Profitul reinvestit în 2026: ce investiții sunt scutite de impozit și ce active sunt eligibile

 

Facilitatea privind scutirea de impozit a profitului reinvestit permite societăților plătitoare de impozit pe profit să reducă sarcina fiscală atunci când utilizează profitul obținut pentru realizarea anumitor investiții necesare activității economice.

Reglementarea este prevăzută de art. 22 din Codul fiscal și acoperă o gamă mai largă de investiții decât simpla achiziție de utilaje. În funcție de natura activității, facilitatea poate viza echipamente tehnologice, calculatoare, programe informatice, construcții destinate producției, instalații de măsurare și control, precum și anumite active agricole.

Pentru anul 2026 există și o regulă specială importantă privind posibilitatea utilizării amortizării accelerate pentru anumite categorii de active care beneficiază de scutirea profitului reinvestit.

Ce înseamnă scutirea profitului reinvestit?

Mecanismul nu presupune că investiția este dedusă pur și simplu din impozitul datorat.

Facilitatea funcționează prin scutirea de impozit pe profit a părții din profitul contabil brut care este investită în active eligibile și puse în funcțiune.

Sunt vizate investițiile realizate în:

• echipamente tehnologice;
• active utilizate în activitatea de producție și procesare;
• active destinate retehnologizării;
• calculatoare electronice și echipamente periferice;
• mașini și aparate de casă, control și facturare;
• programe informatice;
• drepturi de utilizare a programelor informatice.

Activele pot fi produse de societate sau achiziționate și pot fi dobândite inclusiv prin contracte de leasing financiar, cu condiția să fie puse în funcțiune și utilizate în scopul desfășurării activității economice.

Ce profit poate beneficia de scutire?

Profitul investit luat în calcul pentru aplicarea facilității este profitul contabil brut cumulat de la începutul anului până în trimestrul sau anul în care activele sunt puse în funcțiune.

Scutirea nu poate însă depăși impozitul pe profit calculat pentru perioada respectivă.

În cazul societăților care calculează impozitul pe profit trimestrial, facilitatea se acordă în limita impozitului pe profit calculat cumulat de la începutul anului până în trimestrul punerii în funcțiune a investiției.

Pentru contribuabilii care aplică sistemul anual de declarare și plată, limita este reprezentată de impozitul calculat cumulat pentru anul în care activele sunt puse în funcțiune.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate are un profit contabil brut cumulat de 300.000 lei și cumpără și pune în funcțiune un echipament tehnologic eligibil în valoare de 100.000 lei.

Dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Codul fiscal, partea din profit investită în echipamentul respectiv poate beneficia de facilitate.

La o cotă de impozit pe profit de 16%, economia fiscală aferentă unui profit eligibil de 100.000 lei poate ajunge, în exemplul simplificat, la 16.000 lei, în limita impozitului pe profit calculat potrivit regulilor art. 22.

Calculul concret trebuie însă efectuat în funcție de profitul contabil brut, rezultatul fiscal, momentul punerii în funcțiune și impozitul pe profit calculat cumulat.

Ce se întâmplă dacă societatea face mai multe investiții în cursul anului?

Facilitatea poate fi aplicată succesiv.

Pentru contribuabilii care calculează impozitul trimestrial, dacă au fost realizate investiții în trimestrele precedente și pentru acestea s-a utilizat deja scutirea, profitul investit anterior se scade din profitul contabil brut cumulat utilizat la calculul facilității pentru noua investiție.

Astfel, aceeași parte a profitului nu poate fi utilizată de mai multe ori pentru obținerea scutirii.

Dacă în trimestrul punerii în funcțiune a activului societatea înregistrează pierdere contabilă, iar ulterior, în trimestrul următor sau la sfârșitul anului, revine pe profit contabil, impozitul aferent profitului investit pentru care a fost aplicată facilitatea nu se recalculează.

Pot beneficia firmele care trec de la microîntreprindere la impozit pe profit?

Da, însă există o regulă distinctă.

Dacă o societate care aplica regimul microîntreprinderilor devine plătitoare de impozit pe profit în cursul anului, pentru facilitate se ia în considerare profitul contabil brut cumulat începând cu trimestrul în care societatea a devenit plătitoare de impozit pe profit.

Investițiile eligibile trebuie, de asemenea, să fie puse în funcțiune începând cu trimestrul respectiv.

Prin urmare, profitul realizat în perioada în care societatea era microîntreprindere nu este utilizat pentru calcularea acestei facilități.

Activele trebuie să fie noi

O condiție importantă este aceea că activele pentru care se aplică scutirea trebuie să fie considerate active noi, potrivit regulilor prevăzute de normele metodologice.

Prin urmare, simpla cumpărare a oricărui mijloc fix nu înseamnă automat că societatea poate aplica scutirea profitului reinvestit.

Trebuie verificate atât caracteristicile activului, cât și încadrarea acestuia în categoriile prevăzute de legislație.

Ce construcții utilizate în producție și procesare sunt eligibile?

Pentru activitatea de producție și procesare, sfera activelor eligibile este importantă deoarece include și anumite construcții.

Printre acestea se află:

• clasa 1.1.1 – Clădiri industriale;
• clasa 1.1.2 – Construcții ușoare cu structuri metalice, precum hale de producție sau hale de montaj;
• clasa 1.1.3 – centrale hidroelectrice, stații și posturi de transformare și stații de conexiuni;
• clasa 1.1.4 – centrale termoelectrice și nuclearo-electrice.

