Diaspora investește acasă: grant de până la 200.000 euro pentru românii din străinătate care deschid afaceri în România

Începând cu 12 august 2026 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 601/2026, prin care este aprobat programul „Diaspora investește acasă”. Programul se adresează românilor care locuiesc sau au locuit în străinătate și care doresc să dezvolte o afacere în România prin intermediul unei societăți nou-înființate.

Mecanismul combină un credit pentru investiții cu un ajutor de minimis sub formă de grant, valoarea grantului putând ajunge la 60% din valoarea creditului, dar fără să depășească 200.000 euro.

Programul dispune de un buget total de 506 milioane lei, echivalentul a 100 milioane euro, iar numărul estimat al beneficiarilor este de aproximativ 1.000 de întreprinderi.

Cine poate beneficia de program

Programul nu este destinat oricărei societăți care are un asociat român stabilit în străinătate. HG nr. 601/2026 stabilește mai multe condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

În primul rând, solicitantul trebuie să fie o microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie nou-înființată. În cazul societăților supuse înregistrării, acestea trebuie să aibă o vechime mai mică de 3 ani de la data înregistrării.

O condiție importantă privește structura capitalului social. Asociatul sau asociații care dețin, individual sau împreună, majoritatea capitalului social trebuie să fie persoane fizice cu cetățenie română care:

• au în prezent domiciliul sau reședința în străinătate; sau
• au avut domiciliul ori reședința în străinătate pentru cel puțin 12 luni din ultimele 18 luni anterioare depunerii cererii de credit.

Prin urmare, programul poate fi accesat și de persoane care s-au întors deja în România, dacă îndeplinesc condiția referitoare la perioada petrecută în străinătate.

Este necesară experiență în domeniul afacerii

Da. Asociatul sau asociații care dețin majoritatea capitalului social și/sau administratorii societății trebuie să poată demonstra o experiență sau o pregătire/studii de minimum 9 luni:

• în domeniul de activitate pentru care este solicitat creditul; sau
• în activitatea de management.

Această condiție este importantă pentru persoanele care intenționează să înființeze o societate special pentru accesarea programului.

Cât trebuie să investească beneficiarul din fonduri proprii

Programul nu finanțează integral proiectul. Beneficiarul trebuie să participe cu o contribuție financiară proprie, care diferă în funcție de valoarea investiției.

Pentru proiectele de până la 400.000 euro inclusiv, contribuția proprie este de 10% din valoarea proiectului.

Există însă o facilitate suplimentară pentru tinerii antreprenori. Dacă cel puțin unul dintre asociații eligibili din diaspora are sub 35 de ani, contribuția proprie scade la 5%.

Pentru proiectele care depășesc 400.000 euro, contribuția proprie este de 15% din valoarea proiectului.

Contribuția trebuie să fie efectiv utilizată pentru implementarea proiectului, nefiind suficientă simpla demonstrare formală a existenței acesteia.

Credite între 5.000 și 500.000 euro

Creditul acordat prin program trebuie să fie destinat realizării unei investiții în România.

HG nr. 601/2026 stabilește următoarele limite:

Element	Valoare
Credit minim	5.000 euro
Credit maxim	500.000 euro
Durata maximă	10 ani
Grant maxim	60% din credit
Valoarea maximă a grantului	200.000 euro
Contribuție proprie	5%, 10% sau 15%, după caz

Scadența finală a creditului nu poate depăși 31 decembrie 2037.

Cum funcționează grantul de 60%

Un aspect care trebuie subliniat este că programul nu prevede pur și simplu acordarea gratuită a 200.000 euro pentru deschiderea unei firme.

Ajutorul este legat de contractarea unui credit pentru investiții.

Nivelul grantului poate reprezenta maximum 60% din valoarea creditului, dar este plafonat la 200.000 euro.

De exemplu, pentru un credit eligibil de 100.000 euro, grantul ar putea ajunge până la 60.000 euro, dacă sunt îndeplinite toate condițiile programului.

În cazul unui credit de 400.000 euro, 60% ar reprezenta 240.000 euro, însă beneficiarul nu va putea primi această sumă deoarece intervine plafonul maxim. Grantul va putea fi de cel mult 200.000 euro.

Pot fi finanțate și salariile

Da, dar numai în limita stabilită de program.

Creditul pentru investiții poate conține o componentă suplimentară de până la 15% din valoarea proiectului de investiții, destinată acoperirii costurilor salariale aferente personalului necesar pentru implementarea și operaționalizarea investiției.

Prin urmare, programul nu se limitează strict la achiziția de active, ci permite finanțarea, într-o anumită proporție, și a personalului necesar punerii investiției în funcțiune.

Activele finanțate trebuie păstrate timp de 3 ani

Beneficiarul își asumă obligația de a menține în patrimoniu activele finanțate prin credit pentru o perioadă de 3 ani de la data finalizării investiției.

Tot pentru trei ani trebuie menținută, în principiu, structura deținerii capitalului social care a permis societății să devină eligibilă.

Există o excepție: participația asociaților eligibili poate fi redusă până la 25% atunci când părțile sociale sau acțiunile sunt transferate către fonduri de investiții ori parteneri strategici locali, inclusiv către investitori individuali de tip business angel, cu condiția menținerii investiției pentru perioada prevăzută de program.

Ce garanții poate solicita banca

Acordarea creditului rămâne supusă criteriilor și procedurilor interne de creditare ale intermediarului financiar.

În situația în care riscul de credit este acoperit, potrivit normelor prudențiale ale intermediarului financiar, prin valoarea bunurilor finanțate, acesta nu poate solicita alte garanții în afara:

• ipotecii asupra activelor mobile sau imobile achiziționate prin credit, împreună cu garanția de portofoliu emisă de BID;
• fidejusiunii.

Așadar, existența programului și îndeplinirea criteriilor de eligibilitate nu înseamnă automat aprobarea creditului. Solicitantul trebuie să treacă și prin analiza de credit a instituției finanțatoare.

Cine administrează „Diaspora investește acasă”

Implementarea programului este încredințată Băncii de Investiții și Dezvoltare – S.A. (BID), care va acționa în numele și pe seama Ministerului Finanțelor.

Ministerul Finanțelor și BID trebuie să încheie o convenție de implementare, care urmează să detalieze condițiile tehnice și operaționale ale programului.

În același timp, schema de ajutor de minimis și convențiile privind garanția de portofoliu pentru IMM trebuie adaptate pentru integrarea noului program.

Din acest motiv, intrarea în vigoare a HG nr. 601/2026 nu trebuie confundată cu posibilitatea depunerii imediate a cererilor. Sunt necesare și etapele operaționale prevăzute de hotărâre.

Când se acordă finanțările

Granturile vor putea fi acordate în perioada 2026–2029, în limita bugetelor anuale disponibile.

Bugetul total este de 506 milioane lei, iar autoritățile estimează aproximativ 1.000 de beneficiari.

