Inspectorii antifraudă pot folosi mijloace foto-audio-video portabile în controale. Cum sunt realizate, stocate și folosite înregistrările ANAF

Începând cu 30 iulie 2026, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală pot utiliza mijloace foto-audio-video portabile pentru înregistrarea unor activități desfășurate în cadrul controalelor antifraudă.

Procedura este prevăzută de Ordinul nr. 898/899/2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 30 iulie 2026.

Noile reguli stabilesc când pot fi realizate înregistrările, dacă este necesar acordul persoanelor vizate, cum sunt stocate datele, cine poate avea acces la acestea și în ce condiții pot deveni probe în proceduri administrative sau judiciare.

Când pot inspectorii antifraudă să înregistreze?

ANAF, prin Direcția generală antifraudă fiscală, poate înregistra și fixa prin mijloace foto-audio-video momente operative desfășurate în exercitarea atribuțiilor de control.

Înregistrarea poate fi realizată atunci când există suspiciuni privind săvârșirea unor acte sau fapte de:

• evaziune fiscală;
• fraudă fiscală.

Un element important este că nu este necesar consimțământul persoanelor vizate pentru realizarea acestor înregistrări în condițiile prevăzute de procedură.

Inspectorii antifraudă pot utiliza echipamentele din dotare și pentru activități desfășurate în spații publice, de asemenea fără consimțământul persoanelor înregistrate.

Înregistrările pot constitui probe

Imaginile și înregistrările audio-video realizate de inspectorii antifraudă nu au doar rol de documentare internă.

Procedura prevede expres că acestea pot constitui mijloace de probă și pot fi utilizate în:

• proceduri administrative;
• proceduri judiciare.

Prin urmare, o înregistrare realizată în timpul unui control antifraudă poate ajunge să fie folosită ulterior în susținerea constatărilor autorității sau într-un dosar aflat în fața organelor judiciare ori a instanței.

Înregistrările sunt asociate inspectorului, datei și locației GPS

Datele stocate trebuie să permită identificarea exactă a fiecărei înregistrări.

Pentru aceasta, sistemul trebuie să permită identificarea după:

• numele inspectorului antifraudă;
• data începerii și terminării înregistrării;
• ora începerii și terminării;
• locația GPS;
• numărul de serie al echipamentului utilizat.

Această trasabilitate este importantă deoarece permite stabilirea clară a persoanei care a realizat înregistrarea și a momentului în care aceasta a fost efectuată.

Înregistrările sunt descărcate automat în cloud

Datele colectate prin intermediul bodycam-urilor sunt descărcate securizat din echipamente într-un mediu de stocare.

Procedura prevede descărcarea automată în platforma cloud pusă la dispoziție de producătorul echipamentelor.

Transferul datelor trebuie realizat astfel încât să fie asigurate:

• integritatea înregistrării;
• autenticitatea datelor;
• securitatea informațiilor.

Prin această procedură se urmărește și reducerea posibilității de modificare sau ștergere neautorizată a materialelor înregistrate.

Cât timp sunt păstrate înregistrările ANAF?

Regula generală este că imaginile fotografice și înregistrările audio-video realizate de inspectorii antifraudă sunt păstrate pentru o perioadă de 6 luni de la data obținerii.

Există însă o excepție importantă.

Dacă înregistrările sunt utilizate într-o procedură judiciară, acestea nu mai sunt șterse după expirarea celor 6 luni, ci urmează regimul juridic al probelor.

După expirarea perioadei legale de păstrare, înregistrările care nu mai trebuie conservate sunt distruse prin proceduri ireversibile.

De asemenea, procedura interzice distrugerea înregistrărilor înainte de expirarea perioadei minime de 6 luni.

Cine poate avea acces la înregistrări?

Accesul la materialele stocate este strict limitat.

Pot avea acces:

• inspectorul antifraudă care a realizat înregistrarea, pentru consultarea propriilor materiale;
• administratorii desemnați ai sistemului, pentru gestionarea tehnică;
• structura de integritate din cadrul ANAF;
• conducerea ierarhică a inspectorilor antifraudă, atunci când accesul este necesar pentru activitatea de coordonare și control;
• organele de urmărire penală;
• instanțele judecătorești;
• alte autorități competente, dacă există un temei legal expres sau un act procedural.

Prin urmare, înregistrările nu pot fi consultate liber de orice persoană din cadrul ANAF.

Operațiunile asupra înregistrărilor trebuie evidențiate

Orice operațiune importantă efectuată asupra materialelor înregistrate trebuie să poată fi urmărită.

În mod concret, operațiunile de:

• descărcare;
• consultare;
• partajare;
• multiplicare

trebuie consemnate într-un registru special organizat la nivelul Direcției generale antifraudă fiscală.

Descărcarea locală a unei înregistrări este permisă numai cu aprobarea conducătorului structurii și numai în scopuri procedurale, cum ar fi:

• atașarea materialului la un dosar de urmărire penală;
• prezentarea înregistrării în fața instanței.

Înregistrările bodycam nu sunt informații de interes public

Procedura precizează că înregistrările foto-audio-video care conțin date cu caracter personal nu reprezintă informații de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001.

Acest lucru înseamnă că simplul fapt că înregistrarea a fost realizată de o instituție publică nu conduce automat la posibilitatea obținerii ei printr-o cerere obișnuită formulată în baza legislației privind accesul la informațiile de interes public.

Accesul și comunicarea acestor materiale se fac numai în condițiile prevăzute de lege.

Cum sunt protejate datele personale?

Utilizarea bodycam-urilor de către inspectorii antifraudă trebuie realizată cu respectarea Regulamentului general privind protecția datelor – GDPR.

Datele colectate nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Atunci când imaginile trebuie transmise unei instanțe sau unei alte instituții, iar în material apar persoane care nu fac obiectul procedurii, pot fi utilizate măsuri precum:

• anonimizarea;
• pseudonimizarea;
• mascarea;
• blurarea imaginilor.

Scopul este protejarea persoanelor care apar incidental în înregistrări și care nu au legătură cu situația investigată.

Utilizarea necorespunzătoare a bodycam-ului poate fi sancționată

Procedura stabilește și reguli clare pentru inspectorii antifraudă.

Sunt interzise, printre altele:

• accesarea neautorizată a dispozitivelor sau a înregistrărilor;
• divulgarea neautorizată a datelor personale;
• modificarea nejustificată a înregistrărilor;
• ștergerea nejustificată a datelor;
• folosirea echipamentelor în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Nerespectarea obligației de utilizare a echipamentelor sau folosirea lor necorespunzătoare poate constitui abatere disciplinară.

Ce înseamnă noile reguli pentru firme?

Pentru contribuabili, introducerea bodycam-urilor poate avea un efect important asupra modului în care se desfășoară controalele antifraudă.

În primul rând, discuțiile, acțiunile și anumite momente operative din timpul controlului pot fi documentate direct prin înregistrări audio-video.

În al doilea rând, înregistrările pot fi folosite ulterior ca probe.

Acest lucru poate fi relevant atât pentru ANAF, cât și pentru contribuabil, deoarece poate exista o imagine mai clară asupra modului concret în care s-a desfășurat controlul.

În practică, firmele ar trebui să acorde și mai multă atenție modului în care sunt gestionate controalele antifraudă:

• persoanele care discută cu inspectorii trebuie să fie desemnate clar;
• documentele furnizate autorităților trebuie verificate înainte de predare;
• explicațiile oferite inspectorilor trebuie să fie clare și corecte;
• situațiile fiscale neclare trebuie analizate înainte de formularea unor răspunsuri;
• trebuie păstrată o evidență proprie a documentelor și explicațiilor furnizate în timpul controlului.

Pot firmele refuza să fie filmate?

Procedura stabilește expres că, în situațiile prevăzute de aceasta, inspectorii antifraudă pot realiza înregistrări fără consimțământul persoanelor vizate.

Prin urmare, simplul refuz al persoanei controlate de a fi înregistrată nu împiedică utilizarea echipamentului atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

Utilizarea acestor mijloace trebuie însă să rămână legată de exercitarea atribuțiilor de control antifraudă și să respecte regulile privind protecția datelor.

Ce se întâmplă dacă înregistrarea ajunge într-un proces?

Dacă materialul foto-audio-video este utilizat într-o procedură judiciară, acesta nu mai este supus regulii generale de ștergere după 6 luni.

În acest caz, înregistrarea urmează regimul probelor și este păstrată conform regulilor aplicabile dosarului respectiv.

Transmiterea către instanțe, organele de urmărire penală sau alte autorități se realizează numai atunci când există un temei legal sau un act procedural care permite comunicarea.

Concluzie

Începând cu 30 iulie 2026, utilizarea bodycam-urilor de către inspectorii antifraudă are un cadru procedural clar stabilit.

ANAF poate realiza înregistrări foto-audio-video în timpul activităților de control, inclusiv fără consimțământul persoanelor vizate în situațiile prevăzute de procedură, iar materialele obținute pot constitui probe în proceduri administrative și judiciare.

Înregistrările sunt păstrate, ca regulă generală, timp de 6 luni, sunt stocate în condiții de securitate, accesul la ele este limitat și trebuie respectate cerințele GDPR.