Astfel, facilitatea nu este limitată doar la utilajul instalat într-o fabrică. În condițiile prevăzute de lege, poate fi eligibilă inclusiv construcția utilizată efectiv pentru activitatea de producție sau procesare.

Active eligibile pentru agricultură și zootehnie

Lista cuprinde și numeroase active utilizate în sectorul agricol, precum:

• clădiri agrozootehnice;
• construcții agricole ușoare;
• depozite pentru îngrășăminte;
• silozuri pentru furaje;
• silozuri pentru depozitarea și conservarea cerealelor;
• construcții pentru creșterea animalelor și păsărilor;
• heleșteie, iazuri și alte construcții pentru piscicultură;
• terase pe terenuri arabile și plantații pomicole sau viticole;
• sere, solarii, răsadnițe și ciupercării.

Sunt cuprinse, de asemenea, activele din subgrupa 2.4 – Animale și plantații.

Pentru companiile din agricultură, facilitatea poate avea astfel o aplicabilitate mult mai largă decât achiziția clasică de utilaje.

Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

În categoria activelor eligibile sunt incluse și cele din subgrupa 2.2 – Aparate și instalații de măsurare, control și reglare.

Aceste investiții pot avea o importanță semnificativă pentru automatizarea proceselor de producție, modernizarea liniilor tehnologice și creșterea eficienței activității.

Înainte de aplicarea facilității trebuie însă verificată încadrarea concretă a mijlocului fix în Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.

Calculatoarele și programele informatice pot beneficia de facilitate

Scutirea profitului reinvestit nu este rezervată companiilor industriale.

Codul fiscal include expres:

• calculatoare electronice;
• echipamente periferice;
• programe informatice;
• dreptul de utilizare a programelor informatice.

Prin urmare, o societate care investește în infrastructură IT poate beneficia de facilitate dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22.

Această regulă este relevantă inclusiv pentru firmele din domeniul serviciilor, contabilitate, consultanță, software sau alte activități care nu presupun existența unei linii de producție.

Investițiile realizate pe parcursul mai multor ani

În cazul investițiilor care se desfășoară pe mai mulți ani consecutivi, facilitatea nu trebuie neapărat amânată până la finalizarea întregului proiect.

Scutirea poate fi acordată pentru investițiile puse în funcțiune parțial în anul respectiv, pe baza situațiilor parțiale de lucrări.

Această regulă poate fi importantă în cazul proiectelor industriale sau agricole de dimensiuni mari, unde investiția este realizată etapizat.

Cât timp trebuie păstrat activul în patrimoniul firmei?

Societatea care aplică facilitatea trebuie să păstreze activele în patrimoniu cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor de utilizare economică, dar nu mai mult de 5 ani.

Dacă această condiție nu este respectată, impozitul pe profit aferent facilității se recalculează, pot fi datorate creanțe fiscale accesorii, iar contribuabilul trebuie să depună declarație fiscală rectificativă.

Există însă excepții atunci când activele:

• sunt transferate în cadrul unor operațiuni de reorganizare efectuate potrivit legii;
• sunt înstrăinate în procedura de lichidare sau faliment;
• sunt distruse, pierdute, furate ori defecte și înlocuite, dacă situația poate fi demonstrată corespunzător;
• sunt scoase din patrimoniu pentru îndeplinirea unor obligații prevăzute de lege.

Ce se întâmplă cu profitul pentru care s-a aplicat scutirea?

Suma profitului pentru care societatea a beneficiat de scutire, diminuată cu partea aferentă rezervei legale, se repartizează cu prioritate pentru constituirea rezervelor, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Această operațiune trebuie avută în vedere la repartizarea rezultatului exercițiului financiar.

Dacă la sfârșitul exercițiului financiar societatea înregistrează pierdere contabilă, impozitul aferent profitului investit nu este recalculat și nu se efectuează repartizarea la rezerve a sumei respective.

Regula specială privind amortizarea accelerată în 2026

În mod obișnuit, contribuabilii care aplică scutirea profitului reinvestit nu pot utiliza pentru aceleași active metoda de amortizare accelerată sau superaccelerată, în cazurile prevăzute de Codul fiscal.

Pentru anul 2026 există însă o excepție importantă.

Dacă scutirea profitului reinvestit este aplicată în 2026 pentru:

• active din subgrupa 2.1 – Echipamente tehnologice, respectiv mașini, unelte și instalații de lucru;
• computere și echipamente periferice,

contribuabilii pot opta și pentru amortizarea accelerată, potrivit art. 28 din Codul fiscal.

Pentru contribuabilii care utilizează un an fiscal diferit de anul calendaristic, regula se aplică în mod corespunzător anului fiscal modificat care începe în 2026.

Această excepție poate face investițiile realizate în 2026 deosebit de atractive din punct de vedere fiscal, deoarece trebuie analizate concomitent atât beneficiul scutirii profitului reinvestit, cât și efectul amortizării accelerate asupra rezultatului fiscal.

Profitul reinvestit pentru învățământul profesional-dual

Codul fiscal prevede și scutirea de impozit pentru profitul investit în susținerea învățământului profesional-dual, prin asigurarea pregătirii practice și formării de calitate a elevilor.