Raportat pur matematic la bugetul total, rezultă o medie teoretică de aproximativ 506.000 lei per beneficiar, însă aceasta nu reprezintă o sumă garantată sau un plafon individual. Finanțarea efectivă va depinde de proiect, credit și limitele stabilite de program.

Ce trebuie să pregătească un român din diaspora

Pentru o persoană care intenționează să revină în România și să înceapă o afacere, pregătirea proiectului ar trebui să pornească de la verificarea câtorva elemente esențiale: perioada de domiciliu sau reședință în străinătate, structura viitoarei societăți, experiența profesională sau managerială, contribuția proprie disponibilă și investiția care urmează să fie realizată.

Trebuie avută în vedere și alegerea formei de organizare, a obiectului de activitate și a codurilor CAEN corespunzătoare investiției.

În plus, deoarece finanțarea presupune contractarea unui credit, proiectul trebuie să fie sustenabil și din perspectiva analizei efectuate de instituția de credit.

Concluzie

Programul „Diaspora investește acasă” introduce un mecanism de finanțare atractiv pentru românii care au locuit în străinătate și vor să investească în România.

Elementul central al programului este combinația dintre creditul pentru investiții, garanția BID și grantul de maximum 60% din credit, în limita a 200.000 euro.

Pentru accesarea finanțării nu este însă suficientă simpla înființare a unei societăți. Trebuie respectate condițiile privind perioada petrecută în străinătate, vechimea societății, experiența profesională sau managerială, contribuția proprie, destinația investiției și menținerea acesteia.

Baza legală: Hotărârea Guvernului nr. 601/2026 pentru aprobarea programului de sprijin pentru românii din diaspora care doresc să își deschidă afaceri în România „Diaspora investește acasă”, publicată în Monitorul Oficial nr. 668 din 12 august 2026, în vigoare de la 12 august 2026.

Notă: Articolul prezintă regulile rezultate din HG nr. 601/2026. Detaliile operaționale ale accesării programului urmează să fie stabilite și prin documentele de implementare prevăzute de hotărâre.

Activul net sub jumătate din capitalul social: obligații, conversia împrumuturilor și amenzi de până la 300.000 lei

Diminuarea activului net al unei societăți la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris nu reprezintă doar un indicator al unei situații financiare nefavorabile. Legea societăților nr. 31/1990 stabilește o serie de obligații concrete pentru societățile care ajung în această situație, precum și sancțiuni importante în cazul în care măsurile prevăzute de lege nu sunt respectate.

Reglementarea devine deosebit de importantă pentru societățile care au acumulat pierderi și care, în același timp, înregistrează datorii față de acționari provenite din împrumuturi sau alte finanțări.

În anumite condiții, aceste creanțe trebuie convertite în capital social, iar nerespectarea obligației poate fi sancționată cu amendă de până la 300.000 lei.

Ce reprezintă activul net

În sensul prevederilor Legii societăților, activul net este determinat ca diferență între: totalul activelor societății – totalul datoriilor societății.

Prin urmare, nu trebuie confundat activul net cu disponibilitățile bănești, cifra de afaceri, profitul sau valoarea totală a activelor din bilanț.

Exemplu

O societate are:

• total active: 500.000 lei;
• total datorii: 460.000 lei.

Activul net este: 500.000 – 460.000 = 40.000 lei.

Dacă societatea are un capital social subscris de 100.000 lei, jumătate din capitalul social este 50.000 lei.

În acest exemplu, activul net de 40.000 lei este mai mic decât jumătate din capitalul social, astfel încât societatea se află în situația reglementată de lege.

Ce trebuie făcut când activul net scade sub jumătate din capitalul social

Atunci când, ca urmare a pierderilor stabilite prin situațiile financiare anuale aprobate potrivit legii, activul net se diminuează la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, consiliul de administrație sau, după caz, directoratul trebuie să convoace de îndată adunarea generală extraordinară.

Adunarea generală extraordinară trebuie să decidă dacă societatea urmează să fie dizolvată.

Actul constitutiv poate prevedea chiar un prag mai restrictiv, astfel încât convocarea adunării generale să devină necesară și în cazul unei diminuări mai reduse a activului net.

Raport privind situația patrimonială a societății

Consiliul de administrație sau directoratul trebuie să prezinte adunării generale extraordinare un raport referitor la situația patrimonială a societății.

Raportul este însoțit de observațiile cenzorilor sau, după caz, ale auditorilor interni.

Documentul trebuie depus la sediul societății cu cel puțin o săptămână înainte de data adunării generale, astfel încât să poată fi consultat de acționarii interesați.

De asemenea, în cadrul adunării generale, acționarii trebuie informați cu privire la eventualele fapte relevante intervenite după întocmirea raportului.

Ce se întâmplă dacă asociații sau acționarii nu decid dizolvarea societății

Dacă adunarea generală extraordinară decide continuarea activității, legea impune remedierea situației patrimoniale.

Cel târziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile, societatea trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să reducă capitalul social cu o valoare cel puțin egală cu pierderile care nu au putut fi acoperite din rezerve.

Această obligație intervine dacă, în intervalul respectiv, activul net nu a fost reconstituit până la o valoare cel puțin egală cu jumătate din capitalul social.

Prin urmare, societatea are posibilitatea ca, înainte de reducerea capitalului social, să își reconstituie activul net până la nivelul minim prevăzut de lege.

Amendă de până la 200.000 lei pentru nereconstituirea activului net

Nerespectarea obligației de reconstituire a activului net până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social, în termenul prevăzut de lege, constituie contravenție.

Amenda este cuprinsă între: 10.000 lei și 200.000 lei.

Astfel, situația activului net nu mai trebuie privită exclusiv ca o problemă contabilă sau patrimonială. Neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea societăților poate genera și o sancțiune contravențională semnificativă.

Împrumuturile acordate societății de către acționari pot ajunge să fie convertite în capital social

O prevedere cu un impact practic deosebit privește societățile care, pe lângă diminuarea activului net sub jumătate din capitalul social, au și datorii față de acționari rezultate din împrumuturi sau alte finanțări acordate de aceștia.

Dacă societatea nu respectă obligația privind reconstituirea activului net în termenul prevăzut de lege, iar situația persistă în condițiile și termenul stabilite de textul legal, apare obligația de majorare a capitalului social prin conversia creanțelor acționarilor.

Cu alte cuvinte, datoria societății față de acționar rezultată din împrumut sau din altă finanțare este utilizată pentru majorarea capitalului social.

Exemplu practic

Presupunem că o societate are:

• capital social: 100.000 lei;
• activ net: 30.000 lei;
• datorie față de un acționar din împrumut: 150.000 lei.

Jumătate din capitalul social este 50.000 lei, iar activul net de 30.000 lei este sub acest nivel.

Societatea intră astfel în situația prevăzută de lege.

