Noua procedură pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate

Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.128/2026 aprobă o nouă procedură privind emiterea soluției fiscale individuale anticipate și stabilește informațiile care trebuie cuprinse în cererea contribuabilului.

Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 757 din 7 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată. Totodată, a fost abrogat Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.178/2023.

Ce este soluția fiscală individuală anticipată?

Soluția fiscală individuală anticipată este un act administrativ emis de Ministerul Finanțelor prin care se stabilește tratamentul fiscal aplicabil unei situații fiscale de fapt viitoare.

Aceasta poate privi impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii reglementate de legislația fiscală.

Tranzacția pentru care se solicită soluția trebuie să fie una pe care contribuabilul intenționează să o realizeze cu certitudine, într-o perioadă determinată. Cererea poate fi depusă înaintea sau în cursul implementării tranzacției, dacă aceasta nu a produs încă efecte fiscale.

Cum se depune cererea?

Cererea și documentația aferentă pot fi transmise:

• la registratura Ministerului Finanțelor;
• prin poștă;
• prin e-mail;
• prin serviciul Spațiul Privat Virtual.

Documentația trebuie prezentată în limba română și trebuie să conțină în mod obligatoriu un opis. Documentele redactate într-o altă limbă trebuie însoțite de traduceri autorizate.

Ce trebuie să conțină cererea?

Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate trebuie să cuprindă cel puțin:

• datele de identificare ale contribuabilului și, după caz, ale reprezentantului său;
• documentele care dovedesc calitatea reprezentantului sau a împuternicitului;
• obiectul cererii și obligația fiscală pentru care se solicită soluția;
• prezentarea contribuabilului și a activității desfășurate;
• descrierea detaliată a situației fiscale viitoare;
• tratamentul fiscal propus de contribuabil;
• argumentele și informațiile care susțin interpretarea propusă;
• temeiurile legale considerate aplicabile;
• semnătura reprezentantului legal sau a persoanei împuternicite.

Contribuabilul poate renunța la cerere printr-o solicitare scrisă transmisă până la termenul stabilit pentru formularea punctului de vedere asupra proiectului soluției fiscale.

Discuția preliminară

Înainte de depunerea cererii, contribuabilul poate solicita organizarea unei discuții preliminare cu Ministerul Finanțelor.

Cererea trebuie să cuprindă datele de identificare și o scurtă prezentare a subiectului care urmează să fie discutat. Organul fiscal central competent comunică în termen de 5 zile lucrătoare condițiile în care va avea loc discuția.

În cadrul acesteia, contribuabilul poate primi orientări privind caracterul viitor al situației fiscale și admisibilitatea cererii.

Concluziile discuției preliminare nu sunt obligatorii pentru niciuna dintre părți, nu reprezintă un angajament privind aprobarea cererii și nu echivalează cu începerea procedurii de emitere a soluției fiscale.

Analiza cererii

În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii, organul fiscal central competent efectuează o analiză prealabilă pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de formă și de conținut.

Rezultatul analizei prealabile este comunicat contribuabilului în termen de 30 de zile de la depunerea cererii. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile, cererea este admisă pentru analiza de fond.

Pe parcursul analizei, organul fiscal central competent poate solicita informații, clarificări și documente suplimentare. Termenul de emitere a soluției se suspendă pentru perioada cuprinsă între solicitarea informațiilor și primirea acestora.

Contribuabilul trebuie să informeze organul fiscal central competent în termen de 15 zile de la producerea evenimentului despre:

• modificarea informațiilor sau circumstanțelor pe care se bazează cererea;
• declanșarea unei proceduri fiscale, administrative ori judiciare referitoare la tranzacțiile sau persoanele analizate.

Informațiile furnizate după emiterea soluției fiscale nu mai sunt luate în considerare.

În urma analizei de fond, organul fiscal central competent propune aprobarea sau respingerea cererii pentru emiterea soluţiei fiscale.

În ce situații poate fi respinsă cererea?

Cererea poate fi respinsă dacă:

• tranzacția nu are un scop economic;
• solicitarea privește aspecte din afara legislației fiscale vizate de procedură;
• contribuabilul nu transmite completările solicitate;
• sunt furnizate în mod repetat informații incomplete sau contradictorii;
• există o procedură fiscală, administrativă sau judiciară în desfășurare cu privire la tranzacțiile analizate;
• efectele fiscale ale situației prezentate s-au produs anterior depunerii cererii;
• nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 52 din Codul de procedură fiscală.

Atât aprobarea soluției fiscale, cât și respingerea cererii se realizează prin ordin al ministrului finanțelor.

Comunicarea proiectului soluției

Înaintea emiterii soluției fiscale, organul fiscal central competent comunică solicitantului proiectul acesteia și îi acordă posibilitatea de a formula un punct de vedere.

Contribuabilul poate transmite observații în scris sau poate renunța la exercitarea acestui drept, situație în care trebuie să informeze organul fiscal.

Aprobarea soluţiei fiscale

Soluţia fiscală se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor şi este prevăzută în anexa care face parte integrantă din acesta.

Soluţia fiscală conţine:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emisă soluţia fiscală;

c) datele de identificare ale contribuabilului/plătitorului beneficiar al soluţiei fiscale;

d) obiectul soluţiei fiscale, precum şi termenii şi condiţiile acesteia;

e) obligaţia fiscală principală care face obiectul soluţiei fiscale;

f) motivul de fapt;

g) temeiul de drept;

h) propunerea contribuabilului/plătitorului cu privire la reglementarea fiscală aplicabilă situaţiei fiscale de fapt viitoare, care face obiectul cererii de emitere a soluţiei fiscale, inclusiv opinia contribuabilului/plătitorului solicitant referitoare la proiectul de soluţie fiscală, comunicat acestuia;

i) interpretarea organului fiscal central competent cu privire la tratamentul fiscal aplicabil situaţiei fiscale de fapt viitoare descrise în cererea de emitere a soluţiei fiscale.

Taxa pentru emiterea soluției fiscale

Pentru fiecare obligație fiscală principală analizată se achită separat taxa prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Taxa trebuie plătită în termen de 15 zile de la depunerea cererii, în contul Ministerului Finanțelor indicat în procedură. Restituirea taxei se efectuează în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Efectele soluției fiscale

Soluția fiscală produce efecte numai pentru contribuabilul care a solicitat-o și numai în raport cu informațiile și circumstanțele prezentate în cerere.

Aceasta nu poate fi invocată de alți contribuabili și nu este opozabilă organelor fiscale în situația altor persoane, chiar dacă tranzacțiile sau circumstanțele sunt similare.

Soluțiile fiscale pot fi publicate în formă anonimizată numai cu acordul scris al contribuabilului pentru care au fost emise.

Aplicarea noii proceduri

Noua procedură se aplică cererilor depuse începând cu 7 septembrie 2026.

Pentru cererile depuse înaintea acestei date rămân aplicabile dispozițiile legale aflate în vigoare la momentul depunerii lor.

Concluzie

Soluția fiscală individuală anticipată permite contribuabilului să obțină o poziție oficială asupra tratamentului fiscal al unei tranzacții viitoare.

Pentru admiterea cererii este esențial ca situația prezentată să nu fi produs deja efecte fiscale, documentația să fie completă, iar tratamentul fiscal propus să fie susținut prin argumente și temeiuri legale relevante.

TVA stabilită din oficiu pentru nedepunerea decontului 300: noua procedură aprobată prin Ordinul ANAF nr. 1.022/2026

Nedepunerea decontului de TVA nu mai lasă administrația fiscală fără date pentru determinarea obligației de plată. Prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.022/2026 a fost aprobată o procedură distinctă pentru stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de persoanele impozabile care nu au transmis formularul 300.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 745 din 3 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată. Procedura utilizează informațiile disponibile în decontul precompletat RO e-TVA și în sistemele RO e-Factura și RO e-Case de marcat electronice. Calculul este unul nefavorabil contribuabilului: ANAF ia în considerare integral TVA colectată, dar numai 50% din TVA deductibilă identificată.

Cui i se aplică procedura de impunere din oficiu a TVA

Procedura se aplică persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal care aveau înscrisă în vectorul fiscal obligația de depunere a decontului 300, dar nu l-au transmis pentru perioada fiscală corespunzătoare.

Stabilirea din oficiu poate fi realizată în interiorul termenului de prescripție, separat pentru fiecare lună, trimestru, semestru sau an pentru care decontul lipsește.

Suma stabilită are caracter provizoriu în sensul că este determinată sub rezerva verificării ulterioare. Aceasta nu înlocuiește obligația contribuabilului de a organiza evidența fiscală și de a depune declarațiile prevăzute de lege.

