Impozitul pe profit în 2026: cota de 16%, calculul rezultatului fiscal, cheltuieli deductibile și termene de declarare

Impozitul pe profit reprezintă unul dintre principalele impozite datorate de societățile din România. Deși cota generală de impozitare este relativ simplă, calculul efectiv al obligației fiscale presupune mult mai mult decât aplicarea unui procent asupra profitului contabil.

Pentru determinarea impozitului datorat trebuie analizate veniturile neimpozabile, cheltuielile deductibile și nedeductibile, deducerile fiscale, pierderile fiscale reportate și, pentru anumite companii mari, regulile privind impozitul minim pe cifra de afaceri.

Începând cu anul 2026 există și modificări importante privind termenul declarației anuale de impozit pe profit și facilitățile fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare.

Cine datorează impozit pe profit?

Potrivit Codului fiscal, intră în sfera impozitului pe profit, printre altele:

• persoanele juridice române;
• persoanele juridice străine care desfășoară activitate în România prin intermediul unuia sau mai multor sedii permanente;
• persoanele juridice străine considerate rezidente în România potrivit locului conducerii efective;
• anumite persoane juridice străine care realizează venituri din România;
• persoanele juridice cu sediul social în România constituite potrivit legislației europene.

Pentru persoanele juridice române, impozitul se aplică, în principiu, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate.

Societățile care îndeplinesc condițiile și aplică regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor nu datorează concomitent impozit pe profit în perioada în care se află sub acel regim.

Care este cota de impozit pe profit în 2026?

Cota generală de impozit pe profit este de 16% din profitul impozabil.

Este important de făcut diferența între profitul contabil și profitul impozabil.

O societate poate avea, de exemplu, un profit contabil de 200.000 lei, dar dacă în contabilitate există cheltuieli nedeductibile sau venituri neimpozabile, baza asupra căreia se aplică impozitul de 16% va fi diferită.

Cum se calculează rezultatul fiscal?

Punctul de plecare îl reprezintă veniturile și cheltuielile înregistrate în contabilitate.

Potrivit regulii generale, rezultatul fiscal se determină pornind de la diferența dintre veniturile și cheltuielile contabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În calcul sunt luate în considerare și elementele similare veniturilor și cheltuielilor, precum și pierderile fiscale care pot fi recuperate potrivit Codului fiscal.

Dacă rezultatul fiscal este pozitiv, acesta reprezintă profit impozabil. Dacă rezultatul este negativ, avem pierdere fiscală.

Calculul rezultatului fiscal se realizează trimestrial sau anual, după caz, cumulat de la începutul anului fiscal.

Simplificat, mecanismul poate fi privit astfel:

Rezultat contabil – venituri neimpozabile – deduceri fiscale + cheltuieli nedeductibile = rezultat fiscal

Asupra profitului impozabil rezultat se aplică, în mod obișnuit, cota de 16%.

Ce sunt veniturile neimpozabile?

Nu toate veniturile înregistrate în contabilitate sunt incluse automat în baza de calcul a impozitului pe profit.

Codul fiscal stabilește mai multe categorii de venituri neimpozabile.

Un exemplu important îl reprezintă dividendele primite de la o persoană juridică română.

În anumite condiții, pot fi neimpozabile și dividendele primite de la o persoană juridică dintr-un stat terț cu care România are încheiată o convenție pentru evitarea dublei impuneri, dacă sunt îndeplinite condițiile privind participația și perioada de deținere.

Pot exista, de asemenea, situații în care sunt neimpozabile veniturile rezultate din anularea sau recuperarea unor cheltuieli pentru care anterior nu s-a acordat deducere fiscală.

Clasificarea corectă a unui venit este importantă deoarece influențează direct rezultatul fiscal și valoarea impozitului datorat.

Ce cheltuieli sunt deductibile?

Regula generală este că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Sunt incluse și cheltuielile reglementate prin acte normative, precum și anumite cotizații și contribuții datorate organizațiilor profesionale.

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt, în principiu, deductibile, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Codul fiscal. De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru activitatea desfășurată în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Pentru deductibilitate este însă important ca societatea să poată demonstra legătura dintre cheltuială și activitatea economică desfășurată.

În practică, documentele justificative, contractele, comenzile, rapoartele de activitate și celelalte documente comerciale pot deveni esențiale în cazul unei verificări fiscale.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Codul fiscal prevede și cheltuieli care nu sunt deductibile integral.

De exemplu, cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita unei cote de 2%, calculată potrivit regulilor fiscale.

Cheltuielile sociale sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

Prin urmare, înregistrarea unei cheltuieli în contabilitate nu înseamnă automat că întreaga valoare poate diminua profitul impozabil.

Cheltuieli nedeductibile

Codul fiscal stabilește și numeroase categorii de cheltuieli care nu se scad la determinarea rezultatului fiscal.

În practică, aici pot intra cheltuieli care nu sunt realizate în scopul activității economice sau cheltuieli pentru care Codul fiscal impune în mod expres un tratament de nedeductibilitate.