Este o facilitate distinctă care poate prezenta interes pentru societățile implicate în formarea profesională a viitorilor angajați.

Ce trebuie verificat înainte de aplicarea facilității?

Scutirea profitului reinvestit nu ar trebui aplicată doar pornind de la denumirea comercială a unui bun.

Pentru fiecare investiție este recomandată verificarea:

• încadrării activului în categoria eligibilă;
• codului de clasificare din Catalogul mijloacelor fixe;
• caracterului de activ nou;
• datei punerii în funcțiune;
• utilizării activului în activitatea economică;
• valorii profitului contabil brut disponibil;
• impozitului pe profit calculat cumulat;
• perioadei obligatorii de păstrare în patrimoniu;
• regimului de amortizare aplicabil.

Documentarea corectă a investiției este importantă mai ales în cazul unui control fiscal.

Concluzie

Scutirea profitului reinvestit rămâne în 2026 una dintre cele mai importante facilități fiscale disponibile societăților plătitoare de impozit pe profit.

Facilitatea nu se limitează la achiziția de utilaje. În funcție de activitate, pot fi eligibile echipamente tehnologice, calculatoare, programe informatice, hale și clădiri industriale, construcții agricole, sere, silozuri, instalații de măsurare și control, animale și plantații.

Pentru anul 2026 este deosebit de importantă și posibilitatea de a utiliza amortizarea accelerată pentru echipamentele tehnologice din subgrupa 2.1 și pentru computere și echipamente periferice, chiar dacă pentru acestea se aplică scutirea profitului reinvestit.

Înainte de aplicarea facilității, fiecare investiție trebuie analizată separat, atât din punctul de vedere al încadrării activului, cât și al modului de calcul al profitului eligibil.

Sponsorizările în 2026: cum se scad din impozitul pe profit și care sunt limitele fiscale

 

Sponsorizarea permite companiilor să susțină proiecte din domenii precum educația, cultura, sportul, sănătatea, cercetarea, protecția mediului, activitățile sociale sau umanitare și, în anumite condiții, să beneficieze de facilitatea fiscală prevăzută de Codul fiscal.

Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, Codul fiscal permite scăderea sponsorizărilor și a actelor de mecenat din impozitul datorat, însă numai în anumite limite și cu respectarea condițiilor prevăzute de legislație.

În cazul sponsorizărilor acordate unor organizații fără scop patrimonial sau unități de cult, o condiție esențială este verificarea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Sponsorizarea este o cheltuială deductibilă?

Din punct de vedere fiscal, trebuie făcută o distincție importantă.

Cheltuiala cu sponsorizarea nu funcționează ca o cheltuială deductibilă obișnuită care reduce direct profitul impozabil ci este nedeductibilă.

În schimb, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, suma eligibilă poate fi scăzută din impozitul pe profit datorat.

Prin urmare, mecanismul are două etape: cheltuiala cu sponsorizarea este tratată potrivit regulilor fiscale la determinarea rezultatului fiscal, iar ulterior suma eligibilă se scade din impozitul calculat, în limita stabilită de lege.

Care este limita sponsorizării care poate fi scăzută?

Suma aferentă sponsorizării se scade din impozitul datorat în limita valorii celei mai mici dintre două plafoane.

Primul plafon este reprezentat de 0,75% din cifra de afaceri, iar al doilea plafon este de 20% din impozitul pe profit.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să calculeze ambele limite și poate scădea numai suma cea mai mică dintre acestea.

Dacă sponsorizarea efectiv acordată este mai mică decât plafonul rezultat, evident, din impozit se scade doar valoarea sponsorizării efectuate.

Exemplu de calcul al sponsorizării în 2026

Presupunem că o societate plătitoare de impozit pe profit înregistrează o cifră de afaceri de 2.000.000 lei, iar impozitul pe profit calculat înainte de scăderea sponsorizării este de 40.000 lei.

Societatea efectuează o sponsorizare de 10.000 lei.

Prima limită se determină prin aplicarea procentului de 0,75% asupra cifrei de afaceri. Pentru o cifră de afaceri de 2.000.000 lei, plafonul este de 15.000 lei.

A doua limită reprezintă 20% din impozitul pe profit calculat, ceea ce înseamnă 8.000 lei.

Dintre cele două limite, valoarea cea mai mică este 8.000 lei.

Prin urmare, din sponsorizarea efectuată de 10.000 lei, societatea poate scădea din impozitul datorat, în acest exemplu, 8.000 lei.

Impozitul rămas de plată va fi astfel de 32.000 lei, în condițiile în care sunt îndeplinite toate celelalte cerințe legale.

De ce se folosește valoarea cea mai mică?

Regula celor două plafoane împiedică diminuarea nelimitată a impozitului prin sponsorizări.

O societate poate avea, de exemplu, o cifră de afaceri foarte mare, dar un impozit pe profit relativ redus. În această situație, plafonul de 20% din impozitul pe profit va limita suma care poate fi scăzută.

Invers, o companie poate avea un impozit pe profit ridicat, dar o cifră de afaceri mai redusă. În acest caz, limita de 0,75% din cifra de afaceri poate deveni plafonul relevant.

De aceea, cele două limite trebuie calculate separat pentru fiecare contribuabil.

Exemplul vechi cu 0,5% nu mai trebuie utilizat pentru calculele actuale

În normele și exemplele fiscale mai vechi poate fi întâlnit calculul realizat cu un plafon de 0,5% din cifra de afaceri.