Pentru contribuabili, noua procedură înseamnă că desfășurarea controlului antifraudă poate fi documentată mult mai riguros, ceea ce face cu atât mai importantă gestionarea corectă a relației cu inspectorii și prezentarea atentă a documentelor și explicațiilor solicitate.

TVA de 9% la locuințe în 2026: condițiile introduse prin Legea nr. 161/2026

Începând cu 7 august 2026, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 161/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 4 august 2026.

Una dintre cele mai importante măsuri vizează menținerea, în anumite condiții, a cotei reduse de TVA de 9% pentru achiziția unei locuințe, precum și posibilitatea restituirii diferenței de TVA pentru anumite locuințe cumpărate cu cota standard în perioada de tranziție.

Reglementarea este una temporară și se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Până când se poate cumpăra o locuință cu TVA de 9%?

În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026 și 30 septembrie 2026 inclusiv, o persoană fizică poate achiziționa o singură locuință cu TVA de 9%, individual sau împreună cu alte persoane fizice, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, termenul esențial pentru finalizarea tranzacției este 30 septembrie 2026.

Locuința trebuie să fie livrată cel târziu la această dată.

Care sunt condițiile pentru aplicarea TVA de 9%?

Pentru aplicarea cotei reduse trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

1. Suprafața utilă nu poate depăși 120 mp

Locuința trebuie să aibă o suprafață utilă de cel mult:

120 mp

fără a include anexele gospodărești.

Suprafața utilă este determinată potrivit Legii locuinței nr. 114/1996.

2. Valoarea locuinței nu poate depăși 600.000 lei fără TVA

Valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care aceasta este construită, trebuie să fie de maximum:

600.000 lei, exclusiv TVA.

Dacă valoarea depășește acest plafon, cota redusă de 9% nu poate fi aplicată în baza acestei facilități.

3. Locuința trebuie să poată fi locuită ca atare

La momentul livrării, locuința trebuie să îndeplinească cerințele necesare pentru a putea fi locuită ca atare.

Această condiție se analizează în raport cu prevederile legale aplicabile la momentul încheierii actului juridic prin care s-a făcut plata în avans.

4. Cumpărătorul nu trebuie să mai fi achiziționat o locuință cu TVA redus după 1 ianuarie 2023

Persoana fizică nu trebuie să fi achiziționat o altă locuință cu cotă redusă de TVA începând cu:

1 ianuarie 2023.

Verificarea se realizează prin intermediul Registrului achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA.

Facilitatea poate fi utilizată pentru o singură locuință.

5. Trebuie să existe un act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025

O condiție foarte importantă este existența unui act juridic încheiat până la data de 1 august 2025, care să aibă ca obiect plata în avans pentru achiziția locuinței.

Prin urmare, Legea nr. 161/2026 nu creează în mod general posibilitatea de a cumpăra orice locuință nouă cu TVA de 9% până la 30 septembrie 2026.

Facilitatea este legată de existența unei relații contractuale anterioare datei de 1 august 2025.

Condiție suplimentară pentru antecontractele încheiate între 3 și 31 iulie 2025

Pentru actele juridice privind plata în avans încheiate în perioada:

3 iulie – 31 iulie 2025 inclusiv

este prevăzută o condiție suplimentară.

Cumpărătorul trebuie să dovedească faptul că a plătit până la data de 31 iulie 2025 inclusiv un avans reprezentând cel puțin:

20% din valoarea locuinței, exclusiv TVA.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, nu se poate beneficia de cota redusă de 9% în baza acestei prevederi tranzitorii.

Exemplu practic

Să presupunem că o persoană a semnat un antecontract pentru cumpărarea unui apartament la data de 15 iulie 2025.

Prețul apartamentului fără TVA este de:

500.000 lei.

Pentru a beneficia de TVA de 9%, pe lângă celelalte condiții, cumpărătorul trebuie să fi plătit până la 31 iulie 2025 un avans de minimum:

100.000 lei, reprezentând 20% din valoarea fără TVA.

În plus, transferul și livrarea locuinței trebuie să aibă loc până la 30 septembrie 2026.

Notarii trebuie să verifice Registrul locuințelor cu TVA redus

Legea introduce obligații clare și pentru notarii publici.

Înainte de autentificarea tranzacției, notarul trebuie să verifice în Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA dacă persoana respectivă îndeplinește condiția privind achiziția unei singure locuințe cu cotă redusă.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, actul poate fi autentificat, dar livrarea locuinței se va face cu cota standard de TVA.

Notarul trebuie, de asemenea:

• să completeze Registrul la data autentificării transferului de proprietate;
• să menționeze în act faptul că verificarea a fost efectuată;
• să înscrie cota de TVA aplicată;
• să precizeze cota de TVA indiferent dacă aceasta se adaugă separat prețului sau este inclusă în preț.

Ce se întâmplă cu locuințele cumpărate cu TVA standard între 1 și 7 august 2026?

Legea nr. 161/2026 reglementează separat o situație importantă.

Persoanele fizice care au cumpărat una sau mai multe locuințe cu cota standard de TVA în perioada:

1 august 2026 – 6 august 2026

pot solicita restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9% pentru o singură locuință, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Aceasta este perioada dintre 1 august 2026 și data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026, respectiv 7 august 2026.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru restituirea diferenței de TVA?

În principiu, sunt aceleași condiții aplicabile achiziției cu TVA de 9%:

• maximum 120 mp suprafață utilă;
• maximum 600.000 lei valoare fără TVA, inclusiv terenul;
• locuința să poată fi locuită ca atare;
• persoana să nu fi cumpărat o altă locuință cu TVA redus începând cu 1 ianuarie 2023;
• existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru actele încheiate între 3 și 31 iulie 2025 trebuie, de asemenea, făcută dovada avansului de 20% achitat integral până la 31 iulie 2025.

Ce se întâmplă dacă persoana a cumpărat mai multe locuințe?

Dacă în perioada 1 august 2026 – 6 august 2026 au fost cumpărate mai multe locuințe care îndeplinesc condițiile legale, restituirea diferenței de TVA se poate realiza pentru o singură locuință.

Legea stabilește că va fi luată în considerare locuința pentru care faptul generator de TVA a intervenit primul.

De când poate fi cerută restituirea TVA?

Restituirea diferenței dintre cota standard și cota redusă de TVA de 9% poate fi solicitată începând cu:

1 octombrie 2026.

Procedura efectivă de restituire trebuie aprobată prin ordin al președintelui ANAF.

Legea prevede un termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru aprobarea acestei proceduri.

Prin urmare, persoanele interesate vor trebui să urmărească publicarea ordinului ANAF care va stabili documentele și pașii necesari pentru solicitarea restituirii.

Reguli și pentru locuințele destinate închirierii subvenționate

Legea menține până la 1 octombrie 2026 cota redusă de TVA de 9% și pentru anumite clădiri livrate către primării pentru atribuirea cu chirie subvenționată persoanelor sau familiilor care nu își permit accesul la o locuință în condițiile pieței.

Și în această situație trebuie să existe acte juridice privind plata în avans încheiate până la 1 august 2025.

Primăriile care au cumpărat astfel de imobile cu TVA standard în perioada de tranziție pot, în anumite condiții, solicita restituirea diferenței de TVA.

Care sunt cele mai importante date?

Pentru aplicarea corectă a Legii nr. 161/2026 trebuie urmărite în special următoarele termene:

1 ianuarie 2023 – data de la care se verifică dacă persoana a mai cumpărat o locuință cu cotă redusă de TVA.

31 iulie 2025 – termen pentru plata avansului de 20%, în cazul actelor încheiate între 3 și 31 iulie 2025.

1 august 2025 – termenul-limită până la care trebuie să fi fost încheiat actul privind plata în avans.

1 august 2026 – 6 august 2026 – perioada pentru care poate interveni restituirea diferenței dintre TVA standard și TVA de 9%.

7 august 2026 – data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2026.

30 septembrie 2026 – ultima zi în care poate avea loc livrarea locuinței pentru aplicarea facilității.

1 octombrie 2026 – data de la care poate fi solicitată restituirea diferenței de TVA.

Concluzie

Legea nr. 161/2026 introduce o soluție tranzitorie pentru persoanele care au început achiziția unei locuințe înainte de modificarea regimului TVA.

Cota redusă de 9% poate fi aplicată până la 30 septembrie 2026, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan condițiile referitoare la suprafață, valoare, caracterul locuibil al imobilului, istoricul cumpărătorului și existența unui act de plată în avans încheiat până la 1 august 2025.

Pentru anumite tranzacții finalizate cu TVA standard în perioada 1-6 august 2026, legea permite recuperarea diferenței față de cota de 9%, însă cererea va putea fi depusă numai începând cu 1 octombrie 2026 și potrivit procedurii care urmează să fie stabilită de ANAF.

Pentru cumpărători, dezvoltatori imobiliari și consultanții acestora, verificarea atentă a datelor contractuale și a condițiilor cumulative este esențială înainte de stabilirea cotei de TVA aplicabile.