Efectul fiscal este important: cheltuiala rămâne înregistrată contabil, dar la calculul rezultatului fiscal este adăugată înapoi la rezultatul contabil.

Din acest motiv, o societate poate înregistra un profit contabil redus, dar să ajungă la un profit impozabil considerabil mai mare.

Exemplu simplificat de calcul

Să presupunem că o societate înregistrează:

• venituri totale: 1.000.000 lei;
• cheltuieli totale: 800.000 lei;
• profit contabil: 200.000 lei;
• venituri neimpozabile: 20.000 lei;
• cheltuieli nedeductibile: 30.000 lei.

Rezultatul fiscal va fi:

200.000 – 20.000 + 30.000 = 210.000 lei.

Impozitul pe profit va fi:

210.000 × 16% = 33.600 lei.

Exemplul este simplificat, deoarece în practică pot interveni deduceri, pierderi fiscale reportate, credite fiscale, sponsorizări și alte ajustări.

Recuperarea pierderilor fiscale

Regulile privind pierderile fiscale au o importanță deosebită.

Pentru pierderile fiscale anuale stabilite începând cu anul 2024, recuperarea se realizează din profiturile impozabile viitoare în limita a 70% din profitul impozabil, pe o perioadă de 5 ani consecutivi.

Pierderile se recuperează în ordinea înregistrării lor, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Aceasta înseamnă că existența unei pierderi fiscale reportate nu conduce neapărat la eliminarea integrală a impozitului datorat într-un an în care societatea revine pe profit.

Registrul de evidență fiscală

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit au obligația să evidențieze în Registrul de evidență fiscală informațiile relevante pentru calculul rezultatului fiscal.

Acesta trebuie să permită urmărirea veniturilor impozabile, a cheltuielilor efectuate în scopul activității economice și a ajustărilor fiscale necesare determinării impozitului.

Registrul de evidență fiscală este, prin urmare, documentul prin care poate fi explicată trecerea de la rezultatul contabil la rezultatul fiscal.

Cercetare-dezvoltare: facilități fiscale în 2026

Societățile care efectuează activități eligibile de cercetare-dezvoltare pot beneficia de facilități fiscale.

Regimul prevede o deducere suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare și posibilitatea aplicării amortizării accelerate pentru aparatura și echipamentele destinate acestor activități.

Începând cu anul fiscal 2026 apare și posibilitatea aplicării unui credit fiscal pentru cercetare-dezvoltare.

Contribuabilul poate aplica stimulentul fiscal reprezentat de deducerea suplimentară sau creditul fiscal, conform condițiilor prevăzute de Codul fiscal.

Creditul fiscal reprezintă 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru activități de cercetare-dezvoltare și se scade anual din impozitul pe profit sau, după caz, din impozitul minim pe cifra de afaceri.

Impozitul minim pe cifra de afaceri în 2026

Pentru companiile mari trebuie analizat separat impozitul minim pe cifra de afaceri – IMCA.

Regimul se aplică, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, contribuabililor care în anul precedent au înregistrat o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro și al căror impozit pe profit calculat este inferior impozitului minim determinat potrivit formulei legale.

În anul fiscal 2026, cota utilizată în formula IMCA este de 0,5%, nu 1%.

Formula devine, pentru 2026:

IMCA = 0,5% × (VT – Vs – I – A)

unde, în esență:

• VT reprezintă veniturile totale;
• Vs reprezintă anumite venituri care se scad;
• I reprezintă anumite imobilizări în curs de execuție;
• A reprezintă amortizarea contabilă aferentă anumitor active.

Codul fiscal precizează expres aplicarea cotei de 0,5% pentru anul fiscal 2026.

Regimul IMCA este prevăzut să se aplice până la 31 decembrie 2026 inclusiv, cu regulile specifice pentru contribuabilii cu an fiscal modificat.

Când se calculează și se plătește impozitul pe profit?

Ca regulă generală, calculul, declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial pentru trimestrele I-III.

Termenul este 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului.

Definitivarea impozitului anual se realizează până la termenul prevăzut pentru depunerea declarației anuale de impozit pe profit.

Există și posibilitatea aplicării sistemului anual de declarare și plată cu efectuarea de plăți anticipate trimestriale, în condițiile stabilite de Codul fiscal.

Termen important nou pentru declarația anuală

Pentru anul fiscal 2026, Codul fiscal prevede că declarația anuală privind impozitul pe profit se depune, ca regulă generală, până la 25 iunie inclusiv a anului următor.

Pentru societățile cu an fiscal modificat, termenul este data de 25 a celei de-a șasea luni de la închiderea anului fiscal modificat.

Prin urmare, pentru un contribuabil cu anul fiscal identic cu anul calendaristic, impozitul pe profit aferent anului 2026 se definitivează, în condițiile regulii generale, până la 25 iunie 2027.

Impozitul pe profit nu este același lucru cu profitul contabil

Una dintre cele mai frecvente confuzii este considerarea profitului afișat de balanță drept baza finală pentru impozitul pe profit.