Un astfel de exemplu este cel în care o societate avea o cifră de afaceri de 1.002.000 lei, o sponsorizare de 15.000 lei și un impozit pe profit înainte de sponsorizare de 25.120 lei.

La momentul respectiv, plafonul calculat la 0,5% din cifra de afaceri era de 5.010 lei, iar 20% din impozitul pe profit reprezenta 5.024 lei, astfel încât suma scăzută din impozit era de 5.010 lei.

Exemplul este util pentru înțelegerea mecanismului, dar procentul de 0,5% nu trebuie utilizat pentru aplicarea regulii actuale indicate de Codul fiscal, care folosește limita de 0,75%.

Beneficiarul trebuie verificat în Registrul ANAF

În cazul sponsorizărilor acordate către persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, facilitatea fiscală este condiționată de înscrierea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este important momentul verificării: beneficiarul trebuie să fie înscris în registru la data încheierii contractului de sponsorizare.

Prin urmare, înainte de semnarea contractului este recomandată verificarea situației beneficiarului.

Dacă această condiție nu este îndeplinită, societatea poate pierde dreptul de a scădea suma respectivă din impozitul datorat.

Contractul de sponsorizare este important

Sponsorizarea trebuie efectuată în condițiile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea.

În practică, operațiunea trebuie documentată printr-un contract de sponsorizare din care să rezulte cel puțin părțile, obiectul sponsorizării, valoarea și obligațiile asumate.

Societatea trebuie să poată demonstra atât existența contractului, cât și efectuarea efectivă a sponsorizării.

În cazul unei sponsorizări bănești, documentarea se realizează inclusiv prin documentele privind plata sumei către beneficiar.

Ce domenii pot fi susținute prin sponsorizare?

Potrivit Legii sponsorizării, sponsorizările pot avea ca obiect susținerea unor activități desfășurate în domenii de interes general.

Printre domeniile care pot fi susținute se află:

• activități culturale;
• activități artistice;
• activități educative;
• învățământ;
• activități științifice, inclusiv cercetare fundamentală și aplicată;
• activități umanitare;
• activități religioase;
• activități filantropice;
• activități sportive;
• protecția drepturilor omului;
• activități medico-sanitare;
• asistență și servicii sociale;
• protecția mediului;
• activități sociale și comunitare;
• reprezentarea asociațiilor profesionale;
• întreținerea, restaurarea, conservarea și punerea în valoare a monumentelor istorice.

Sponsorizarea și impozitul minim

Textul actual al Codului fiscal prevede expres că, pentru contribuabilii aflați sub incidența regulilor privind impozitul minim, sponsorizările și actele de mecenat pot fi scăzute din impozitul minim datorat, tot în limita valorii minime dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit.

Această regulă este importantă pentru societățile care, în urma calculelor fiscale, ajung să datoreze impozitul minim potrivit prevederilor aplicabile.

Prin urmare, existența regimului de impozit minim nu înseamnă automat că societatea pierde posibilitatea de a utiliza facilitatea fiscală aferentă sponsorizărilor.

Ce trebuie verificat înainte de efectuarea unei sponsorizări?

Din perspectivă fiscală, este recomandat ca firma să verifice înainte de efectuarea sponsorizării:

• dacă beneficiarul poate primi sponsorizarea potrivit Legii nr. 32/1994;
• dacă beneficiarul este înscris în Registrul ANAF atunci când această condiție este obligatorie;
• existența unui contract de sponsorizare;
• cifra de afaceri utilizată la determinarea plafonului;
• valoarea impozitului pe profit relevantă pentru calcul;
• plafonul de 0,75% din cifra de afaceri;
• plafonul de 20% din impozitul pe profit;
• suma efectivă care poate fi scăzută din impozitul datorat.

Este util ca această analiză să fie făcută înainte de stabilirea valorii sponsorizării, mai ales atunci când societatea urmărește și utilizarea integrală a facilității fiscale.

Sponsorizarea nu înseamnă că statul suportă întreaga sumă

O confuzie frecventă este aceea că orice sponsorizare acordată de firmă ar reduce impozitul datorat cu aceeași valoare.

Nu este întotdeauna așa.

Dacă societatea acordă o sponsorizare de 20.000 lei, dar plafonul fiscal calculat este de numai 8.000 lei, diminuarea impozitului se poate face numai în limita permisă de legislația fiscală.

De aceea, valoarea sponsorizării și valoarea care poate fi scăzută fiscal nu sunt neapărat identice.

Exemplu practic cu plafon determinat de cifra de afaceri

Presupunem că o societate are o cifră de afaceri de 1.000.000 lei, un impozit pe profit calculat de 50.000 lei și acordă o sponsorizare de 10.000 lei.

Limita de 0,75% din cifra de afaceri este de 7.500 lei, în timp ce 20% din impozitul pe profit reprezintă 10.000 lei.

În acest caz, plafonul fiscal este de 7.500 lei, deoarece aceasta este valoarea mai mică.

Societatea poate astfel diminua impozitul datorat cu maximum 7.500 lei, sub rezerva îndeplinirii condițiilor legale.

Exemplu practic cu plafon determinat de impozitul pe profit

O altă societate realizează o cifră de afaceri de 5.000.000 lei și are un impozit pe profit de 60.000 lei.