Dacă situația activului net nu este remediată în condițiile și termenele prevăzute de lege, iar societatea are în continuare creanțe ale acționarilor rezultate din împrumuturi sau alte finanțări, aceasta poate ajunge la obligația de a majora capitalul social prin conversia acestor creanțe.

Într-o asemenea operațiune, creanța acționarului asupra societății este convertită în participație la capitalul social, cu respectarea drepturilor celorlalți acționari prevăzute de lege.

Atenție la termenul prevăzut pentru conversie

Textul legal stabilește distinct că societățile aflate în această situație și care au datorii față de acționari rezultate din împrumuturi sau alte finanțări, dacă nu respectă obligația prevăzută de lege, trebuie să majoreze capitalul social prin conversia creanțelor atunci când nerespectarea obligației persistă în termen de 2 ani de la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile.

Este important ca acest termen să fie analizat pornind de la exercițiul financiar în care pierderile au fost constatate prin situațiile financiare anuale aprobate.

Exemplu privind succesiunea termenelor

Dacă pierderile sunt constatate prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului 2026, trebuie urmărit mai întâi exercițiul financiar ulterior, respectiv 2027, în raport cu obligația de la alin. (4).

Pentru obligația suplimentară privind conversia creanțelor trebuie apoi avut în vedere termenul distinct de 2 ani de la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile, exact în condițiile prevăzute de textul legal.

În practică, determinarea termenului trebuie făcută cu atenție pentru fiecare societate, în funcție de exercițiul financiar în care au fost constatate pierderile și de măsurile adoptate ulterior.

Amendă de până la 300.000 lei dacă împrumuturile nu sunt convertite

Sancțiunea pentru nerespectarea obligației de conversie este și mai ridicată.

Nerespectarea obligației de majorare a capitalului social prin conversia creanțelor prevăzute de lege constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la:

40.000 lei la 300.000 lei.

Nivelul sancțiunii face ca verificarea activului net și a împrumuturilor acordate societății de către acționari să devină deosebit de importantă pentru societățile care înregistrează pierderi.

Nu orice societate care are un împrumut de la asociat trebuie să îl transforme în capital social

Această distincție este esențială.

Simpla existență a unei datorii a societății față de un acționar nu determină automat obligația de conversie în capital social.

Din textul legal prezentat rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acesta, printre care:

• societatea se află în situația în care activul net, în urma pierderilor, a scăzut sub jumătate din capitalul social subscris;
• societatea are datorii față de acționari provenite din împrumuturi sau alte finanțări;
• obligația privind remedierea situației activului net nu a fost respectată;
• s-a împlinit termenul special prevăzut de lege.

Prin urmare, nu este corectă concluzia generală potrivit căreia toate împrumuturile acordate societăților de către acționari trebuie convertite în capital social.

Ce ar trebui să verifice societățile

La întocmirea și aprobarea situațiilor financiare anuale, societățile care înregistrează pierderi ar trebui să acorde o atenție specială raportului dintre activul net și capitalul social.

În cazul în care activul net scade sub jumătate din capitalul social subscris, trebuie analizate:

• valoarea exactă a activului net;
• valoarea capitalului social subscris;
• pierderile care au determinat diminuarea activului net;
• posibilitatea acoperirii pierderilor din rezerve;
• măsurile necesare pentru reconstituirea activului net;
• necesitatea reducerii capitalului social;
• existența împrumuturilor sau a altor finanțări acordate societății de către acționari;
• termenele legale pentru remedierea situației.

Concluzie

Diminuarea activului net sub jumătate din capitalul social poate genera obligații importante pentru societate.

Dacă situația nu este remediată în termenul prevăzut de lege, societatea poate fi sancționată cu o amendă cuprinsă între 10.000 și 200.000 lei.

Mai mult, pentru societățile care au datorii față de acționari rezultate din împrumuturi sau alte finanțări și care nu își remediază situația în condițiile și termenul stabilite de lege, poate interveni obligația majorării capitalului social prin conversia acestor creanțe.

Nerespectarea acestei din urmă obligații poate atrage o amendă cuprinsă între 40.000 și 300.000 lei.

Noile reguli fac necesară monitorizarea activului net nu doar la nivel contabil, ci și din perspectiva obligațiilor societare și a relațiilor financiare dintre societate și acționarii săi.

Reguli noi privind dividendele și împrumuturile acordate asociaților prin Legea nr. 239/2025

Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative aduce modificări importante Legii societăților nr. 31/1990.

Noile prevederi introduc restricții privind acordarea și restituirea împrumuturilor între societăți și asociați sau persoane afiliate, precum și condiții suplimentare pentru distribuirea dividendelor atunci când societatea înregistrează pierderi contabile reportate sau are activul net diminuat.

Nerespectarea anumitor interdicții poate avea consecințe semnificative: răspundere solidară pentru obligațiile bugetare restante și amenzi cuprinse între 10.000 lei și 200.000 lei.

Societățile care distribuie dividende trimestrial nu pot acorda împrumuturi asociaților

Una dintre modificările importante este introducerea alin. (2^3)-(2^6) la art. 67 din Legea societăților.

Potrivit noilor prevederi, societățile care distribuie trimestrial dividende nu pot acorda împrumuturi:

• acționarilor;
• asociaților;
• altor persoane afiliate, astfel cum sunt definite de reglementările contabile aplicabile,

până la regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în cursul anului.

Prin urmare, interdicția nu privește în mod general toate societățile și toate împrumuturile acordate asociaților, ci situația expres prevăzută de lege: societatea a distribuit dividende trimestriale, iar regularizarea acestora nu a fost încă efectuată.

Ce înseamnă regularizarea dividendelor interimare

Dividendele distribuite în cursul anului sunt stabilite pe baza situațiilor financiare interimare.

Ulterior, rezultatul exercițiului financiar este determinat prin situațiile financiare anuale, moment în care sumele distribuite în cursul anului trebuie regularizate în condițiile legii.

Până la efectuarea acestei regularizări, societatea care a distribuit trimestrial dividende intră sub incidența noii interdicții privind acordarea de împrumuturi către asociați, acționari sau alte persoane afiliate.

Restricții la restituirea împrumuturilor primite de la asociați

O altă regulă importantă privește situația inversă: societatea a primit anterior bani cu titlu de împrumut de la asociat, acționar sau o altă persoană afiliată și dorește să îi restituie.

Potrivit noului art. 67 alin. (2^4), societățile care, pe baza situațiilor financiare anuale aprobate potrivit legii, au o valoare a activului net mai mică de jumătate din valoarea capitalului social subscris nu pot restitui împrumuturile luate de la:

• acționari;
• asociați;
• alte persoane afiliate.

Este importantă distincția dintre cele două situații reglementate.

În cazul dividendelor trimestriale, legea restricționează acordarea de împrumuturi de către societate către asociați sau persoane afiliate.

În cazul activului net diminuat sub limita legală, legea restricționează restituirea către asociați sau persoane afiliate a împrumuturilor pe care societatea le-a primit de la aceștia.