Formularul 216 se modifică din 2026. Cota pentru impozitul special pe bunurile de valoare mare ajunge la 0,9%

Începând cu 5 august 2026, a intrat în vigoare Ordinul ANAF nr. 917/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 646 din 5 august 2026.

Actul normativ modifică formularul 216 – „Declarație privind impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare” – și actualizează instrucțiunile de completare aplicabile începând cu anul 2026.

Cea mai importantă schimbare este înlocuirea, în instrucțiuni, a cotei de 0,3% cu noua cotă de 0,9%.

Ce este formularul 216?

Formularul 216 este declarația utilizată pentru declararea impozitului special datorat pentru anumite bunuri imobile și mobile de valoare mare.

Acesta a fost introdus prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3.738/2024 și este utilizat de contribuabilii care intră în sfera de aplicare a impozitului special prevăzut de Codul fiscal.

Prin Ordinul nr. 917/2026, modelul formularului este înlocuit cu unul nou, adaptat modificărilor legislative aplicabile începând cu anul 2026.

Cota se modifică de la 0,3% la 0,9%

Ordinul nr. 917/2026 modifică în mod expres instrucțiunile de completare a formularului 216.

Sintagma:

„cotei de 0,3%”

este înlocuită cu:

„cotei de 0,9%”.

Aceasta este schimbarea esențială pe care trebuie să o aibă în vedere contribuabilii care datorează impozitul special pe bunurile de valoare mare.

Din ce an se utilizează noul formular?

Noul model al formularului 216 se utilizează pentru declararea impozitului special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare:

începând cu anul 2026.

Prin urmare, pentru obligațiile aferente anului 2026 trebuie utilizată noua versiune a declarației.

Ce trebuie să facă contribuabilii?

Persoanele care datorează acest impozit trebuie să verifice dacă se încadrează în condițiile prevăzute de Codul fiscal și să utilizeze formularul actualizat.

În practică, trebuie urmărite în special:

• încadrarea bunului în categoria bunurilor pentru care se datorează impozitul special;
• baza impozabilă aplicabilă;
• cota de 0,9%;
• termenul de declarare;
• termenul de plată;
• utilizarea formularului 216 în forma valabilă pentru anul 2026.

De ce este importantă modificarea?

Schimbarea cotei de la 0,3% la 0,9% reprezintă o majorare semnificativă a sarcinii fiscale pentru contribuabilii care intră în sfera acestui impozit.

Din punct de vedere procentual, cota este de trei ori mai mare față de nivelul anterior menționat în instrucțiuni.

Acest lucru înseamnă că persoanele care dețin bunuri imobile sau mobile de valoare mare trebuie să acorde o atenție sporită calculului impozitului datorat pentru anul 2026.

Exemplu simplificat

Dacă, potrivit regulilor fiscale aplicabile, baza asupra căreia se calculează impozitul special ar fi de 1.000.000 lei, diferența dintre cele două cote ar fi semnificativă.

La cota de 0,3%:

1.000.000 lei × 0,3% = 3.000 lei

La cota de 0,9%:

1.000.000 lei × 0,9% = 9.000 lei

Exemplul este orientativ și are doar rolul de a ilustra efectul modificării cotei. Calculul concret trebuie realizat în funcție de baza de impozitare stabilită de Codul fiscal pentru fiecare categorie de bun.

Formularul 216 este înlocuit integral

Ordinul nr. 917/2026 nu modifică doar procentul din instrucțiuni.

Modelul formularului 216 este înlocuit cu un nou formular, prevăzut în anexa la ordin.

Astfel, contribuabilii trebuie să se asigure că folosesc versiunea actualizată a declarației și nu un formular aferent anilor anteriori.

Concluzie

Prin Ordinul ANAF nr. 917/2026, formularul 216 este actualizat pentru anul 2026, iar în instrucțiunile de completare cota de impozitare este modificată de la 0,3% la 0,9%.

Noul formular se utilizează pentru declararea impozitului special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare începând cu anul 2026.

Pentru contribuabilii care intră sub incidența acestui impozit, schimbarea este importantă atât din perspectiva calculului obligației fiscale, cât și a utilizării corecte a noii versiuni a declarației.

Bonusuri de performanță pentru angajații ANAF și ai Autorității Vamale din 2027. Ce prevede Legea nr. 164/2026

 

Începând cu 1 ianuarie 2027, personalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al Autorității Vamale Române va putea beneficia de un nou mecanism de recompensare financiară în funcție de performanță.

Măsura este prevăzută de Legea nr. 164/2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 5 august 2026.

Noua reglementare introduce atât recompense financiare anuale pentru personalul performant, cât și stimulente speciale pentru rezultate excepționale în activități de control fiscal și vamal.

În același timp, legea prevede că personalul cu rezultate slabe poate suporta inclusiv diminuarea drepturilor salariale, în condițiile legii.

Care este scopul noului sistem?

Legea urmărește creșterea performanței instituționale și consolidarea capacității administrative a:

• Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF;
• Autorității Vamale Române – AVR.

Pentru atingerea acestui obiectiv se introduce un mecanism de recompensare financiară anuală pentru personalul aparatului propriu și al structurilor subordonate celor două instituții.

Recompensele vor fi acordate în funcție de gradul de îndeplinire a unor indicatori-cheie de performanță, specifici activității desfășurate.

Indicatorii vor fi aprobați prin ordin al ministrului finanțelor.

Pe ce principii se bazează recompensarea?

Legea stabilește expres mai multe principii care trebuie respectate în aplicarea sistemului.

Printre acestea se numără:

• legalitatea și transparența;
• obiectivitatea și nediscriminarea;
• proporționalitatea;
• corelarea performanței individuale cu performanța instituțională;
• prevenirea conflictelor de interese și a comportamentelor abuzive;
• respectarea drepturilor contribuabililor.

Un element deosebit de important este faptul că acordarea recompenselor este condiționată direct de absența abuzurilor sau a viciilor de procedură în activitatea de control și impunere.

Prin urmare, cel puțin la nivelul principiilor stabilite de lege, recompensa nu ar trebui să depindă exclusiv de valoarea sumelor stabilite suplimentar în urma controalelor.

Cât poate reprezenta fondul anual de recompense?

Valoarea totală a recompenselor financiare acordate într-un an calendaristic nu poate depăși:

12% din sumele prevăzute pentru cheltuielile cu salariile de bază

în bugetul aprobat al ANAF, respectiv al Autorității Vamale Române pentru anul respectiv.

Sumele vor fi suportate din bugetele celor două instituții.

Această limită privește valoarea totală a fondului de recompensare la nivel instituțional, nu un bonus individual de 12% pentru fiecare angajat.

Evaluarea anuală devine esențială

Rezultatele evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale vor reprezenta baza pentru stabilirea personalului care poate primi recompense.

Evaluarea va avea însă efecte și în sens invers.

Dacă un angajat:

• nu îndeplinește indicatorii de performanță stabiliți;
• și obține calificativul „satisfăcător”

la evaluarea anuală,

acestuia i se poate aplica diminuarea drepturilor salariale, în condițiile prevăzute de Codul administrativ.

Prin urmare, noul mecanism nu introduce doar bonusuri, ci accentuează și consecințele rezultatelor profesionale slabe.

Cine nu poate primi recompensa financiară?

Legea stabilește mai multe situații în care recompensa anuală nu se acordă.

Nu va putea beneficia de recompensă angajatul care:

• nu a contribuit la îndeplinirea indicatorilor-cheie de performanță ai instituției;
• a fost sancționat disciplinar în anul pentru care se acordă recompensa;
• a obținut calificativul „satisfăcător” sau „nesatisfăcător”;
• a săvârșit abateri de la normele de etică și integritate.

Astfel, recompensa nu va reprezenta un drept salarial automat pentru întreg personalul ANAF sau AVR.

Regulile detaliate trebuie stabilite de Guvern

Legea stabilește cadrul general, însă modul concret de funcționare a sistemului urmează să fie detaliat ulterior.

În termen de 90 de zile de la publicarea legii, Guvernul trebuie să aprobe:

• mecanismul de recompensare;
• mecanismul privind diminuarea drepturilor salariale;
• metodologia de stabilire a indicatorilor-cheie de performanță;
• criteriile privind acordarea recompenselor financiare anuale;
• regulile diferențiate în funcție de activitatea desfășurată.

Prin urmare, aplicarea efectivă a Legii nr. 164/2026 va depinde în mare măsură de aceste norme.

Stimulente speciale pentru rezultate excepționale

Pe lângă recompensa anuală bazată pe performanță, legea introduce o categorie distinctă de stimulente financiare pentru performanțe excepționale.

Acestea pot fi acordate pentru anumite constatări rezultate din activitatea de control fiscal și vamal, inclusiv în domeniul:

• produselor accizabile;
• traficului ilicit de mărfuri;
• inspecției fiscale;
• antifraudei fiscale;
• controlului vamal.

Condiția principală este ca sumele stabilite prin titlurile executorii să fie:

• rămase definitive prin necontestare sau confirmate prin hotărâri judecătorești definitive;
• efectiv încasate;
• mai mari decât echivalentul în lei al sumei de 1 milion de euro.

