul dacă nu angajează numărul necesar de persoane cu handicap

Art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 stabilește expres două variante pentru autoritățile, instituțiile și persoanele juridice care nu angajează persoane cu handicap în procentul prevăzut de lege.

Angajatorul poate opta pentru una dintre următoarele modalități.

Opțiunea 1: plata integrală către bugetul de stat

Angajatorul poate plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu:

salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată × numărul locurilor de muncă în care nu au fost angajate persoane cu handicap.

Astfel, dacă din calcul rezultă obligația de a avea 4 persoane cu handicap, iar societatea nu are încadrată niciuna, suma datorată se determină pentru toate cele 4 locuri neocupate.

Dacă societatea are deja două persoane cu handicap încadrate, calculul obligației se realizează numai pentru diferența rămasă neacoperită.

Opțiunea 2: minimum 50% la buget și diferența prin achiziții de la unități protejate autorizate

A doua variantă permite angajatorului să combine plata către bugetul de stat cu achiziționarea de produse sau servicii de la unități protejate autorizate.

În această situație, angajatorul trebuie:

• să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul a minimum 50% din salariul minim brut pe țară, înmulțit cu numărul locurilor de muncă în care nu a angajat persoane cu handicap;
• iar pentru diferența până la nivelul obligației integrale să achiziționeze, pe bază de parteneriat, produse și/sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate.

Prin urmare, varianta de la lit. b) nu permite înlocuirea integrală a obligației prin achiziții de la unități protejate.

Cel puțin 50% din obligația calculată trebuie achitată la bugetul de stat, iar diferența poate fi utilizată pentru achizițiile eligibile prevăzute de lege.

Exemplu privind cele două variante

Presupunem, în scop ilustrativ, că pentru o anumită lună rezultă 4 locuri de muncă neocupate de persoane cu handicap, iar salariul minim brut utilizat pentru calcul este de 4.000 lei.

Varianta A – plata integrală la buget

Obligația ar fi:

4 × 4.000 lei = 16.000 lei

Societatea plătește integral cei 16.000 lei la bugetul de stat.

Varianta B – plata parțială și achiziții

Minimum 50% din obligație trebuie plătit la buget:

16.000 lei × 50% = 8.000 lei

Societatea va plăti cel puțin 8.000 lei la bugetul de stat, iar diferența de până la 16.000 lei poate fi utilizată pentru achiziționarea, în condițiile legii, de produse și/sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate.

Exemplul este unul orientativ; la calculul efectiv se utilizează salariul minim brut în vigoare în luna pentru care se determină obligația.

Achizițiile trebuie realizate de la unități protejate autorizate

Nu orice achiziție efectuată de la o societate care are angajați persoane cu handicap poate fi utilizată pentru aplicarea acestei facilități.

Instrucțiunile prevăd că trebuie să fie vorba despre produse și/sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate.

Achiziționarea se efectuează pe baza unui acord de parteneriat, al cărui model este prevăzut de normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006.

Plata aferentă achiziției poate fi și parțială.

Ce se întâmplă dacă achizițiile sunt mai mici decât diferența care poate fi utilizată

Dacă operatorul economic efectuează achiziții eligibile într-o valoare mai mică decât partea din obligație care poate fi acoperită prin acest mecanism, diferența se datorează bugetului de stat.

Prin urmare, simpla existență a unui acord cu o unitate protejată autorizată nu este suficientă. Contează valoarea achizițiilor eligibile efectiv realizate.

Ce se întâmplă dacă achizițiile depășesc suma aferentă lunii

Dacă operatorul economic achiziționează produse și/sau servicii eligibile într-o valoare mai mare decât suma datorată pentru luna respectivă în cadrul acestui mecanism, diferența în plus se poate reporta în luna următoare, diminuând obligația aferentă acesteia.

Această posibilitate este prevăzută expres de instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 1.001/2022.

Cum se declară suma datorată bugetului de stat

Sumele rezultate din aplicarea art. 78 alin. (3) reprezintă obligații de plată la bugetul de stat și se declară prin declarația 100.

În nomenclatorul obligațiilor fiscale acestea sunt evidențiate sub denumirea: „Vărsăminte de la persoanele juridice, pentru persoanele cu handicap neîncadrate”.

Prin urmare, angajatorul trebuie să urmărească lunar:

• efectivul mediu de salariați;
• procentul de 4%;
• numărul persoanelor cu handicap efectiv încadrate;
• numărul locurilor rămase neocupate;
• opțiunea aplicată potrivit art. 78 alin. (3);
• eventualele achiziții eligibile de la unități protejate autorizate.

Calculul trebuie realizat în fiecare lună

Obligația nu este stabilită o singură dată pentru întregul an.

Efectivul mediu se determină pentru fiecare lună, iar modificările intervenite în structura personalului pot conduce la modificarea obligației.