Răspundere solidară pentru obligațiile bugetare restante

Nerespectarea acestor interdicții poate avea consecințe care depășesc simpla sancțiune contravențională.

Potrivit noilor prevederi, în cazul încălcării interdicțiilor se poate atrage răspunderea solidară a societății și a acționarului sau asociatului beneficiar.

Textul legal vizează situațiile în care:

• au fost plătite dividende interimare fără ca acestea să fie regularizate, în contextul interdicției privind împrumuturile;
• au fost restituite împrumuturi către asociați/acționari, deși activul net al societății era sub limita prevăzută de lege.

Societatea și acționarii sau asociații răspund solidar pentru obligațiile bugetare restante ale societății administrate de organul fiscal central, în limita sumelor care au făcut obiectul împrumutului acordat sau restituit.

Această limitare este importantă: textul nu instituie, în situația descrisă, o răspundere nelimitată pentru toate datoriile societății, ci o raportează la valoarea sumelor care au făcut obiectul operațiunii interzise.

Amenzi de până la 200.000 lei

Pe lângă răspunderea solidară, nerespectarea interdicțiilor prevăzute la art. 67 alin. (2^3) și (2^4) constituie contravenție.

Sancțiunea prevăzută este amenda de la: 10.000 lei la 200.000 lei.

Constatarea și sancționarea contravenției sunt realizate de persoanele cu atribuții în acest sens din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, stabilite prin ordin al președintelui ANAF.

Prin urmare, înaintea efectuării unor transferuri de bani între societate și asociați trebuie verificată nu doar natura contabilă a operațiunii, ci și existența eventualelor restricții introduse de noile prevederi.

Reguli noi pentru distribuirea dividendelor

Legea nr. 239/2025 introduce în Legea societăților și un nou art. 69¹, care stabilește condiții suplimentare pentru distribuirea dividendelor în anumite situații.

Societatea are profit în anul curent, dar are pierdere contabilă reportată

Prima situație este cea în care societatea înregistrează profit pentru exercițiul financiar de raportare, dar are în continuare pierdere contabilă reportată.

În această situație, distribuirea dividendelor din profitul exercițiului financiar curent poate fi efectuată numai după:

1. constituirea rezervelor legale;
2. acoperirea pierderii contabile reportate;
3. constituirea rezervelor prevăzute de cerințele statutare.

Prin urmare, existența unui profit în anul curent nu înseamnă automat că întreaga valoare a acestuia poate fi distribuită asociaților sub formă de dividende.

Exemplu simplificat

O societate înregistrează la sfârșitul exercițiului financiar un profit de 150.000 lei, dar are o pierdere contabilă reportată din anii anteriori de 60.000 lei.

Înainte de stabilirea profitului care poate fi distribuit sub formă de dividende trebuie avute în vedere constituirea rezervelor legale, acoperirea pierderii contabile reportate și, dacă este cazul, constituirea rezervelor statutare.

Abia ulterior poate fi determinată suma disponibilă pentru distribuire, cu respectarea celorlalte condiții legale aplicabile.

Activul net este mai mic de jumătate din capitalul social

O a doua restricție intervine atunci când, pe baza situațiilor financiare anuale aprobate, valoarea activului net al societății este mai mică de jumătate din valoarea capitalului social subscris.

În această situație, societatea poate distribui dividende din profitul exercițiului financiar curent numai după reîntregirea activului net până la valoarea minimă prevăzută de lege.

Astfel, existența profitului contabil nu este suficientă pentru distribuirea dividendelor dacă societatea se află concomitent într-o situație de deteriorare semnificativă a activului net.

Restricția se aplică și dividendelor interimare

Legea reglementează distinct situația dividendelor interimare.

Dacă, pe baza situațiilor financiare interimare aprobate potrivit legii, activul net este mai mic de jumătate din valoarea capitalului social subscris, societatea nu poate distribui dividende interimare din profitul exercițiului financiar curent dacă activul net nu a fost reîntregit până la nivelul minim prevăzut de lege.

Prin urmare, verificarea situației activului net devine relevantă nu doar la distribuirea dividendelor anuale, ci și atunci când societatea intenționează să distribuie dividende în cursul exercițiului financiar.

Două verificări importante înainte de plata unor sume către asociați

Noile prevederi fac necesară o atenție suplimentară atunci când societatea intenționează să transfere bani către asociați.

Trebuie diferențiate cel puțin două situații:

Distribuirea dividendelor – trebuie verificată existența pierderilor reportate, constituirea rezervelor și, după caz, nivelul activului net.

Împrumuturile între societate și asociați – trebuie verificat dacă societatea a distribuit dividende trimestriale care nu au fost încă regularizate și, în cazul restituirii împrumuturilor primite de societate, dacă activul net se situează peste limita prevăzută de lege.

Aceste verificări sunt cu atât mai importante cu cât încălcarea interdicțiilor privind împrumuturile poate conduce atât la amenzi semnificative, cât și la răspunderea solidară pentru anumite obligații bugetare restante.

Concluzie

Legea nr. 239/2025 introduce restricții importante în materia dividendelor și a relațiilor financiare dintre societăți și asociații, acționarii sau persoanele afiliate acestora.

Societățile care distribuie trimestrial dividende nu pot acorda împrumuturi asociaților, acționarilor sau persoanelor afiliate până la regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în cursul anului.

În același timp, societățile al căror activ net a scăzut sub jumătate din capitalul social subscris nu pot restitui împrumuturile primite de la asociați, acționari sau persoane afiliate, în condițiile prevăzute de lege.

În materia dividendelor, existența profitului curent nu mai trebuie analizată izolat. Pierderile contabile reportate, rezervele și nivelul activului net pot limita posibilitatea distribuirii profitului către asociați.

Pentru societăți și administratorii acestora, verificarea situației contabile înainte de distribuirea dividendelor sau efectuarea unor operațiuni de împrumut cu asociații devine astfel esențială, mai ales în contextul în care sancțiunea pentru încălcarea noilor interdicții poate ajunge la 200.000 lei.

Lista ocupațiilor deficitare în 2026: 289 de ocupații pentru care România are nevoie de forță de muncă

Prin Ordinul nr. 1.073 din 4 august 2026 a fost aprobată Lista ocupațiilor deficitare prevăzută de OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România.

Lista are o importanță practică majoră pentru angajatori, deoarece identifică ocupațiile pentru care există un deficit de forță de muncă și care intră sub incidența mecanismelor speciale prevăzute de legislația privind accesul lucrătorilor străini pe piața muncii.

Ordinul aprobă în mod expres lista prevăzută la art. 1 alin. (2) din OUG nr. 32/2026.

Câte ocupații sunt pe listă

Anexa ordinului cuprinde 289 de ocupații deficitare, fiecare identificată prin denumirea ocupației și codul COR.

Lista este foarte extinsă și acoperă domenii variate, de la comerț și servicii până la construcții, transporturi, industrie, agricultură, HoReCa și activități tehnice.