Situațiile în care procedura nu se aplică

ANAF nu aplică această procedură:

• pentru perioadele fiscale în care TVA a făcut deja obiectul unei inspecții fiscale;
• pentru perioadele pentru care inspecția fiscală a început;
• pentru perioadele supuse unei verificări documentare;
• persoanelor impozabile declarate inactive fiscal, atât timp cât se află în această situație.

Dacă una dintre aceste împrejurări apare după începerea procedurii sau contribuabilul depune decontul lipsă înaintea emiterii deciziei, compartimentul fiscal întrerupe demersul de impunere din oficiu.

Cum identifică ANAF deconturile 300 nedepuse

Verificarea este efectuată informatic pentru fiecare perioadă fiscală. ANAF compară informațiile din Registrul contribuabililor, inclusiv obligația înscrisă în vectorul fiscal, cu evidența deconturilor de TVA depuse.

În cel mult două zile lucrătoare de la expirarea termenului legal de depunere, compartimentul de specialitate întocmește lunar lista L0. Aceasta cuprinde contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA care nu au transmis formularul 300, identificați prin denumire și codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Pentru fiecare persoană din listă se generează automat notificarea privind nedepunerea decontului.

Notificarea nu trebuie ignorată

Notificarea comunicată de ANAF îndeplinește două funcții. Pe de o parte, îl informează pe contribuabil că formularul 300 nu figurează ca depus. Pe de altă parte, îi oferă posibilitatea de a-și exercita dreptul de a fi ascultat înainte de emiterea unei decizii fiscale.

Contribuabilul este avertizat că nedepunerea decontului în termen de 15 zile de la primirea notificării permite organului fiscal să stabilească TVA din oficiu. Pentru audiere, notificarea indică un termen de 5 zile de la primire.

În primele 7 zile de la comunicarea notificării, ANAF actualizează lista inițială și elimină persoanele care:

• au depus decontul 300;
• au justificat cu documente că nu aveau obligația depunerii;
• s-au prezentat la audiere;
• au renunțat în scris la dreptul de a fi ascultate;
• se încadrează într-o situație în care procedura nu este aplicabilă.

Dacă persoana nu depune decontul și nu se prezintă la primul termen pentru audiere, ANAF transmite o invitație pentru un al doilea termen. Această invitație stabilește din nou un interval de 5 zile de la primire.

Formula prin care ANAF calculează TVA din oficiu

După împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea notificării, ANAF definitivează lista contribuabililor pentru care continuă procedura și stabilește suma pe baza datelor fiscale disponibile.

Pentru perioada analizată sunt preluate:

• TVA colectată din decontul precompletat RO e-TVA sau din datele existente în RO e-Factura, RO e-Case de marcat electronice și evidențele fiscale;
• TVA deductibilă identificată în aceleași surse.

În scopul impunerii, valoarea TVA deductibile este diminuată cu 50%. Formula poate fi redată astfel:

TVA stabilită din oficiu = TVA colectată – 50% × TVA deductibilă identificată

De exemplu, dacă sistemele ANAF indică TVA colectată de 20.000 lei și TVA deductibilă de 14.000 lei, calculul nu conduce la diferența normală de 6.000 lei. Pentru impunerea din oficiu se recunosc numai 7.000 lei din TVA deductibilă, astfel încât obligația estimată devine 13.000 lei.

Acest mecanism arată de ce suma stabilită administrativ poate fi considerabil mai mare decât TVA rezultată din contabilitatea completă a societății.

Pragul de 20 de lei pentru emiterea deciziei

Dacă diferența calculată este negativă sau mai mică de 20 lei, organul fiscal nu emite decizie de impunere.

Dacă rezultatul este de minimum 20 lei, ANAF emite, pentru fiecare perioadă fiscală în parte, formularul 192 „Decizie de impunere din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile care nu au depus decontul de taxă pe valoarea adăugată (300)”.

Decizia este titlu de creanță și reprezintă totodată înștiințare de plată. Pentru contribuabilii înrolați în Spațiul privat virtual, comunicarea documentelor se realizează prin SPV.

Când trebuie plătită TVA stabilită din oficiu

Scadența depinde de ziua în care este comunicată decizia:

• pentru o decizie comunicată între 1 și 15 ale lunii, plata se face până la data de 5 a lunii următoare;
• pentru o decizie comunicată între 16 și ultima zi a lunii, plata se face până la data de 20 a lunii următoare.

Neachitarea la scadență determină calcularea obligațiilor fiscale accesorii, potrivit regulilor generale.

Depunerea decontului în 60 de zile anulează impunerea din oficiu

Chiar dacă decizia a fost emisă, contribuabilul mai poate înlocui estimarea ANAF cu propriul decont. Condiția esențială este ca formularul 300 aferent perioadei respective să fie depus în cel mult 60 de zile de la comunicarea deciziei.

În această situație, decizia de impunere se anulează la data depunerii declarației, iar ANAF emite formularul 193 privind anularea deciziei.

Termenul de 60 de zile este unul critic. Dacă decontul este transmis după expirarea lui, acesta nu se mai prelucrează, iar suma stabilită din oficiu rămâne în evidența fiscală. Situația trebuie tratată imediat, nu amânată până în apropierea ultimei zile, deoarece un formular transmis cu erori și respins prin recipisă nu reprezintă un decont valabil depus.

Contestația are un termen diferit: 45 de zile

Decizia de impunere din oficiu poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Acest termen nu trebuie confundat cu intervalul de 60 de zile în care poate fi depus decontul pentru anularea deciziei.

Cele două demersuri au funcții distincte:

• depunerea formularului 300 în termenul de 60 de zile permite declararea situației fiscale reale și conduce la anularea impunerii din oficiu;
• contestația formulată în 45 de zile urmărește verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise de organul fiscal.

Într-un caz concret poate fi necesară folosirea ambelor mecanisme, motiv pentru care termenele trebuie calculate și urmărite separat.

De când se aplică noua procedură

Deși Ordinul nr. 1.022/2026 a intrat în vigoare la 3 septembrie 2026, procedura se aplică obligațiilor de depunere a decontului de TVA începând cu formularul aferent lunii iulie 2024.

Pentru perioadele fiscale anterioare lunii iulie 2024 rămâne aplicabilă procedura reglementată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 962/2016.

Prin urmare, analiza nu trebuie limitată la deconturile devenite scadente după publicarea noului ordin. Pot intra în procedură și declarații restante aferente unor perioade mai vechi, în limitele prevăzute de lege.

Ce trebuie făcut la primirea notificării sau a deciziei

La primirea unei notificări privind nedepunerea formularului 300 este recomandată verificarea imediată a:

1. perioadei fiscale și obligației înscrise în vectorul fiscal;
2. recipisei aferente unei eventuale transmiteri anterioare;
3. jurnalelor de vânzări și cumpărări și a balanței de verificare;
4. concordanței cu RO e-TVA, RO e-Factura și datele caselor de marcat;
5. datei la care notificarea sau decizia a fost comunicată în SPV;
6. termenelor de 5, 15, 45 și 60 de zile relevante situației.

Dacă exista obligația declarativă, soluția prioritară este întocmirea și depunerea corectă a decontului. Dacă obligația nu exista, documentele justificative trebuie transmise organului fiscal fără întârziere.

Concluzie

Ordinul ANAF nr. 1.022/2026 transformă datele deja colectate prin sistemele fiscale digitale într-o bază directă pentru stabilirea TVA din oficiu. Lipsa formularului 300 nu mai înseamnă doar o obligație declarativă neîndeplinită: poate conduce la emiterea rapidă a unui titlu de creanță calculat prin recunoașterea a numai jumătate din TVA deductibilă disponibilă în evidențele ANAF.

Contribuabilul are posibilitatea să oprească procedura prin depunerea decontului înainte de emiterea deciziei sau să obțină anularea deciziei prin transmiterea formularului 300 în termen de 60 de zile de la comunicare. După expirarea acestui interval, efectele devin mult mai greu de înlăturat.

Medierea fiscală cu ANAF se poate desfășura și prin videoconferință. Noile reguli din Ordinul nr. 992/2026

Procedura de mediere dintre contribuabili și organul fiscal a fost actualizată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 992/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 734 din 1 septembrie 2026. Principala noutate este posibilitatea organizării întâlnirii prin platforma de videoconferință a Ministerului Finanțelor – ANAF, fără ca debitorul să fie obligat să se deplaseze la sediul organului fiscal.

Ordinul modifică Procedura de mediere aprobată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.757/2019 și actualizează formularele utilizate pentru organizarea și reprogramarea întâlnirilor.