Plafonul de 0,75% din cifra de afaceri este de 37.500 lei, iar plafonul de 20% din impozitul pe profit este de 12.000 lei.

În această situație, limita relevantă este de 12.000 lei.

Dacă societatea sponsorizează 12.000 lei și sunt îndeplinite condițiile legale, întreaga sumă poate intra în plafonul fiscal.

Declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor

Contribuabilii care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat au și o obligație declarativă distinctă.

Aceștia trebuie să depună declarația informativă privind beneficiarii bunurilor, serviciilor, sponsorizărilor și actelor de mecenat aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective.

Declarația se depune până la termenul aplicabil declarării impozitului pe profit pentru perioada respectivă, potrivit regulilor prevăzute de Codul fiscal.

Prin urmare, acordarea unei sponsorizări nu presupune doar înregistrarea contabilă și verificarea plafonului fiscal, ci și raportarea beneficiarului prin declarația informativă corespunzătoare.

Modelul și conținutul acestei declarații sunt stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Se poate redirecționa impozitul pe profit dacă plafonul nu a fost folosit integral?

Da.

Dacă valoarea maximă care ar fi putut fi utilizată pentru sponsorizări nu a fost folosită integral, contribuabilul poate solicita redirecționarea unei părți din impozitul pe profit pentru efectuarea de sponsorizări sau acte de mecenat.

Redirecționarea se poate face în limita valorii rămase disponibile după aplicarea regulilor fiscale și, după caz, după luarea în considerare a sumelor reportate.

Solicitarea se efectuează prin depunerea unuia sau mai multor formulare de redirecționare, până la termenul de depunere a declarației anuale privind impozitul pe profit.

Diferența importantă față de sponsorizarea plătită direct de societate este că, în cazul redirecționării, plata către beneficiar este efectuată de organul fiscal competent, nu de societate.

Și în acest caz contribuabilul trebuie să întocmească un contract cu beneficiarul sponsorizării.

Exemplu de redirecționare

Presupunem că, în urma calculului fiscal, o societate ar putea utiliza pentru sponsorizări maximum 12.000 lei, dar în cursul anului a efectuat direct sponsorizări de numai 7.000 lei.

În principiu, diferența de 5.000 lei rămasă disponibilă poate face obiectul unei solicitări de redirecționare, cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Codul fiscal.

Astfel, societatea poate utiliza plafonul fiscal disponibil chiar dacă nu a efectuat întreaga sponsorizare direct în cursul anului.

Cine poate cere redirecționarea în cazul unui grup fiscal?

În cazul contribuabililor care fac parte dintr-un grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, redirecționarea poate fi solicitată numai de persoana juridică responsabilă a grupului.

Această regulă este relevantă pentru grupurile de societăți care aplică sistemul de consolidare fiscală, deoarece membrii individuali nu pot solicita separat redirecționarea impozitului.

Condiția privind Registrul ANAF se aplică și la redirecționare

Dacă redirecționarea are ca beneficiar o persoană juridică fără scop lucrativ sau o unitate de cult, aceasta poate fi efectuată numai dacă beneficiarul este înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

În cazul redirecționării, momentul relevant este diferit față de sponsorizarea directă.

Pentru sponsorizarea efectuată direct, trebuie verificată înscrierea beneficiarului în registru la data prevăzută de Codul fiscal pentru operațiunea respectivă.

Pentru redirecționare, beneficiarul trebuie să fie înscris în registru la data plății sumei de către organul fiscal competent.

Această diferență este importantă și trebuie avută în vedere înainte de depunerea formularului de redirecționare.

Sponsorizare directă sau redirecționare?

Cele două mecanisme nu trebuie confundate.

În cazul sponsorizării directe, societatea încheie contractul, efectuează plata către beneficiar și ulterior aplică facilitatea fiscală în limitele prevăzute de Codul fiscal.

În cazul redirecționării, societatea solicită ANAF ca o parte din impozitul pe profit care ar fi putut fi utilizată pentru sponsorizare să fie transferată către beneficiarul indicat.

Prin urmare, redirecționarea poate fi utilă mai ales atunci când, la finalul perioadei fiscale, contribuabilul constată că nu a utilizat integral plafonul disponibil pentru sponsorizări.

Ce trebuie urmărit practic?

Pentru o gestionare corectă a sponsorizărilor, societatea ar trebui să urmărească nu doar valoarea contractelor și plafonul fiscal, ci și obligațiile declarative.

În practică, trebuie verificate:

• valoarea sponsorizărilor efectuate direct;
• plafonul fiscal disponibil;
• sumele care pot fi scăzute din impozitul pe profit;
• eventualele sume rămase neutilizate;
• posibilitatea solicitării redirecționării;
• depunerea declarației informative privind beneficiarii;
• termenul pentru depunerea formularului de redirecționare;
• înscrierea beneficiarului în Registrul ANAF.

Concluzie

Sponsorizarea rămâne un mecanism prin care o societate poate susține proiecte și organizații alese de aceasta și, în același timp, poate beneficia de o facilitate fiscală.

Pentru contribuabilii vizați de regulile actuale, suma eligibilă se determină prin compararea plafonului de 0,75% din cifra de afaceri cu plafonul de 20% din impozitul pe profit, fiind utilizată valoarea cea mai mică.