Pentru o prezentare mai ușor de urmărit, ocupațiile pot fi grupate orientativ pe domenii, fără ca această grupare să reprezinte o clasificare oficială prevăzută de ordin.

Comerț, vânzări și servicii pentru clienți

Printre ocupațiile deficitare se regăsesc:

• agent comercial – COR 332401;
• agent de vânzări – COR 332203;
• agent servicii client – COR 333907;
• lucrător comercial – COR 522303;
• reprezentant comercial – COR 332202;
• vânzător – COR 522101;
• specialist în achiziții – COR 332301.

Acest lucru arată că deficitul de personal nu se limitează la ocupațiile tehnice sau la munca necalificată, ci afectează și activitățile comerciale și administrative.

HoReCa și turism

Un număr important de ocupații din domeniul ospitalității sunt incluse în listă.

Printre acestea:

• ajutor bucătar;
• ajutor ospătar;
• barman;
• barista;
• bucătar;
• bucătar-șef;
• cameristă hotel;
• ospătar;
• pizzar;
• recepționer de hotel;
• lucrător room-service hotel;
• responsabil cazare;
• șef de recepție hotel.

Pentru angajatorii din HoReCa, includerea acestor ocupații confirmă dificultățile existente pe piața muncii în recrutarea personalului necesar.

Construcții

Construcțiile reprezintă una dintre cele mai bine reprezentate categorii.

Lista include, printre altele:

• betonist;
• dulgher;
• fierar betonist;
• faianțar;
• ipsosar;
• izolator termic;
• constructor structuri monolite;
• constructor-montator de structuri metalice;
• montator pereți și plafoane din ghips-carton;
• montator fațade și pereți cortină;
• pavator;
• schelar;
• zidar;
• zugrav.

Electricieni, instalatori și meserii tehnice

Și domeniul tehnic are numeroase ocupații deficitare.

Sunt incluse mai multe specializări de electrician:

• electrician în construcții;
• electrician de întreținere și reparații;
• electrician echipamente electrice și energetice;
• electrician montare și reparații linii electrice aeriene;
• electrician montator de instalații automatizate;
• electrician auto.

Lista include și:

• instalator apă-canal;
• instalator încălzire centrală și gaze;
• instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze;
• instalator pentru sisteme fotovoltaice solare;
• instalator rețele termice și sanitare.

Transport și logistică

Deficitul de personal este evident și în transporturi și logistică.

Pe listă apar:

• conducător auto transport rutier de mărfuri;
• conducător auto transport rutier de persoane;
• conducător autotrailer;
• conducător troleibuz;
• șofer de autoturisme și camionete;
• stivuitorist;
• gestionar depozit;
• magaziner;
• manipulant mărfuri;
• încărcător-descărcător.

Industrie și producție

Lista cuprinde numeroase ocupații din zona de producție și prelucrare industrială.

Exemple:

• confecționer cablaje auto;
• controlor calitate;
• frezor universal;
• lăcătuș mecanic;
• mecanic auto;
• mecanic utilaj;
• operator la mașini-unelte cu comandă numerică;
• operator la roboți industriali;
• strungar universal;
• sudor;
• vopsitor industrial.

Agricultură

Și agricultura este reprezentată.

Printre ocupațiile deficitare se află:

• agricultor;
• crescător de păsări;
• grădinar;
• îngrijitor animale;
• mecanic agricol;
• muncitor necalificat în agricultură;
• tractorist;
• văcar;
• viticultor.

Activități de curățenie și întreținere

O categorie consistentă este cea a serviciilor de curățenie și întreținere:

• agent curățenie clădiri și mijloace de transport;
• femeie de serviciu;
• îngrijitor clădiri;
• îngrijitor spații hoteliere;
• îngrijitor spații verzi;
• menajeră;
• lucrător pentru salubrizare;
• spălător vehicule;
• spălător vitrine și geamuri.

Există și ocupații administrative și IT

Interesant este că lista nu conține numai meserii manuale.

Sunt incluse și:

• asistent manager – COR 334303;
• funcționar administrativ – COR 411001;
• funcționar economic – COR 431102;
• operator calculator electronic și rețele – COR 351101;
• operator introducere, validare și prelucrare date – COR 413201;
• programator ajutor – COR 351201;
• secretar administrativ – COR 334301;
• secretară – COR 412001;
• tehnician echipamente de calcul și rețele – COR 351103;
• tehnician rețele de telecomunicații – COR 352210.

Acest lucru arată caracterul larg al deficitului de forță de muncă identificat prin ordin.

De ce este importantă lista pentru angajatori

Lista trebuie analizată împreună cu OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, deoarece ordinul nu instituie de unul singur procedurile de angajare a lucrătorilor străini.

El stabilește concret care sunt ocupațiile considerate deficitare în sensul mecanismului prevăzut de ordonanță.

Pentru angajatori, primul pas practic este verificarea codului COR al postului pe care intenționează să îl ocupe.

Este importantă utilizarea codului COR exact, deoarece existența unei ocupații asemănătoare ca denumire nu înseamnă automat că postul respectiv se regăsește în listă.

Câteva exemple relevante pentru angajatori

De exemplu:

Bucătar – COR 512001 este inclus în listă.

Conducător auto transport rutier de mărfuri – COR 833201 este inclus.

Electrician în construcții – COR 741101 este inclus.

Muncitor necalificat în agricultură – COR 921302 este inclus.

Ospătar (chelner) – COR 513102 se regăsește, de asemenea, pe listă.

Sudor – COR 721208 este inclus împreună cu mai multe specializări de sudor.

Concluzie

Prin Ordinul nr. 1.073/2026 a fost stabilită oficial Lista ocupațiilor deficitare utilizată în aplicarea OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România.

Lista cuprinde 289 de ocupații și acoperă o parte importantă a economiei: construcții, HoReCa, transporturi, industrie, agricultură, comerț, servicii, administrație și activități tehnice.

Pentru angajatori, verificarea acestei liste devine relevantă atunci când analizează posibilitatea ocupării unui post în cadrul procedurilor prevăzute de legislația privind accesul străinilor pe piața muncii.

Important: apartenența unei ocupații la această listă nu trebuie interpretată izolat. Pentru stabilirea efectelor concrete asupra procedurii de angajare a unui cetățean străin trebuie analizate și condițiile prevăzute de OUG nr. 32/2026.

Legea nr. 170/2026 modifică Codul de procedură fiscală: reguli noi pentru firmele aflate în proceduri de prevenire a insolvenței

Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare aduce modificări importante Codului de procedură fiscală, în special în ceea ce privește tratamentul obligațiilor fiscale ale contribuabililor aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi vizează, printre altele, statutul obligațiilor fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, ordinea stingerii creanțelor fiscale, compensarea TVA de rambursat, relația dintre procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonările la plată, precum și tratamentul creanțelor fiscale care au fost reduse în cadrul unei proceduri de restructurare.