Ce este medierea fiscală

Medierea fiscală este o procedură în legătură cu executarea silită. Ea îi permite debitorului care a primit o somație să discute cu organul fiscal despre obligațiile înscrise în aceasta și despre situația sa economică și financiară.

În cadrul întâlnirii pot fi urmărite două obiective principale:

• clarificarea obligațiilor fiscale înscrise în somație, atunci când debitorul are nelămuriri sau deține documente relevante;
• analizarea situației economice și financiare, pentru identificarea unor soluții legale de stingere a obligațiilor, inclusiv a posibilității de a beneficia de înlesniri la plată.

Medierea nu anulează automat datoriile și nici nu garantează aprobarea unei eșalonări. Ea creează însă cadrul în care situația poate fi clarificată direct cu organul fiscal, înainte de continuarea măsurilor de executare.

Cum se depune notificarea privind intenția de mediere

Potrivit noilor prevederi, notificarea privind intenția de mediere se transmite:

• prin Spațiul Privat Virtual, de către persoanele care au obligația legală de a utiliza această modalitate de comunicare;
• la sediul organului fiscal;
• prin poștă, după caz.

Modalitatea concretă depinde de categoria în care se încadrează debitorul și de regulile aplicabile comunicării sale cu ANAF.

Întâlnirea poate avea loc la sediul ANAF sau online

Înștiințarea transmisă debitorului va indica data și ora stabilite pentru mediere. Potrivit noului model, procedura poate fi organizată:

• la sediul organului fiscal; sau
• prin mijloace video de comunicare la distanță, utilizând platforma de videoconferință MF–ANAF.

Această modificare simplifică participarea contribuabililor și a reprezentanților lor, în special atunci când aceștia se află în altă localitate sau când deplasarea la sediul administrației fiscale ar presupune timp și costuri suplimentare.

Opțiunea pentru videoconferință trebuie exprimată în două zile lucrătoare

Debitorul care dorește ca medierea să se desfășoare online trebuie să își exprime opțiunea în termen de două zile lucrătoare de la primirea înștiințării.

Opțiunea se exercită în secțiunea dedicată din SPV. Acolo trebuie completate informațiile despre persoanele care vor participa la întâlnire. Dacă debitorul este reprezentat, actul de împuternicire trebuie transmis în forma cerută de procedură, semnat electronic de reprezentantul legal.

Ulterior, ANAF comunică prin SPV:

• regulile și condițiile de participare la întâlnirea online;
• informațiile tehnice necesare;
• linkul de acces la videoconferință.

Condițiile generale de desfășurare a întâlnirilor video sunt cele stabilite prin Ordinul președintelui ANAF nr. 705/2026.

Ce documente pot fi prezentate la mediere

Debitorul poate prezenta orice documente și informații relevante pentru obiectul notificării. Dacă solicitarea privește clarificarea sumelor din somație, pot fi utile, în funcție de situație:

• declarațiile fiscale și recipisele de depunere;
• ordinele de plată și extrasele de cont;
• fișa sintetică pe plătitor;
• deciziile și actele comunicate de ANAF;
• documentele privind compensări, restituiri sau alte modalități de stingere;
• situațiile financiare și documentele care susțin capacitatea de plată a debitorului.

La întâlnire pot fi aduse și alte date decât cele menționate inițial în notificare, dacă acestea ajută la clarificarea obligațiilor sau la prezentarea situației economice și financiare.

Medierea poate fi reprogramată pentru motive temeinice

Dacă debitorul nu poate participa la data și ora stabilite, acesta poate solicita amânarea pentru motive temeinic justificate. Noua dată este stabilită și comunicată de organul fiscal, cu respectarea termenului procedural de 10 zile calculat de la primirea notificării privind intenția de mediere.

Ordinul introduce modele distincte pentru:

• reprogramarea unei întâlniri care poate avea loc la sediul ANAF sau prin videoconferință;
• reprogramarea întâlnirii organizate la sediul organului fiscal.

Și în cazul reprogramării, opțiunea pentru videoconferință trebuie exercitată în două zile lucrătoare de la primirea noii înștiințări.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu participă

Neparticiparea nu trebuie ignorată. Noile formulare precizează că, dacă debitorul nu se prezintă la întâlnire, măsurile de executare silită continuă de îndată, după întocmirea procesului-verbal în care este consemnată neparticiparea.

De aceea, contribuabilul care nu poate participa trebuie să contacteze organul fiscal și să solicite reprogramarea în interiorul termenului aplicabil.

Cum se consemnează rezultatul medierii online

Rezultatul întâlnirii și soluțiile identificate pentru stingerea obligațiilor se înscriu într-un proces-verbal privind rezultatul medierii. Documentul se întocmește în două exemplare: unul se înmânează sau se comunică debitorului, iar celălalt se păstrează la organul fiscal.

Atunci când medierea s-a desfășurat prin videoconferință, organul de executare silită atașează la procesul-verbal și minuta întâlnirii.

Formularele actualizate prin Ordinul nr. 992/2026

Lista documentelor utilizate în cadrul procedurii cuprinde:

1. Notificarea privind intenția de mediere;
2. Înștiințarea privind organizarea medierii;
3. Procesul-verbal privind rezultatul medierii;
4. Înștiințarea privind organizarea medierii la sediul organului fiscal;
5. Înștiințarea privind reprogramarea organizării medierii;
6. Înștiințarea privind reprogramarea organizării medierii la sediul organului fiscal.

Ordinul nr. 992/2026 înlocuiește modelul înștiințării privind organizarea medierii și introduce trei formulare noi, adaptate întâlnirilor la sediu, reprogramării și utilizării platformei video.

Ce trebuie să rețină contribuabilii

Ordinul nr. 992/2026 face procedura mai accesibilă prin posibilitatea participării la distanță, însă termenele rămân esențiale. După primirea înștiințării, contribuabilul trebuie să verifice imediat SPV, să decidă dacă dorește videoconferință și să transmită opțiunea în cele două zile lucrătoare prevăzute de formular.

Înaintea întâlnirii este recomandată verificarea sumelor din somație și pregătirea documentelor justificative. O mediere eficientă depinde de prezentarea clară a situației fiscale și, dacă se urmărește identificarea unei soluții de plată, de informații complete privind situația financiară a debitorului.

ANAF modifică invitația pentru audiere în cadrul verificării documentare

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.019/2026 modifică documentele utilizate de organele fiscale în activitatea de verificare documentară. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 732 din 1 septembrie 2026 și a intrat în vigoare la aceeași dată.

Prin acest ordin este înlocuit modelul „Invitației pentru audiere”, cuprins în anexa nr. 2 la Ordinul președintelui ANAF nr. 3.666/2020.

Ce este verificarea documentară

Verificarea documentară reprezintă o procedură de control fiscal efectuată pe baza documentelor și informațiilor existente în evidențele organului fiscal, precum și a celor obținute de la alte persoane și instituții.

În vederea finalizării verificării documentare, contribuabilului îi este transmis proiectul actului administrativ fiscal și i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Noul formular de invitație este utilizat tocmai în această etapă, înainte de finalizarea verificării documentare.

Ce documente poate primi contribuabilul

Odată cu invitația pentru audiere, organul fiscal transmite contribuabilului, după caz:

• proiectul Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale stabilite ca urmare a verificării documentare;
• proiectul Dispoziției de măsuri ca urmare a verificării documentare.

Pe baza acestor documente, contribuabilul poate analiza constatările organului fiscal și poate pregăti explicațiile, documentele justificative și argumentele pe care dorește să le prezinte.

Două termene stabilite pentru audiere

Noul formular prevede înscrierea în invitație a două termene pentru audierea contribuabilului.

Primul termen este data la care contribuabilul este invitat inițial să își exprime punctul de vedere. În cazul în care acesta nu se prezintă, invitația trebuie să indice și un al doilea termen la care audierea poate avea loc.

Dacă persoana nu se prezintă la niciunul dintre cele două termene și nu notifică organul fiscal că renunță la dreptul de a fi audiată, audierea se consideră îndeplinită.

Prin urmare, neprezentarea nu împiedică organul fiscal să continue și să finalizeze procedura de verificare documentară.

Contribuabilul poate renunța la audiere

Contribuabilul are posibilitatea de a renunța la exercitarea dreptului de a fi audiat. În această situație, renunțarea trebuie notificată organului fiscal înaintea datei sau datelor stabilite pentru audiere.

Este recomandat ca notificarea să fie transmisă printr-un mijloc care permite dovedirea datei comunicării.

Renunțarea la audierea orală nu ar trebui confundată cu formularea unui punct de vedere scris. În funcție de situație, contribuabilul poate considera necesară transmiterea unor explicații și documente chiar dacă nu participă la întâlnirea stabilită de organul fiscal.