În realitate, contabilitatea stabilește rezultatul contabil, iar legislația fiscală stabilește ajustările necesare pentru obținerea rezultatului fiscal.

Diferențe pot apărea din:

• cheltuieli nedeductibile;
• cheltuieli cu deductibilitate limitată;
• venituri neimpozabile;
• amortizarea fiscală;
• provizioane și ajustări pentru depreciere;
• pierderi fiscale;
• sponsorizări;
• facilități fiscale;
• tranzacții cu persoane afiliate;
• credite fiscale.

Din acest motiv, calculul impozitului pe profit trebuie documentat separat și reconciliat cu evidența contabilă.

Concluzie

În 2026, cota generală de impozit pe profit rămâne 16%, însă calculul efectiv al obligației fiscale presupune aplicarea unui set extins de reguli privind deductibilitatea cheltuielilor, veniturile neimpozabile, pierderile fiscale și facilitățile fiscale.

Pentru companiile cu cifra de afaceri de peste 50 milioane euro trebuie analizat și impozitul minim pe cifra de afaceri, pentru care cota aplicabilă formulei în 2026 este de 0,5%.

O altă modificare importantă pentru anul fiscal 2026 este termenul general de 25 iunie al anului următor pentru depunerea declarației anuale de impozit pe profit.

Calculul corect al impozitului presupune, așadar, nu doar o contabilitate corectă, ci și o evidență fiscală atentă a tuturor elementelor care modifică rezultatul contabil.

Sponsorizările în 2026: cum se scad din impozitul pe profit și care sunt limitele fiscale

 

Sponsorizarea permite companiilor să susțină proiecte din domenii precum educația, cultura, sportul, sănătatea, cercetarea, protecția mediului, activitățile sociale sau umanitare și, în anumite condiții, să beneficieze de facilitatea fiscală prevăzută de Codul fiscal.

Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, Codul fiscal permite scăderea sponsorizărilor și a actelor de mecenat din impozitul datorat, însă numai în anumite limite și cu respectarea condițiilor prevăzute de legislație.

În cazul sponsorizărilor acordate unor organizații fără scop patrimonial sau unități de cult, o condiție esențială este verificarea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Sponsorizarea este o cheltuială deductibilă?

Din punct de vedere fiscal, trebuie făcută o distincție importantă.

Cheltuiala cu sponsorizarea nu funcționează ca o cheltuială deductibilă obișnuită care reduce direct profitul impozabil ci este nedeductibilă.

În schimb, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, suma eligibilă poate fi scăzută din impozitul pe profit datorat.

Prin urmare, mecanismul are două etape: cheltuiala cu sponsorizarea este tratată potrivit regulilor fiscale la determinarea rezultatului fiscal, iar ulterior suma eligibilă se scade din impozitul calculat, în limita stabilită de lege.

Care este limita sponsorizării care poate fi scăzută?

Suma aferentă sponsorizării se scade din impozitul datorat în limita valorii celei mai mici dintre două plafoane.

Primul plafon este reprezentat de 0,75% din cifra de afaceri, iar al doilea plafon este de 20% din impozitul pe profit.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să calculeze ambele limite și poate scădea numai suma cea mai mică dintre acestea.

Dacă sponsorizarea efectiv acordată este mai mică decât plafonul rezultat, evident, din impozit se scade doar valoarea sponsorizării efectuate.

Exemplu de calcul al sponsorizării în 2026

Presupunem că o societate plătitoare de impozit pe profit înregistrează o cifră de afaceri de 2.000.000 lei, iar impozitul pe profit calculat înainte de scăderea sponsorizării este de 40.000 lei.

Societatea efectuează o sponsorizare de 10.000 lei.

Prima limită se determină prin aplicarea procentului de 0,75% asupra cifrei de afaceri. Pentru o cifră de afaceri de 2.000.000 lei, plafonul este de 15.000 lei.

A doua limită reprezintă 20% din impozitul pe profit calculat, ceea ce înseamnă 8.000 lei.

Dintre cele două limite, valoarea cea mai mică este 8.000 lei.

Prin urmare, din sponsorizarea efectuată de 10.000 lei, societatea poate scădea din impozitul datorat, în acest exemplu, 8.000 lei.

Impozitul rămas de plată va fi astfel de 32.000 lei, în condițiile în care sunt îndeplinite toate celelalte cerințe legale.

De ce se folosește valoarea cea mai mică?

Regula celor două plafoane împiedică diminuarea nelimitată a impozitului prin sponsorizări.

O societate poate avea, de exemplu, o cifră de afaceri foarte mare, dar un impozit pe profit relativ redus. În această situație, plafonul de 20% din impozitul pe profit va limita suma care poate fi scăzută.

Invers, o companie poate avea un impozit pe profit ridicat, dar o cifră de afaceri mai redusă. În acest caz, limita de 0,75% din cifra de afaceri poate deveni plafonul relevant.

De aceea, cele două limite trebuie calculate separat pentru fiecare contribuabil.

Exemplul vechi cu 0,5% nu mai trebuie utilizat pentru calculele actuale

În normele și exemplele fiscale mai vechi poate fi întâlnit calculul realizat cu un plafon de 0,5% din cifra de afaceri.

