marți, 11 august 2026

Lista ocupațiilor deficitare în 2026: 289 de ocupații pentru care România are nevoie de forță de muncă

Prin Ordinul nr. 1.073 din 4 august 2026 a fost aprobată Lista ocupațiilor deficitare prevăzută de OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România.

Lista are o importanță practică majoră pentru angajatori, deoarece identifică ocupațiile pentru care există un deficit de forță de muncă și care intră sub incidența mecanismelor speciale prevăzute de legislația privind accesul lucrătorilor străini pe piața muncii.

Ordinul aprobă în mod expres lista prevăzută la art. 1 alin. (2) din OUG nr. 32/2026.

Câte ocupații sunt pe listă

Anexa ordinului cuprinde 289 de ocupații deficitare, fiecare identificată prin denumirea ocupației și codul COR.

Lista este foarte extinsă și acoperă domenii variate, de la comerț și servicii până la construcții, transporturi, industrie, agricultură, HoReCa și activități tehnice.

Pentru o prezentare mai ușor de urmărit, ocupațiile pot fi grupate orientativ pe domenii, fără ca această grupare să reprezinte o clasificare oficială prevăzută de ordin.

Comerț, vânzări și servicii pentru clienți

Printre ocupațiile deficitare se regăsesc:

  • agent comercial – COR 332401;
  • agent de vânzări – COR 332203;
  • agent servicii client – COR 333907;
  • lucrător comercial – COR 522303;
  • reprezentant comercial – COR 332202;
  • vânzător – COR 522101;
  • specialist în achiziții – COR 332301.

Acest lucru arată că deficitul de personal nu se limitează la ocupațiile tehnice sau la munca necalificată, ci afectează și activitățile comerciale și administrative.

HoReCa și turism

Un număr important de ocupații din domeniul ospitalității sunt incluse în listă.

Printre acestea:

  • ajutor bucătar;
  • ajutor ospătar;
  • barman;
  • barista;
  • bucătar;
  • bucătar-șef;
  • cameristă hotel;
  • ospătar;
  • pizzar;
  • recepționer de hotel;
  • lucrător room-service hotel;
  • responsabil cazare;
  • șef de recepție hotel.

Pentru angajatorii din HoReCa, includerea acestor ocupații confirmă dificultățile existente pe piața muncii în recrutarea personalului necesar.

Construcții

Construcțiile reprezintă una dintre cele mai bine reprezentate categorii.

Lista include, printre altele:

  • betonist;
  • dulgher;
  • fierar betonist;
  • faianțar;
  • ipsosar;
  • izolator termic;
  • constructor structuri monolite;
  • constructor-montator de structuri metalice;
  • montator pereți și plafoane din ghips-carton;
  • montator fațade și pereți cortină;
  • pavator;
  • schelar;
  • zidar;
  • zugrav.

Electricieni, instalatori și meserii tehnice

Și domeniul tehnic are numeroase ocupații deficitare.

Sunt incluse mai multe specializări de electrician:

  • electrician în construcții;
  • electrician de întreținere și reparații;
  • electrician echipamente electrice și energetice;
  • electrician montare și reparații linii electrice aeriene;
  • electrician montator de instalații automatizate;
  • electrician auto.

Lista include și:

  • instalator apă-canal;
  • instalator încălzire centrală și gaze;
  • instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze;
  • instalator pentru sisteme fotovoltaice solare;
  • instalator rețele termice și sanitare.

Transport și logistică

Deficitul de personal este evident și în transporturi și logistică.

Pe listă apar:

  • conducător auto transport rutier de mărfuri;
  • conducător auto transport rutier de persoane;
  • conducător autotrailer;
  • conducător troleibuz;
  • șofer de autoturisme și camionete;
  • stivuitorist;
  • gestionar depozit;
  • magaziner;
  • manipulant mărfuri;
  • încărcător-descărcător.

Industrie și producție

Lista cuprinde numeroase ocupații din zona de producție și prelucrare industrială.

Exemple:

  • confecționer cablaje auto;
  • controlor calitate;
  • frezor universal;
  • lăcătuș mecanic;
  • mecanic auto;
  • mecanic utilaj;
  • operator la mașini-unelte cu comandă numerică;
  • operator la roboți industriali;
  • strungar universal;
  • sudor;
  • vopsitor industrial.

Agricultură

Și agricultura este reprezentată.

Printre ocupațiile deficitare se află:

  • agricultor;
  • crescător de păsări;
  • grădinar;
  • îngrijitor animale;
  • mecanic agricol;
  • muncitor necalificat în agricultură;
  • tractorist;
  • văcar;
  • viticultor.

Activități de curățenie și întreținere

O categorie consistentă este cea a serviciilor de curățenie și întreținere:

  • agent curățenie clădiri și mijloace de transport;
  • femeie de serviciu;
  • îngrijitor clădiri;
  • îngrijitor spații hoteliere;
  • îngrijitor spații verzi;
  • menajeră;
  • lucrător pentru salubrizare;
  • spălător vehicule;
  • spălător vitrine și geamuri.

Există și ocupații administrative și IT

Interesant este că lista nu conține numai meserii manuale.

Sunt incluse și:

  • asistent manager – COR 334303;
  • funcționar administrativ – COR 411001;
  • funcționar economic – COR 431102;
  • operator calculator electronic și rețele – COR 351101;
  • operator introducere, validare și prelucrare date – COR 413201;
  • programator ajutor – COR 351201;
  • secretar administrativ – COR 334301;
  • secretară – COR 412001;
  • tehnician echipamente de calcul și rețele – COR 351103;
  • tehnician rețele de telecomunicații – COR 352210.

Acest lucru arată caracterul larg al deficitului de forță de muncă identificat prin ordin.

De ce este importantă lista pentru angajatori

Lista trebuie analizată împreună cu OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, deoarece ordinul nu instituie de unul singur procedurile de angajare a lucrătorilor străini.

El stabilește concret care sunt ocupațiile considerate deficitare în sensul mecanismului prevăzut de ordonanță.

Pentru angajatori, primul pas practic este verificarea codului COR al postului pe care intenționează să îl ocupe.

Este importantă utilizarea codului COR exact, deoarece existența unei ocupații asemănătoare ca denumire nu înseamnă automat că postul respectiv se regăsește în listă.

Câteva exemple relevante pentru angajatori

De exemplu:

Bucătar – COR 512001 este inclus în listă.

Conducător auto transport rutier de mărfuri – COR 833201 este inclus.

Electrician în construcții – COR 741101 este inclus.

Muncitor necalificat în agricultură – COR 921302 este inclus.

Ospătar (chelner) – COR 513102 se regăsește, de asemenea, pe listă.

Sudor – COR 721208 este inclus împreună cu mai multe specializări de sudor.

Concluzie

Prin Ordinul nr. 1.073/2026 a fost stabilită oficial Lista ocupațiilor deficitare utilizată în aplicarea OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România.

Lista cuprinde 289 de ocupații și acoperă o parte importantă a economiei: construcții, HoReCa, transporturi, industrie, agricultură, comerț, servicii, administrație și activități tehnice.

Pentru angajatori, verificarea acestei liste devine relevantă atunci când analizează posibilitatea ocupării unui post în cadrul procedurilor prevăzute de legislația privind accesul străinilor pe piața muncii.

Important: apartenența unei ocupații la această listă nu trebuie interpretată izolat. Pentru stabilirea efectelor concrete asupra procedurii de angajare a unui cetățean străin trebuie analizate și condițiile prevăzute de OUG nr. 32/2026.