Această condiție este importantă deoarece stimulentul nu se acordă pentru simple constatări sau sume contestate, ci pentru creanțe definitive și efectiv colectate.

Cine poate primi stimulentele pentru performanțe excepționale?

Categoria beneficiarilor este relativ largă.

Legea menționează personalul din:

• echipele de inspecție fiscală;
• structurile antifraudă;
• controlul ulterior;
• echipele mobile;
• echipele canine;
• structurile de control vamal nedistructiv;
• verificarea situației fiscale;
• supravegherea vamală și fiscală a produselor accizabile;
• structurile de analiză de risc;
• structurile juridice care reprezintă instituțiile în instanță;
• organele de executare silită;
• structurile de confiscare.

Poate beneficia, după caz, și conducerea ierarhică a personalului care a contribuit la obținerea rezultatului.

Stimulente de maximum 3% din creanțele încasate

Pentru cazurile de performanță excepțională, stimulentele vor fi finanțate de la bugetul de stat, prin bugetele ANAF și AVR.

Valoarea destinată stimulentelor poate reprezenta cel mult:

3% din cuantumul creanțelor definitive și efectiv încasate.

Procentul se aplică numai asupra sumelor care depășesc pragul de 1 milion de euro prevăzut de lege.

Prin urmare, stimulentele pentru performanțe excepționale sunt distincte de fondul anual general de recompensare de maximum 12% din cheltuielile cu salariile de bază.

Stimulentul se acordă o singură dată

Pentru fiecare caz de performanță excepțională, stimulentul financiar se acordă o singură dată.

În plus, poate beneficia numai personalul care a avut raporturi de serviciu sau de muncă active în cadrul ANAF sau AVR în anul calendaristic anterior celui în care are loc plata.

Procedura concretă de acordare va fi aprobată prin ordin al președintelui ANAF, respectiv al președintelui Autorității Vamale Române.

Ce poate însemna legea pentru contribuabili?

Deși Legea nr. 164/2026 reglementează în principal recompensarea personalului fiscal și vamal, efectele sale pot fi relevante și pentru contribuabili.

Pe de o parte, legarea recompensei de performanță poate încuraja:

• controale mai eficiente;
• o mai bună analiză de risc;
• recuperarea efectivă a creanțelor;
• o reprezentare juridică mai bună a autorităților;
• creșterea gradului de colectare.

Pe de altă parte, mecanismul trebuie aplicat cu atenție pentru a nu genera o presiune excesivă asupra inspectorilor pentru stabilirea unor obligații fiscale suplimentare.

Tocmai de aceea este important că legea condiționează recompensarea de respectarea legalității și a drepturilor contribuabililor și de lipsa abuzurilor sau a viciilor procedurale.

În plus, pentru stimulentele excepționale, creanța trebuie să fie definitivă și efectiv încasată, ceea ce reduce riscul recompensării unor constatări ulterior anulate.

Se abrogă o reglementare anterioară

Legea nr. 164/2026 abrogă articolul VIII din OUG nr. 132/2024.

Prin această măsură, noul sistem de recompensare va înlocui mecanismul anterior prevăzut de ordonanța din 2024.

De când se aplică noile reguli?

Deși Legea nr. 164/2026 a fost publicată la 5 august 2026, aceasta nu produce efecte imediat.

Data expres prevăzută pentru intrarea în vigoare este:

1 ianuarie 2027.

Până atunci trebuie aprobate și actele subsecvente care vor stabili indicatorii, metodologia și procedurile concrete.

Concluzie

Legea nr. 164/2026 introduce, începând cu 1 ianuarie 2027, un sistem mult mai clar de recompensare a performanței personalului ANAF și al Autorității Vamale Române.

Sistemul are două componente principale:

• recompensa financiară anuală, bazată pe îndeplinirea indicatorilor de performanță, în limita unui fond total de 12% din cheltuielile cu salariile de bază;

și

• stimulentele pentru performanțe excepționale, acordate în cazul unor creanțe de peste 1 milion de euro, definitive și efectiv încasate, în limita a 3% din aceste sume.

Legea pune însă accent și pe calitatea activității administrației fiscale, deoarece recompensarea este legată de respectarea legalității, eticii și drepturilor contribuabililor.

Modul în care aceste principii vor funcționa efectiv va depinde de indicatorii de performanță și de metodologia care urmează să fie aprobate înainte de aplicarea noului sistem.

Legea contabilității nr. 82/1991: principalele obligații pe care orice firmă trebuie să le respecte

 

Legea contabilității nr. 82/1991 reprezintă actul normativ de bază care reglementează organizarea și conducerea contabilității în România.

Deși multe dintre obligațiile prevăzute de lege sunt gestionate în practică de contabil sau de firma de contabilitate, responsabilitatea administrării corecte a evidenței financiar-contabile nu trebuie privită exclusiv ca o problemă a departamentului contabil.

Administratorii societăților au propriile responsabilități, iar nerespectarea regulilor privind documentele justificative, inventarierea, arhivarea sau depunerea situațiilor financiare poate atrage sancțiuni importante.

Cine este obligat să țină contabilitate?

Obligația de a organiza și conduce contabilitatea financiară revine, printre altele:

• societăților;
• companiilor și societăților naționale;
• regiilor autonome;
• societăților cooperative;
• instituțiilor publice;
• asociațiilor și altor persoane juridice cu sau fără scop patrimonial;
• anumitor entități fără personalitate juridică;
• persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin sedii permanente în România.

Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit și determină venitul în sistem real au, la rândul lor, obligații de evidență contabilă, potrivit regulilor aplicabile categoriei din care fac parte.

Contabilitatea trebuie să reflecte toate operațiunile firmei

Una dintre regulile fundamentale ale Legii contabilității este că orice operațiune economico-financiară trebuie consemnată într-un document justificativ și înregistrată în contabilitate.

Legea interzice deținerea de active sau datorii și efectuarea de operațiuni economico-financiare fără înregistrarea acestora în contabilitate.

Cu alte cuvinte, evidența contabilă trebuie să reflecte realitatea economică a societății, nu doar documentele care ajung ocazional la contabil.

Documentele justificative sunt esențiale

Orice operațiune economico-financiară trebuie consemnată, la momentul efectuării acesteia, într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate.

Documentele justificative angajează răspunderea persoanelor care:

• le întocmesc;
• le vizează;
• le aprobă;
• le înregistrează în contabilitate.

De aceea, existența unei facturi sau a unui document nu este suficientă dacă informațiile înscrise sunt incomplete, necorelate sau nu reflectă operațiunea reală.

Pentru firme este important ca documentele transmise contabilității să fie complete, corecte și furnizate la timp.

Cine răspunde pentru organizarea contabilității?

Legea face o diferență importantă între organizarea contabilității și conducerea contabilității.

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine, în primul rând, administratorului sau persoanei care are obligația gestionării entității.

Contabilitatea poate fi organizată intern, printr-un compartiment condus de director economic, contabil-șef sau o altă persoană cu studii economice superioare.

Alternativ, societatea poate externaliza contabilitatea printr-un contract de prestări servicii încheiat cu o persoană fizică sau juridică autorizată, membră CECCAR.

În cazul externalizării, răspunderea pentru conducerea contabilității revine prestatorului autorizat, potrivit legii și contractului încheiat.

Acest lucru nu înseamnă însă că administratorul este eliberat de toate obligațiile sale privind gestionarea societății și furnizarea documentelor necesare.

Inventarierea este obligatorie

Entitățile au obligația de a efectua inventarierea generală a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii:

• la începutul activității;
• cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar;
• în cazul fuziunii;
• în cazul divizării;
• în cazul transformării;
• în cazul lichidării;
• în alte situații prevăzute de lege.

Inventarierea nu trebuie privită doar ca o formalitate de sfârșit de an.

Prin inventariere se verifică dacă situația evidențiată în contabilitate corespunde cu situația faptică a patrimoniului firmei.

Rezultatele inventarierii trebuie ulterior înregistrate în contabilitate.

Registrele obligatorii de contabilitate

Legea stabilește trei registre contabile obligatorii:

• Registrul-jurnal;
• Registrul-inventar;
• Cartea mare.

Acestea trebuie întocmite și păstrate astfel încât să permită identificarea și controlul operațiunilor contabile.

În plus, pentru verificarea corectitudinii înregistrărilor contabile se întocmește lunar balanța de verificare.

Cât timp trebuie păstrate documentele contabile?

Registrele obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară trebuie păstrate în arhiva entității timp de:

5 ani, calculați de la data de 1 iulie a anului următor celui încheierii exercițiului financiar în care documentele au fost întocmite.

Regula se aplică inclusiv statelor de salarii.

Și datele procesate prin sisteme informatice trebuie păstrate pe suporturi tehnice pentru aceeași perioadă.

Situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și situațiile financiare interimare au însă o perioadă de păstrare de 10 ani.

Ce se întâmplă dacă documentele se pierd?

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii unor documente financiar-contabile, societatea nu poate pur și simplu să constate că acestea nu mai există.

Trebuie inițiată procedura de reconstituire.

Termenul general pentru reconstituirea documentelor este de maximum:

30 de zile de la constatarea pierderii, sustragerii sau distrugerii.