Angajările, încetările contractelor, suspendările, concediile fără plată, contractele cu timp parțial și celelalte situații prevăzute de instrucțiuni pot influența calculul.

Din acest motiv, societățile care au cel puțin 50 de angajați sau se află în apropierea acestui prag trebuie să urmărească lunar efectivul relevant de personal.

Concluzie

Legea nr. 448/2006 stabilește pentru angajatorii cu cel puțin 50 de angajați obligația de a încadra persoane cu handicap într-un procent de minimum 4% din numărul total de angajați.

Pentru determinarea concretă a obligației, efectivul de personal se calculează lunar, potrivit regulilor din Ordinul nr. 1.001/2022, ținând cont inclusiv de contractele cu timp parțial și de categoriile de salariați care nu intră în efectivele zilnice.

Dacă angajatorul nu îndeplinește obligația de angajare, art. 78 alin. (3) îi oferă două variante: fie achită integral la bugetul de stat suma calculată pentru locurile neocupate, fie achită minimum 50% la buget, iar diferența o utilizează, în condițiile legii, pentru achiziții de produse și servicii de la unități protejate autorizate.

Baza legală: Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 78 alin. (2) și (3), precum și Ordinul nr. 1.001/2022 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea art. 78 alin. (2) și (3).

Formularul 183 – noua declarație privind valoarea medie anuală a adaosului comercial pentru benzină și motorină

Ministerul Finanțelor a aprobat, prin Ordinul nr. 1.019/2026, modelul și conținutul formularului 183 „Declarație privind valoarea medie anuală a adaosului comercial”.

Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 12 august 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată.

Noua declarație este legată de măsurile instituite prin Legea nr. 162/2026 pentru piața produselor petroliere și introduce o obligație de raportare pentru anumite categorii de operatori economici care desfășoară activități cu benzină și motorină.

Un aspect important este termenul foarte scurt prevăzut pentru prima raportare: formularul 183 se depune în termen de 5 zile de la data publicării Ordinului nr. 1.019/2026 în Monitorul Oficial.

Cine trebuie să depună formularul 183

Potrivit instrucțiunilor aprobate prin Ordinul nr. 1.019/2026, declarația trebuie completată și depusă de operatorii economici care:

• importă benzină și motorină;
• produc benzină și motorină;
• distribuie aceste produse;
• comercializează benzină și motorină.

Obligația trebuie analizată prin raportare la prevederile Legii nr. 162/2026.

Există însă și excepții. Instrucțiunile formularului precizează că nu intră în această obligație activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului, precum și activitățile de import și prima vânzare a produselor petroliere importate, prevăzute la art. 2 alin. (11) din Legea nr. 162/2026.

Prin urmare, simplul fapt că o societate operează pe piața produselor petroliere nu este suficient pentru a stabili obligația depunerii formularului. Trebuie analizată concret poziția operatorului în circuitul economic și natura operațiunilor efectuate.

Ce perioadă se declară

Prima declarație are ca perioadă de raportare anul 2025.

În rubrica „Anul” din formular se înscrie, potrivit instrucțiunilor, anul 2025.

Practic, operatorii vizați trebuie să utilizeze informațiile contabile aferente anului 2025 pentru determinarea valorii medii anuale a adaosului comercial.

Ce informații se declară

Formularul 183 este structurat în trei secțiuni principale:

• Secțiunea A – Date de identificare

În această secțiune se completează informațiile de identificare ale operatorului economic:

• codul de identificare fiscală;
• denumirea;
• adresa domiciliului fiscal.

• Secțiunea B – Date privind valoarea medie anuală a adaosului comercial

Aceasta este partea esențială a declarației.

Raportarea se realizează distinct pentru fiecare tip de produs. Pentru fiecare produs pentru care trebuie determinată valoarea medie anuală a adaosului comercial se generează câte un tabel prin intermediul programului de asistență.

În tabel sunt înscrise patru elemente.

1. Veniturile înregistrate din vânzarea produselor

Se declară totalul veniturilor din vânzarea benzinei și motorinei aferente segmentelor vizate de formular, astfel cum acestea au fost înregistrate în contabilitate în anul 2025.

La determinarea acestora nu sunt incluse exporturile și livrările intracomunitare.

2. Cheltuielile aferente costului de achiziție sau costului de producție

Se înscriu cheltuielile corespunzătoare costului de achiziție, respectiv costului de producție, astfel cum acestea au fost evidențiate în contabilitate în anul 2025.

3. Cantitatea totală de produse vândute

Operatorul declară cantitatea totală vândută pentru fiecare tip de produs. Cantitatea se exprimă, după caz, în litri sau tone.

4. Valoarea medie anuală a adaosului comercial

Aceasta reprezintă rezultatul calculului efectuat pe baza veniturilor, costurilor și cantităților raportate.