Punctul de vedere poate fi prezentat oral și în scris

Contribuabilul își poate exprima oral punctul de vedere în cadrul audierii, dar poate transmite și un punct de vedere scris.

Potrivit noului formular, punctul de vedere scris poate fi depus în termen de cinci zile lucrătoare de la data audierii, în conformitate cu art. 149 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.

Termenul poate fi prelungit cu cel mult cinci zile lucrătoare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• există motive justificate pentru solicitarea prelungirii;
• prelungirea este aprobată de conducătorul organului de control fiscal.

Prelungirea nu operează automat. Contribuabilul trebuie să formuleze solicitarea și să prezinte motivele care justifică acordarea unui termen suplimentar.

Cum poate fi transmis punctul de vedere

Noul model de invitație menționează expres modalitățile prin care contribuabilul poate transmite punctul de vedere referitor la constatările organului fiscal:

• prin Spațiul privat virtual – SPV;
• prin e-mail, la adresa indicată de organul fiscal;
• prin poștă, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire;
• prin depunere la registratura organului fiscal.

Indiferent de modalitatea aleasă, contribuabilul trebuie să păstreze dovada transmiterii și să se asigure că documentele au fost expediate în interiorul termenului legal.

Punctul de vedere ar trebui să răspundă punctual constatărilor din proiectul actului administrativ fiscal și să fie însoțit de documentele justificative relevante.

Audierea poate avea loc și prin videoconferință

Audierea nu presupune în mod obligatoriu deplasarea contribuabilului la sediul organului fiscal.

Potrivit noului formular, aceasta se poate desfășura:

• prin prezentarea contribuabilului la sediul indicat în invitație;
• prin intermediul sistemelor electronice de comunicare la distanță care permit o conexiune audio-video.

Dacă este aleasă varianta online, audierea se desfășoară prin platforma de videoconferință a Ministerului Finanțelor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Informațiile referitoare la regulile și condițiile tehnice aplicabile întâlnirilor online sunt disponibile pe portalul ANAF, în secțiunea destinată serviciilor online.

Invitația trebuie să conțină datele persoanei de contact

Formularul prevede și indicarea persoanei desemnate de organul fiscal pentru furnizarea informațiilor suplimentare privind procedura.

În invitație vor putea fi înscrise:

• numele persoanei de contact;
• numărul de telefon;
• adresa de e-mail;
• numărul camerei în care poate fi contactată.

Aceste date îi permit contribuabilului să solicite clarificări privind programarea, modalitatea de desfășurare a audierii și transmiterea documentelor.

Ce trebuie să facă un contribuabil care primește invitația

Primirea unei invitații pentru audiere nu trebuie ignorată. Contribuabilul ar trebui să verifice imediat:

1. constatările înscrise în proiectul deciziei de impunere sau al dispoziției de măsuri;
2. cele două date stabilite pentru audiere;
3. termenul de transmitere a punctului de vedere scris;
4. documentele justificative necesare pentru contestarea sau clarificarea constatărilor;
5. modalitatea în care dorește să participe la audiere;
6. necesitatea solicitării unei prelungiri a termenului pentru formularea punctului de vedere.

Argumentele și documentele prezentate în această etapă pot determina organul fiscal să corecteze sau să elimine anumite constatări înainte de emiterea actului administrativ fiscal definitiv.

Ce instituții aplică noul formular

Prevederile Ordinului nr. 1.019/2026 vor fi aplicate de:

• Direcția generală de administrare a marilor contribuabili;
• direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și structurile subordonate;
• Direcția generală antifraudă fiscală;
• Direcția generală control venituri persoane fizice;
• Direcția proceduri și programare control fiscal.

Concluzie

Începând cu 1 septembrie 2026, organele fiscale utilizează noul model al invitației pentru audiere în cadrul verificării documentare.

Formularul stabilește în mod clar cele două termene pentru audiere, posibilitatea participării prin videoconferință, modalitățile de transmitere a punctului de vedere și termenul de cinci zile lucrătoare în care contribuabilul poate formula observații scrise.

Contribuabilii care primesc o asemenea invitație trebuie să analizeze proiectul actului fiscal și să reacționeze în termenele indicate. Neprezentarea la ambele termene, fără notificarea renunțării la audiere, permite organului fiscal să considere audierea îndeplinită și să continue procedura.

Contribuabili inactivi în 2026: când poate ANAF declara o firmă inactivă și cum se face reactivarea

Regimul contribuabililor inactivi este reglementat de art. 92 din Codul de procedură fiscală și are consecințe fiscale importante atât pentru societatea declarată inactivă, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Reglementarea cuprinde situațiile în care ANAF poate declara un contribuabil inactiv, condițiile necesare pentru reactivare și regulile privind înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Contribuabilii inactivi sunt înscriși de ANAF în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, iar declararea unei firme ca inactivă produce consecințe fiscale importante atât pentru societate, cât și pentru partenerii săi de afaceri.

Printre situațiile care pot conduce la inactivitate se regăsesc lipsa declarațiilor fiscale, problemele privind domiciliul fiscal sau sediul social, dar și două situații deosebit de importante pentru societăți: lipsa unui cont de plăți în România și nedepunerea situațiilor financiare anuale într-un anumit termen.

În ce situații poate fi declarat un contribuabil inactiv?

Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică poate fi declarată inactivă dacă se află în una dintre următoarele situații:

• nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• se sustrage controalelor ANAF prin declararea unor date privind domiciliul fiscal care nu permit identificarea sa;
• organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• are înscrisă inactivitatea temporară la registrul comerțului;
• durata de funcționare a societății a expirat;
• societatea nu mai are organe statutare;
• a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

Declararea inactivității nu se produce însă în toate cazurile imediat ce apare situația respectivă. Codul de procedură fiscală stabilește și anumite termene și proceduri pe care ANAF trebuie să le respecte.

Lipsa contului bancar poate determina declararea firmei ca inactivă

O prevedere care merită o atenție deosebită este cea potrivit căreia persoana juridică poate fi declarată inactivă dacă nu are un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului.

Prin urmare, existența contului nu mai trebuie privită exclusiv ca o chestiune operațională privind efectuarea încasărilor și plăților. Lipsa acestuia poate avea consecințe asupra statutului fiscal al societății.

Pentru firmele fără activitate sau pentru societățile păstrate o perioadă îndelungată fără operațiuni, această condiție trebuie avută în vedere chiar dacă societatea nu efectuează în mod curent tranzacții.

Nedepunerea situațiilor financiare anuale poate conduce la inactivitate

O altă situație expres prevăzută pentru persoanele juridice este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

Este importantă formularea legii: declararea inactivității nu intervine chiar în ziua următoare termenului normal de depunere a situațiilor financiare.

Trebuie să treacă 5 luni de la împlinirea termenului legal, fără ca situațiile financiare anuale să fi fost depuse.

Această consecință se adaugă celorlalte efecte și sancțiuni pe care legislația le poate prevedea pentru nerespectarea obligațiilor privind situațiile financiare.

Ce se întâmplă dacă nu este depusă nicio declarație fiscală timp de un semestru?

Codul de procedură fiscală prevede ca motiv distinct de inactivare situația în care contribuabilul nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.

În această situație, declararea în inactivitate nu poate avea loc înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, simpla existență a unor declarații nedepuse trebuie analizată în raport cu condițiile exacte prevăzute de lege și cu procedura urmată de organul fiscal.

Ce se întâmplă dacă societatea nu mai are organe statutare sau îi expiră sediul social?

Două alte situații care pot conduce la declararea inactivității sunt: lipsa organelor statutare și expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social.

În aceste două cazuri există o garanție procedurală suplimentară.

ANAF trebuie să comunice contribuabilului o notificare referitoare la situația constatată, iar declararea în inactivitate se poate realiza după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea notificării.

Societatea are astfel posibilitatea de a remedia situația înainte de declararea inactivității.

Reguli speciale pentru insolvență, faliment și dizolvare

Codul de procedură fiscală stabilește un regim diferit pentru contribuabilii pentru care:

• s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată;
• s-a intrat în faliment;
• s-a pronunțat sau adoptat o hotărâre de dizolvare.

Aceștia sunt declarați inactivi numai dacă se află în situația privind neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege.

Există reguli speciale și pentru reactivarea acestor contribuabili.

Cum se declară efectiv inactivitatea?

Inactivitatea fiscală nu rezultă doar din faptul că societatea se află într-una dintre situațiile enumerate.

Declararea ca inactiv se efectuează de organul fiscal central prin decizie, potrivit competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Decizia trebuie comunicată contribuabilului.

Acest aspect este important deoarece trebuie făcută diferența între existența unei situații care poate determina inactivarea și declararea efectivă a contribuabilului ca inactiv de către ANAF.