În caz de forță majoră, termenul este de 90 de zile de la încetarea acesteia.

Situațiile financiare anuale sunt obligatorii

Societățile și celelalte entități prevăzute de lege trebuie să întocmească situații financiare anuale.

Acestea reprezintă documentele oficiale prin care este prezentată situația economico-financiară a entității și trebuie să ofere o imagine fidelă asupra:

• poziției financiare;
• performanței financiare;
• activității desfășurate.

Situațiile financiare și raportările contabile sunt semnate atât de reprezentantul legal, cât și de persoana responsabilă de conducerea contabilității. Ele pot fi întocmite și semnate de persoane fizice sau juridice autorizate, membre CECCAR.

Care sunt termenele generale de depunere a bilanțului?

Pentru societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 și pentru celelalte entități indicate expres de Legea contabilității, situațiile financiare anuale se depun, în principiu, până la:

31 mai inclusiv a anului următor celui de raportare.

Pentru celelalte persoane juridice, termenul prevăzut de lege este:

30 aprilie inclusiv.

Dacă termenul cade într-o zi nelucrătoare, depunerea se poate face în prima zi lucrătoare următoare.

Pentru entitățile cu exercițiu financiar diferit de anul calendaristic se aplică termene distincte, calculate de la încheierea exercițiului financiar.

Firmele fără activitate au totuși o obligație declarativă

O societate care, de la constituire, nu a desfășurat activitate nu depune situații financiare anuale în aceleași condiții ca o societate activă.

Aceasta trebuie însă să depună o declarație privind lipsa activității, în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

Prin urmare, „nu am avut activitate” nu înseamnă că firma nu are nicio obligație de raportare.

Dividendele trimestriale presupun situații financiare interimare

Societățile care optează pentru distribuirea trimestrială de dividende trebuie să întocmească situații financiare interimare.

Profitul care poate fi distribuit trimestrial trebuie determinat în condițiile prevăzute de lege, iar după aprobarea situațiilor financiare anuale trebuie realizată regularizarea dividendelor distribuite în cursul exercițiului.

Dacă au fost plătite dividende trimestriale peste suma care putea fi distribuită, diferența trebuie restituită în termenul legal.

Ce riscă firmele care nu respectă Legea contabilității?

Legea prevede o gamă largă de contravenții, printre care:

• neînregistrarea operațiunilor economico-financiare;
• lipsa politicilor și procedurilor contabile;
• nerespectarea regulilor privind registrele de contabilitate;
• nereguli privind documentele justificative;
• nerespectarea obligației de inventariere;
• întocmirea sau semnarea necorespunzătoare a situațiilor financiare;
• depunerea cu întârziere a situațiilor financiare;
• nedepunerea situațiilor financiare;
• prezentarea unor situații financiare cu date eronate sau necorelate.

Amenzile pot ajunge la 20.000 lei

Sancțiunile diferă în funcție de obligația încălcată.

De exemplu, efectuarea unor operațiuni economico-financiare fără înregistrarea lor în contabilitate poate fi sancționată cu amendă între:

2.000 și 20.000 lei.

Nerespectarea obligațiilor privind registrele de contabilitate sau documentele justificative poate atrage amenzi între:

2.000 și 20.000 lei.

Nerespectarea obligației de inventariere poate fi sancționată cu:

3.000 – 20.000 lei.

Pentru întârzierea depunerii situațiilor financiare, cuantumul amenzii crește în funcție de numărul de zile lucrătoare de întârziere și poate ajunge la 4.500 lei dacă întârzierea depășește 30 de zile lucrătoare.

Ce ar trebui să verifice periodic administratorul unei firme?

Chiar dacă societatea lucrează cu un contabil extern, administratorul ar trebui să se asigure că:

• toate documentele ajung la contabilitate;
• operațiunile firmei sunt susținute de documente justificative;
• documentele sunt arhivate corespunzător;
• inventarierea este realizată anual;
• situațiile financiare sunt aprobate și depuse la termen;
• balanțele și situațiile contabile sunt analizate periodic;
• există o comunicare clară între conducerea societății și contabil;
• modificările importante din activitatea firmei sunt comunicate contabilității înainte de efectuarea operațiunilor, nu după.

Contabilitatea corectă nu trebuie privită doar ca o obligație față de ANAF. Ea reprezintă și principalul sistem prin care administratorul poate înțelege situația financiară reală a afacerii.

Concluzie

Legea contabilității nr. 82/1991 stabilește cadrul fundamental în care firmele din România trebuie să își organizeze evidența financiar-contabilă.

Obligațiile nu se limitează la întocmirea declarațiilor fiscale și depunerea bilanțului. Ele includ documentarea tuturor operațiunilor, întocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, arhivarea documentelor, întocmirea și semnarea situațiilor financiare și respectarea termenelor de raportare.

Pentru administratori, cea mai importantă concluzie este că externalizarea contabilității către un profesionist nu înseamnă renunțarea la responsabilitatea de a gestiona corect activitatea firmei.

O contabilitate bine organizată înseamnă nu doar conformare cu legea, ci și informații financiare corecte pentru deciziile de business.

Frauda de TVA de tip carusel: cum funcționează și ce riscuri există pentru firme

 

Frauda de TVA de tip carusel reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de fraudă fiscală întâlnite în tranzacțiile intracomunitare.

La nivel european, această schemă este cunoscută și sub denumirea de MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud, respectiv fraudă intracomunitară prin intermediul unui comerciant care „dispare” fără să achite TVA datorată bugetului.

Problema este importantă nu doar pentru autoritățile fiscale. Și o societate care desfășoară activități comerciale reale poate ajunge într-un lanț de tranzacții suspect dacă nu își verifică suficient partenerii de afaceri.

Ce este frauda de TVA de tip carusel?

Mecanismul pornește de la regulile aplicabile tranzacțiilor între persoane impozabile din state diferite ale Uniunii Europene.

În anumite condiții, livrarea intracomunitară este tratată fără colectarea TVA în statul furnizorului, iar achiziția este declarată în statul cumpărătorului.

Frauda apare atunci când una dintre societățile implicate într-un lanț comercial colectează TVA din tranzacțiile interne, dar nu o mai plătește bugetului de stat.

Firma respectivă poate deveni ceea ce este denumit în practica europeană „missing trader” – comerciant dispărut.

Ulterior, bunurile pot circula prin alte societăți și chiar între mai multe state, creând un lanț complex de operațiuni. În formele sofisticate ale fraudei, bunurile pot reveni în circuit, de unde provine denumirea de fraudă „carusel”.

De ce este posibilă o astfel de fraudă?

Sistemul european de TVA presupune un tratament special pentru tranzacțiile intracomunitare între firme.

Într-o tranzacție legitimă, acest sistem facilitează comerțul dintre statele membre.

Într-o schemă frauduloasă, însă, poate fi exploatat intervalul dintre momentul în care o societate încasează TVA de la client și momentul în care ar trebui să o vireze statului.

Dacă societatea dispare sau devine insolvabilă înainte de achitarea taxei, bugetul public poate suferi o pierdere.

Un exemplu simplificat

Pentru înțelegerea mecanismului, putem lua un exemplu general.

O societate dintr-un stat membru al Uniunii Europene livrează bunuri către o societate din România în cadrul unei operațiuni intracomunitare.

Societatea din România revinde ulterior bunurile pe piața internă și facturează TVA cumpărătorului.

Într-o situație normală, TVA colectată trebuie declarată și plătită statului.

Într-o schemă frauduloasă, societatea care a încasat TVA poate să nu o mai achite și să dispară.

Bunurile pot fi ulterior revândute prin mai multe societăți, iar una dintre firmele aflate mai departe în lanț poate solicita deducerea sau rambursarea TVA.

Astfel, statul poate ajunge să ramburseze o taxă care nu a fost niciodată efectiv încasată de la societatea care trebuia să o plătească.

De unde vine denumirea de „carusel”?

În variantele complexe ale schemei, aceleași bunuri sau tranzacții economice similare pot circula printr-un lanț de societăți din mai multe state.

Circuitul poate ajunge să se repete, astfel încât bunurile să fie tranzacționate succesiv între companii, uneori revenind către o zonă din care au plecat.

De aici provine termenul de „carusel de TVA”.

Scopul economic real al tranzacțiilor poate deveni secundar, obiectivul fraudei fiind obținerea unui avantaj nelegal din sistemul de TVA.

Nu toate firmele din lanț sunt neapărat complice

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pentru antreprenori.

Un lanț de fraudă poate conține:

• firme care participă în mod intenționat;
• societăți interpuse;
• companii cu o existență foarte scurtă;
• firme reale care nu cunosc întreaga structură a tranzacțiilor.

Din acest motiv, o societate poate ajunge să cumpere sau să vândă bunuri într-un circuit problematic fără să fi organizat frauda.

Totuși, lipsa verificărilor comerciale rezonabile poate crea probleme importante în cazul unui control fiscal.

Ce semnale de alarmă ar trebui să urmărească firmele?

O tranzacție nu devine frauduloasă doar pentru că există unul dintre semnele de mai jos. Însă acumularea mai multor elemente neobișnuite justifică verificări suplimentare.