Este important de precizat de la început că Legea nr. 170/2026 nu instituie prin ea însăși mecanismul prin care obligațiile fiscale pot fi reduse. Ea reglementează, în Codul de procedură fiscală, efectele fiscale ale unor reduceri stabilite în cadrul unui acord de restructurare confirmat de instanță sau al unui plan de restructurare omologat, potrivit legislației aplicabile procedurilor de prevenire a insolvenței.

Obligațiile fiscale cu termene viitoare din acordurile și planurile de restructurare

Legea nr. 170/2026 completează art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Sunt introduse în mod expres obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în:

• acordul de restructurare confirmat de instanța de judecată;
• planul de restructurare omologat,

în cadrul procedurilor de prevenire a insolvenței.

Aceste obligații primesc astfel un tratament distinct în raport cu obligațiile fiscale restante în sensul Codului de procedură fiscală.

Tot la art. 157 alin. (2) este introdusă și o categorie separată pentru obligațiile fiscale care nu se sting potrivit noului art. 266 alin. (10).

O ordine specială de stingere a obligațiilor fiscale

Prin introducerea art. 165 alin. (6¹), Legea nr. 170/2026 stabilește o ordine specifică de stingere a obligațiilor fiscale pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței.

În principiu, ordinea este următoarea:

1. obligațiile fiscale care nu sunt stabilite în acordul de restructurare sau în planul de restructurare, în ordinea vechimii;
2. obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul sau planul de restructurare, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acestora, dacă s-a prevăzut calcularea și plata accesoriilor;
3. celelalte obligații fiscale.

Prin această regulă, Codul de procedură fiscală separă obligațiile curente sau externe procedurii de cele care sunt deja incluse într-un mecanism de restructurare.

Reguli speciale pentru stingerea creanțelor fiscale cu executare suspendată

Art. 166 din Codul de procedură fiscală este reformulat.

Obligațiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condițiile prevăzute de lege pot fi stinse prin orice modalitate permisă de Codul de procedură fiscală, cu excepția executării silite.

Așadar, suspendarea executării silite nu împiedică, în sine, stingerea creanței prin alte mecanisme fiscale.

TVA de rambursat după confirmarea acordului sau omologarea planului

O modificare importantă privește deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare.

Pentru debitorii aflați în proceduri de prevenire a insolvenței, dacă decontul este depus după data confirmării acordului de restructurare sau după data omologării planului de restructurare, suma aprobată la rambursare se compensează cu obligațiile fiscale înregistrate de contribuabil, altele decât cele stabilite în acordul sau planul de restructurare.

Cu alte cuvinte, TVA aprobată la rambursare poate fi utilizată pentru stingerea obligațiilor fiscale care nu fac parte din restructurare.

Tratamentul TVA negative aferente perioadei anterioare restructurării

Legea introduce și o regulă specială pentru suma negativă de TVA înscrisă în decontul aferent perioadei fiscale anterioare datei confirmării acordului sau omologării planului.

Această sumă nu se preia în decontul perioadei fiscale în care a fost confirmat acordul sau omologat planul.

Debitorul trebuie să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Suma aprobată la rambursare se compensează cu:

• obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în acordul de restructurare sau planul de restructurare;
• obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada derulării acordului sau planului, dacă a fost prevăzută calcularea și plata acestora.

Această prevedere este importantă pentru societățile aflate în restructurare care au solduri semnificative de TVA de recuperat.

Procedurile de prevenire a insolvenței și eșalonarea la plată

Legea nr. 170/2026 introduce și o condiție nouă pentru acordarea eșalonării la plată.

Debitorul nu trebuie să se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței.

Totuși, un contribuabil aflat într-o astfel de procedură poate solicita eșalonarea la plată dacă, până la data emiterii deciziei de eșalonare, iese din procedura de prevenire a insolvenței.

Această regulă delimitează mai clar cele două mecanisme și evită suprapunerea lor.

O condiție similară este introdusă și în materia eșalonării simplificate la plată.

Obligațiile necesare menținerii eșalonării nu pot fi incluse în restructurare

Legea introduce și o regulă expresă potrivit căreia anumite obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat.

Aceeași logică este aplicată și în cazul eșalonării simplificate.

Pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară, această regulă impune o analiză atentă înainte de includerea obligațiilor fiscale într-un plan sau acord de restructurare.

Ce se întâmplă cu creanțele fiscale care au fost reduse prin acord sau plan

Una dintre cele mai importante modificări apare la art. 266.

Noul alin. (8¹) prevede că, la închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse prin acordul de restructurare confirmat de instanță sau prin planul de restructurare omologat se anulează, cu condiția ca debitorul să se conformeze acordului sau planului.

Aici trebuie făcută o distincție esențială.

Codul de procedură fiscală, astfel cum este modificat prin Legea nr. 170/2026, nu stabilește mecanismul prin care se decide reducerea creanței fiscale. El reglementează ce se întâmplă fiscal cu o creanță care a fost deja redusă în cadrul procedurii de prevenire a insolvenței.

Prin urmare, reducerea nu rezultă automat din Legea nr. 170/2026 și nu reprezintă o facilitate fiscală acordată unilateral de ANAF în baza acestei legi.

Creanțele reduse nu dispar imediat

Tot art. 266 este completat cu un nou alin. (10).

Potrivit acestuia, pe toată perioada derulării procedurilor de prevenire a insolvenței, creanțele care au fost reduse în condițiile menționate anterior nu se sting.

Aceasta înseamnă că efectul final al anulării este condiționat de ducerea la bun sfârșit a procedurii și de respectarea acordului sau planului.

Doar la închiderea procedurii, dacă debitorul s-a conformat obligațiilor asumate, creanțele reduse pot fi anulate în condițiile prevăzute de lege.

Ce înseamnă practic pentru contribuabili

Pentru o societate aflată într-o procedură de prevenire a insolvenței, devine esențială delimitarea între:

• obligațiile fiscale curente;
• obligațiile fiscale incluse în acord sau plan;
• obligațiile cu termene viitoare de plată;
• sumele de TVA solicitate la rambursare;
• obligațiile necesare pentru menținerea unei eventuale eșalonări;
• creanțele fiscale care au fost afectate sau reduse în cadrul procedurii.

O evidență fiscală și contabilă necorelată cu documentele de restructurare poate conduce la aplicarea greșită a ordinii de stingere, a compensării sau a tratamentului TVA.

Concluzie

Legea nr. 170/2026 face un pas important în corelarea Codului de procedură fiscală cu procedurile de prevenire a insolvenței.

Noile prevederi clarifică modul în care sunt tratate obligațiile fiscale incluse în acordurile și planurile de restructurare, stabilesc reguli speciale privind ordinea de stingere, TVA de rambursat și eșalonările la plată și reglementează efectul fiscal al creanțelor care au fost reduse în cadrul procedurii.

Este însă esențial de reținut că Legea nr. 170/2026 nu creează prin ea însăși dreptul contribuabilului de a-și reduce obligațiile fiscale. Ea stabilește tratamentul în Codul de procedură fiscală al creanțelor care au fost reduse printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat.