Legea nr. 170/2026 modifică Codul de procedură fiscală: reguli noi pentru firmele aflate în proceduri de prevenire a insolvenței

Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare aduce modificări importante Codului de procedură fiscală, în special în ceea ce privește tratamentul obligațiilor fiscale ale contribuabililor aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi vizează, printre altele, statutul obligațiilor fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, ordinea stingerii creanțelor fiscale, compensarea TVA de rambursat, relația dintre procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonările la plată, precum și tratamentul creanțelor fiscale care au fost reduse în cadrul unei proceduri de restructurare.

Este important de precizat de la început că Legea nr. 170/2026 nu instituie prin ea însăși mecanismul prin care obligațiile fiscale pot fi reduse. Ea reglementează, în Codul de procedură fiscală, efectele fiscale ale unor reduceri stabilite în cadrul unui acord de restructurare confirmat de instanță sau al unui plan de restructurare omologat, potrivit legislației aplicabile procedurilor de prevenire a insolvenței.

Obligațiile fiscale cu termene viitoare din acordurile și planurile de restructurare

Legea nr. 170/2026 completează art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Sunt introduse în mod expres obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în:

  • acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată;
  • planul de restructurare omologat,

în cadrul procedurilor de prevenire a insolvenței.

Aceste obligații primesc astfel un tratament distinct în raport cu obligațiile fiscale restante în sensul Codului de procedură fiscală.

Tot la art. 157 alin. (2) este introdusă și o categorie separată pentru obligațiile fiscale care nu se sting potrivit noului art. 266 alin. (10).

O ordine specială de stingere a obligațiilor fiscale

Prin introducerea art. 165 alin. (6¹), Legea nr. 170/2026 stabilește o ordine specifică de stingere a obligațiilor fiscale pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

În principiu, ordinea este următoarea:

  1. obligațiile fiscale care nu sunt stabilite în acordul de restructurare sau în planul de restructurare, în ordinea vechimii;
  2. obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul sau planul de restructurare, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acestora, dacă s-a prevăzut calcularea și plata accesoriilor;
  3. celelalte obligații fiscale.

Prin această regulă, Codul de procedură fiscală separă obligațiile curente sau externe procedurii de cele care sunt deja incluse într-un mecanism de restructurare.

Reguli speciale pentru stingerea creanțelor fiscale cu executare suspendată

Art. 166 din Codul de procedură fiscală este reformulat.

Obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condițiile prevăzute de lege pot fi stinse prin orice modalitate permisă de Codul de procedură fiscală, cu excepția executării silite.

Așadar, suspendarea executării silite nu împiedică, în sine, stingerea creanței prin alte mecanisme fiscale.

TVA de rambursat după confirmarea acordului sau omologarea planului

O modificare importantă privește deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.

Pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței, dacă decontul este depus după data confirmării acordului de restructurare sau după data omologării planului de restructurare, suma aprobată la rambursare se compensează cu obligațiile fiscale înregistrate de contribuabil, altele decât cele stabilite în acordul sau planul de restructurare.

Cu alte cuvinte, TVA aprobată la rambursare poate fi utilizată pentru stingerea obligațiilor fiscale care nu fac parte din restructurare.

Tratamentul TVA negative aferente perioadei anterioare restructurării

Legea introduce și o regulă specială pentru suma negativă de TVA înscrisă în decontul aferent perioadei fiscale anterioare datei confirmării acordului sau omologării planului.

Această sumă nu se preia în decontul perioadei fiscale în care a fost confirmat acordul sau omologat planul.

Debitorul trebuie să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Suma aprobată la rambursare se compensează cu:

  • obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare sau planul de restructurare;
  • obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului sau planului, dacă a fost prevăzută calcularea și plata acestora.

Această prevedere este importantă pentru societățile aflate în restructurare care au solduri semnificative de TVA de recuperat.

Procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonarea la plată

Legea nr. 170/2026 introduce și o condiție nouă pentru acordarea eșalonării la plată.

Debitorul nu trebuie să se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței.

Totuși, un contribuabil aflat într-o astfel de procedură poate solicita eșalonarea la plată dacă, până la data emiterii deciziei de eșalonare, iese din procedura de prevenire a insolvenței.

Această regulă delimitează mai clar cele două mecanisme și evită suprapunerea lor.

O condiție similară este introdusă și în materia eșalonării simplificate la plată.

Obligațiile necesare menținerii eșalonării nu pot fi incluse în restructurare

Legea introduce și o regulă expresă potrivit căreia anumite obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat.

Aceeași logică este aplicată și în cazul eșalonării simplificate.

Pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară, această regulă impune o analiză atentă înainte de includerea obligațiilor fiscale într-un plan sau acord de restructurare.

Ce se întâmplă cu creanțele fiscale care au fost reduse prin acord sau plan

Una dintre cele mai importante modificări apare la art. 266.

Noul alin. (8¹) prevede că, la închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse prin acordul de restructurare confirmat de instanță sau prin planul de restructurare omologat se anulează, cu condiția ca debitorul să se conformeze acordului sau planului.

Aici trebuie făcută o distincție esențială.

Codul de procedură fiscală, astfel cum este modificat prin Legea nr. 170/2026, nu stabilește mecanismul prin care se decide reducerea creanței fiscale. El reglementează ce se întâmplă fiscal cu o creanță care a fost deja redusă în cadrul procedurii de prevenire a insolvenței.

Prin urmare, reducerea nu rezultă automat din Legea nr. 170/2026 și nu reprezintă o facilitate fiscală acordată unilateral de ANAF în baza acestei legi.

Creanțele reduse nu dispar imediat

Tot art. 266 este completat cu un nou alin. (10).

Potrivit acestuia, pe toată perioada derulării procedurilor de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse în condițiile menționate anterior nu se sting.

Aceasta înseamnă că efectul final al anulării este condiționat de ducerea la bun sfârșit a procedurii și de respectarea acordului sau planului.

Doar la închiderea procedurii, dacă debitorul s-a conformat obligațiilor asumate, creanțele reduse pot fi anulate în condițiile prevăzute de lege.

Ce înseamnă practic pentru contribuabili

Pentru o societate aflată într-o procedură de prevenire a insolvenței, devine esențială delimitarea între:

  • obligațiile fiscale curente;
  • obligațiile fiscale incluse în acord sau plan;
  • obligațiile cu termene viitoare de plată;
  • sumele de TVA solicitate la rambursare;
  • obligațiile necesare pentru menținerea unei eventuale eșalonări;
  • creanțele fiscale care au fost afectate sau reduse în cadrul procedurii.

O evidență fiscală și contabilă necorelată cu documentele de restructurare poate conduce la aplicarea greșită a ordinii de stingere, a compensării sau a tratamentului TVA.

Concluzie

Legea nr. 170/2026 face un pas important în corelarea Codului de procedură fiscală cu procedurile de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi clarifică modul în care sunt tratate obligațiile fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, stabilesc reguli speciale privind ordinea de stingere, TVA de rambursat și eșalonările la plată și reglementează efectul fiscal al creanțelor care au fost reduse în cadrul procedurii.

Este însă esențial de reținut că Legea nr. 170/2026 nu creează prin ea însăși dreptul contribuabilului de a-și reduce obligațiile fiscale. Ea stabilește tratamentul în Codul de procedură fiscală al creanțelor care au fost reduse printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat.

Pentru firmele aflate în dificultate financiară, obligațiile fiscale trebuie analizate în strânsă legătură cu documentele și efectele procedurii de prevenire a insolvenței.