Cum se calculează valoarea medie anuală a adaosului comercial

Conform instrucțiunilor formularului 183, calculul pornește de la diferența dintre:

veniturile din vânzarea produselor

și

cheltuielile corespunzătoare costului de achiziție sau costului de producție.

Diferența astfel determinată se raportează la cantitatea totală de produse vândute, exprimată în litri sau tone, pentru fiecare tip de produs.

Cu alte cuvinte, formularul nu solicită pur și simplu procentul comercial practicat de operator, ci determinarea unei valori medii a adaosului comercial pe unitatea de cantitate pe baza datelor contabile aferente întregului an 2025.

Exemplu simplificat

Presupunem că, pentru un anumit produs, o societate a înregistrat în anul 2025:

• venituri din vânzări: 12.000.000 lei;
• costul de achiziție al produselor vândute: 10.500.000 lei;
• cantitatea vândută: 3.000.000 litri.

Diferența dintre venituri și cost este:

12.000.000 – 10.500.000 = 1.500.000 lei

Valoarea medie anuală a adaosului comercial ar fi:

1.500.000 lei / 3.000.000 litri = 0,50 lei/litru

Exemplul este unul orientativ, destinat exclusiv explicării mecanismului de calcul prevăzut în instrucțiunile formularului.

Exporturile și livrările intracomunitare nu intră în veniturile raportate

Instrucțiunile prevăd expres că, la completarea rândului referitor la veniturile din vânzarea produselor, sunt exceptate exporturile și livrările intracomunitare.

Acest aspect este important pentru societățile care desfășoară atât vânzări pe piața internă, cât și operațiuni externe.

Datele utilizate pentru formular trebuie, prin urmare, extrase și analizate astfel încât operațiunile excluse să nu influențeze valoarea declarată.

Termenul de depunere este de numai 5 zile

Ordinul stabilește că declarația se depune în termen de 5 zile de la data publicării Ordinului nr. 1.019/2026 în Monitorul Oficial.

Având în vedere că ordinul a fost publicat la 12 august 2026, operatorii economici vizați trebuie să acorde o atenție deosebită termenului legal și modului de calcul al acestuia.

Este o raportare care presupune utilizarea datelor contabile pentru întregul an 2025, ceea ce poate necesita identificarea separată a veniturilor, costurilor și cantităților pentru fiecare tip de produs.

Cum se depune formularul 183

Declarația se completează cu ajutorul programului de asistență pus la dispoziție pentru acest formular.

Transmiterea se efectuează electronic, prin intermediul e-guvernare.ro, potrivit regulilor aplicabile depunerii electronice a declarațiilor fiscale.

Formularul circulă exclusiv în format electronic și se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

Ce se întâmplă dacă declarația inițială trebuie corectată

Ordinul permite depunerea unei declarații rectificative.

Pentru rectificare se utilizează același formular 183, iar contribuabilul marchează cu „X” căsuța special destinată declarației rectificative.

Foarte important, declarația rectificativă trebuie completată integral.

Prin urmare, nu se declară numai informațiile care se modifică. Trebuie completate din nou toate datele și informațiile solicitate de formular, inclusiv cele care au rămas identice cu cele din declarația inițială.

Declarația poate fi depusă prin împuternicit

Formularul conține și Secțiunea C – „Date de identificare a împuternicitului”.

Aceasta se completează atunci când declarația este depusă printr-un împuternicit, în condițiile art. 18 din Codul de procedură fiscală.

Se înscriu codul de identificare fiscală al împuternicitului, numele și prenumele sau denumirea acestuia, precum și informațiile referitoare la adresă.

De ce este important formularul 183

Prin introducerea formularului 183, autoritățile fiscale obțin o raportare standardizată privind diferența medie dintre veniturile realizate din comercializarea benzinei și motorinei și costurile aferente acestor produse, raportată la cantitățile vândute.

Pentru operatorii economici vizați, obligația presupune mai mult decât completarea formală a unei declarații. Datele trebuie să poată fi reconciliate cu evidența contabilă aferentă anului 2025 și separate pe tipurile de produse solicitate.

În special pentru operatorii cu volume mari de tranzacții, mai multe categorii de produse sau operațiuni externe, pregătirea informațiilor poate necesita o analiză atentă a evidențelor contabile și cantitative.

Concluzie

Prin Ordinul nr. 1.019/2026, Ministerul Finanțelor a introdus formularul 183 „Declarație privind valoarea medie anuală a adaosului comercial”, destinat anumitor operatori economici care activează pe piața benzinei și motorinei.

Pentru prima raportare se utilizează datele aferente anului 2025, iar declarația trebuie transmisă electronic în termenul special stabilit de ordin.

Operatorii economici vizați trebuie să determine separat, pentru fiecare tip de produs, veniturile din vânzări, costurile de achiziție sau de producție și cantitățile vândute, din care rezultă valoarea medie anuală a adaosului comercial.