Un astfel de exemplu este cel în care o societate avea o cifră de afaceri de 1.002.000 lei, o sponsorizare de 15.000 lei și un impozit pe profit înainte de sponsorizare de 25.120 lei.

La momentul respectiv, plafonul calculat la 0,5% din cifra de afaceri era de 5.010 lei, iar 20% din impozitul pe profit reprezenta 5.024 lei, astfel încât suma scăzută din impozit era de 5.010 lei.

Exemplul este util pentru înțelegerea mecanismului, dar procentul de 0,5% nu trebuie utilizat pentru aplicarea regulii actuale indicate de Codul fiscal, care folosește limita de 0,75%.

Beneficiarul trebuie verificat în Registrul ANAF

În cazul sponsorizărilor acordate către persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, facilitatea fiscală este condiționată de înscrierea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este important momentul verificării: beneficiarul trebuie să fie înscris în registru la data încheierii contractului de sponsorizare.

Prin urmare, înainte de semnarea contractului este recomandată verificarea situației beneficiarului.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, societatea poate pierde dreptul de a scădea suma respectivă din impozitul datorat.

Contractul de sponsorizare este important

Sponsorizarea trebuie efectuată în condițiile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea.

În practică, operațiunea trebuie documentată printr-un contract de sponsorizare din care să rezulte cel puțin părțile, obiectul sponsorizării, valoarea și obligațiile asumate.

Societatea trebuie să poată demonstra atât existența contractului, cât și efectuarea efectivă a sponsorizării.

În cazul unei sponsorizări bănești, documentarea se realizează inclusiv prin documentele privind plata sumei către beneficiar.

Ce domenii pot fi susținute prin sponsorizare?

Potrivit Legii sponsorizării, sponsorizările pot avea ca obiect susținerea unor activități desfășurate în domenii de interes general.

Printre domeniile care pot fi susținute se află:

• activități culturale;
• activități artistice;
• activități educative;
• învățământ;
• activități științifice, inclusiv cercetare fundamentală și aplicată;
• activități umanitare;
• activități religioase;
• activități filantropice;
• activități sportive;
• protecția drepturilor omului;
• activități medico-sanitare;
• asistență și servicii sociale;
• protecția mediului;
• activități sociale și comunitare;
• reprezentarea asociațiilor profesionale;
• întreținerea, restaurarea, conservarea și punerea în valoare a monumentelor istorice.

Sponsorizarea și impozitul minim

Textul actual al Codului fiscal prevede expres că, pentru contribuabilii aflați sub incidența regulilor privind impozitul minim, sponsorizările și actele de mecenat pot fi scăzute din impozitul minim datorat, tot în limita valorii minime dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit.

Această regulă este importantă pentru societățile care, în urma calculelor fiscale, ajung să datoreze impozitul minim potrivit prevederilor aplicabile.

Prin urmare, existența regimului de impozit minim nu înseamnă automat că societatea pierde posibilitatea de a utiliza facilitatea fiscală aferentă sponsorizărilor.

Ce trebuie verificat înainte de efectuarea unei sponsorizări?

Din perspectivă fiscală, este recomandat ca firma să verifice înainte de efectuarea sponsorizării:

• dacă beneficiarul poate primi sponsorizarea potrivit Legii nr. 32/1994;
• dacă beneficiarul este înscris în Registrul ANAF atunci când această condiție este obligatorie;
• existența unui contract de sponsorizare;
• cifra de afaceri utilizată la determinarea plafonului;
• valoarea impozitului pe profit relevantă pentru calcul;
• plafonul de 0,75% din cifra de afaceri;
• plafonul de 20% din impozitul pe profit;
• suma efectivă care poate fi scăzută din impozitul datorat.

Este util ca această analiză să fie făcută înainte de stabilirea valorii sponsorizării, mai ales atunci când societatea urmărește și utilizarea integrală a facilității fiscale.

Sponsorizarea nu înseamnă că statul suportă întreaga sumă

O confuzie frecventă este aceea că orice sponsorizare acordată de firmă ar reduce impozitul datorat cu aceeași valoare.

Nu este întotdeauna așa.

Dacă societatea acordă o sponsorizare de 20.000 lei, dar plafonul fiscal calculat este de numai 8.000 lei, diminuarea impozitului se poate face numai în limita permisă de legislația fiscală.

De aceea, valoarea sponsorizării și valoarea care poate fi scăzută fiscal nu sunt neapărat identice.

Exemplu practic cu plafon determinat de cifra de afaceri

Presupunem că o societate are o cifră de afaceri de 1.000.000 lei, un impozit pe profit calculat de 50.000 lei și acordă o sponsorizare de 10.000 lei.

Limita de 0,75% din cifra de afaceri este de 7.500 lei, în timp ce 20% din impozitul pe profit reprezintă 10.000 lei.

În acest caz, plafonul fiscal este de 7.500 lei, deoarece aceasta este valoarea mai mică.