 

Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

  • misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
  • personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
  • organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
  • membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
  • forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
  • forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

  • primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
  • lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
  • obținerea documentului după finalizarea inspecției;
  • situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

  • dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
  • dacă operațiunea este acoperită de scutire;
  • dacă certificatul de scutire există;
  • dacă acesta este autentificat corespunzător;
  • dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.


Cheltuieli deductibile, deductibile limitat și nedeductibile la calculul impozitului pe profit în 2026

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor este: „Pot să trec această cheltuială pe firmă și este deductibilă fiscal?”

Răspunsul nu depinde doar de existența unei facturi. Din punct de vedere fiscal, o cheltuială înregistrată în contabilitate poate fi deductibilă integral, deductibilă numai în anumite limite sau complet nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Regulile principale sunt prevăzute de art. 25 din Codul fiscal.

Regula generală: cheltuiala trebuie să fie legată de activitatea economică

Principiul de bază este relativ simplu: sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să poată demonstra existența unei legături între cheltuiala efectuată și activitatea sa.

În această categorie pot intra, în funcție de activitatea societății, cheltuieli precum:

  • chiria spațiilor utilizate pentru desfășurarea activității;
  • utilitățile;
  • serviciile contabile, juridice sau de consultanță;
  • achizițiile de materiale și consumabile;
  • serviciile informatice;
  • publicitatea și promovarea;
  • costurile cu personalul;
  • alte cheltuieli necesare desfășurării activității.

Codul fiscal stabilește expres că sunt deductibile și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate camerelor de comerț și industrie, organizațiilor patronale și organizațiilor sindicale.

Cheltuielile cu salariile sunt, în principiu, deductibile

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cu excepțiile prevăzute expres de Codul fiscal.

De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru salariații care lucrează în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Prin urmare, costurile cu personalul reprezintă, ca regulă generală, cheltuieli recunoscute fiscal, însă pentru anumite beneficii acordate salariaților există plafoane sau condiții speciale.

Cheltuielile de protocol: deductibilitate limitată la 2%

Cheltuielile de protocol nu sunt deductibile integral.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%, aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.

În calcul intră și TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil atunci când valoarea acestora depășește 100 lei.

Este importantă diferența dintre înregistrarea contabilă și tratamentul fiscal. O cheltuială de protocol poate fi înregistrată integral în contabilitate, însă partea care depășește plafonul fiscal devine cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.

Cheltuielile sociale: plafon de până la 5% din cheltuielile cu salariile

O altă categorie importantă o reprezintă cheltuielile sociale.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În această categorie pot intra, printre altele:

  • ajutoarele de înmormântare;
  • ajutoarele pentru boli grave și incurabile;
  • ajutoarele pentru naștere;
  • ajutoarele pentru proteze;
  • anumite ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii;
  • cadourile în bani sau în natură oferite salariaților și copiilor minori ai acestora;
  • tichetele cadou;
  • tichetele culturale;
  • tichetele de creșă;
  • anumite servicii turistice sau de tratament acordate angajaților și membrilor familiilor acestora;
  • alte cheltuieli cu caracter social prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.

Educația timpurie: până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil

Codul fiscal include în categoria cheltuielilor sociale și sumele achitate de angajator pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie.

Limita fiscală este de 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.

Acest beneficiu trebuie analizat atât din perspectiva impozitului pe profit, cât și a regulilor privind veniturile salariale.

Tichetele de masă și voucherele de vacanță

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă și voucherele de vacanță acordate de angajatori sunt incluse de Codul fiscal în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată, potrivit condițiilor stabilite de legislația aplicabilă.

Autoturismele utilizate și în scop personal: deductibilitate de 50%

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri în practică este cel al autoturismelor utilizate atât pentru activitatea societății, cât și în scop personal.

Pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal, 50% din cheltuielile aferente sunt deductibile.

Regula se referă la vehicule cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg și maximum 9 locuri, inclusiv locul conducătorului auto.

Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Există însă situații în care cheltuielile pot fi integral deductibile, de exemplu pentru anumite vehicule utilizate pentru:

  • servicii de urgență;
  • pază și protecție;
  • curierat;
  • activitatea agenților de vânzări și achiziții;
  • transport de persoane cu plată;
  • taximetrie;
  • închiriere;
  • școli de șoferi;
  • vehicule care reprezintă marfă în scop comercial.

Cheltuielile cu amortizarea autoturismelor nu intră însă în această limitare de 50%, având propriile reguli fiscale.

Atenție la autoturismele persoanelor cu funcții de conducere

Pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale unei persoane juridice există o regulă suplimentară de deductibilitate: cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt recunoscute fiscal, potrivit regulilor aplicabile cheltuielilor auto, pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Sediul firmei aflat într-o locuință

În situația în care sediul societății se află într-o locuință proprietate personală și spațiul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede o limitare.

Este deductibilă în proporție de 50% valoarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații corespunzătoare suprafeței puse la dispoziția contribuabilului prin contract.

Există o regulă similară pentru sediul social achiziționat de societate într-o clădire de locuințe atunci când acesta nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică.

Dacă sediul aflat în patrimoniul societății este utilizat în scop personal de către acționari sau asociați, cheltuielile pot fi considerate efectuate în favoarea acestora și devin nedeductibile.

Ce cheltuieli sunt nedeductibile?

Codul fiscal enumeră o serie de cheltuieli care nu pot diminua rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit

Cheltuiala cu propriul impozit pe profit al societății este nedeductibilă.

În aceeași categorie intră anumite diferențe de impozit aferente anilor precedenți sau anului curent și alte impozite menționate expres de Codul fiscal.

Amenzile și penalitățile datorate autorităților

Dobânzile și majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate autorităților române sau străine sunt, în principiu, nedeductibile fiscal.

Există o excepție pentru cele aferente contractelor încheiate cu respectivele autorități.

Prin urmare, o amendă primită de societate poate fi înregistrată în contabilitate, dar nu va diminua profitul impozabil.

Bunurile lipsă sau degradate

Cheltuielile cu stocurile sau mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal stabilește însă mai multe excepții, printre care bunurile:

  • distruse în urma unor calamități naturale sau cauze de forță majoră;
  • asigurate;
  • degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea lor;
  • aflate în anumite situații reglementate de legislația privind diminuarea risipei alimentare;
  • al căror termen de valabilitate sau de expirare este depășit, în condițiile legii.

Cheltuielile efectuate în favoarea asociaților

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile, cu excepția plăților pentru bunuri livrate sau servicii prestate societății la prețul de piață.

Această regulă este importantă mai ales în cazul în care societatea suportă cheltuieli cu caracter personal pentru asociați sau acționari.

Simpla existență a unei facturi emise pe societate nu transformă automat o cheltuială personală într-o cheltuială deductibilă.

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile sunt, de asemenea, nedeductibile.

Dacă evidența contabilă nu permite identificarea directă a acestor cheltuieli, Codul fiscal prevede utilizarea unei metode raționale de alocare a cheltuielilor comune și de administrare.

Facturile emise de contribuabili inactivi

O atenție deosebită trebuie acordată furnizorilor declarați inactivi fiscal.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza documentelor emise de un contribuabil declarat inactiv sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal prevede totuși anumite excepții, inclusiv pentru unele achiziții realizate în cadrul procedurilor de executare silită sau de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

Verificarea situației fiscale a furnizorilor poate preveni astfel consecințe fiscale importante.