Printre semnalele de risc se pot afla:

• partener comercial recent înființat, fără istoric economic relevant;
• prețuri neobișnuit de mici față de piață;
• marje comerciale foarte reduse pentru produse cu valoare mare;
• volume importante de tranzacții fără o infrastructură comercială corespunzătoare;
• modificări frecvente ale sediului, administratorilor sau asociaților;
• conturi bancare sau modalități de plată neobișnuite;
• refuzul furnizorului de a furniza documente comerciale normale;
• existența unor intermediari fără un rol economic evident;
• transportul bunurilor care nu poate fi documentat în mod coerent;
• tranzacții succesive desfășurate într-un interval foarte scurt.

Niciun astfel de element nu dovedește singur existența fraudei. El poate însă indica necesitatea unei analize suplimentare înainte de efectuarea tranzacției.

De ce este importantă verificarea partenerilor?

În materie de TVA, simpla existență a unei facturi nu este întotdeauna suficientă pentru eliminarea tuturor riscurilor fiscale.

Societatea trebuie să poată demonstra realitatea tranzacției și, atunci când circumstanțele o justifică, că a acționat cu diligența normală a unui operator economic.

De aceea, înaintea unor tranzacții importante sau neobișnuite este recomandată verificarea partenerului comercial.

În funcție de situație, pot fi analizate existența juridică a firmei, codul de TVA, reprezentanții acesteia, activitatea declarată, documentele contractuale și documentele privind transportul și recepția bunurilor.

Documentele comerciale sunt foarte importante

În cazul unui control fiscal, este esențial ca firma să poată demonstra că tranzacția a avut un conținut economic real.

În practică, trebuie păstrate documentele relevante pentru operațiune, cum ar fi contractele, comenzile, facturile, documentele de transport, recepțiile, corespondența comercială și dovezile de plată.

Pentru tranzacțiile intracomunitare, documentarea transportului bunurilor și verificarea statutului fiscal al partenerului sunt deosebit de importante.

Care pot fi consecințele fiscale?

Atunci când autoritățile fiscale identifică un circuit suspect, pot analiza întregul lanț de tranzacții.

În funcție de situația concretă și de probele existente, consecințele pentru contribuabili pot include:

• refuzul dreptului de deducere a TVA;
• refuzul unei rambursări de TVA;
• stabilirea unor obligații fiscale suplimentare;
• dobânzi și penalități;
• măsuri asigurătorii;
• sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni.

Consecințele diferă însă în funcție de implicarea concretă a fiecărei societăți și de împrejurările tranzacțiilor.

Autoritățile fiscale pot analiza întregul circuit

Frauda de tip carusel este prin natura sa transfrontalieră, astfel că autoritățile fiscale din statele membre fac schimb de informații.

La nivel european funcționează Eurofisc, rețeaua prin care administrațiile fiscale cooperează și schimbă informații pentru identificarea rapidă a rețelelor de fraudă de TVA.

Analizele pot urmări relațiile dintre furnizori și clienți, declarațiile privind operațiunile intracomunitare, tranzacțiile succesive și neconcordanțele dintre informațiile declarate în diferite state.

Digitalizarea raportărilor fiscale permite autorităților să identifice astfel de circuite mult mai repede decât în trecut.

Ce rol au e-Factura, SAF-T și analiza de risc?

În România, dezvoltarea raportărilor electronice permite ANAF să dispună de un volum din ce în ce mai mare de date privind tranzacțiile contribuabililor.

Informațiile provenite din sisteme precum RO e-Factura și SAF-T pot fi corelate cu declarațiile fiscale și cu alte baze de date.

Acest lucru nu înseamnă că orice diferență identificată reprezintă fraudă.

Înseamnă însă că tranzacțiile neobișnuite, neconcordanțele sau circuitele comerciale atipice pot fi identificate mai ușor și selectate pentru verificări.

Frauda de tip carusel produce pierderi foarte mari în UE

Frauda MTIC reprezintă una dintre cele mai serioase forme de fraudă transfrontalieră în materie de TVA.

Pierderile nu afectează doar bugetele publice. Ele creează și concurență neloială.

O societate care nu plătește TVA colectată își poate permite să vândă bunurile la prețuri sub nivelul practicat de firmele care își achită corect obligațiile fiscale.

Din acest motiv, combaterea fraudei de TVA reprezintă o prioritate atât pentru administrațiile fiscale naționale, cât și pentru instituțiile europene.

Ce ar trebui să facă o firmă înaintea unei tranzacții cu risc ridicat?

Cea mai bună protecție este existența unor proceduri interne rezonabile de verificare.

O societate ar trebui să poată răspunde la câteva întrebări simple:

Cine este partenerul nostru comercial?

Are capacitatea reală de a furniza bunurile respective?

Prețul și condițiile tranzacției au o justificare economică?

Putem demonstra transportul și recepția bunurilor?

Plata se efectuează către partenerul contractual și printr-o modalitate normală?

Documentele comerciale sunt coerente între ele?

Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, tranzacția trebuie analizată înainte de efectuare, nu doar după apariția unui control fiscal.

Concluzie

Frauda de TVA de tip carusel exploatează mecanismul TVA aplicabil comerțului intracomunitar și implică, de regulă, lanțuri de societăți în care cel puțin un operator colectează TVA fără să o vireze bugetului.

În formele complexe, tranzacțiile sunt repetate prin mai multe societăți și jurisdicții, ceea ce face dificilă identificarea rapidă a beneficiarilor reali ai fraudei.

Pentru firmele care desfășoară operațiuni intracomunitare, principala măsură de protecție este documentarea temeinică a tranzacțiilor și verificarea rezonabilă a partenerilor comerciali, mai ales atunci când condițiile tranzacției sunt neobișnuite.

O ofertă foarte avantajoasă, un furnizor necunoscut sau un lanț comercial inutil de complicat nu reprezintă automat fraudă, dar pot justifica verificări suplimentare înainte de asumarea riscului fiscal.

Cum alegi un contabil bun pentru firma ta: 12 criterii importante

Alegerea contabilului este una dintre deciziile importante pentru orice antreprenor. Un contabil bun nu se limitează la înregistrarea documentelor și depunerea declarațiilor fiscale, ci poate deveni un partener care te ajută să înțelegi mai bine situația financiară a firmei și să eviți riscurile fiscale.

În practică, diferența dintre o colaborare bună și una problematică apare de multe ori din modul în care contabilul comunică, din experiența pe care o are și din capacitatea lui de a înțelege specificul afacerii.

1. Verifică experiența profesională

Primul criteriu ar trebui să fie experiența.

Un contabil care a lucrat cu mai multe tipuri de firme și activități poate identifica mai repede situațiile neobișnuite și riscurile fiscale.

Este important să verifici dacă persoana sau firma de contabilitate are experiență în domenii precum:

• contabilitate financiară;
• fiscalitate;
• salarizare și resurse umane;
• TVA;
• relația cu ANAF;
• închideri de exercițiu și situații financiare;
• controale fiscale;
• operațiuni mai complexe, dacă afacerea ta le implică.

Experiența nu înseamnă doar numărul de ani de activitate, ci și diversitatea situațiilor profesionale gestionate.

2. Verifică dacă este autorizat

Pentru serviciile de contabilitate și expertiză contabilă este important să lucrezi cu profesioniști autorizați, care își desfășoară activitatea în condițiile legii.

Calitatea de expert contabil sau contabil autorizat oferă un nivel suplimentar de siguranță, deoarece profesioniștii din domeniu sunt supuși unor reguli profesionale și obligații de pregătire continuă.

Înainte de începerea colaborării, nu este greșit să întrebi ce calificări profesionale are persoana care va răspunde efectiv de contabilitatea firmei tale.

3. Alege un contabil care răspunde la întrebări

Comunicarea este esențială.

Antreprenorii se confruntă frecvent cu întrebări precum:

„Pot să deduc această cheltuială?”

„Cum facturez această operațiune?”

„Ce taxe trebuie plătite?”

„Pot angaja această persoană?”

„Ce trebuie să fac dacă primesc o notificare de la ANAF?”

Un contabil bun trebuie să poată răspunde clar și într-un termen rezonabil.

Dacă primești constant răspunsuri foarte târziu sau nu primești explicații suficiente, colaborarea poate deveni dificilă exact atunci când ai nevoie cel mai mult de sprijin.

4. Nu alege doar după preț

Prețul este important, dar nu ar trebui să fie singurul criteriu.

O ofertă foarte ieftină poate părea atractivă la început, însă trebuie analizat ce servicii sunt efectiv incluse.

Două oferte de contabilitate pot avea prețuri diferite deoarece includ niveluri diferite de servicii.

De exemplu, este important să verifici dacă prețul include:

• evidența contabilă completă;
• declarațiile fiscale;
• balanța lunară;
• situațiile financiare;
• salarizarea;
• administrarea de personal;
• consultanța fiscală curentă;
• asistența în cazul notificărilor ANAF;
• suportul în cazul unui control.

Compară întotdeauna serviciile incluse, nu doar suma lunară.