Societatea poate astfel diminua impozitul datorat cu maximum 7.500 lei, sub rezerva îndeplinirii condițiilor legale.

Exemplu practic cu plafon determinat de impozitul pe profit

O altă societate realizează o cifră de afaceri de 5.000.000 lei și are un impozit pe profit de 60.000 lei.

Plafonul de 0,75% din cifra de afaceri este de 37.500 lei, iar plafonul de 20% din impozitul pe profit este de 12.000 lei.

În această situație, limita relevantă este de 12.000 lei.

Dacă societatea sponsorizează 12.000 lei și sunt îndeplinite condițiile legale, întreaga sumă poate intra în plafonul fiscal.

Declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor

Contribuabilii care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat au și o obligație declarativă distinctă.

Aceștia trebuie să depună declarația informativă privind beneficiarii bunurilor, serviciilor, sponsorizărilor și actelor de mecenat aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective.

Declarația se depune până la termenul aplicabil declarării impozitului pe profit pentru perioada respectivă, potrivit regulilor prevăzute de Codul fiscal.

Prin urmare, acordarea unei sponsorizări nu presupune doar înregistrarea contabilă și verificarea plafonului fiscal, ci și raportarea beneficiarului prin declarația informativă corespunzătoare.

Modelul și conținutul acestei declarații sunt stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Se poate redirecționa impozitul pe profit dacă plafonul nu a fost folosit integral?

Da.

Dacă valoarea maximă care ar fi putut fi utilizată pentru sponsorizări nu a fost folosită integral, contribuabilul poate solicita redirecționarea unei părți din impozitul pe profit pentru efectuarea de sponsorizări sau acte de mecenat.

Redirecționarea se poate face în limita valorii rămase disponibile după aplicarea regulilor fiscale și, după caz, după luarea în considerare a sumelor reportate.

Solicitarea se efectuează prin depunerea unuia sau mai multor formulare de redirecționare, până la termenul de depunere a declarației anuale privind impozitul pe profit.

Diferența importantă față de sponsorizarea plătită direct de societate este că, în cazul redirecționării, plata către beneficiar este efectuată de organul fiscal competent, nu de societate.

Și în acest caz contribuabilul trebuie să întocmească un contract cu beneficiarul sponsorizării.

Exemplu de redirecționare

Presupunem că, în urma calculului fiscal, o societate ar putea utiliza pentru sponsorizări maximum 12.000 lei, dar în cursul anului a efectuat direct sponsorizări de numai 7.000 lei.

În principiu, diferența de 5.000 lei rămasă disponibilă poate face obiectul unei solicitări de redirecționare, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Codul fiscal.

Astfel, societatea poate utiliza plafonul fiscal disponibil chiar dacă nu a efectuat întreaga sponsorizare direct în cursul anului.

Cine poate cere redirecționarea în cazul unui grup fiscal?

În cazul contribuabililor care fac parte dintr-un grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, redirecționarea poate fi solicitată numai de persoana juridică responsabilă a grupului.

Această regulă este relevantă pentru grupurile de societăți care aplică sistemul de consolidare fiscală, deoarece membrii individuali nu pot solicita separat redirecționarea impozitului.

Condiția privind Registrul ANAF se aplică și la redirecționare

Dacă redirecționarea are ca beneficiar o persoană juridică fără scop lucrativ sau o unitate de cult, aceasta poate fi efectuată numai dacă beneficiarul este înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

În cazul redirecționării, momentul relevant este diferit față de sponsorizarea directă.

Pentru sponsorizarea efectuată direct, trebuie verificată înscrierea beneficiarului în registru la data prevăzută de Codul fiscal pentru operațiunea respectivă.

Pentru redirecționare, beneficiarul trebuie să fie înscris în registru la data plății sumei de către organul fiscal competent.

Această diferență este importantă și trebuie avută în vedere înainte de depunerea formularului de redirecționare.

Sponsorizare directă sau redirecționare?

Cele două mecanisme nu trebuie confundate.

În cazul sponsorizării directe, societatea încheie contractul, efectuează plata către beneficiar și ulterior aplică facilitatea fiscală în limitele prevăzute de Codul fiscal.

În cazul redirecționării, societatea solicită ANAF ca o parte din impozitul pe profit care ar fi putut fi utilizată pentru sponsorizare să fie transferată către beneficiarul indicat.

Prin urmare, redirecționarea poate fi utilă mai ales atunci când, la finalul perioadei fiscale, contribuabilul constată că nu a utilizat integral plafonul disponibil pentru sponsorizări.

Ce trebuie urmărit practic?

Pentru o gestionare corectă a sponsorizărilor, societatea ar trebui să urmărească nu doar valoarea contractelor și plafonul fiscal, ci și obligațiile declarative.

În practică, trebuie verificate:

• valoarea sponsorizărilor efectuate direct;
• plafonul fiscal disponibil;
• sumele care pot fi scăzute din impozitul pe profit;
• eventualele sume rămase neutilizate;
• posibilitatea solicitării redirecționării;
• depunerea declarației informative privind beneficiarii;
• termenul pentru depunerea formularului de redirecționare;
• înscrierea beneficiarului în Registrul ANAF.