În cazul sponsorizărilor către organizații fără scop lucrativ și unități de cult trebuie verificată și înscrierea beneficiarului în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, la data încheierii contractului.

Pe lângă calculul plafonului fiscal, societățile care efectuează sponsorizări trebuie să țină cont și de obligațiile declarative și de posibilitatea redirecționării impozitului pe profit neutilizat pentru sponsorizări. Declarația informativă privind beneficiarii și formularul de redirecționare sunt elemente distincte ale mecanismului fiscal și trebuie gestionate în termenele prevăzute de Codul fiscal.

ANAF introduce notificările de alertă pentru firmele cu datorii bugetare de cel puțin 40.000 lei

 

Începând cu 26 iunie 2026, contribuabilii profesioniști care înregistrează obligații bugetare restante de minimum 40.000 lei pot primi din partea organului fiscal o nouă formă de avertizare: notificarea de alertă privind neîndeplinirea obligațiilor bugetare de plată.

Procedura a fost aprobată prin Ordinul nr. 758/2026 și are ca obiectiv identificarea din timp a situațiilor în care acumularea datoriilor fiscale poate indica apariția unor dificultăți financiare sau chiar riscul intrării în insolvență.

Mecanismul nu reprezintă o nouă sancțiune fiscală, ci un instrument de avertizare prin care contribuabilului îi este semnalată necesitatea de a analiza rapid situația financiară și de a lua măsuri pentru stingerea sau restructurarea obligațiilor restante.

Cine poate primi notificarea de alertă

Procedura se adresează debitorilor profesioniști, respectiv persoanelor sau entităților care desfășoară în mod organizat și sistematic activități economice.

În această categorie intră, în principal:

• societățile și alte persoane juridice înregistrate fiscal;
• entitățile fără personalitate juridică ce dețin cod de înregistrare fiscală;
• persoanele și entitățile înregistrate la registrul comerțului;
• persoanele fizice care desfășoară activități economice independente;
• persoanele care exercită profesii liberale.

Prin urmare, procedura poate viza atât societăți comerciale, cât și PFA-uri sau persoane care desfășoară profesii independente, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordin.

Pragul de 40.000 lei

Elementul central al procedurii îl reprezintă pragul obligațiilor bugetare restante.

Notificarea este transmisă pentru prima dată atunci când totalul datoriilor restante ajunge la cel puțin 40.000 lei.

Ulterior, dacă obligațiile nu sunt stinse și continuă să se situeze peste acest nivel, notificarea se transmite din nou la intervale de șase luni.

Comunicările periodice încetează atunci când:

• obligațiile sunt achitate integral; sau
• valoarea datoriilor restante scade sub pragul de 40.000 lei.

Astfel, notificarea nu este un mesaj unic dacă situația fiscală nu este remediată, ci poate deveni un mecanism periodic de avertizare.

Ce datorii sunt luate în calcul

La stabilirea existenței obligațiilor restante sunt avute în vedere sumele care figurează în evidența fiscală în ultima zi a lunii precedente celei în care este emisă notificarea.

Obligațiile restante sunt cele determinate potrivit regulilor din Codul de procedură fiscală.

În cazul societăților care au sedii secundare înregistrate fiscal, analiza nu se limitează exclusiv la obligațiile sediului principal. Sunt avute în vedere atât datoriile aferente activității societății, cât și cele datorate pentru sediile secundare.

O regulă specială este prevăzută și pentru persoanele fizice care desfășoară activități profesionale.

Dacă aceeași persoană are datorii personale evidențiate pe CNP și datorii aferente activității profesionale înregistrate pe codul de identificare fiscală, pragul de 40.000 lei se verifică prin raportare la totalul acestor obligații.

Când nu se transmite notificarea

Procedura conține și o serie de excepții.

Nu sunt supuși mecanismului, printre alții:

• debitorii pentru care a fost deja deschisă procedura insolvenței sau o procedură de prevenire a insolvenței;
• instituțiile și unitățile de învățământ prevăzute de legislația specială;
• instituțiile de credit și anumite instituții financiare;
• fondurile și organismele de investiții reglementate distinct;
• societățile de asigurare și reasigurare;
• contrapărțile centrale;
• depozitarii centrali de instrumente financiare;
• unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat;
• persoanele fizice care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale;
• societățile aflate sub administrare specială în condițiile legislației privind privatizarea;
• asociațiile și fundațiile reglementate de OG nr. 26/2000.

În plus, notificarea nu este transmisă atunci când contribuabilul figurează simultan cu obligații bugetare de plată și cu sume nedistribuite sau sume care trebuie restituite de organul fiscal.

Cum ajunge notificarea la contribuabil

Comunicarea se realizează electronic.

ANAF transmite notificarea prin intermediul Spațiului Privat Virtual – SPV.

Din acest motiv, administratorii și persoanele responsabile de activitatea financiar-contabilă ar trebui să verifice în mod constant mesajele și documentele primite în SPV.

Ignorarea notificării nu rezolvă situația fiscală și poate determina acumularea în continuare de dobânzi, penalități și alte consecințe generate de neachitarea obligațiilor bugetare.

Notificarea nu este somație de executare silită

Este important de făcut distincția între notificarea de alertă și actele emise în cadrul executării silite.

Scopul acestei notificări este, în principal, preventiv.