Pentru firmele aflate în dificultate financiară, obligațiile fiscale trebuie analizate în strânsă legătură cu documentele și efectele procedurii de prevenire a insolvenței.

 

Scutirea de TVA pentru misiuni diplomatice, organisme internaționale și forțe armate: noile reguli privind certificatul de scutire

Prin Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost aduse modificări importante Codului fiscal în ceea ce privește aplicarea scutirii de TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și forțelor armate ale altor state membre sau de către personalul civil care le însoţeşte.

Una dintre modificările relevante constă în introducerea la art. 294 din Codul fiscal a alin. (1¹), care reglementează în mod expres scutirea directă de TVA prin facturarea fără taxă, pe baza certificatului de scutire.

Noua reglementare stabilește, de asemenea, ce se întâmplă atunci când furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii nu deține certificatul de scutire autentificat la momentul efectuării operațiunii, precum și posibilitatea regularizării TVA atunci când documentul este obținut ulterior, în cadrul termenului legal de prescripție.

Cine poate beneficia de scutirea de TVA

Art. 294 alin. (1) din Codul fiscal prevede scutirea de TVA, în condițiile stabilite de lege, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în favoarea:

• misiunilor diplomatice și oficiilor consulare;
• personalului acestora și cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular;
• organismelor internaționale recunoscute de autoritățile publice din România;
• membrilor acestor organisme, în limitele stabilite prin convențiile internaționale sau acordurile de sediu;
• forțelor armate ale altor state membre ale Uniunii Europene, în anumite situații legate de politica de securitate și apărare comună;
• forțelor armate ale celorlalte state membre NATO, atunci când acestea participă la o acțiune comună de apărare.

Ce aduce nou Legea nr. 170/2026

Elementul important introdus prin Legea nr. 170/2026 este clarificarea mecanismului prin care furnizorul sau prestatorul poate aplica direct scutirea de TVA.

Astfel, pentru persoanele scutite stabilite în România prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j), l), l¹) și m), furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii facturează fără TVA, pe baza certificatului de scutire.

Prin aceeași modificare legislativă sunt reglementate expres și situațiile în care certificatul nu se află în posesia furnizorului la data livrării sau prestării, inclusiv:

• primirea certificatului după efectuarea operațiunii;
• lipsa certificatului la momentul unei inspecții fiscale;
• obținerea documentului după finalizarea inspecției;
• situația în care certificatul există, dar este autentificat ulterior.

Scutirea directă de TVA se aplică pe baza certificatului de scutire

În cazul persoanelor scutite stabilite în România, Codul fiscal prevede aplicarea scutirii directe de TVA, prin facturarea fără taxă.

Condiția esențială este existența certificatului de scutire.

Cu alte cuvinte, furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii poate emite factura fără TVA atunci când operațiunea îndeplinește condițiile legale, iar beneficiarul prezintă documentul care justifică scutirea.

Această regulă este importantă deoarece certificatul nu este un simplu document administrativ, ci documentul care fundamentează tratamentul fiscal aplicat facturii.

Ce se întâmplă dacă certificatul nu există la momentul livrării

Codul fiscal reglementează expres situațiile în care furnizorul nu deține certificatul de scutire autentificat la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Aici apar mai multe scenarii distincte.

Certificatul este obținut ulterior

Dacă furnizorul sau prestatorul intră în posesia certificatului după efectuarea operațiunii, dar în interiorul termenului legal de prescripție, scutirea poate fi aplicată retroactiv.

Aceasta înseamnă că tratamentul fiscal se raportează la data faptului generator de taxă, nu la data la care certificatul a fost primit efectiv.

În practică, furnizorul trebuie să efectueze regularizările necesare astfel încât operațiunea să reflecte regimul de scutire aplicabil de la data inițială.

Ce se întâmplă dacă intervine o inspecție fiscală

Situația devine mai sensibilă atunci când furnizorul nu are certificatul la momentul unei inspecţii fiscale.

Dacă, la data inspecției fiscale, certificatul de scutire nu poate fi prezentat, organele de inspecție fiscală pot obliga persoana impozabilă să colecteze TVA începând cu data faptului generator.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe practice ale reglementării.

Faptul că beneficiarul ar fi, în principiu, eligibil pentru scutire nu este suficient dacă furnizorul nu poate demonstra acest lucru prin documentele cerute de lege.

Certificatul este obținut după finalizarea inspecției fiscale

Codul fiscal reglementează și situația în care inspecția fiscală a fost deja finalizată, iar furnizorul primește ulterior certificatul de scutire.

Dacă documentul este obținut în termenul legal de prescripție, furnizorul poate proceda la regularizare pentru aplicarea scutirii de TVA de la data faptului generator.

În acest caz, organul fiscal competent poate decide reverificarea situației, potrivit Codului de procedură fiscală.

Această prevedere este importantă deoarece permite corectarea tratamentului fiscal chiar și după finalizarea unui control, cu condiția ca documentele justificative să fie obținute în termen.

Certificatul există, dar a fost autentificat ulterior

O altă situație expres prevăzută este aceea în care furnizorul deține certificatul de scutire, însă autentificarea acestuia s-a realizat după data livrării sau prestării.

Și în acest caz, dacă autentificarea intervine în termenul legal de prescripție, scutirea se aplică de la data faptului generator.

Prin urmare, momentul autentificării certificatului nu modifică, în sine, data de la care se recunoaște scutirea, atât timp cât condițiile legale sunt îndeplinite.

De ce este important certificatul de scutire pentru furnizor

Pentru furnizor, riscul fiscal apare în primul rând din lipsa documentației.

O factură emisă fără TVA trebuie susținută de documentele prevăzute de lege. În lipsa acestora, organele fiscale pot reconsidera operațiunea și pot solicita colectarea TVA.

Din acest motiv, este recomandabil ca furnizorul să verifice înainte de facturare:

• dacă beneficiarul face parte din categoria persoanelor eligibile;
• dacă operațiunea este acoperită de scutire;
• dacă certificatul de scutire există;
• dacă acesta este autentificat corespunzător;
• dacă documentele sunt păstrate în dosarul fiscal al operațiunii.

Exemplu practic

O societate din România prestează servicii unei misiuni diplomatice și emite factura fără TVA.

La momentul prestării, certificatul de scutire nu a fost încă transmis furnizorului.

Dacă certificatul este primit ulterior, în termenul legal de prescripție, societatea poate aplica scutirea începând cu data faptului generator.

Dacă însă intervine între timp o inspecție fiscală, iar furnizorul nu poate prezenta certificatul, organele fiscale pot solicita colectarea TVA.

Dacă certificatul este obținut după finalizarea controlului, regularizarea rămâne posibilă în condițiile legii, iar organul fiscal poate decide reverificarea.