Concluzie

Sponsorizarea rămâne un mecanism prin care o societate poate susține proiecte și organizații alese de aceasta și, în același timp, poate beneficia de o facilitate fiscală.

Pentru contribuabilii vizați de regulile actuale, suma eligibilă se determină prin compararea plafonului de 0,75% din cifra de afaceri cu plafonul de 20% din impozitul pe profit, fiind utilizată valoarea cea mai mică.

În cazul sponsorizărilor către organizații fără scop lucrativ și unități de cult trebuie verificată și înscrierea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, la data încheierii contractului.

Pe lângă calculul plafonului fiscal, societățile care efectuează sponsorizări trebuie să țină cont și de obligațiile declarative și de posibilitatea redirecționării impozitului pe profit neutilizat pentru sponsorizări. Declarația informativă privind beneficiarii și formularul de redirecționare sunt elemente distincte ale mecanismului fiscal și trebuie gestionate în termenele prevăzute de Codul fiscal.

D700 si D010 se modifica

În Monitorul oficial nr. 1278/2022 a fost publicat Ordinul nr. 2578/2022 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.699/2021 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor şi a tipurilor de obligaţii fiscale care formează vectorul fiscal, in vigoare de la 01 ianuarie 2023.

Acest ordin modifica categoriile de obligaţii fiscale de declarare, cu caracter permanent, care se înscriu în vectorul fiscal, acestea fiind:

a) taxa pe valoarea adăugată;
b) impozitul pe profit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) accizele;
e) impozitul pe venit;
f) impozitul pe reprezentanţă;
g) contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice;
h) contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice;
i) contribuţia asiguratorie pentru muncă;
j) redevenţele miniere;
k) redevenţele petroliere;
l) contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii;
m) impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural;
n) impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale;
o) impozitul pe veniturile din activităţile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale;
p) taxele datorate potrivit legislaţiei din domeniul jocurilor de noroc.

Dintre acestea, se elimina de la 1.01.2023, impozitul specific unor activităţi.

De asemenea acest ordin modifica:

- "Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni/Declaraţie de radiere pentru persoanele juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică" formularul 010;
- "Declaraţia pentru înregistrarea/modificarea în mediu electronic a menţiunilor ulterioare înregistrării fiscale, precum şi pentru radierea înregistrării fiscale (700)".

Noul formular al declaratiei 101 folosit începând cu declararea impozitului pe profit anual aferent anului fiscal 2021

În Monitorul oficial nr. 273/2022 a fost publicat Ordinul nr. 423/2022 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.386/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit" şi 120 "Decont privind accizele", in vigoare de la 22 martie 2022.

Acest ordin modifica modelul declaratiei 101 privind impozitul pe profit care se va folosi incepand cu declararea impozitului pe profit anual aferent anului fiscal 2021.

Prin acest ordin se efectueaza modificarile la declaratia 101 ca urmare a aparitiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative şi prevederile Legii nr. 296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pe perioada aplicării prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020, termenul pentru depunerea declaraţiei anuale privind impozitul pe profit este până la data de 25 iunie inclusiv a anului următor, iar pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) din Codul fiscal până la data de 25 a celei de-a şasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat. Fac excepţie contribuabilii pentru care reglementările contabile sunt emise de Banca Naţională a României, respectiv de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Astfel, in declaratia 101, la rândul 46 se va înscrie suma reprezentând reducerea impozitului pe profit, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative.

PDF-ul inteligent se poate descarca de aici: www.anaf.ro.

Indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual

În Monitorul oficial nr. 158/2022 a fost publicat Ordinul nr. 162/2022 privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual.

Potrivit Codului Fiscal (CF) contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata, cu excepţia plăţii anticipate aferente trimestrului IV care se declară şi se plăteşte până la data de 25 decembrie, respectiv până la data de 25 a ultimei luni din anul fiscal modificat. Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) CF actualizează plăţile anticipate trimestriale cu ultimul indice al preţurilor de consum comunicat pentru anul în care începe anul fiscal modificat. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit anual, conform declaraţiei privind impozitul pe profit. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.

Pentru anul fiscal 2022, indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual este 106,5%.

Procedura de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit

In Monitorul oficial nr. 766/2021 a fost publicat Ordinul nr. 1191/2021 pentru aprobarea Procedurii de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Opțiunea de constituire a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit se comunică prin depunerea, de către reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile a grupului, la organul fiscal competent, a unei cereri comune semnate de către reprezentanții legali ai tuturor membrilor grupului. Cererea privind grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării fiscale. La cerere se anexează certificatul constatator eliberat de către oficiul registrului comerțului și/sau alte documentele justificative din care să rezulte îndeplinirea condiției de deținere prevăzute la art. 42^2 pct. 1 din Codul fiscal.

Pe baza deciziei privind aprobarea implementării grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit se marchează, în vectorul fiscal, la rubrica "impozit pe profit" atât pentru persoana juridică responsabilă, cât și pentru ceilalți membri calitatea dobândită în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit aprobat de organul fiscal.