Documentul urmărește să atragă atenția contribuabilului că nivelul obligațiilor restante poate indica o deteriorare a situației financiare și că este necesară adoptarea unor măsuri înainte ca dificultățile să devină mai greu de gestionat.

Primirea notificării nu înseamnă, prin ea însăși, că societatea este în insolvență și nici că a fost declanșată automat procedura insolvenței.

De asemenea, notificarea nu înlocuiește somațiile, titlurile executorii sau celelalte acte utilizate de organul fiscal în procedura de recuperare a creanțelor.

Ce soluții sunt indicate contribuabilului

Un element util al noii proceduri este faptul că notificarea nu se limitează la prezentarea existenței datoriilor.

Documentul trebuie să informeze contribuabilul și cu privire la variantele pe care le are la dispoziție pentru gestionarea situației fiscale.

Printre acestea se numără:

Procedura de mediere

Contribuabilul poate analiza împreună cu organul fiscal situația obligațiilor restante și posibilitățile legale existente pentru stingerea acestora.

Înlesnirile la plată

În funcție de situația concretă, contribuabilul poate verifica dacă îndeplinește condițiile pentru accesarea unei forme de eșalonare sau a altor facilități prevăzute de legislația fiscală.

Serviciile de îndrumare și asistență

ANAF poate furniza contribuabilului informații cu privire la obligațiile fiscale și procedurile care pot fi utilizate pentru regularizarea situației.

Notificarea poate conține și alte informații pe care autoritatea fiscală le consideră relevante pentru contribuabil.

Ce ar trebui să facă o firmă care primește notificarea

Primirea unei astfel de notificări nu ar trebui ignorată.

Primul pas ar trebui să fie verificarea situației fiscale efective și reconcilierea acesteia cu evidența contabilă a societății.

Este recomandată verificarea:

1. obligațiilor declarate și neachitate;
2. plăților efectuate și a modului în care acestea au fost distribuite de organul fiscal;
3. eventualelor sume achitate, dar nealocate;
4. declarațiilor fiscale care ar putea necesita rectificare;
5. existenței unor sume de rambursat sau restituit;
6. capacității societății de a achita obligațiile restante;
7. posibilității de accesare a unei eșalonări la plată.

Dacă diferențele provin din neconcordanțe între evidența contribuabilului și cea a ANAF, acestea ar trebui clarificate cât mai rapid.

De ce este important noul mecanism

Introducerea notificărilor de alertă schimbă într-o anumită măsură modul în care este abordată acumularea obligațiilor fiscale.

În loc ca dificultatea financiară să fie observată exclusiv în momentul în care procedurile de recuperare sunt deja avansate, contribuabilul primește un semnal atunci când datoria depășește un anumit nivel.

Pentru managementul unei societăți, notificarea ar trebui privită ca un indicator financiar important.

O datorie fiscală de peste 40.000 lei care se menține pentru o perioadă îndelungată poate indica probleme de lichiditate, dezechilibre ale fluxului de numerar sau dificultăți structurale care necesită măsuri înainte de agravarea situației.

Concluzie

Prin Ordinul nr. 758/2026 a fost introdus un mecanism suplimentar de avertizare a contribuabililor profesioniști care acumulează obligații bugetare restante.

Pragul relevant este de 40.000 lei, iar notificarea este transmisă prin SPV. Dacă datoriile rămân peste acest nivel, contribuabilul poate primi o nouă notificare la fiecare șase luni.

Pentru firme, primirea documentului ar trebui să conducă la o analiză imediată a situației fiscale și a fluxului de numerar.

Cu cât dificultățile sunt identificate și gestionate mai devreme, cu atât există mai multe posibilități pentru achitarea, restructurarea sau eșalonarea obligațiilor înainte ca situația să evolueze spre executare silită ori dificultăți financiare severe.

Temei legal: Ordinul nr. 758/2026 pentru aprobarea Procedurii de comunicare a notificărilor de alertă privind neîndeplinirea obligațiilor bugetare de plată, publicat în Monitorul Oficial nr. 526 din 26 iunie 2026, în vigoare de la aceeași dată.

Pașii pentru angajarea unui salariat în România – Ghid practic pentru angajatori

Angajarea unui nou salariat presupune mai mult decât semnarea unui contract individual de muncă. Angajatorul trebuie să respecte o serie de obligații legale înainte de începerea activității, pentru a evita sancțiuni din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM).

În acest articol prezentăm principalele etape ale procesului de angajare.

1. Stabilirea postului

Primul pas este identificarea postului și întocmirea fișei postului, care va cuprinde atribuțiile, responsabilitățile și cerințele funcției.

Este recomandat ca angajatorul să stabilească și:

• salariul;
• programul de lucru;
• perioada de probă;
• locul desfășurării activității.

2. Comunicarea locului de muncă vacant către

În cazul în care se creează un post nou sau un post devine vacant ca urmare a încetării unui contract individual de muncă, angajatorul are obligația de a comunica locul de muncă vacant către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantare.

Comunicarea se poate realiza prin platforma electronică pusă la dispoziție de ANOFM sau prin formularele prevăzute de normele de aplicare a Legii nr. 76/2002.

După ocuparea postului comunicat, angajatorul are obligația să informeze AJOFM cu privire la ocuparea acestuia, în termen de o zi de la angajare. 

