Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare aduce modificări importante Codului de procedură fiscală, în special în ceea ce privește tratamentul obligațiilor fiscale ale contribuabililor aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.
Noile prevederi vizează, printre altele, statutul obligațiilor fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, ordinea stingerii creanțelor fiscale, compensarea TVA de rambursat, relația dintre procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonările la plată, precum și tratamentul creanțelor fiscale care au fost reduse în cadrul unei proceduri de restructurare.
Este important de precizat de la început că Legea nr. 170/2026 nu instituie prin ea însăși mecanismul prin care obligațiile fiscale pot fi reduse. Ea reglementează, în Codul de procedură fiscală, efectele fiscale ale unor reduceri stabilite în cadrul unui acord de restructurare confirmat de instanță sau al unui plan de restructurare omologat, potrivit legislației aplicabile procedurilor de prevenire a insolvenței.
Obligațiile fiscale cu termene viitoare din acordurile și planurile de restructurare
Legea nr. 170/2026 completează art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.
Sunt introduse în mod expres obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în:
- acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată;
- planul de restructurare omologat,
în cadrul procedurilor de prevenire a insolvenței.
Aceste obligații primesc astfel un tratament distinct în raport cu obligațiile fiscale restante în sensul Codului de procedură fiscală.
Tot la art. 157 alin. (2) este introdusă și o categorie separată pentru obligațiile fiscale care nu se sting potrivit noului art. 266 alin. (10).
O ordine specială de stingere a obligațiilor fiscale
Prin introducerea art. 165 alin. (6¹), Legea nr. 170/2026 stabilește o ordine specifică de stingere a obligațiilor fiscale pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.
În principiu, ordinea este următoarea:
- obligațiile fiscale care nu sunt stabilite în acordul de restructurare sau în planul de restructurare, în ordinea vechimii;
- obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul sau planul de restructurare, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acestora, dacă s-a prevăzut calcularea și plata accesoriilor;
- celelalte obligații fiscale.
Prin această regulă, Codul de procedură fiscală separă obligațiile curente sau externe procedurii de cele care sunt deja incluse într-un mecanism de restructurare.
Reguli speciale pentru stingerea creanțelor fiscale cu executare suspendată
Art. 166 din Codul de procedură fiscală este reformulat.
Obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condițiile prevăzute de lege pot fi stinse prin orice modalitate permisă de Codul de procedură fiscală, cu excepția executării silite.
Așadar, suspendarea executării silite nu împiedică, în sine, stingerea creanței prin alte mecanisme fiscale.
TVA de rambursat după confirmarea acordului sau omologarea planului
O modificare importantă privește deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.
Pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței, dacă decontul este depus după data confirmării acordului de restructurare sau după data omologării planului de restructurare, suma aprobată la rambursare se compensează cu obligațiile fiscale înregistrate de contribuabil, altele decât cele stabilite în acordul sau planul de restructurare.
Cu alte cuvinte, TVA aprobată la rambursare poate fi utilizată pentru stingerea obligațiilor fiscale care nu fac parte din restructurare.
Tratamentul TVA negative aferente perioadei anterioare restructurării
Legea introduce și o regulă specială pentru suma negativă de TVA înscrisă în decontul aferent perioadei fiscale anterioare datei confirmării acordului sau omologării planului.
Această sumă nu se preia în decontul perioadei fiscale în care a fost confirmat acordul sau omologat planul.
Debitorul trebuie să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.
Suma aprobată la rambursare se compensează cu:
- obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare sau planul de restructurare;
- obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului sau planului, dacă a fost prevăzută calcularea și plata acestora.
Această prevedere este importantă pentru societățile aflate în restructurare care au solduri semnificative de TVA de recuperat.
Procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonarea la plată
Legea nr. 170/2026 introduce și o condiție nouă pentru acordarea eșalonării la plată.
Debitorul nu trebuie să se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței.
Totuși, un contribuabil aflat într-o astfel de procedură poate solicita eșalonarea la plată dacă, până la data emiterii deciziei de eșalonare, iese din procedura de prevenire a insolvenței.
Această regulă delimitează mai clar cele două mecanisme și evită suprapunerea lor.
O condiție similară este introdusă și în materia eșalonării simplificate la plată.
Obligațiile necesare menținerii eșalonării nu pot fi incluse în restructurare
Legea introduce și o regulă expresă potrivit căreia anumite obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat.
Aceeași logică este aplicată și în cazul eșalonării simplificate.
Pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară, această regulă impune o analiză atentă înainte de includerea obligațiilor fiscale într-un plan sau acord de restructurare.
Ce se întâmplă cu creanțele fiscale care au fost reduse prin acord sau plan
Una dintre cele mai importante modificări apare la art. 266.
Noul alin. (8¹) prevede că, la închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse prin acordul de restructurare confirmat de instanță sau prin planul de restructurare omologat se anulează, cu condiția ca debitorul să se conformeze acordului sau planului.
Aici trebuie făcută o distincție esențială.
Codul de procedură fiscală, astfel cum este modificat prin Legea nr. 170/2026, nu stabilește mecanismul prin care se decide reducerea creanței fiscale. El reglementează ce se întâmplă fiscal cu o creanță care a fost deja redusă în cadrul procedurii de prevenire a insolvenței.
Prin urmare, reducerea nu rezultă automat din Legea nr. 170/2026 și nu reprezintă o facilitate fiscală acordată unilateral de ANAF în baza acestei legi.
Creanțele reduse nu dispar imediat
Tot art. 266 este completat cu un nou alin. (10).
Potrivit acestuia, pe toată perioada derulării procedurilor de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse în condițiile menționate anterior nu se sting.
Aceasta înseamnă că efectul final al anulării este condiționat de ducerea la bun sfârșit a procedurii și de respectarea acordului sau planului.
Doar la închiderea procedurii, dacă debitorul s-a conformat obligațiilor asumate, creanțele reduse pot fi anulate în condițiile prevăzute de lege.
Ce înseamnă practic pentru contribuabili
Pentru o societate aflată într-o procedură de prevenire a insolvenței, devine esențială delimitarea între:
- obligațiile fiscale curente;
- obligațiile fiscale incluse în acord sau plan;
- obligațiile cu termene viitoare de plată;
- sumele de TVA solicitate la rambursare;
- obligațiile necesare pentru menținerea unei eventuale eșalonări;
- creanțele fiscale care au fost afectate sau reduse în cadrul procedurii.
O evidență fiscală și contabilă necorelată cu documentele de restructurare poate conduce la aplicarea greșită a ordinii de stingere, a compensării sau a tratamentului TVA.
Concluzie
Legea nr. 170/2026 face un pas important în corelarea Codului de procedură fiscală cu procedurile de prevenire a insolvenței.
Noile prevederi clarifică modul în care sunt tratate obligațiile fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, stabilesc reguli speciale privind ordinea de stingere, TVA de rambursat și eșalonările la plată și reglementează efectul fiscal al creanțelor care au fost reduse în cadrul procedurii.
Este însă esențial de reținut că Legea nr. 170/2026 nu creează prin ea însăși dreptul contribuabilului de a-și reduce obligațiile fiscale. Ea stabilește tratamentul în Codul de procedură fiscală al creanțelor care au fost reduse printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat.
Pentru firmele aflate în dificultate financiară, obligațiile fiscale trebuie analizate în strânsă legătură cu documentele și efectele procedurii de prevenire a insolvenței.