Frauda de TVA de tip carusel reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de fraudă fiscală întâlnite în tranzacțiile intracomunitare.
La nivel european, această schemă este cunoscută și sub denumirea de MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud, respectiv fraudă intracomunitară prin intermediul unui comerciant care „dispare” fără să achite TVA datorată bugetului.
Problema este importantă nu doar pentru autoritățile fiscale. Și o societate care desfășoară activități comerciale reale poate ajunge într-un lanț de tranzacții suspect dacă nu își verifică suficient partenerii de afaceri.
Ce este frauda de TVA de tip carusel?
Mecanismul pornește de la regulile aplicabile tranzacțiilor între persoane impozabile din state diferite ale Uniunii Europene.
În anumite condiții, livrarea intracomunitară este tratată fără colectarea TVA în statul furnizorului, iar achiziția este declarată în statul cumpărătorului.
Frauda apare atunci când una dintre societățile implicate într-un lanț comercial colectează TVA din tranzacțiile interne, dar nu o mai plătește bugetului de stat.
Firma respectivă poate deveni ceea ce este denumit în practica europeană „missing trader” – comerciant dispărut.
Ulterior, bunurile pot circula prin alte societăți și chiar între mai multe state, creând un lanț complex de operațiuni. În formele sofisticate ale fraudei, bunurile pot reveni în circuit, de unde provine denumirea de fraudă „carusel”.
De ce este posibilă o astfel de fraudă?
Sistemul european de TVA presupune un tratament special pentru tranzacțiile intracomunitare între firme.
Într-o tranzacție legitimă, acest sistem facilitează comerțul dintre statele membre.
Într-o schemă frauduloasă, însă, poate fi exploatat intervalul dintre momentul în care o societate încasează TVA de la client și momentul în care ar trebui să o vireze statului.
Dacă societatea dispare sau devine insolvabilă înainte de achitarea taxei, bugetul public poate suferi o pierdere.
Un exemplu simplificat
Pentru înțelegerea mecanismului, putem lua un exemplu general.
O societate dintr-un stat membru al Uniunii Europene livrează bunuri către o societate din România în cadrul unei operațiuni intracomunitare.
Societatea din România revinde ulterior bunurile pe piața internă și facturează TVA cumpărătorului.
Într-o situație normală, TVA colectată trebuie declarată și plătită statului.
Într-o schemă frauduloasă, societatea care a încasat TVA poate să nu o mai achite și să dispară.
Bunurile pot fi ulterior revândute prin mai multe societăți, iar una dintre firmele aflate mai departe în lanț poate solicita deducerea sau rambursarea TVA.
Astfel, statul poate ajunge să ramburseze o taxă care nu a fost niciodată efectiv încasată de la societatea care trebuia să o plătească.
De unde vine denumirea de „carusel”?
În variantele complexe ale schemei, aceleași bunuri sau tranzacții economice similare pot circula printr-un lanț de societăți din mai multe state.
Circuitul poate ajunge să se repete, astfel încât bunurile să fie tranzacționate succesiv între companii, uneori revenind către o zonă din care au plecat.
De aici provine termenul de „carusel de TVA”.
Scopul economic real al tranzacțiilor poate deveni secundar, obiectivul fraudei fiind obținerea unui avantaj nelegal din sistemul de TVA.
Nu toate firmele din lanț sunt neapărat complice
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pentru antreprenori.
Un lanț de fraudă poate conține:
- firme care participă în mod intenționat;
- societăți interpuse;
- companii cu o existență foarte scurtă;
- firme reale care nu cunosc întreaga structură a tranzacțiilor.
Din acest motiv, o societate poate ajunge să cumpere sau să vândă bunuri într-un circuit problematic fără să fi organizat frauda.
Totuși, lipsa verificărilor comerciale rezonabile poate crea probleme importante în cazul unui control fiscal.
Ce semnale de alarmă ar trebui să urmărească firmele?
O tranzacție nu devine frauduloasă doar pentru că există unul dintre semnele de mai jos. Însă acumularea mai multor elemente neobișnuite justifică verificări suplimentare.
Printre semnalele de risc se pot afla:
- partener comercial recent înființat, fără istoric economic relevant;
- prețuri neobișnuit de mici față de piață;
- marje comerciale foarte reduse pentru produse cu valoare mare;
- volume importante de tranzacții fără o infrastructură comercială corespunzătoare;
- modificări frecvente ale sediului, administratorilor sau asociaților;
- conturi bancare sau modalități de plată neobișnuite;
- refuzul furnizorului de a furniza documente comerciale normale;
- existența unor intermediari fără un rol economic evident;
- transportul bunurilor care nu poate fi documentat în mod coerent;
- tranzacții succesive desfășurate într-un interval foarte scurt.
Niciun astfel de element nu dovedește singur existența fraudei. El poate însă indica necesitatea unei analize suplimentare înainte de efectuarea tranzacției.
De ce este importantă verificarea partenerilor?
În materie de TVA, simpla existență a unei facturi nu este întotdeauna suficientă pentru eliminarea tuturor riscurilor fiscale.