5. Contabilul trebuie să înțeleagă afacerea ta

Nu toate firmele sunt la fel.

O societate de servicii are probleme contabile diferite față de un magazin online, o firmă de construcții sau o companie care efectuează tranzacții intracomunitare.

Un contabil bun trebuie să înțeleagă:

• cum obține firma veniturile;
• ce tipuri de cheltuieli are;
• cum facturează;
• dacă lucrează cu clienți sau furnizori din străinătate;
• dacă are salariați;
• ce riscuri fiscale sunt specifice domeniului.

Cu cât contabilul înțelege mai bine modelul de business, cu atât poate oferi recomandări mai utile.

6. Întreabă cum se transmit documentele

Într-o colaborare modernă, documentele nu ar trebui să fie neapărat transportate lunar în dosare.

Toate operațiunile pot fi gestionate electronic.

Este util să afli de la început:

• cum se transmit documentele;
• cine verifică documentele lipsă;
• cum sunt preluate facturile din RO e-Factura și unde sunt salvate;
• cum sunt comunicate extrasele bancare;
• ce documente trebuie trimise de firmă;
• cât de des se face verificarea informațiilor.

O procedură clară reduce riscul de documente uitate și declarații greșite.

7. Verifică dacă primești informații înainte de termene

Un contabil bun nu ar trebui să te contacteze doar după apariția unei probleme.

Este util ca antreprenorul să primească din timp informații despre:

• taxele care trebuie plătite;
• termenele fiscale;
• modificările legislative importante;
• documentele care lipsesc;
• situațiile neobișnuite identificate în contabilitate.

O comunicare preventivă este de multe ori mai valoroasă decât rezolvarea unei probleme după ce aceasta a apărut.

8. Întreabă cine va lucra efectiv pe firma ta

Atunci când colaborezi cu o firmă de contabilitate, persoana cu care discuți inițial nu este întotdeauna aceeași cu persoana care va prelucra efectiv documentele.

Este util să știi:

• cine este persoana responsabilă de dosarul tău;
• cine răspunde la întrebările fiscale;
• cui trimiți documentele;
• cine te contactează dacă apare o problemă.

Responsabilitățile clare fac colaborarea mult mai eficientă.

9. Uită-te la modul în care îți explică lucrurile

Contabilitatea și fiscalitatea pot fi complicate, dar explicațiile nu trebuie să fie complicate.

Un profesionist bun trebuie să poată transforma o regulă fiscală într-o explicație pe care antreprenorul o poate înțelege.

De exemplu, nu este suficient să ți se spună doar că „nu este deductibil”.

Este mult mai util să înțelegi:

• de ce nu este deductibil;
• ce risc fiscal există;
• ce documente ar fi necesare;
• ce alternativă legală există, dacă este cazul.

Capacitatea de a explica este un criteriu important în alegerea contabilului.

10. Verifică modul în care gestionează controalele ANAF

Nicio firmă nu își dorește un control fiscal, dar acesta poate apărea.

Este important să știi dacă firma de contabilitate oferă suport atunci când:

• primești o notificare;
• primești o solicitare de documente;
• începe o inspecție fiscală;
• este necesară formularea unui răspuns către ANAF;
• apar diferențe între evidența contabilă și informațiile autorității.

Experiența în relația cu autoritățile fiscale poate fi foarte importantă în astfel de situații.

11. Verifică dacă există un contract clar

Colaborarea trebuie să fie bazată pe un contract de servicii bine definit.

Contractul ar trebui să clarifice cel puțin:

• serviciile prestate;
• responsabilitățile fiecărei părți;
• termenele de predare a documentelor;
• modalitatea de comunicare;
• onorariul;
• serviciile suplimentare;
• condițiile de încetare a colaborării.

Un contract clar reduce riscul apariției unor neînțelegeri.

12. Nu ignora compatibilitatea profesională

O colaborare cu un contabil este de regulă una pe termen lung.

De aceea, contează și modul în care comunici cu persoana respectivă.

Dacă poți discuta deschis, primești explicații clare și simți că problemele tale sunt tratate cu seriozitate, colaborarea are șanse mai mari să funcționeze bine.

Contabilul trebuie să fie un profesionist în care ai încredere să gestioneze informații importante despre firma ta.

Care sunt semnele unei colaborări bune?

O colaborare bună cu contabilul ar trebui să îți ofere în primul rând predictibilitate.

Documentele sunt procesate la timp, declarațiile sunt depuse corect, taxele sunt comunicate înainte de scadență, iar întrebările primesc răspunsuri clare.

Antreprenorul ar trebui să știe că, atunci când apare o modificare fiscală importantă sau o situație neobișnuită, are cui să îi ceară o opinie.

Concluzie

Alegerea unui contabil nu ar trebui făcută exclusiv pe baza celui mai mic preț.

Experiența, calificarea profesională, comunicarea, disponibilitatea, cunoașterea fiscalității și capacitatea de a înțelege activitatea firmei sunt criterii mult mai importante pe termen lung.

Un contabil bun nu elimină responsabilitatea antreprenorului asupra propriei afaceri, dar îl ajută să ia decizii mai bine informate și să reducă riscurile fiscale și administrative.

RO e-Factura în 2026: reguli, termene și obligații pentru firme

RO e-Factura este, în 2026, unul dintre principalele sisteme fiscale electronice utilizate de companiile din România.

Reglementarea de bază este OUG nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura, act normativ modificat și completat în repetate rânduri.

Pentru firme, este important să fie înțelese corect atât obligația de transmitere a facturilor, cât și excepțiile prevăzute de lege.

Ce este factura electronică?

Legea definește factura electronică drept factura emisă, transmisă și primită într-un format electronic structurat de tip XML, care permite prelucrarea electronică și automată a informațiilor.

Prin urmare, o factură în format PDF transmisă prin e-mail nu este, prin ea însăși, factura electronică în sensul sistemului RO e-Factura.

Factura electronică este documentul structurat transmis prin sistemul administrat de Ministerul Finanțelor.

Care este documentul original?

După transmiterea unei facturi valide, sistemul aplică sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor și pune documentul la dispoziția destinatarului.

Exemplarul original al facturii electronice este:

fișierul XML însoțit de sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor.

Această regulă este importantă inclusiv pentru arhivare.

Reprezentarea PDF poate fi utilizată pentru citirea facilă a facturii, dar documentul electronic original rămâne XML-ul sigilat.

Cum funcționează transmiterea prin RO e-Factura?

Circuitul este, în esență, următorul:

1. furnizorul emite factura;
2. factura este generată în formatul XML cerut de sistem;
3. XML-ul este transmis în RO e-Factura;
4. sistemul verifică structura documentului;
5. dacă factura este validă, se aplică sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor;
6. factura este pusă la dispoziția destinatarului.

Dacă documentul nu respectă structura tehnică obligatorie, emitentul primește un mesaj cu erorile identificate.

Factura trebuie corectată și retransmisă.

De aceea, simpla transmitere din programul de facturare nu este suficientă. Firma trebuie să verifice și validarea cu succes a documentului.

RO e-Factura în relația B2B

Relația B2B reprezintă tranzacția comercială dintre doi operatori economici.

Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care au locul livrării sau prestării în România, persoanele impozabile stabilite în România au obligația, în condițiile prevăzute de OUG nr. 120/2021, să transmită facturile către destinatari prin sistemul RO e-Factura.

Regula se aplică indiferent dacă persoanele respective sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA, în măsura în care intră în categoria persoanelor pentru care legea instituie obligația.

Există însă și excepții exprese, astfel că nu orice document emis în cadrul unei activități economice trebuie tratat automat în același mod.

Care este termenul de transmitere?

Termenul-limită pentru transmiterea facturilor în sistem este de:

5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data-limită pentru emiterea facturii prevăzută de Codul fiscal.

Termenul se calculează în zile lucrătoare.

În practică, este recomandat ca transmiterea să se facă cât mai aproape de momentul emiterii, pentru a evita problemele generate de erori tehnice sau de validare.

Ce se întâmplă cu bonurile fiscale?

Legea prevede expres că sunt exceptate de la obligația de transmitere în sistem bonurile fiscale emise cu aparate de marcat electronice fiscale care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate, potrivit art. 319 alin. (12), (13) și (21) din Codul fiscal.

Cu alte cuvinte: dacă bonul fiscal îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerat factură simplificată, bonul respectiv nu se transmite în RO e-Factura.

Această excepție este prevăzută atât pentru tranzacțiile B2B, cât și pentru facturile aferente relațiilor B2C.

Dar dacă se emite și o factură separată?

Situația este diferită dacă, pe lângă bonul fiscal, furnizorul emite o factură distinctă.

În acest caz, nu mai discutăm despre transmiterea bonului fiscal. Factura emisă separat trebuie analizată potrivit regulilor generale RO e-Factura și, dacă operațiunea intră în sfera obligației de raportare, factura se transmite în sistem.

Exemplu:

Un client cumpără produse dintr-un magazin și primește un bon fiscal care îndeplinește condițiile unei facturi simplificate. Bonul nu trebuie transmis în RO e-Factura.