Ce se întâmplă dacă firma rămâne inactivă mai mult de un an?

Reglementarea introduce o consecință foarte serioasă pentru contribuabilii care nu își rezolvă situația.

Dacă un contribuabil declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, intervine mecanismul de dizolvare prevăzut de lege.

În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvarea se realizează potrivit mecanismului prevăzut de art. VIII din Legea nr. 239/2025.

Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât dacă societatea are datorii fiscale, cât și dacă nu înregistrează asemenea obligații, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv situația existenței unor sesizări penale.

Ce se întâmplă în cazul suspendării temporare a activității la ONRC?

Pentru societățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, există o regulă specială.

Cererea de dizolvare nu se formulează după regula generală cât timp operează această situație, ci după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă societatea nu și-a reluat activitatea.

Așadar, suspendarea temporară înregistrată la ONRC nu trebuie confundată cu abandonarea societății.

ANAF trebuie să urmărească și recuperarea obligațiilor fiscale

În perioada relevantă pentru aplicarea măsurilor privind contribuabilul inactiv, organul fiscal trebuie să obțină și să utilizeze din oficiu informațiile și documentele necesare stabilirii obligațiilor fiscale.

Totodată, trebuie întreprinse măsurile legale pentru recuperarea obligațiilor fiscale și bugetare.

Prin urmare, declararea inactivității nu determină dispariția eventualelor datorii ale societății.

Cum poate fi reactivată o firmă?

Condițiile diferă în funcție de motivul pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv.

În principalele situații prevăzute de art. 92, reactivarea presupune cumulativ:

1. îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative prevăzute de lege;

2. inexistența obligațiilor fiscale restante.

În anumite cazuri trebuie eliminată și cauza concretă care a determinat inactivitatea.

De exemplu, dacă problema a fost legată de domiciliul fiscal, ANAF trebuie să constate că societatea funcționează la domiciliul fiscal declarat.

Dacă inactivitatea a rezultat din lipsa unui cont de plăți, contribuabilul trebuie să aibă un cont corespunzător. Dacă motivul a fost nedepunerea situațiilor financiare anuale, trebuie îndeplinită obligația de depunere.

Ce se întâmplă dacă ANAF a declarat firma inactivă din greșeală?

Codul de procedură fiscală reglementează expres și această situație.

Dacă se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal care a emis decizia trebuie să o anuleze.

Foarte important, anularea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.

Există, de asemenea, reguli pentru situația în care instanța dispune suspendarea executării deciziei de declarare în inactivitate. Pe durata suspendării sunt suspendate efectele deciziei, iar contribuabilul este reactivat pentru perioada respectivă.

Registrul contribuabililor inactivi este public

ANAF organizează Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, în care sunt înscrise, printre altele:

• datele de identificare;
• data declarării ca inactiv;
• data reactivării;
• organul fiscal care a emis decizia;
• alte mențiuni relevante.

Registrul este public și poate fi consultat pe site-ul ANAF.

Înscrierea se efectuează după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate sau de reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la comunicare.

De când produce efecte inactivitatea față de partenerii firmei?

Acesta este un detaliu foarte important pentru relațiile comerciale.

Decizia de declarare în inactivitate sau de reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.

Prin urmare, data înscrierii în registrul public ANAF este esențială atunci când se analizează efectele fiscale asupra partenerilor de afaceri.

Ce efecte fiscale are inactivitatea asupra firmei

Declararea unei firme ca inactivă fiscal nu înseamnă că obligațiile fiscale dispar și nici că societatea nu mai datorează impozite dacă continuă să desfășoare activitate.

Codul fiscal stabilește expres că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive potrivit Codului de procedură fiscală, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii aferente activității desfășurate.

În schimb, pe perioada inactivității, există limitări importante în ceea ce privește deductibilitatea fiscală și TVA.

Cheltuielile și TVA nu sunt deductibile în perioada de inactivitate

Pe durata în care contribuabilul este declarat inactiv, acesta nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor efectuate.

Cu alte cuvinte, dacă societatea continuă să cumpere bunuri sau servicii în perioada de inactivitate, respectivele achiziții nu produc imediat efectele fiscale normale pe care le-ar avea în cazul unei societăți active.

Această regulă este una dintre cele mai importante consecințe ale inactivității fiscale, deoarece contribuabilul poate rămâne obligat să colecteze și să plătească taxe, fără a beneficia în aceeași perioadă de dreptul normal de deducere pentru achizițiile sale.

Ce se întâmplă cu TVA după reactivare

Dacă societatea este ulterior reînregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, aceasta își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii realizate în perioada în care codul de TVA a fost anulat.

Deducerea se poate efectua prin înscrierea TVA în: primul decont de TVA depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.

Un aspect important este că această deducere poate fi exercitată chiar dacă factura primită în perioada respectivă nu conține codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

Prin urmare, pierderea dreptului de deducere în perioada de inactivitate nu este neapărat definitivă în ceea ce privește TVA, dacă ulterior contribuabilul este reînregistrat în scopuri de taxă și sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce se întâmplă cu facturile emise în perioada în care codul de TVA a fost anulat

După reînregistrarea în scopuri de TVA, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, contribuabilul trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct TVA colectată aferentă perioadei respective.

Totuși, taxa astfel evidențiată nu se înscrie în decontul de TVA depus după reînregistrare, întrucât tratamentul acesteia este distinct de TVA aferentă operațiunilor curente realizate după reactivare.

Această regulă este importantă în practică, deoarece contribuabilul trebuie să facă diferența între:

• TVA aferentă operațiunilor din perioada de inactivitate;
• TVA aferentă operațiunilor realizate după reînregistrare.

Cum se tratează cheltuielile dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal

Dacă societatea este declarată inactivă și apoi reactivată în același an fiscal, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Prin urmare, aceste cheltuieli nu sunt neapărat pierdute definitiv din punct de vedere fiscal, ci pot redeveni relevante la calculul impozitului pe profit după reactivare.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal ulterior

Dacă inactivitatea și reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiți, tratamentul este mai complex.

Cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori celui în care are loc reactivarea se iau în calcul la determinarea rezultatului fiscal prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă cheltuielile și depunerea unei declarații rectificative, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul reactivării, acestea sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu

O societate este declarată inactivă în octombrie 2026 și reactivată în februarie 2027.

În perioada octombrie-decembrie 2026, societatea suportă anumite cheltuieli.

Acestea nu sunt deductibile în perioada de inactivitate. După reactivarea din 2027, cheltuielile aferente anului 2026 pot fi luate în calcul prin recalcularea rezultatului fiscal pentru 2026 și depunerea declarației rectificative corespunzătoare.

În schimb, dacă societatea ar fi fost declarată inactivă în martie 2026 și reactivată în septembrie 2026, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate ar putea fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării, deoarece inactivitatea și reactivarea au intervenit în același an fiscal.

Ce efecte are inactivitatea furnizorului asupra beneficiarului

Inactivitatea fiscală nu produce efecte doar asupra societății declarate inactive. Ea poate afecta direct și clienții sau beneficiarii care cumpără bunuri ori servicii de la aceasta.

Regula generală din Codul fiscal este severă: dacă o persoană impozabilă stabilită în România este înscrisă ca inactivă în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați, beneficiarii care achiziționează ulterior bunuri sau servicii de la aceasta nu beneficiază, pe perioada inactivității furnizorului, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective.

Cu alte cuvinte, problema fiscală a furnizorului se poate transmite și asupra partenerului său comercial.

De când se aplică această limitare

Limitarea intervine pentru achizițiile efectuate după înscrierea furnizorului ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.

Acest moment este important, deoarece statutul de inactiv produce efecte față de terți prin raportare la înscrierea în registrul public ANAF.

De aceea, pentru beneficiari, verificarea statutului fiscal al furnizorilor poate avea consecințe directe asupra deductibilității fiscale.

Ce nu poate deduce beneficiarul

În perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce:

• cheltuiala aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate;
• TVA aferentă respectivelor achiziții.

Această regulă poate avea un impact semnificativ mai ales în cazul tranzacțiilor cu valori mari.

De exemplu, dacă o societate cumpără servicii în valoare de 100.000 lei plus TVA de la un furnizor care figurează deja ca inactiv, societatea beneficiară nu poate trata în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA ca deductibile în perioada respectivă.

Există și excepții

Codul fiscal prevede două categorii importante de excepții.

Restricția nu se aplică pentru:

• achizițiile de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită;
• achizițiile de bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014.

Prin urmare, aceste operațiuni au un tratament distinct față de achizițiile obișnuite de la un contribuabil inactiv.

Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA

Situația nu este neapărat definitivă.