Sponsorizările nu sunt cheltuieli deductibile în sensul obișnuit

Sponsorizarea are un regim fiscal distinct.

Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat sunt încadrate ca nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, însă societatea poate scădea sponsorizarea din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:

  • 0,75% din cifra de afaceri;
  • 20% din impozitul pe profit datorat.

Pentru sponsorizările acordate entităților fără scop lucrativ și unităților de cult, beneficiarul trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este, așadar, important să nu confundăm deductibilitatea unei cheltuieli cu scăderea unei sume direct din impozitul pe profit.

Noutate aplicabilă din 2026: stimulent fiscal pentru listarea la bursă

Codul fiscal conține și un stimulent destinat societăților care își admit acțiunile la tranzacționare.

Pentru cheltuielile aferente procesului de admitere și menținere la tranzacționare a acțiunilor pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare se acordă o deducere suplimentară de 50% la calculul rezultatului fiscal.

Facilitatea se aplică atât cheltuielilor aferente admiterii la tranzacționare, cât și cheltuielilor de menținere la tranzacționare înregistrate în primul an fiscal ulterior admiterii.

Potrivit prevederilor citate din OUG nr. 8/2026, această facilitate se aplică începând cu anul fiscal 2026.

Deductibil contabil nu înseamnă automat deductibil fiscal

Aceasta este probabil cea mai importantă idee pentru antreprenori.

O societate poate avea o cheltuială:

înregistrată corect în contabilitate, dar care, la calculul impozitului pe profit, să fie:

  • integral deductibilă;
  • deductibilă numai într-o anumită proporție;
  • deductibilă numai în limita unui plafon;
  • complet nedeductibilă.

Diferențele dintre tratamentul contabil și cel fiscal sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal și, implicit, a impozitului pe profit datorat.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate înregistrează în cursul anului:

  • 10.000 lei cheltuieli cu servicii necesare activității;
  • 4.000 lei cheltuieli de protocol;
  • 6.000 lei amenzi;
  • 12.000 lei cheltuieli aferente unui autoturism utilizat atât în interesul societății, cât și personal.

Cheltuielile de 10.000 lei aferente serviciilor pot fi integral deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității economice și sunt documentate corespunzător.

Cheltuielile de protocol vor fi deductibile numai în limita plafonului fiscal.

Amenzile de 6.000 lei vor fi nedeductibile.

Pentru autoturism, în condițiile aplicării limitării prevăzute de Codul fiscal, numai 50% din cheltuielile respective vor fi deductibile.

Acest exemplu arată de ce valoarea totală a cheltuielilor din contabilitate nu este neapărat egală cu valoarea cheltuielilor care diminuează profitul impozabil.

Ce ar trebui să verifice o societate înainte de a considera o cheltuială deductibilă?

În practică, analiza nu ar trebui să se oprească la întrebarea „avem factură?”.

Trebuie verificate cel puțin:

  1. legătura cheltuielii cu activitatea economică;
  2. documentele justificative;
  3. existența unor plafoane de deductibilitate;
  4. eventuala utilizare personală a bunului sau serviciului;
  5. regulile fiscale speciale aplicabile categoriei respective;
  6. situația fiscală a furnizorului, acolo unde aceasta influențează deductibilitatea;
  7. tratamentul TVA, care poate fi diferit de cel aplicabil impozitului pe profit.

Concluzie

Regula potrivit căreia „orice factură emisă pe firmă este deductibilă” este greșită.

Codul fiscal pornește de la principiul că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, dar stabilește numeroase situații în care deductibilitatea este limitată sau chiar exclusă.

Autoturismele utilizate mixt, protocolul, cheltuielile sociale, sponsorizările, amenzile, cheltuielile efectuate în beneficiul asociaților sau documentele primite de la contribuabili inactivi sunt numai câteva dintre situațiile în care tratamentul fiscal trebuie analizat separat.

De aceea, înainte de închiderea perioadei fiscale și calcularea impozitului pe profit, este recomandată verificarea distinctă a cheltuielilor deductibile, deductibile limitat și nedeductibile.

luni, 10 august 2026

Capitalul social minim al SRL-urilor: noile reguli introduse prin Legea nr. 239/2025

Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice aduce o schimbare importantă pentru societățile cu răspundere limitată. Capitalul social minim nu mai este tratat identic pentru toate SRL-urile, ci este diferențiat în funcție de situația societății și, pentru firmele existente, de nivelul cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale.

Noile reguli sunt importante atât pentru firmele nou-înființate, cât și pentru societățile deja înregistrate la Registrul Comerțului, deoarece în anumite situații acestea vor trebui să își majoreze capitalul social și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Capital social minim de 500 lei pentru SRL-urile nou-înființate

Pentru societățile cu răspundere limitată nou-înființate, Legea nr. 239/2025 stabilește un capital social minim de 500 lei.

Prin urmare, o societate nouă nu va putea fi constituită cu un capital social mai mic decât această valoare.

Regula se aplică în mod distinct față de cea prevăzută pentru firmele existente care depășesc un anumit nivel al cifrei de afaceri.

Capital social minim de 5.000 lei pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 400.000 lei

Pentru societățile cu răspundere limitată care au înregistrat o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, capitalul social minim este stabilit la 5.000 lei.

Cifra de afaceri relevantă este cea raportată prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent.

Astfel, obligația de majorare nu este determinată de încasările curente sau de cifra de afaceri estimată, ci de indicatorul raportat oficial în situațiile financiare anuale.

De exemplu, dacă o societate raportează pentru exercițiul financiar precedent o cifră de afaceri netă de 520.000 lei, aceasta intră în categoria societăților pentru care capitalul social minim trebuie să fie de 5.000 lei.

Când trebuie majorat capitalul social după depășirea plafonului de 400.000 lei

Legea prevede că valoarea minimă a capitalului social trebuie majorată până la finalul exercițiului financiar următor celui în care se constată creșterea cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale ale exercițiului precedent.

Această regulă este importantă deoarece depășirea plafonului de 400.000 lei nu determină o obligație de majorare chiar în ziua depunerii situațiilor financiare. Legea acordă un termen pentru aducerea capitalului social la nivelul minim cerut.

În practică, societățile trebuie să urmărească anual cifra de afaceri netă raportată și să verifice dacă intră în categoria pentru care capitalul minim este de 5.000 lei.

Ce se întâmplă dacă cifra de afaceri scade ulterior

Un aspect important al noii reglementări este că diminuarea ulterioară a cifrei de afaceri nu permite automat revenirea la un capital social mai mic.

Legea prevede expres că valoarea capitalului social stabilită potrivit regulii referitoare la depășirea cifrei de afaceri de 400.000 lei rămâne nemodificată chiar dacă, ulterior, cifra de afaceri netă scade.

Cu alte cuvinte, dacă o societate a ajuns la obligația de a avea un capital social minim de 5.000 lei, simpla scădere a cifrei de afaceri sub 400.000 lei într-un exercițiu ulterior nu înseamnă că aceasta își poate reduce capitalul social sub nivelul legal stabilit.

Pentru societățile care intră sub incidența capitalului social minim de 5.000 lei, reducerea capitalului sub acest nivel este limitată.

Cu excepția situației în care societatea este transformată într-o altă formă de societate, capitalul nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă, simultan, este adoptată și o hotărâre de majorare a capitalului care să îl mențină cel puțin la nivelul minim prevăzut de lege.

În cazul nerespectării acestei reguli, orice persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății.