3. Obținerea documentelor de la viitorul salariat

În mod obișnuit sunt necesare:

• cartea de identitate;
• actele de studii sau calificare (dacă sunt necesare);
• documente privind experiența profesională, după caz;
• extras de cont bancar (dacă salariul se virează în cont).

4. Examenul medical

Înainte de începerea activității, persoana trebuie să efectueze examenul medical de medicina muncii.

Angajarea fără existența fișei de aptitudine este interzisă.

5. Întocmirea contractului individual de muncă

Contractul trebuie să cuprindă toate elementele obligatorii prevăzute de Codul muncii, inclusiv:

• funcția;
• salariul;
• timpul de muncă;
• durata contractului;
• concediul de odihnă;
• perioada de probă, dacă este cazul.

Contractul se semnează înainte de începerea activității.

6. Înregistrarea în REGES

Contractul individual de muncă trebuie transmis în registrul general de evidență a salariaților înainte ca salariatul să înceapă activitatea, în termenele prevăzute de legislația aplicabilă.

7. Instruirea SSM și PSI

În prima zi de lucru, salariatul trebuie să fie instruit cu privire la:

• securitatea și sănătatea în muncă (SSM);
• prevenirea și stingerea incendiilor (PSI), dacă este cazul.

Aceste instruiri se consemnează în documentele specifice.

8. Informarea privind protecția datelor

Dacă angajatorul prelucrează date cu caracter personal, salariatul trebuie informat cu privire la modul în care acestea sunt utilizate.

9. Întocmirea dosarului de personal

După angajare, angajatorul are obligația de a întocmi și păstra dosarul de personal al fiecărui salariat, conform legislației muncii. Acesta trebuie să fie complet, actualizat și pus la dispoziția autorităților competente în cazul unui control.

În funcție de situația concretă, dosarul de personal poate conține, printre altele:

• contractul individual de muncă și actele adiționale;
• copia actului de identitate;
• copia actelor de studii sau calificare, atunci când acestea sunt necesare pentru ocuparea postului;
• fișa postului, semnată de salariat;
• fișa de aptitudine emisă de medicul de medicina muncii;
• documentele privind instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM), precum și, după caz, instruirea PSI;
• cererile și documentele privind concediile de odihnă, concediile medicale sau alte tipuri de concedii;
• documentele privind modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
• orice alte documente prevăzute de legislația muncii sau necesare desfășurării raportului de muncă.

Este recomandat ca dosarul de personal să fie verificat și actualizat periodic, deoarece lipsa unor documente obligatorii poate conduce la sancțiuni în cazul unui control efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM).

10. Calculul salariilor și declararea obligațiilor fiscale

După încheierea formalităților de angajare și începerea activității salariatului, angajatorul are obligația de a calcula și plăti drepturile salariale, precum și de a declara și achita obligațiile fiscale aferente.

În fiecare lună, angajatorul trebuie să:

• calculeze salariul brut și salariul net al fiecărui salariat;
• determine contribuțiile sociale și impozitul pe venit, potrivit legislației fiscale în vigoare;
• întocmească statul de plată și celelalte documente salariale;
• depună Declarația 112 în termenul prevăzut de lege;
• achite salariile către angajați;
• vireze la bugetul de stat impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate.

Pe lângă aceste obligații, angajatorul trebuie să urmărească permanent modificările legislative privind salariul minim, facilitățile fiscale, concediile medicale, indemnizațiile și celelalte drepturi salariale, astfel încât calculul salariilor să fie efectuat corect.

O administrare corectă a salarizării contribuie la evitarea erorilor, a penalităților și a eventualelor sancțiuni aplicate de autoritățile fiscale sau de inspectorii de muncă.

11. Informarea salariatului cu privire la regulamentul intern

Salariatul trebuie informat cu privire la existența regulamentului intern și la modul în care îl poate consulta. Dacă regulamentul conține reguli privind programul de lucru, concediile, disciplina muncii sau utilizarea echipamentelor, este recomandat ca salariatul să confirme că a luat cunoștință de acestea.

12. Instruirea privind protecția datelor (GDPR)

Dacă salariatul prelucrează date cu caracter personal (clienți, furnizori, alți angajați), este recomandată instruirea privind obligațiile de confidențialitate și protecția datelor, precum și semnarea unui angajament de confidențialitate, dacă este cazul.

13. Dotarea cu echipamente și acces la sistemele informatice

În funcție de post, angajatorul poate pune la dispoziție:

• laptop, telefon sau alte echipamente;
• autoturism;
• legitimație sau cartelă de acces.

Este recomandată întocmirea unui proces-verbal de predare-primire.

Cum vă poate ajuta B&B Consulting?

Echipa B&B Consulting oferă servicii complete de salarizare și administrare de personal, inclusiv:

• întocmirea documentelor de angajare;
• înregistrarea contractelor de muncă în REGES;
• întocmirea statelor de salarii;
• calculul salariilor și al contribuțiilor sociale;
• întocmirea și depunerea Declarației 112;
• consultanță privind legislația muncii și fiscalitatea veniturilor salariale;
• identificarea unor beneficii extrasalariale neimpozabile;
• asistență în cazul controalelor efectuate de ITM sau ANAF.

Prin externalizarea serviciilor de salarizare și resurse umane, angajatorii economisesc timp, reduc riscul de erori și beneficiază de sprijinul unor specialiști care urmăresc permanent modificările legislative