Societatea trebuie să poată demonstra realitatea tranzacției și, atunci când circumstanțele o justifică, că a acționat cu diligența normală a unui operator economic.
De aceea, înaintea unor tranzacții importante sau neobișnuite este recomandată verificarea partenerului comercial.
În funcție de situație, pot fi analizate existența juridică a firmei, codul de TVA, reprezentanții acesteia, activitatea declarată, documentele contractuale și documentele privind transportul și recepția bunurilor.
Documentele comerciale sunt foarte importante
În cazul unui control fiscal, este esențial ca firma să poată demonstra că tranzacția a avut un conținut economic real.
În practică, trebuie păstrate documentele relevante pentru operațiune, cum ar fi contractele, comenzile, facturile, documentele de transport, recepțiile, corespondența comercială și dovezile de plată.
Pentru tranzacțiile intracomunitare, documentarea transportului bunurilor și verificarea statutului fiscal al partenerului sunt deosebit de importante.
Care pot fi consecințele fiscale?
Atunci când autoritățile fiscale identifică un circuit suspect, pot analiza întregul lanț de tranzacții.
În funcție de situația concretă și de probele existente, consecințele pentru contribuabili pot include:
- refuzul dreptului de deducere a TVA;
- refuzul unei rambursări de TVA;
- stabilirea unor obligații fiscale suplimentare;
- dobânzi și penalități;
- măsuri asigurătorii;
- sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există indicii privind săvârșirea unei infracțiuni.
Consecințele diferă însă în funcție de implicarea concretă a fiecărei societăți și de împrejurările tranzacțiilor.
Autoritățile fiscale pot analiza întregul circuit
Frauda de tip carusel este prin natura sa transfrontalieră, astfel că autoritățile fiscale din statele membre fac schimb de informații.
La nivel european funcționează Eurofisc, rețeaua prin care administrațiile fiscale cooperează și schimbă informații pentru identificarea rapidă a rețelelor de fraudă de TVA.
Analizele pot urmări relațiile dintre furnizori și clienți, declarațiile privind operațiunile intracomunitare, tranzacțiile succesive și neconcordanțele dintre informațiile declarate în diferite state.
Digitalizarea raportărilor fiscale permite autorităților să identifice astfel de circuite mult mai repede decât în trecut.
Ce rol au e-Factura, SAF-T și analiza de risc?
În România, dezvoltarea raportărilor electronice permite ANAF să dispună de un volum din ce în ce mai mare de date privind tranzacțiile contribuabililor.
Informațiile provenite din sisteme precum RO e-Factura și SAF-T pot fi corelate cu declarațiile fiscale și cu alte baze de date.
Acest lucru nu înseamnă că orice diferență identificată reprezintă fraudă.
Înseamnă însă că tranzacțiile neobișnuite, neconcordanțele sau circuitele comerciale atipice pot fi identificate mai ușor și selectate pentru verificări.
Frauda de tip carusel produce pierderi foarte mari în UE
Frauda MTIC reprezintă una dintre cele mai serioase forme de fraudă transfrontalieră în materie de TVA.
Pierderile nu afectează doar bugetele publice. Ele creează și concurență neloială.
O societate care nu plătește TVA colectată își poate permite să vândă bunurile la prețuri sub nivelul practicat de firmele care își achită corect obligațiile fiscale.
Din acest motiv, combaterea fraudei de TVA reprezintă o prioritate atât pentru administrațiile fiscale naționale, cât și pentru instituțiile europene.
Ce ar trebui să facă o firmă înaintea unei tranzacții cu risc ridicat?
Cea mai bună protecție este existența unor proceduri interne rezonabile de verificare.
O societate ar trebui să poată răspunde la câteva întrebări simple:
Cine este partenerul nostru comercial?
Are capacitatea reală de a furniza bunurile respective?
Prețul și condițiile tranzacției au o justificare economică?
Putem demonstra transportul și recepția bunurilor?
Plata se efectuează către partenerul contractual și printr-o modalitate normală?
Documentele comerciale sunt coerente între ele?
Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, tranzacția trebuie analizată înainte de efectuare, nu doar după apariția unui control fiscal.
Concluzie
Frauda de TVA de tip carusel exploatează mecanismul TVA aplicabil comerțului intracomunitar și implică, de regulă, lanțuri de societăți în care cel puțin un operator colectează TVA fără să o vireze bugetului.
În formele complexe, tranzacțiile sunt repetate prin mai multe societăți și jurisdicții, ceea ce face dificilă identificarea rapidă a beneficiarilor reali ai fraudei.
Pentru firmele care desfășoară operațiuni intracomunitare, principala măsură de protecție este documentarea temeinică a tranzacțiilor și verificarea rezonabilă a partenerilor comerciali, mai ales atunci când condițiile tranzacției sunt neobișnuite.
O ofertă foarte avantajoasă, un furnizor necunoscut sau un lanț comercial inutil de complicat nu reprezintă automat fraudă, dar pot justifica verificări suplimentare înainte de asumarea riscului fiscal.