Ce trebuie să facă SRL-urile deja existente

Societățile cu răspundere limitată deja înregistrate în Registrul Comerțului trebuie să își adapteze capitalul social la noile reguli.

Potrivit Legii nr. 239/2025, societățile vizate trebuie să își majoreze capitalul social și să modifice actul constitutiv în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii, 18 decembrie 2025.

Prin urmare, firmele existente trebuie să verifice două elemente:

  • cifra de afaceri netă raportată prin situațiile financiare;
  • valoarea actuală a capitalului social înscrisă în actul constitutiv.

Dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și are un capital social mai mic de 5.000 lei, aceasta va trebui să efectueze formalitățile de majorare.

Reducere de 50% a tarifului de publicare până la 31 decembrie 2026

Legea introduce și un stimulent pentru societățile care își majorează mai repede capitalul social.

SRL-urile care efectuează majorarea capitalului social până la 31 decembrie 2026, pentru aplicarea noilor reguli, beneficiază de o reducere de 50% a tarifului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Reducerea este însă condiționată: modificarea trebuie să privească exclusiv majorarea capitalului social necesară pentru aplicarea noilor prevederi.

Dacă prin aceeași modificare a actului constitutiv sunt efectuate și alte schimbări, textul furnizat nu prevede aplicarea acestei reduceri.

Ce riscă societățile care nu majorează capitalul social la termen

Consecința cea mai severă prevăzută de lege este posibilitatea dizolvării societății.

Dacă un SRL nu își completează capitalul social în termenul de 2 ani prevăzut de lege, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății, la cererea:

  • oricărei persoane interesate;
  • Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Totuși, legea oferă și posibilitatea remedierii situației.

Societatea nu va fi dizolvată dacă, înainte ca hotărârea judecătorească de dizolvare să rămână definitivă, capitalul social este adus la valoarea minimă prevăzută de lege.

În această situație sunt aplicabile, în mod corespunzător, și prevederile art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990.

Exemplu practic

Să presupunem că un SRL are:

  • capital social actual: 200 lei;
  • cifra de afaceri netă raportată pentru exercițiul precedent: 650.000 lei.

În această situație, societatea intră în categoria pentru care capitalul social minim este de 5.000 lei.

Pentru conformare, societatea va trebui să majoreze capitalul social cu cel puțin 4.800 lei și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Dacă efectuează această majorare până la 31 decembrie 2026 și modificarea privește exclusiv conformarea cu noul capital minim, poate beneficia de reducerea de 50% a tarifului de publicare prevăzut de lege.

Ce trebuie urmărit practic de administratori

Pentru administratori și profesioniștii care gestionează partea financiar-contabilă a societăților, noua regulă înseamnă că valoarea capitalului social trebuie urmărită împreună cu cifra de afaceri raportată anual.

Este recomandabil ca, după întocmirea situațiilor financiare anuale, să se verifice dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și dacă actualul capital social respectă minimul legal.

În cazul în care este necesară majorarea, trebuie pregătite documentele societare corespunzătoare, adoptată hotărârea de majorare, modificat actul constitutiv și îndeplinite formalitățile la Registrul Comerțului.

Concluzie

Legea nr. 239/2025 introduce un sistem diferențiat al capitalului social minim pentru SRL-uri. Pentru societățile nou-înființate, capitalul social minim este de 500 lei, iar pentru societățile care raportează o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, minimul este de 5.000 lei.

Pentru firmele existente, noua obligație trebuie analizată din timp, deoarece nerespectarea termenelor de majorare poate conduce inclusiv la procedura de dizolvare a societății.


Actualizarea obiectului de activitate la CAEN Rev. 3 pentru societățile de contabilitate și expertiză contabilă

Începând cu 1 ianuarie 2025, în România se aplică noua versiune a Clasificării activităților din economia națională, denumită CAEN Rev. 3. Modificarea a fost introdusă prin Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 377/2024 și vizează societățile, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Pentru societățile de contabilitate și de expertiză contabilă, actualizarea trebuie făcută atât cu respectarea procedurilor Registrului Comerțului, cât și a regulilor profesionale stabilite de CECCAR.

Care este termenul pentru actualizarea la CAEN Rev. 3?

Termenul acordat pentru actualizarea obiectului de activitate în registrul comerțului este de 18 luni începând cu data de 25 martie 2025.

Prin urmare, termenul-limită pentru realizarea formalităților este:

25 septembrie 2026.

Termenul a fost stabilit în contextul publicării Hotărârii Guvernului nr. 284/2025 în Monitorul Oficial din 25 martie 2025.

Societățile care nu au efectuat încă actualizarea trebuie să verifice din timp corespondența dintre vechile coduri CAEN Rev. 2 și codurile aplicabile conform CAEN Rev. 3.

Ce trebuie să facă societățile de contabilitate?

În cazul firmelor care prestează servicii de contabilitate sau expertiză contabilă, actualizarea nu înseamnă doar înlocuirea formală a unei clasificări.

Societatea trebuie să verifice:

  • codul CAEN principal;
  • codurile CAEN secundare;
  • activitățile efectiv desfășurate;
  • corespondența codurilor din CAEN Rev. 2 cu cele din CAEN Rev. 3;
  • compatibilitatea activităților cu reglementările profesiei contabile;
  • necesitatea obținerii avizului CECCAR pentru modificarea actului constitutiv.

Consiliul Superior al CECCAR a aprobat, prin Hotărârea nr. 25/800 din 14 ianuarie 2025, lista codurilor CAEN Rev. 3 care pot fi autorizate pentru societățile membre.

Codul CAEN principal pentru activitățile contabile

Codul principal utilizat pentru activitatea societăților de contabilitate și de expertiză contabilă rămâne:

6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal

Acest cod cuprinde activitățile specifice serviciilor contabile, însă înscrierea și autorizarea codului la Registrul Comerțului nu înlocuiesc autorizările profesionale prevăzute de lege.

Prestarea efectivă a serviciilor de contabilitate și expertiză contabilă trebuie realizată cu respectarea OG nr. 65/1994 și a reglementărilor CECCAR.

Coduri CAEN Rev. 3 care pot fi utilizate de societățile de expertiză contabilă

În funcție de activitățile desfășurate și de structura societății, experții contabili pot include în obiectul de activitate și alte coduri autorizate de CECCAR.

Printre acestea se regăsesc:

  • 1812 – Alte activități de tipărire n.c.a.;
  • 5829 – Activități de editare a altor produse software;
  • 6039 – Activități de distribuție a altor conținuturi;
  • 6210 – Activități de realizare a softului la comandă;
  • 6220 – Activități de consultanță în tehnologia informației și de management al mijloacelor de calcul;
  • 6290 – Alte activități de servicii privind tehnologia informației;
  • 6310 – Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web și activități conexe;
  • 6421 – Activități ale holdingurilor;
  • 6422 – Activități ale canalelor de finanțare;
  • 6619 – Activități auxiliare intermedierilor financiare, exceptând activitățile de asigurări și fondurile de pensii;
  • 6621 – Activități de evaluare a riscului de asigurare și a pagubelor;
  • 6622 – Activități ale agenților și brokerilor de asigurări;
  • 6630 – Activități de administrare a fondurilor;
  • 6811 – Cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii;
  • 6820 – Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;
  • 6832 – Alte activități pentru tranzacții imobiliare pe bază de comision sau contract;
  • 6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal;
  • 7020 – Activități de consultanță în afaceri și management;
  • 7320 – Activități de studiere a pieței și de sondare a opiniei publice;
  • 7430 – Activități de traducere scrisă și orală;
  • 7499 – Alte activități profesionale, științifice și tehnice n.c.a.;
  • 7810 – Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă;
  • 7820 – Activități ale agențiilor de plasare temporară a forței de muncă și furnizarea altor resurse umane;
  • 8210 – Activități de secretariat și servicii-suport;
  • 8299 – Activități de servicii-suport pentru întreprinderi n.c.a.;
  • 8559 – Alte forme de învățământ n.c.a.;
  • 9111 – Activități ale bibliotecilor;
  • 9112 – Activități ale arhivelor.