Dacă furnizorul este ulterior înregistrat din nou în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul de TVA anulat.

Deducerea se efectuează pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

TVA poate fi înscrisă de beneficiar în: primul decont de TVA depus după reînregistrarea furnizorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

Așadar, imposibilitatea deducerii TVA în perioada de inactivitate poate fi una temporară, dacă ulterior furnizorul își regularizează situația fiscală.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă furnizorul se reactivează în același an

Dacă inactivitatea și reactivarea furnizorului au loc în același an fiscal, beneficiarul poate lua în calcul cheltuielile aferente achizițiilor realizate în perioada de inactivitate la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării furnizorului.

Prin urmare, cheltuiala care nu a fost deductibilă în perioada inactivității poate deveni deductibilă ulterior, după reactivare, în condițiile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an ulterior

Dacă furnizorul este declarat inactiv într-un an fiscal și reactivat într-un alt an, tratamentul este diferit.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori reactivării, beneficiarul trebuie să ia în calcul acele cheltuieli prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă și depunerea unei declarații rectificative.

Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul în care furnizorul este reactivat, acestea se iau în calcul începând cu trimestrul reactivării.

Exemplu practic

Societatea A cumpără servicii de la Societatea B în noiembrie 2026.

La data achiziției, Societatea B figurează ca inactivă în Registrul ANAF.

Societatea A nu poate deduce imediat cheltuiala și TVA aferente.

Dacă Societatea B este reactivată și reînregistrată în scopuri de TVA în februarie 2027:

• TVA poate fi dedusă de Societatea A pe baza facturii emise conform regulilor aplicabile după reînregistrarea furnizorului;
• cheltuiala aferentă anului 2026 poate fi luată în calcul prin ajustarea rezultatului fiscal al anului 2026 și depunerea declarației rectificative;
• eventualele cheltuieli aferente perioadei de inactivitate din 2027 pot fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării.

De ce este importantă verificarea Registrului contribuabililor inactivi

Din perspectiva beneficiarului, verificarea furnizorilor nu este doar o formalitate administrativă.

Dacă furnizorul figurează ca inactiv, beneficiarul poate pierde temporar dreptul de deducere a cheltuielii și a TVA, ceea ce poate influența:

• impozitul pe profit;
• TVA de plată;
• fluxul de numerar;
• corectitudinea declarațiilor fiscale;
• necesitatea depunerii ulterioare a unor declarații rectificative.

De aceea, pentru tranzacțiile semnificative și pentru furnizorii noi, verificarea statutului fiscal în registrul ANAF este o măsură prudentă de control intern.

Concluzie

Declararea unei societăți ca inactivă fiscal nu mai trebuie asociată numai cu lipsa declarațiilor sau cu imposibilitatea ANAF de a găsi contribuabilul la sediul declarat.

Art. 92 din Codul de procedură fiscală cuprinde o paletă mai largă de situații, iar pentru persoanele juridice trebuie acordată o atenție specială existenței unui cont de plăți în România și depunerii la timp a situațiilor financiare anuale.

De asemenea, menținerea unei societăți în stare de inactivitate nu este lipsită de consecințe pe termen lung: nereactivarea în termen de un an poate conduce la demersuri pentru dizolvarea societății.

Inactivitatea fiscală produce efecte semnificative chiar dacă societatea continuă să desfășoare activitate.

Firma rămâne obligată să plătească impozitele, taxele și contribuțiile datorate, însă pe durata inactivității nu beneficiază de dreptul normal de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor.

După reactivare, o parte dintre aceste efecte pot fi corectate: TVA aferentă achizițiilor din perioada în care codul a fost anulat poate fi dedusă în condițiile legii, iar cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi recuperate fiscal, fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin ajustarea rezultatului fiscal al anilor anteriori și depunerea declarațiilor rectificative.

Pentru administratori, contabili și consultanți fiscali, verificarea periodică a statutului fiscal, a obligațiilor declarative, a situației sediului social și a informațiilor existente în registrele ANAF și ONRC devine astfel cu atât mai importantă.

Inactivitatea fiscală a furnizorului poate avea consecințe directe asupra beneficiarului.

Pe perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA aferentă achizițiilor, cu excepțiile prevăzute expres de lege.

Dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, aceste efecte pot fi corectate: TVA poate deveni deductibilă pe baza documentelor emise după reînregistrare, iar cheltuielile pot fi recuperate fiscal fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin rectificarea rezultatului fiscal al anilor anteriori.

Legea nr. 177/2026: anularea unor obligații fiscale privind TVA și restituirea sumelor deja achitate

Legea nr. 177/2026 privind anularea unor obligații fiscale intră în vigoare la 27 august 2026 și introduce măsuri importante privind anularea unor obligații fiscale de TVA, precum și posibilitatea restituirii sumelor deja achitate în anumite situații. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 august 2026.

Actul normativ instituie o măsură de anulare a anumitor diferențe de TVA și a accesoriilor stabilite de organele fiscale, vizând în principal contribuabilii cărora le-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA. Legea cuprinde și o măsură distinctă pentru anumite obligații stabilite cooperativelor agricole.

Un aspect important este că măsura nu privește numai obligațiile neachitate: în anumite condiții, sumele care au fost deja stinse pot fi restituite contribuabililor, la cerere.

1. Ce obligații fiscale se anulează

Prima categorie vizată o reprezintă diferențele de obligații fiscale principale reprezentând TVA și/sau obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite prin decizie de impunere ca urmare a aplicării art. 11 alin. (6) sau alin. (8) din Codul fiscal.

Măsura se referă la situațiile în care contribuabilului i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA în temeiul art. 316 alin. (11) lit. a), d) sau e) din Codul fiscal.

Sunt avute în vedere obligațiile aferente perioadelor fiscale cuprinse între: 1 ianuarie 2019 și data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026, respectiv 27 august 2026.

Legea acoperă, în mod corespunzător, și situațiile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA realizate în baza vechiului Cod fiscal – Legea nr. 571/2003 – potrivit art. 153 alin. (9) lit. a), b), d) și e), în forma aplicabilă la momentul respectiv.

2. Nu toate situațiile de anulare a codului de TVA sunt vizate

Este important de observat că Legea nr. 177/2026 nu instituie o anulare generală a tuturor obligațiilor de TVA stabilite contribuabililor care au avut codul de TVA anulat.

Textul legii enumeră expres cazurile de anulare a înregistrării în scopuri de TVA pentru care se aplică facilitatea.

Prin urmare, înainte de a considera că o decizie de impunere intră sub incidența noii legi, trebuie verificat temeiul juridic în baza căruia a fost anulat codul de TVA, precum și temeiul în baza căruia ANAF a stabilit diferențele respective.

3. Facilitate distinctă pentru cooperativele agricole

Legea reglementează separat situația cooperativelor agricole constituite potrivit Legii nr. 566/2004.

În cazul acestora se anulează diferențele de TVA și accesoriile aferente stabilite prin decizie de impunere pentru TVA aferentă achizițiilor de utilaje agricole pentru care cooperativele și-au exercitat dreptul de deducere.

Pentru această categorie, perioada avută în vedere este: 9 ianuarie 2024 – 27 august 2026.

Prin urmare, facilitatea acordată cooperativelor agricole are atât un obiect, cât și o perioadă de aplicare diferite față de măsura referitoare la contribuabilii cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată.

4. Ce se întâmplă dacă obligațiile au fost deja plătite

Aceasta este una dintre cele mai importante prevederi ale Legii nr. 177/2026.

Faptul că un contribuabil a achitat între timp obligațiile stabilite de ANAF nu îl exclude de la beneficiul măsurii.

Obligațiile principale și/sau accesoriile care intră în categoriile prevăzute de lege și care au fost deja stinse prin una dintre modalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală se restituie contribuabilului.

Există însă o diferență procedurală esențială: anularea obligațiilor se realizează din oficiu, în timp ce restituirea sumelor deja stinse se face la cererea contribuabilului.

În consecință, contribuabilii care se încadrează în prevederile Legii nr. 177/2026 și au achitat sumele respective ar trebui să identifice deciziile de impunere și plățile efectuate, pentru a putea solicita restituirea.

5. Un nou termen de prescripție pentru solicitarea restituirii

Legea conține și o prevedere favorabilă în ceea ce privește prescripția.

Pentru sumele care pot fi restituite în baza acestei legi, termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 177/2026.

Prin urmare, punctul de plecare este 27 august 2026, nu data la care contribuabilul a efectuat inițial plata obligației fiscale.

6. Excepție importantă: TVA înscrisă în factură sau colectată de la beneficiar

Facilitatea nu se aplică fără excepții.