Marcajul în vectorul fiscal se face informatic și conține data de la care contribuabilul a devenit membru al unui grup fiscal în domeniul impozitului pe profit potrivit prevederilor art. 42^1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

De la data implementării grupului fiscal se inactivează, în vectorul fiscal al fiecărui membru al grupului, cu excepția celui al persoanei juridice responsabile a grupului fiscal, obligația de declarare privind impozitul pe profit. De la data implementării grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, obligațiile declarative și de plată reglementate de titlul II Impozit pe profit din Codul fiscal revin persoanei juridice responsabile.

Obligațiile de declarare și competența de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate de fiecare membru al grupului, cu excepția impozitului pe profit, rămân neschimbate.

Declarația anuală privind impozitul pe profit se depune la organul fiscal competent, împreună cu declarația anuală privind impozitul pe profit a fiecărui membru, până la termenele prevăzute de lege. Persoana juridică responsabilă are obligația de a depune declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private efectuate/efectuat de membrii grupului.

În situația în care se decide menținerea grupului fiscal și continuarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit, după încheierea perioadei de consolidare de 5 ani fiscali, persoana juridică responsabilă reînnoiește opțiunea.

Opțiunea se comunică organului fiscal competent prin completarea formularului 173 "Cerere privind grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit", depus de reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile și semnat de către reprezentanții legali ai tuturor membrilor grupului, în care se precizează și perioada pentru care grupul decide continuarea aplicării sistemului de consolidare fiscală. Cererea, având bifată caseta corespunzătoare, se depune cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită continuarea aplicării sistemului de consolidare fiscală.

Acest ordin aproba si modelul și conținutul următoarelor formulare:

a) 173 "Cerere privind grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit", precum și instrucțiunile de completare;
b) 174 "Decizie privind aprobarea/respingerea implementării/menținerea grupului fiscal și continuarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit";
c) 175 "Decizie privind modificări ulterioare în cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit".

Totodata, acest ordin cuprinde:

- procedura de modificare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit;
- procedura de desființarea grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit.

Aspecte privind rezidența în România a persoanelor juridice străine

In Monitorul oficial nr. 520/2021 a fost publicat Ordinul nr. 577/2021 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor juridice străine.

Acest ordin pune in aplicare art. 7 pct. 18 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Potrivit acestui articol, locul conducerii efective este locul în care, dacă nu se demonstrează altfel, persoana juridică străină realizează operațiuni care corespund unor scopuri economice, reale și de substanță și unde este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activității persoanei juridice străine în ansamblul său se iau în România de către directorii executivi/membrii consiliului de administrație; sau  

b) cel puțin 50% din directorii executivi/membrii consiliului de administrație ai persoanei juridice străine sunt rezidenți.

În vederea verificării îndeplinirii acestor condiții, organul fiscal central este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stării de fapt fiscale potrivit prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Astfel se introduce formularistica elaborată pentru aplicarea prevederilor art. 7 pct. 18 și 37, art. 81 și art. 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:

a) Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei juridice străine cu locul conducerii efective în România;
b) Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 pct. 18 și 37 din Codul fiscal de către persoana juridică străină.

Persoana juridică străină notificată că îndeplinește condițiile de rezidență potrivit locului conducerii efective în România are obligația să se înregistreze la organul fiscal central în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării, potrivit formularului 016 "Declarație de înregistrare fiscală/declarație de mențiuni/declarație de radiere pentru persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România", aprobat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.725/2017 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal.

Persoana juridică străină este considerată rezidentă în România potrivit locului de exercitare a conducerii efective de la data înregistrării fiscale la organul fiscal central.

Declarația 711 de regularizare pentru cheltuielile cu educația timpurie

In Monitorul oficial nr. 429/2021 a fost publicat Ordinul nr. 653/2021 pentru aprobarea modelului și a modalității de depunere și gestionare a formularului 711 "Declarație de regularizare pentru cheltuielile cu educația timpurie".

Declarația de regularizare pentru cheltuielile cu educația timpurie se utilizează de către contribuabilii care au efectuat, în perioada noiembrie 2020-martie 2021, cheltuieli cu educația timpurie care depășesc impozitul pe profit datorat.

Suma reprezentând cheltuieli cu educația timpurie, efectuate în perioada noiembrie 2020-martie 2021, care depășește impozitul pe profit datorat, se scade, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) lit. i2) din Legea nr. 227/2015 privind

Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în ordine, din impozitul pe salarii reținut de contribuabil pentru angajați, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate.

Declarația de regularizare se depune până la data de 25 aprilie 2021 inclusiv, cu următoarele excepții:

a) în cazul contribuabililor care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, declarația se depune la fiecare termen de declarare a impozitului pe profit, potrivit art. 41 și 42 din aceeași lege, dar nu mai târziu de data de 25 august 2021 sau de data de 25 a celei de-a șasea luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat, după caz;

b) în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare și plată a impozitului pe profit, potrivit art. 41 și 42 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, declarația se depune până la data de 25 martie 2022 inclusiv sau până la data de 25 iunie 2022 inclusiv, după caz.