Lista rezultă din reglementările profesionale adoptate de CECCAR pentru aplicarea CAEN Rev. 3.

Includerea unui cod în lista activităților permise nu înseamnă însă că acesta trebuie introdus automat în actul constitutiv. Este recomandat ca societatea să păstreze numai activitățile pe care le desfășoară sau intenționează în mod real să le desfășoare.

Coduri care pot fi autorizate pentru societățile de contabilitate

Pentru societățile administrate de contabili autorizați, lista activităților permise este mai restrânsă. Aceasta include, în principal:

  • 1812 – Alte activități de tipărire n.c.a.;
  • 6832 – Alte activități pentru tranzacții imobiliare pe bază de comision sau contract;
  • 6920 – Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal;
  • 7430 – Activități de traducere scrisă și orală;
  • 7810 – Activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă;
  • 7820 – Activități ale agențiilor de plasare temporară a forței de muncă și furnizarea altor resurse umane;
  • 8210 – Activități de secretariat și servicii-suport;
  • 9111 – Activități ale bibliotecilor;
  • 9112 – Activități ale arhivelor.

Diferența dintre cele două liste trebuie analizată în funcție de calitatea profesională a administratorilor și asociaților societății.

Este necesar avizul CECCAR?

Atunci când actualizarea la CAEN Rev. 3 determină modificarea obiectului de activitate sau a actului constitutiv, societățile membre trebuie să respecte și procedurile CECCAR.

În funcție de operațiunea realizată, poate fi necesară depunerea unei cereri pentru:

  • emiterea avizului de principiu în vederea constituirii unei societăți de contabilitate sau expertiză contabilă;
  • emiterea avizului de principiu pentru modificarea actului constitutiv;
  • verificarea și aprobarea codurilor CAEN secundare;
  • actualizarea informațiilor societății în evidențele filialei CECCAR.

Formularele aplicabile sunt disponibile prin filialele teritoriale CECCAR.

Este recomandat ca avizul profesional să fie obținut înaintea depunerii documentelor la Registrul Comerțului atunci când modificarea solicitată afectează actul constitutiv.

Cum se depune cererea la Registrul Comerțului?

Atunci când se realizează numai actualizarea obiectului de activitate la CAEN Rev. 3, fără alte modificări, procedura este simplificată.

Pentru societăți se completează cererea de înregistrare – Anexa 2a, bifând secțiunea referitoare la actualizarea obiectului de activitate conform CAEN Rev. 3.

În această situație nu sunt necesare, în principiu, alte documente, cu excepția împuternicirii persoanei care efectuează formalitățile, dacă cererea nu este depusă direct de reprezentantul legal.

Cererea poate fi transmisă:

  • prin portalul online al Registrului Comerțului;
  • direct la ghișeul oficiului teritorial;
  • prin poștă sau curier.

În cazul în care actualizarea presupune și modificarea efectivă a obiectului de activitate, adăugarea sau eliminarea unor coduri ori adaptarea determinată de divizarea sau reunirea unor clase CAEN, vor fi necesare documentele specifice modificării actului constitutiv.

Atenție la activitățile conexe codului CAEN 6920

CECCAR precizează că activitățile conexe clasei CAEN 6920 sunt luate în considerare la calcularea cotizației variabile datorate de societățile membre.

Din acest motiv, obiectul de activitate trebuie stabilit cu atenție și trebuie să reflecte activitatea economică desfășurată efectiv de societate.

Nu este recomandată introducerea unui număr mare de coduri CAEN numai pentru eventualitatea utilizării lor în viitor, fără o analiză a implicațiilor profesionale și financiare.

Concluzie

Actualizarea la CAEN Rev. 3 este obligatorie pentru societățile înregistrate în România, iar termenul-limită este 25 septembrie 2026.

Pentru firmele de contabilitate și expertiză contabilă, procedura presupune o verificare suplimentară: codurile selectate trebuie să fie compatibile cu activitățile permise de CECCAR și cu forma de exercitare a profesiei.

Înainte de depunerea cererii, este recomandată verificarea următoarelor aspecte:

  • corespondența dintre codurile vechi și cele noi;
  • lista activităților acceptate de CECCAR;
  • necesitatea modificării actului constitutiv;
  • necesitatea obținerii avizului de principiu;
  • activitățile care intră în calculul cotizației variabile.

O analiză realizată înaintea depunerii documentelor poate preveni respingerea cererii și poate evita includerea unor activități incompatibile cu reglementările profesiei contabile.

Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc analiza documentelor și a situației concrete a fiecărei societăți.


Cinci noi ocupații au fost introduse în Clasificarea ocupațiilor din România (COR)

Clasificarea ocupațiilor din România (COR) a fost completată cu cinci noi ocupații, ca urmare a apariției și dezvoltării unor activități profesionale tot mai prezente în economia națională.

Modificarea vizează nivelul de ocupație din COR, respectiv codurile formate din șase caractere, și completează nomenclatorul aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011.

Care sunt noile ocupații introduse în COR?

Lista noilor ocupații cuprinde următoarele poziții:

Nr. crt.Denumirea ocupațieiCod COR
1Asistent pastoral263649
2Expert economie circulară242243
3Specialist dezvoltare durabilă242242
4Specialist economie circulară213313
5Tehnician gemolog311945

Introducerea acestor ocupații reflectă evoluția pieței muncii și apariția unor specializări noi, în special în domenii precum economia circulară, dezvoltarea durabilă și activitățile tehnice specializate.

Ce înseamnă modificarea pentru angajatori?

Pentru angajatori, actualizarea Clasificării ocupațiilor din România este importantă în special atunci când sunt încheiate noi contracte individuale de muncă sau când se modifică funcția unui salariat.

Funcția sau ocupația înscrisă în contractul individual de muncă trebuie să corespundă unei ocupații existente în COR și să fie identificată prin codul corespunzător.

Prin urmare, firmele care desfășoară activități pentru care sunt relevante noile ocupații vor putea utiliza în documentele de personal noile coduri COR.

Expert economie circulară – cod COR 242243

Una dintre noile ocupații este cea de expert economie circulară, având codul COR 242243.

Economia circulară urmărește utilizarea cât mai eficientă a resurselor, reducerea deșeurilor, reutilizarea materialelor și menținerea produselor și resurselor în circuitul economic pentru o perioadă cât mai lungă.

Introducerea acestei ocupații în COR reflectă importanța tot mai mare pe care sustenabilitatea și utilizarea responsabilă a resurselor o au în activitatea companiilor.

Specialist dezvoltare durabilă – cod COR 242242

O altă ocupație nou introdusă este cea de specialist dezvoltare durabilă, cu codul COR 242242.

Această funcție poate deveni relevantă pentru companiile și organizațiile care implementează politici și proiecte în domeniul sustenabilității, protecției mediului și utilizării eficiente a resurselor.