Dacă însă clientul solicită și primește o factură distinctă pentru aceeași achiziție, factura emisă separat va fi transmisă prin RO e-Factura dacă sunt îndeplinite condițiile legale aplicabile.

Prin urmare, regula practică este:

• bon fiscal care îndeplinește condițiile unei facturi simplificate = nu se transmite în RO e-Factura;

• factură emisă separat = se verifică obligația RO e-Factura și, dacă intră sub incidența acesteia, se transmite.

RO e-Factura în relația B2C

Relația B2C reprezintă tranzacția dintre un operator economic și o persoană neimpozabilă, de regulă o persoană fizică.

Începând cu 1 ianuarie 2025, persoanele impozabile stabilite în România au obligația să transmită în RO e-Factura facturile emise pentru livrările de bunuri și prestările de servicii cu locul în România, efectuate în relația B2C.

Și în această situație, termenul este de 5 zile lucrătoare.

Transmiterea facturii în RO e-Factura nu înseamnă însă că persoana fizică trebuie să își descarce factura din SPV.

Furnizorul are în continuare obligația să transmită factura clientului potrivit regulilor generale de facturare.

Ce se întâmplă dacă persoana fizică nu comunică un cod de identificare fiscală?

Legea reglementează expres această situație.

Dacă beneficiarul persoană fizică nu se identifică printr-un cod de identificare fiscală, factura se emite utilizând:

un cod format din 13 cifre de zero

în locul codului de identificare fiscală al beneficiarului.

Prin urmare, lipsa CNP-ului nu împiedică transmiterea facturii în RO e-Factura.

Cum sunt tratate livrările intracomunitare de bunuri?

Aici este necesară o formulare foarte exactă.

În cazul obligației B2B, legea prevede o excepție pentru facturile emise pentru livrări intracomunitare de bunuri, atunci când beneficiarul, persoană impozabilă stabilită în România, comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA dintr-un alt stat membru.

O prevedere similară există și pentru anumite livrări efectuate către persoane impozabile nestabilite în România, dar înregistrate în scopuri de TVA în România, atunci când beneficiarul comunică un cod de TVA din alt stat membru.

Este important ca această excepție să nu fie extinsă automat la toate operațiunile externe.

Totuși dacă beneficiarul este o firmă din alt stat UE, dar pentru tranzacția respectivă îți comunică un cod de TVA din România (RO…), atunci nu se aplică excepția pentru livrarea intracomunitară menționată în art. 10 din lege. Excepția este formulată expres pentru situația în care beneficiarul comunică „un cod de înregistrare în scopuri de TVA din alt stat membru.

Ce se întâmplă cu facturile emise către instituții publice?

RO e-Factura este utilizată și în relațiile cu instituțiile publice.

În cazul operațiunilor B2G, factura electronică este transmisă prin sistem, iar instituția publică are obligația să o primească, să o prelucreze și să verifice legalitatea, conformitatea și regularitatea documentului.

Pentru facturile aferente anumitor contracte de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări sau servicii, trebuie înscrise și codurile CPV corespunzătoare, potrivit legislației aplicabile.

Se poate returna o factură din sistem?

Nu.

Odată comunicată destinatarului, factura electronică nu poate fi „returnată” în sistemul RO e-Factura.

Dacă beneficiarul are obiecții, acesta poate informa emitentul, inclusiv prin intermediul sistemului.

Dacă factura conține erori și trebuie corectată, se aplică regulile de corecție prevăzute de Codul fiscal.

Factura de corecție trebuie transmisă, la rândul ei, prin RO e-Factura.

Data emiterii și data comunicării sunt diferite

Data facturii este data înscrisă de emitent pe document.

Data comunicării prin RO e-Factura este data la care factura devine disponibilă destinatarului pentru descărcare din sistem.

Această dată este accesibilă atât beneficiarului, cât și emitentului.

RO e-Factura creează astfel o dovadă electronică clară privind momentul în care documentul a fost pus la dispoziția destinatarului.

Ce se întâmplă dacă factura este transmisă cu erori?

Dacă XML-ul nu respectă structura tehnică obligatorie, sistemul transmite emitentului un mesaj de eroare.

Factura nu trebuie considerată valid transmisă doar pentru că a fost încărcată.

Este necesară:

• identificarea erorii;
• corectarea documentului;
• retransmiterea facturii;
• verificarea validării finale.

Această etapă este importantă mai ales în apropierea expirării termenului de 5 zile lucrătoare.

Există și categorii exceptate de la utilizarea obligatorie?

Da.

OUG nr. 120/2021 conține mai multe situații speciale și excepții.

De exemplu, agricultorii persoane fizice care aplică regimul special pentru agricultori nu au obligația utilizării sistemului RO e-Factura potrivit reglementării actuale, dar pot opta pentru folosirea acestuia.

Există și alte categorii pentru care obligația poate depinde de înscrierea în Registrul RO e-Factura obligatoriu sau opțional.

De aceea, în situațiile particulare trebuie verificat statutul fiscal concret al persoanei.

De ce trebuie verificate și facturile primite?

RO e-Factura nu înseamnă doar transmiterea facturilor emise.

Firmele trebuie să verifice periodic și documentele primite prin sistem.

În practică, pot apărea situații precum:

• facturi emise către un CUI greșit;
• facturi pe care firma nu le recunoaște;
• valori diferite față de cele contractate;
• facturi dublate;
• cote de TVA greșite;
• documente transmise fără să existe o operațiune reală;
• facturi care trebuie corectate.

Simpla existență a unei facturi în sistem nu înseamnă că operațiunea trebuie acceptată automat din punct de vedere contabil.

Validarea tehnică nu înseamnă validare fiscală

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte.

RO e-Factura verifică structura tehnică a documentului și permite transmiterea lui în sistem.

Sistemul nu garantează însă automat că:

• operațiunea este reală;
• cota de TVA este corectă;
• cheltuiala este deductibilă;
• tratamentul fiscal este corect;
• beneficiarul este cel corect;
• bunurile sau serviciile au fost efectiv livrate.

Prin urmare, verificarea contabilă și fiscală rămâne obligatorie.

Ce greșeli ar trebui evitate?

Printre cele mai frecvente probleme în utilizarea RO e-Factura se numără:

• transmiterea după termenul legal;
• neverificarea mesajului de validare;
• ignorarea erorilor tehnice;
• păstrarea exclusiv a PDF-ului;
• neverificarea XML-ului sigilat;
• nerespectarea regulilor de corecție;
• tratarea greșită a operațiunilor intracomunitare;
• transmiterea eronată a facturilor către persoane fizice;
• ignorarea facturilor primite în sistem.

Ce procedură ar trebui să aibă o firmă?

Pentru un control intern eficient, fluxul documentelor poate fi organizat astfel:

Emiterea facturii → generarea XML → transmiterea în RO e-Factura → verificarea validării → arhivarea XML-ului sigilat → transmiterea către client, dacă este cazul → înregistrarea contabilă.

Pentru documentele primite:

Descărcare → verificare furnizor → verificare operațiune → verificare TVA → înregistrare contabilă → solicitare corecție dacă există erori.

În cazul firmelor cu multe documente, automatizarea acestor procese poate reduce considerabil riscul de eroare.

De ce este RO e-Factura importantă pentru controalele fiscale?

RO e-Factura oferă ANAF acces rapid la informații structurate privind tranzacțiile economice.

Datele pot fi corelate cu:

• declarațiile de TVA;
• SAF-T;
• declarații fiscale;
• informațiile despre partenerii comerciali;
• alte baze de date fiscale.

În consecință, diferențele dintre contabilitatea firmei și informațiile existente în sistemele ANAF pot fi identificate mult mai ușor decât în trecut.

Pentru contribuabili, reconcilierea periodică a datelor devine astfel foarte importantă.

Concluzie

RO e-Factura nu mai este doar un sistem de transmitere electronică a facturilor, ci o componentă centrală a administrării fiscale din România.

În 2026, firmele trebuie să urmărească atent obligațiile aplicabile în relațiile B2B, B2C și B2G, termenul de transmitere de 5 zile lucrătoare, precum și excepțiile prevăzute de lege.

O atenție specială trebuie acordată bonurilor fiscale care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate și livrărilor intracomunitare de bunuri, deoarece aceste situații au reguli specifice și nu trebuie tratate prin formulări generale.

De asemenea, trebuie reținut că documentul electronic original este fișierul XML sigilat de Ministerul Finanțelor, iar validarea tehnică a facturii nu înlocuiește verificarea contabilă și fiscală a operațiunii.

La data publicării acestui articol mfinante.ro publica următoare statistică privind e-factura:

Facturi primite și livrate: 2.495.704.212
Din care în relația B2G: 85.040.444
Din care în relația B2C: 1.377.525.907

Facturi primite și livrate în ziua anterioară: 5.593.504
Din care în relația B2G: 69.470
Din care în relația B2C: 4.027.706

Facturi primite și livrate în ultimele 30 de minute: 104.161
Din care în relația B2G: 564
Din care în relația B2C: 93.371

Facturi primite și livrate de la 01.01.2026: 784.374.832
Din care în relația B2G: 12.773.545
Din care în relația B2C: 542.133.608
Data raportării: 08.08.2026 19:02