Legea stabilește expres că nu beneficiază de anulare obligațiile aferente operațiunilor pentru care contribuabilul:

• a înscris distinct TVA în facturi sau în documente echivalente; sau
• a colectat integral ori parțial TVA de la beneficiari.

Aceste împrejurări trebuie să fie constatate de organul fiscal.

Această limitare este importantă deoarece mecanismul instituit de lege nu trebuie interpretat ca o anulare generală a TVA aferente tuturor operațiunilor realizate în perioada în care contribuabilul nu avea un cod valid de TVA.

7. ANAF nu va mai emite noi decizii de impunere pentru aceste obligații

Legea nu se limitează la ștergerea unor sume deja stabilite.

Pentru perioadele și obligațiile care intră sub incidența sa, organul fiscal nu mai emite decizii de impunere de natura celor care fac obiectul anulării.

Regula se aplică:

• pentru prima categorie, perioadelor fiscale începând cu 1 ianuarie 2019 și până la intrarea în vigoare a legii;
• pentru cooperativele agricole, perioadei începând cu 9 ianuarie 2024 și până la intrarea în vigoare a legii.

Există și situația intermediară în care ANAF a emis deja decizia de impunere înainte de intrarea în vigoare a legii, dar aceasta nu a fost încă comunicată contribuabilului.

În acest caz, decizia nu mai este comunicată, iar obligațiile sunt scoase din evidența analitică pe plătitor pe baza unui borderou de scădere.

8. Anularea se face din oficiu

Pentru obligațiile care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contribuabilul nu trebuie să formuleze o cerere pentru a beneficia de anulare.

Organul fiscal competent trebuie să efectueze din oficiu anularea, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care va fi comunicată contribuabilului.

Trebuie făcută din nou distincția între:

• obligație încă existentă → anulare din oficiu de către ANAF;

• obligație deja stinsă → restituire la cererea contribuabilului.

Această diferență va fi importantă în practică.

9. Ce ar trebui să verifice contribuabilii

Societățile care au avut în trecut codul de TVA anulat și au fost supuse unor inspecții fiscale ar trebui să verifice în special deciziile de impunere primite, perioada pentru care au fost stabilite diferențele, motivul anulării codului de TVA și dacă sumele au fost sau nu achitate.

Nu orice sumă stabilită în legătură cu anularea codului de TVA intră automat sub incidența Legii nr. 177/2026.

Pentru sumele deja achitate, verificarea este cu atât mai importantă, deoarece restituirea nu operează automat, fiind necesară formularea unei cereri.

10. Procedura concretă urmează să fie stabilită de ANAF

Legea stabilește mecanismul de principiu, însă detaliile practice vor fi reglementate ulterior.

Președintele ANAF trebuie să aprobe procedura de aplicare prin ordin, care urmează să fie emis în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Prin această procedură ar trebui clarificate modalitatea efectivă de identificare și anulare a obligațiilor, precum și aspectele administrative privind restituirea sumelor deja stinse.

Concluzie

Legea nr. 177/2026 introduce o facilitate fiscală țintită, nu o amnistie generală de TVA. Principalii beneficiari sunt contribuabilii cărora le-au fost stabilite anumite diferențe de TVA în contextul anulării înregistrării în scopuri de TVA, pentru perioade fiscale începând cu 1 ianuarie 2019, precum și cooperativele agricole în situația specială prevăzută de lege.

Efectele pot fi semnificative: obligațiile neachitate eligibile se anulează din oficiu, sumele eligibile deja stinse pot fi restituite la cerere, iar ANAF nu mai poate emite noi decizii de impunere pentru obligațiile și perioadele acoperite de lege.

Pentru contribuabilii care au avut codul de TVA anulat și au primit în trecut decizii de impunere, Legea nr. 177/2026 justifică o reverificare a situației fiscale, inclusiv a sumelor deja achitate.

Legea nr. 177/2026 intră în vigoare la 27 august 2026, iar următorul element important de urmărit este publicarea ordinului ANAF privind procedura efectivă de aplicare.

Contractul de vânzare-cumpărare auto s-a modificat. Noul formular 2026 ITL 054 se utilizează din 17 august 2026

Persoanele fizice și juridice care vând sau cumpără autovehicule trebuie să utilizeze un nou model al Contractului de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport. Formularul din 2016 a fost înlocuit cu modelul 2026 ITL 054, care actualizează atât situația fiscală a cumpărătorului, cât și termenul pentru transcrierea dreptului de proprietate.

Modificarea a fost introdusă prin Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Finanțelor și Ministerului Afacerilor Interne nr. 772/966/123/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 680 din 17 august 2026.

Ordinul a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 17 august 2026.

Ce a fost modificat

Actul normativ modifică Ordinul nr. 1.069/1.578/114/2016, prin care fusese aprobat formularul utilizat anterior pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport.

Articolul 2 al ordinului din 2016 prevede acum aprobarea formularului tipizat „Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport” – model 2026 ITL 054. Totodată, vechea anexă nr. 2 a fost înlocuită integral cu noul formular.

Prin urmare, pentru operațiunile realizate după intrarea în vigoare a ordinului trebuie utilizat modelul actualizat, nu formularul 2016 ITL 054.

Noul formular poate fi consultat în anexa Ordinului nr. 772/966/123/2026.

Și cumpărătorul trebuie verificat din punct de vedere fiscal

Principala noutate a formularului este introducerea verificării situației fiscale a cumpărătorului.

Până acum, formularul conținea cartușul prin care organul fiscal local confirma că vânzătorul nu avea datorii la bugetul local. Modelul 2026 ITL 054 conține și un cartuș distinct, denumit cartușul D, destinat cumpărătorului.

Prin completarea acestuia, organul fiscal local atestă că dobânditorul mijlocului de transport nu înregistrează debite la bugetul local, conform art. 159 alin. (5²) din Codul de procedură fiscală.

Cartușele referitoare la cumpărător sunt completate de organul fiscal local în raza căruia acesta își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Dacă organul fiscal completează cartușul D, nu mai este necesară eliberarea unui certificat de atestare fiscală separat pentru cumpărător. Un mecanism similar funcționează și pentru vânzător, prin completarea cartușului B.

Această modificare adaptează formularul la regula potrivit căreia atât persoana care înstrăinează vehiculul, cât și persoana care îl dobândește trebuie să îndeplinească cerințele privind obligațiile datorate bugetului local.

Termenul pentru transcriere este menționat corect: 90 de zile

O altă modificare importantă privește termenul în care cumpărătorul trebuie să solicite transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Vechiul formular din 2016 menționa un termen de 30 de zile. Între timp, legislația rutieră a stabilit un termen de 90 de zile, însă modelul contractului nu fusese actualizat în mod corespunzător.

Noul formular 2026 ITL 054 menționează expres termenul de 90 de zile de la data încheierii contractului.

Ordinul nu introduce însă un termen nou, ci corelează formularul administrativ cu termenul care exista deja în legislația rutieră.

Cumpărătorul trebuie să respecte acest termen și să efectueze formalitățile necesare pentru transcrierea vehiculului pe numele său. Simplul fapt că transmiterea dreptului de proprietate este înregistrată în evidențele fiscale nu produce efectul juridic al transcrierii în evidența autorității de înmatriculare.

Alte actualizări ale formularului

Modelul 2026 ITL 054 conține și o serie de actualizări tehnice necesare pentru adaptarea documentului la formele actuale de identificare și la diferitele categorii de mijloace de transport.

Printre acestea se regăsesc:

• includerea cărții electronice de identitate și a cărții de identitate simple între documentele care pot fi înscrise în contract;
• actualizarea rubricilor referitoare la identificarea părților;
• utilizarea rubricii „capacitatea cilindrică/kW”, relevantă și pentru mijloacele de transport pentru care puterea este exprimată în kW;
• actualizarea informațiilor completate de organele fiscale locale;
• introducerea cartușului fiscal destinat cumpărătorului;
• menționarea termenului de 90 de zile pentru transcriere.

Cine trebuie să utilizeze noul formular

Noul model se utilizează pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport de către:

• persoane fizice;
• persoane juridice;
• asociații și alte entități;
• persoane care vând sau cumpără autoturisme, motociclete, remorci ori alte mijloace de transport supuse înmatriculării sau înregistrării.

Formularul este relevant atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, precum și pentru organele fiscale locale unde aceștia sunt înregistrați.

Ce trebuie să verifice vânzătorul și cumpărătorul

Înainte de semnarea și depunerea documentelor, părțile ar trebui să verifice următoarele elemente:

1. formularul utilizat să poarte denumirea „Model 2026 ITL 054”;
2. datele de identificare ale vânzătorului și cumpărătorului să fie complete și corecte;
3. datele vehiculului să corespundă certificatului de înmatriculare și cărții de identitate a vehiculului;
4. prețul și data înstrăinării să fie menționate fără neconcordanțe;
5. situația obligațiilor fiscale locale să permită completarea cartușelor fiscale;
6. exemplarele contractului să fie depuse la autoritățile competente;
7. cumpărătorul să solicite transcrierea dreptului de proprietate în termen de 90 de zile.