Dezvoltarea durabilă a devenit în ultimii ani o componentă tot mai importantă a strategiilor companiilor, inclusiv în contextul cerințelor europene privind raportarea și responsabilitatea față de mediu.

Specialist economie circulară – cod COR 213313

În COR a fost introdusă și ocupația de specialist economie circulară, cu codul 213313.

Deși denumirea este apropiată de cea de „expert economie circulară”, cele două ocupații sunt încadrate în grupe COR diferite și au coduri distincte.

Angajatorii trebuie, prin urmare, să utilizeze codul corespunzător funcției și atribuțiilor efectiv exercitate de persoana angajată.

Tehnician gemolog – cod COR 311945

Noua listă include și ocupația de tehnician gemolog, având codul COR 311945.

Gemologia este domeniul care se ocupă cu studierea, identificarea și evaluarea pietrelor prețioase și semiprețioase. Introducerea ocupației în COR permite o identificare mai exactă a persoanelor care desfășoară astfel de activități specializate.

Asistent pastoral – cod COR 263649

A cincea ocupație introdusă este cea de asistent pastoral, cu codul COR 263649.

Prin includerea acestei ocupații în nomenclatorul oficial, activitatea poate fi evidențiată distinct în documentele de muncă atunci când sunt îndeplinite condițiile necesare pentru ocuparea postului.

Ce trebuie să verifice angajatorii?

Atunci când o societate angajează o persoană pe una dintre funcțiile nou introduse, este recomandată verificarea atentă a:

  • codului COR corespunzător ocupației;
  • atribuțiilor prevăzute în fișa postului;
  • condițiilor de studii și pregătire profesională aplicabile postului;
  • informațiilor înscrise în contractul individual de muncă;
  • datelor transmise în registrul general de evidență a salariaților.

Denumirea funcției utilizate în documentele de personal trebuie să fie corelată cu ocupația și codul prevăzute în Clasificarea ocupațiilor din România.

Concluzie

Actualizarea periodică a Clasificării ocupațiilor din România este necesară pentru adaptarea nomenclatorului oficial la transformările din economie și la apariția unor noi profesii.

Prin această modificare, COR este completat cu cinci ocupații: asistent pastoral, expert economie circulară, specialist dezvoltare durabilă, specialist economie circulară și tehnician gemolog.

Angajatorii care utilizează sau intenționează să utilizeze aceste funcții trebuie să aibă în vedere noile coduri COR atunci când întocmesc contractele individuale de muncă și documentele de personal.


Noi reguli pentru angajarea lucrătorilor străini în România: platforma WorkinRomania, obligații pentru angajatori și amenzi

Regimul privind angajarea lucrătorilor străini în România este modificat substanțial prin OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, actul normativ introducând noi proceduri pentru angajatori, agențiile de plasare și cetățenii străini care doresc să lucreze în România.

Printre cele mai importante noutăți se numără introducerea platformei electronice WorkinRomania.gov.ro, condiționarea anumitor angajări de existența ocupației în Lista ocupațiilor deficitare, noi condiții pentru angajatori, obligații suplimentare privind contractele de muncă și integrarea lucrătorilor străini, precum și un sistem de sancțiuni semnificativ.

1. Apare platforma electronică WorkinRomania.gov.ro

Una dintre schimbările majore este crearea platformei electronice WorkinRomania.gov.ro, prin intermediul căreia urmează să fie gestionate o mare parte dintre procedurile legate de angajarea lucrătorilor străini.

Pentru a putea încadra în muncă străini pe teritoriul României, angajatorii vizați de noile prevederi trebuie să se înregistreze sau să se autorizeze, după caz, în această platformă.

Prin WorkinRomania.gov.ro vor putea fi realizate, printre altele:

  • înregistrarea angajatorilor;
  • autorizarea angajatorilor care doresc să recruteze direct anumite categorii de lucrători străini;
  • autorizarea agențiilor de plasare a străinilor;
  • încărcarea și procesarea cererilor pentru lucrători străini;
  • publicarea Listei ocupațiilor deficitare;
  • monitorizarea activității angajatorilor și agențiilor de plasare;
  • generarea de rapoarte și statistici;
  • comunicarea unor informații către persoanele străine aflate în căutarea unui loc de muncă în România.

Angajatorii înregistrați vor fi înscriși automat în Registrul angajatorilor străinilor – RAS, iar angajatorii autorizați vor fi înscriși atât în Registrul angajatorilor autorizați – RAA, cât și în RAS.

2. Se introduce Lista ocupațiilor deficitare

O altă schimbare importantă este utilizarea unei Liste a ocupațiilor deficitare, care va fi aprobată prin ordin al ministrului muncii.

Lista urmează să fie elaborată și actualizată semestrial sau ori de câte ori este necesar, în funcție de nevoile identificate pe piața muncii atât la nivel național, cât și județean.

Pentru anumite categorii de lucrători străini, procedura de angajare va putea fi inițiată numai dacă ocupația pentru care se solicită angajarea figurează în această listă.

Practic, necesarul real de forță de muncă de pe piața românească va avea un rol mult mai important în procedura de recrutare a lucrătorilor din afara țării.

3. Ce condiții trebuie să îndeplinească angajatorii?

Pentru aprobarea înregistrării în platformă, angajatorii trebuie să îndeplinească o serie de condiții cumulative.

Printre acestea se numără:

  • să nu aibă obligații restante la bugetul general consolidat;
  • în cazul persoanelor juridice, să desfășoare efectiv activitate de minimum un an în domenii compatibile cu ocupațiile deficitare pentru care se realizează angajarea;
  • să nu fi fost sancționați, în perioadele prevăzute de actul normativ, pentru anumite încălcări ale legislației privind munca străinilor, munca nedeclarată sau REGES-ONLINE;
  • să îndeplinească cerințele privind cazierul și antecedentele prevăzute de ordonanță;
  • să nu prezinte risc de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

Verificările vor implica mai multe instituții, inclusiv ANAF, ANOFM, Inspectoratul General pentru Imigrări și Inspecția Muncii.

Soluționarea cererii de înregistrare se face de către ANOFM, actul administrativ urmând să fie comunicat prin platformă în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încărcarea solicitării.

4. Angajarea prin agenție sau recrutarea directă

Noua reglementare diferențiază între angajatorul înregistrat și angajatorul autorizat.

În cazul prevăzut de ordonanță, angajatorul trebuie să încheie un contract de prestări servicii cu o agenție de plasare a străinilor autorizată.

Există însă și posibilitatea recrutării fără o astfel de agenție. Pentru aceasta, persoana juridică trebuie să obțină statutul de angajator autorizat.

Angajatorul autorizat poate încadra direct lucrătorii străini vizați de această procedură, dar numai pentru ocupațiile incluse în Lista ocupațiilor deficitare și își asumă integral răspunderea pentru legalitatea procesului de recrutare.

Pentru autorizarea directă sunt prevăzute condiții mai stricte. Printre acestea se regăsesc lipsa datoriilor la buget, lipsa anumitor fapte în cazierul fiscal și desfășurarea efectivă a unei activități economice neîntrerupte de minimum 24 de luni în domeniul compatibil cu ocupația pentru care sunt recrutați străinii.

5. Numărul lucrătorilor străini pe care îi poate angaja o firmă poate fi limitat

O prevedere foarte importantă pentru societăți este cea referitoare la numărul lucrătorilor străini care pot fi angajați în cadrul procedurii reglementate.

Pentru persoanele juridice, numărul străinilor cu care pot fi încheiate contracte individuale de muncă nu poate depăși numărul mediu de salariați înregistrat în anul anterior, potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Această limitare se aplică însă numai categoriilor de străini la care face trimitere expres ordonanța.