Suma se scade, în ordine, din impozitul pe salarii reținut de contribuabil pentru angajați, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate, cu data scadenței acestora, declarate în Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, în Decontul de TVA, respectiv în Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, care au același termen de depunere cu cel al declarației prin care s-a efectuat scăderea acestor cheltuieli din impozitul pe profit datorat.

În cazul în care termenul de depunere a declarației prin care s-a efectuat scăderea cheltuielilor cu educația timpurie din impozitul pe profit datorat este același cu termenul trimestrial de depunere a Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, suma care depășește impozitul pe profit datorat se scade din impozitul pe salarii aferent ultimei luni din trimestru.

Declarația de regularizare pentru cheltuielile cu educația timpurie se completează cu ajutorul programului de asistență și se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Rectificarea privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2020, din 21.09.2020

In Monitorul oficial nr. 861/2020 a fost publicata Rectificarea privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2020.

Ordonanța de urgență nr. 153/2020 se refera la instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menținerii/creșterii capitalurilor proprii.

Costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale se poate scădea din impozitul datorat

In Monitorul oficial nr. 659/2020 a fost publicata Legea nr. 153/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru completarea Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, care a intrat în vigoare de la 27 iulie 2020.

Prevederile acestei legi se aplică începând cu luna următoare intrării în vigoare.

Impozit pe profit 

Contribuabilii care achiziţionează aparate de marcat electronice fiscale scad costul lor de achiziţie din impozitul pe profit datorat pentru trimestrul în care au fost puse în funcţiune, în cazul în care aceştia datorează impozit pe profit trimestrial, sau din impozitul pe profit anual, în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit. Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit potrivit prevederilor prezentei litere se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Cheltuielile reprezentând costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt nedeductibile.

Prin derogare de la prevederile art. 25 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care datorează impozit pe profit, la data determinării impozitului pe profit pentru anul 2020, scad din impozitul pe profit şi costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite in Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiţia ca la data achiziţiei respectivelor aparate de marcat electronice fiscale contribuabilii să fi fost plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată prevăzut de art. 41 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. 

Costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi va reprezenta sume asimilate cheltuielilor nedeductibile la calculul impozitului pe profit, dar care se scad din impozitul pe profit al anului 2020. Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentului alineat, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit. 

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor 

Microîntreprinderile care achiziţionează aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad costul de achiziţie aferent lor din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, în limita impozitului pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul respectiv. 

Sumele care nu sunt scăzute din impozitul datorat pe veniturile microîntreprinderilor se reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive. Scăderea acestor sume din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat se efectuează în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

Prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care datorează impozit pe veniturile microîntreprinderilor, la data determinării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pentru trimestrul 4 al anului 2020, scad din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite in Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiţia ca la data achiziţiei respectivelor aparate de marcat electronice fiscale contribuabilii să fi fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. 

Costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, în anul 2019, precum şi al celor puse în funcţiune în anul 2020 înaintea intrării în vigoare a prezentei legi se va adăuga la baza impozabilă pentru trimestrul 4 al anului 2020 dar se scade din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor determinat în trimestrul respectiv. Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor prezentului alineat, se reportează în următoarele 28 de trimestre consecutive. Recuperarea acestor sume se va efectua la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. 

Impozitul pe venit 

Venitul net anual impozabil se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale, recalculate, din care se deduce contribuţia de asigurări sociale datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii din Codul fiscal şi la care se adaugă costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite in Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, puse în funcţiune în anul respectiv.

Impozitul anual pe venit se stabileşte de contribuabili în declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, din suma astfel determinată se deduce costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite in Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, puse în funcţiune în anul respectiv.

Prin derogare de la prevederile art. 118 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) din Legea 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, contribuabilii care datorează impozit pe venit, la data determinării impozitului pe venit aferent anului 2020, adaugă la venitul net anual impozabil determinat la art. 118 alin. (2) lit. b) costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite in Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018, precum şi în anul 2019. 

Costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale achiziţionate şi puse în funcţiune în anul 2018 şi în anul 2019 se scade din impozitul pe venit calculat potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe venit, potrivit prevederilor prezentului alineat, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua la fiecare termen de plată a impozitului pe venit. 

 

Impozitul specific

Prevederile de mai sus se aplică în mod corespunzător şi de către contribuabilii care intră sub incidenţa Legii nr. 170 / 2016 privind impozitul specific unor activităţi, pentru impozitul pe profit aferent anului 2020, determinat pentru activităţile desfăşurate, altele decât cele corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de lege. 

Contribuabilii obligaţi la plata impozitului specific care achiziţionează aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad costul de achiziţie aferent lor din impozitul specific în anul în care au fost puse în funcţiune, în limita impozitului specific datorat pentru anul respectiv. 

Sumele care nu sunt scăzute din impozitul specific se reportează în anul următor, pe o perioadă de 7 ani consecutivi.