Utilizarea unui formular vechi poate conduce la solicitarea refacerii documentelor sau la întârzieri în efectuarea formalităților fiscale și de înmatriculare.

Concluzie

Începând cu 17 august 2026, contractele pentru înstrăinarea și dobândirea mijloacelor de transport trebuie întocmite folosind modelul actualizat 2026 ITL 054.

Cea mai importantă schimbare este verificarea situației fiscale a cumpărătorului, pe lângă cea a vânzătorului. De asemenea, formularul indică acum corect termenul de 90 de zile pentru transcrierea vehiculului și cuprinde rubrici adaptate documentelor de identitate și mijloacelor de transport actuale.

Persoanele care urmează să vândă sau să cumpere un vehicul trebuie să verifice modelul formularului înainte de semnare și să nu mai utilizeze exemplarele vechi ale contractului din 2016.

Legea nr. 170/2026 modifică Codul de procedură fiscală: reguli noi pentru firmele aflate în proceduri de prevenire a insolvenței

Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare aduce modificări importante Codului de procedură fiscală, în special în ceea ce privește tratamentul obligațiilor fiscale ale contribuabililor aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi vizează, printre altele, statutul obligațiilor fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, ordinea stingerii creanțelor fiscale, compensarea TVA de rambursat, relația dintre procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonările la plată, precum și tratamentul creanțelor fiscale care au fost reduse în cadrul unei proceduri de restructurare.

Este important de precizat de la început că Legea nr. 170/2026 nu instituie prin ea însăși mecanismul prin care obligațiile fiscale pot fi reduse. Ea reglementează, în Codul de procedură fiscală, efectele fiscale ale unor reduceri stabilite în cadrul unui acord de restructurare confirmat de instanță sau al unui plan de restructurare omologat, potrivit legislației aplicabile procedurilor de prevenire a insolvenței.

Obligațiile fiscale cu termene viitoare din acordurile și planurile de restructurare

Legea nr. 170/2026 completează art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Sunt introduse în mod expres obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în:

• acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată;
• planul de restructurare omologat,

în cadrul procedurilor de prevenire a insolvenței.

Aceste obligații primesc astfel un tratament distinct în raport cu obligațiile fiscale restante în sensul Codului de procedură fiscală.

Tot la art. 157 alin. (2) este introdusă și o categorie separată pentru obligațiile fiscale care nu se sting potrivit noului art. 266 alin. (10).

O ordine specială de stingere a obligațiilor fiscale

Prin introducerea art. 165 alin. (6¹), Legea nr. 170/2026 stabilește o ordine specifică de stingere a obligațiilor fiscale pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

În principiu, ordinea este următoarea:

1. obligațiile fiscale care nu sunt stabilite în acordul de restructurare sau în planul de restructurare, în ordinea vechimii;
2. obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul sau planul de restructurare, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acestora, dacă s-a prevăzut calcularea și plata accesoriilor;
3. celelalte obligații fiscale.

Prin această regulă, Codul de procedură fiscală separă obligațiile curente sau externe procedurii de cele care sunt deja incluse într-un mecanism de restructurare.

Reguli speciale pentru stingerea creanțelor fiscale cu executare suspendată

Art. 166 din Codul de procedură fiscală este reformulat.

Obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condițiile prevăzute de lege pot fi stinse prin orice modalitate permisă de Codul de procedură fiscală, cu excepția executării silite.

Așadar, suspendarea executării silite nu împiedică, în sine, stingerea creanței prin alte mecanisme fiscale.

TVA de rambursat după confirmarea acordului sau omologarea planului

O modificare importantă privește deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.

Pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței, dacă decontul este depus după data confirmării acordului de restructurare sau după data omologării planului de restructurare, suma aprobată la rambursare se compensează cu obligațiile fiscale înregistrate de contribuabil, altele decât cele stabilite în acordul sau planul de restructurare.

Cu alte cuvinte, TVA aprobată la rambursare poate fi utilizată pentru stingerea obligațiilor fiscale care nu fac parte din restructurare.

Tratamentul TVA negative aferente perioadei anterioare restructurării

Legea introduce și o regulă specială pentru suma negativă de TVA înscrisă în decontul aferent perioadei fiscale anterioare datei confirmării acordului sau omologării planului.

Această sumă nu se preia în decontul perioadei fiscale în care a fost confirmat acordul sau omologat planul.

Debitorul trebuie să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Suma aprobată la rambursare se compensează cu:

• obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare sau planul de restructurare;
• obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului sau planului, dacă a fost prevăzută calcularea și plata acestora.

Această prevedere este importantă pentru societățile aflate în restructurare care au solduri semnificative de TVA de recuperat.

Procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonarea la plată

Legea nr. 170/2026 introduce și o condiție nouă pentru acordarea eșalonării la plată.

Debitorul nu trebuie să se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței.

Totuși, un contribuabil aflat într-o astfel de procedură poate solicita eșalonarea la plată dacă, până la data emiterii deciziei de eșalonare, iese din procedura de prevenire a insolvenței.

Această regulă delimitează mai clar cele două mecanisme și evită suprapunerea lor.

O condiție similară este introdusă și în materia eșalonării simplificate la plată.

Obligațiile necesare menținerii eșalonării nu pot fi incluse în restructurare

Legea introduce și o regulă expresă potrivit căreia anumite obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat.

Aceeași logică este aplicată și în cazul eșalonării simplificate.

Pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară, această regulă impune o analiză atentă înainte de includerea obligațiilor fiscale într-un plan sau acord de restructurare.

Ce se întâmplă cu creanțele fiscale care au fost reduse prin acord sau plan

Una dintre cele mai importante modificări apare la art. 266.

Noul alin. (8¹) prevede că, la închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse prin acordul de restructurare confirmat de instanță sau prin planul de restructurare omologat se anulează, cu condiția ca debitorul să se conformeze acordului sau planului.

Aici trebuie făcută o distincție esențială.

Codul de procedură fiscală, astfel cum este modificat prin Legea nr. 170/2026, nu stabilește mecanismul prin care se decide reducerea creanței fiscale. El reglementează ce se întâmplă fiscal cu o creanță care a fost deja redusă în cadrul procedurii de prevenire a insolvenței.

Prin urmare, reducerea nu rezultă automat din Legea nr. 170/2026 și nu reprezintă o facilitate fiscală acordată unilateral de ANAF în baza acestei legi.

Creanțele reduse nu dispar imediat

Tot art. 266 este completat cu un nou alin. (10).

Potrivit acestuia, pe toată perioada derulării procedurilor de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse în condițiile menționate anterior nu se sting.

Aceasta înseamnă că efectul final al anulării este condiționat de ducerea la bun sfârșit a procedurii și de respectarea acordului sau planului.

Doar la închiderea procedurii, dacă debitorul s-a conformat obligațiilor asumate, creanțele reduse pot fi anulate în condițiile prevăzute de lege.

Ce înseamnă practic pentru contribuabili

Pentru o societate aflată într-o procedură de prevenire a insolvenței, devine esențială delimitarea între:

• obligațiile fiscale curente;
• obligațiile fiscale incluse în acord sau plan;
• obligațiile cu termene viitoare de plată;
• sumele de TVA solicitate la rambursare;
• obligațiile necesare pentru menținerea unei eventuale eșalonări;
• creanțele fiscale care au fost afectate sau reduse în cadrul procedurii.

O evidență fiscală și contabilă necorelată cu documentele de restructurare poate conduce la aplicarea greșită a ordinii de stingere, a compensării sau a tratamentului TVA.

Concluzie

Legea nr. 170/2026 face un pas important în corelarea Codului de procedură fiscală cu procedurile de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi clarifică modul în care sunt tratate obligațiile fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, stabilesc reguli speciale privind ordinea de stingere, TVA de rambursat și eșalonările la plată și reglementează efectul fiscal al creanțelor care au fost reduse în cadrul procedurii.

Este însă esențial de reținut că Legea nr. 170/2026 nu creează prin ea însăși dreptul contribuabilului de a-și reduce obligațiile fiscale. Ea stabilește tratamentul în Codul de procedură fiscală al creanțelor care au fost reduse printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat.

Pentru firmele aflate în dificultate financiară, obligațiile fiscale trebuie analizate în strânsă legătură cu documentele și efectele procedurii de prevenire a insolvenței.