În cazul persoanelor fizice, limita prevăzută este de maximum trei străini.

6. Oferta de muncă va trebui să fie mult mai detaliată

Angajatorul trebuie să încarce în platformă o ofertă fermă de locuri de muncă, care va conține mult mai multe informații decât simpla denumire a postului și salariul.

Printre elementele obligatorii se numără:

  • numărul locurilor de muncă;
  • funcția, meseria sau ocupația;
  • condițiile necesare ocupării postului;
  • durata angajării;
  • timpul de muncă și perioadele de repaus;
  • modul de compensare a orelor suplimentare;
  • salariul brut și net;
  • tariful orar, după caz;
  • sporurile și alte drepturi salariale;
  • concediul de odihnă;
  • condițiile de muncă;
  • taxele, impozitele și contribuțiile aferente veniturilor;
  • drepturile în cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale sau decesului.

În plus, oferta trebuie să precizeze clar cine suportă costurile privind cazarea și transportul și în ce condiții sunt acestea asigurate.

Locul de muncă din oferta fermă trebuie să fie un loc de muncă declarat vacant la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

7. Contractul de muncă trebuie întocmit și într-o limbă înțeleasă de lucrător

Angajatorul are obligația de a asigura încheierea contractului individual de muncă:

atât în limba română, cât și în limba statului de origine al străinului sau într-o limbă de circulație internațională pe care acesta o înțelege.

Mai mult, contractul de muncă trebuie să includă o serie de informații din oferta fermă de angajare.

Această prevedere obligă angajatorii să acorde o atenție sporită documentației de personal aferente lucrătorilor străini.

8. Salariul lucrătorului străin trebuie plătit în cont bancar

Ordonanța introduce în mod expres obligația angajatorului de a efectua plata remunerației sau salariului în contul bancar al lucrătorului străin.

Instituțiile bancare din România pot deschide conturi pentru străini pe baza vizei de lungă ședere în scop de muncă, a permisului de ședere sau a altui document care atestă dreptul de rezidență în România.

9. Angajatorul trebuie să asigure cursuri de limba română

Una dintre cele mai interesante obligații noi pentru angajatori privește integrarea lucrătorilor străini.

Angajatorii trebuie să asigure cursuri de limba română, care să includă și elemente de integrare culturală și socială.

Cursurile trebuie desfășurate:

  • pentru o perioadă de minimum 6 luni de la începerea activității lucrătorului în România;
  • cel puțin 6 ore pe săptămână.

Acestea pot fi asigurate direct sau prin furnizori acreditați, instituții publice, ONG-uri, organizații internaționale ori instituții de învățământ.

Pentru firmele care folosesc un număr important de lucrători străini, aceasta poate reprezenta o obligație administrativă și financiară semnificativă.

10. Obligație de notificare în termen de 5 zile lucrătoare

Angajatorul trebuie să informeze agenția de plasare și Inspectoratul General pentru Imigrări, în termen de 5 zile lucrătoare de la constatare, în anumite situații.

Printre acestea se numără:

  • absența nemotivată a lucrătorului pentru mai mult de 3 zile lucrătoare consecutive;
  • încetarea contractului individual de muncă;
  • situațiile în care lucrătorul este în pericol sau supus exploatării;
  • constatarea nerespectării condițiilor care au stat la baza dreptului de muncă și de ședere.

Prin urmare, firmele care au angajați străini vor trebui să introducă aceste termene în procedurile interne de salarizare și administrare de personal.

11. Documentele trebuie păstrate minimum 5 ani

Angajatorul trebuie să păstreze la sediul social sau la punctele de lucru copii ale documentelor care demonstrează legalitatea șederii lucrătorului străin, precum și documentele justificative privind îndeplinirea obligațiilor prevăzute de ordonanță.

Perioada de păstrare este de cel puțin 5 ani de la încetarea raportului de muncă.

12. Dacă angajatorul asigură cazarea, chiria este limitată

În situația în care angajatorul oferă cazare lucrătorului străin, costul chiriei suportat de acesta nu poate depăși 25% din salariul sau remunerația netă.

Este o prevedere importantă mai ales pentru angajatorii din construcții, HoReCa, producție, logistică și alte domenii în care cazarea lucrătorilor din afara țării este frecvent asigurată de companie.

13. Angajatorul trebuie să asigure instruirea SSM într-o limbă pe care lucrătorul o înțelege

Instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă trebuie realizată într-o limbă pe care lucrătorul străin o înțelege.

Angajatorul trebuie, de asemenea, să îi asigure echipamentele de protecție necesare potrivit legislației în vigoare.

Această regulă este importantă deoarece simpla semnare a unor documente SSM redactate exclusiv în limba română poate să nu fie suficientă în cazul unui lucrător care nu cunoaște limba.

14. Înregistrarea angajatorului poate fi suspendată

Nerespectarea condițiilor prevăzute de ordonanță nu conduce doar la amenzi.

În anumite situații, înregistrarea angajatorului în platformă poate fi suspendată pentru 6 luni.

Pe perioada suspendării, angajatorul nu mai poate încărca oferte ferme noi de locuri de muncă, iar soluționarea cererilor aflate în curs poate fi suspendată.

În situații mai grave poate interveni inclusiv radierea contului angajatorului din Registrul angajatorilor străinilor.

15. Amenzi de până la zeci de mii de lei

Nerespectarea noilor reguli poate atrage sancțiuni importante.

Pentru anumite încălcări ale obligațiilor față de lucrătorii străini, amenda este cuprinsă între 5.000 și 10.000 lei pentru fiecare lucrător străin, după caz.

Pentru alte abateri, actul normativ prevede amenzi de:

  • 15.000 – 20.000 lei;
  • 15.000 – 30.000 lei, în funcție de obligația încălcată.

Prin urmare, respectarea procedurilor privind lucrătorii străini devine o zonă de conformare importantă pentru angajatori.

Ce trebuie să facă firmele care angajează lucrători străini?

Noile reguli arată o schimbare clară a modului în care autoritățile urmăresc recrutarea și angajarea cetățenilor străini.

Pentru angajatori devine esențial să urmărească:

  1. înregistrarea sau, după caz, autorizarea în WorkinRomania.gov.ro;
  2. verificarea ocupației în Lista ocupațiilor deficitare, atunci când această condiție este aplicabilă;
  3. declararea locului de muncă vacant;
  4. întocmirea corectă a ofertei ferme;
  5. întocmirea contractului de muncă și într-o limbă înțeleasă de salariat;
  6. plata salariului prin cont bancar;
  7. respectarea obligațiilor privind cazarea, SSM și integrarea;
  8. organizarea cursurilor de limba română;
  9. respectarea termenelor de notificare;
  10. păstrarea documentelor justificative pe perioada prevăzută de lege.

Concluzie

OUG nr. 32/2026 modifică semnificativ cadrul administrativ privind accesul lucrătorilor străini pe piața muncii din România.

Digitalizarea prin WorkinRomania.gov.ro este doar una dintre schimbări. Pentru angajatori apar condiții suplimentare de eligibilitate, obligații privind oferta și contractul de muncă, reguli de integrare a salariaților străini, termene de raportare și sancțiuni considerabile.

Societățile care folosesc sau intenționează să recruteze forță de muncă din afara României trebuie să acorde o atenție deosebită noilor proceduri și să își adapteze documentația de resurse umane și salarizare la noile cerințe.