Concluzie

Scutirea de TVA pentru operațiunile efectuate în favoarea misiunilor diplomatice, organismelor internaționale și anumitor forțe armate nu trebuie privită doar ca o facilitate fiscală.

Din perspectiva furnizorului, documentarea scutirii este esențială.

Certificatul de scutire este documentul care justifică facturarea fără TVA, iar lipsa lui la momentul unei inspecții fiscale poate conduce la obligația de colectare a taxei.

În același timp, Codul fiscal oferă posibilitatea regularizării atunci când certificatul este obținut ulterior, în interiorul termenului legal de prescripție.

Pentru societățile care efectuează astfel de operațiuni, o procedură internă clară de verificare și arhivare a certificatelor de scutire poate preveni ajustări fiscale și diferențe de TVA la control.

Cheltuieli deductibile, deductibile limitat și nedeductibile la calculul impozitului pe profit în 2026

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale antreprenorilor este: „Pot să trec această cheltuială pe firmă și este deductibilă fiscal?”

Răspunsul nu depinde doar de existența unei facturi. Din punct de vedere fiscal, o cheltuială înregistrată în contabilitate poate fi deductibilă integral, deductibilă numai în anumite limite sau complet nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Regulile principale sunt prevăzute de art. 25 din Codul fiscal.

Regula generală: cheltuiala trebuie să fie legată de activitatea economică

Principiul de bază este relativ simplu: sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să poată demonstra existența unei legături între cheltuiala efectuată și activitatea sa.

În această categorie pot intra, în funcție de activitatea societății, cheltuieli precum:

• chiria spațiilor utilizate pentru desfășurarea activității;
• utilitățile;
• serviciile contabile, juridice sau de consultanță;
• achizițiile de materiale și consumabile;
• serviciile informatice;
• publicitatea și promovarea;
• costurile cu personalul;
• alte cheltuieli necesare desfășurării activității.

Codul fiscal stabilește expres că sunt deductibile și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate camerelor de comerț și industrie, organizațiilor patronale și organizațiilor sindicale.

Cheltuielile cu salariile sunt, în principiu, deductibile

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cu excepțiile prevăzute expres de Codul fiscal.

De asemenea, cheltuielile suportate de angajator pentru salariații care lucrează în regim de telemuncă sunt considerate deductibile.

Prin urmare, costurile cu personalul reprezintă, ca regulă generală, cheltuieli recunoscute fiscal, însă pentru anumite beneficii acordate salariaților există plafoane sau condiții speciale.

Cheltuielile de protocol: deductibilitate limitată la 2%

Cheltuielile de protocol nu sunt deductibile integral.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%, aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.

În calcul intră și TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil atunci când valoarea acestora depășește 100 lei.

Este importantă diferența dintre înregistrarea contabilă și tratamentul fiscal. O cheltuială de protocol poate fi înregistrată integral în contabilitate, însă partea care depășește plafonul fiscal devine cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal.

Cheltuielile sociale: plafon de până la 5% din cheltuielile cu salariile

O altă categorie importantă o reprezintă cheltuielile sociale.

Acestea sunt deductibile în limita unei cote de până la 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

În această categorie pot intra, printre altele:

• ajutoarele de înmormântare;
• ajutoarele pentru boli grave și incurabile;
• ajutoarele pentru naștere;
• ajutoarele pentru proteze;
• anumite ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii;
• cadourile în bani sau în natură oferite salariaților și copiilor minori ai acestora;
• tichetele cadou;
• tichetele culturale;
• tichetele de creșă;
• anumite servicii turistice sau de tratament acordate angajaților și membrilor familiilor acestora;
• alte cheltuieli cu caracter social prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.

Educația timpurie: până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil

Codul fiscal include în categoria cheltuielilor sociale și sumele achitate de angajator pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie.

Limita fiscală este de 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.

Acest beneficiu trebuie analizat atât din perspectiva impozitului pe profit, cât și a regulilor privind veniturile salariale.

Tichetele de masă și voucherele de vacanță

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă și voucherele de vacanță acordate de angajatori sunt incluse de Codul fiscal în categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată, potrivit condițiilor stabilite de legislația aplicabilă.

Autoturismele utilizate și în scop personal: deductibilitate de 50%

Unul dintre cele mai întâlnite cazuri în practică este cel al autoturismelor utilizate atât pentru activitatea societății, cât și în scop personal.

Pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal, 50% din cheltuielile aferente sunt deductibile.

Regula se referă la vehicule cu masa totală maximă autorizată de cel mult 3.500 kg și maximum 9 locuri, inclusiv locul conducătorului auto.

Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

Există însă situații în care cheltuielile pot fi integral deductibile, de exemplu pentru anumite vehicule utilizate pentru:

• servicii de urgență;
• pază și protecție;
• curierat;
• activitatea agenților de vânzări și achiziții;
• transport de persoane cu plată;
• taximetrie;
• închiriere;
• școli de șoferi;
• vehicule care reprezintă marfă în scop comercial.

Cheltuielile cu amortizarea autoturismelor nu intră însă în această limitare de 50%, având propriile reguli fiscale.

Atenție la autoturismele persoanelor cu funcții de conducere

Pentru autoturismele folosite de persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale unei persoane juridice există o regulă suplimentară de deductibilitate: cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt recunoscute fiscal, potrivit regulilor aplicabile cheltuielilor auto, pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Sediul firmei aflat într-o locuință

În situația în care sediul societății se află într-o locuință proprietate personală și spațiul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și în scop personal, Codul fiscal prevede o limitare.

Este deductibilă în proporție de 50% valoarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații corespunzătoare suprafeței puse la dispoziția contribuabilului prin contract.

Există o regulă similară pentru sediul social achiziționat de societate într-o clădire de locuințe atunci când acesta nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică.

Dacă sediul aflat în patrimoniul societății este utilizat în scop personal de către acționari sau asociați, cheltuielile pot fi considerate efectuate în favoarea acestora și devin nedeductibile.

Ce cheltuieli sunt nedeductibile?

Codul fiscal enumeră o serie de cheltuieli care nu pot diminua rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit

Cheltuiala cu propriul impozit pe profit al societății este nedeductibilă.

În aceeași categorie intră anumite diferențe de impozit aferente anilor precedenți sau anului curent și alte impozite menționate expres de Codul fiscal.

Amenzile și penalitățile datorate autorităților

Dobânzile și majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate autorităților române sau străine sunt, în principiu, nedeductibile fiscal.

Există o excepție pentru cele aferente contractelor încheiate cu respectivele autorități.

Prin urmare, o amendă primită de societate poate fi înregistrată în contabilitate, dar nu va diminua profitul impozabil.

Bunurile lipsă sau degradate

Cheltuielile cu stocurile sau mijloacele fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal stabilește însă mai multe excepții, printre care bunurile:

• distruse în urma unor calamități naturale sau cauze de forță majoră;
• asigurate;
• degradate calitativ, dacă se dovedește distrugerea lor;
• aflate în anumite situații reglementate de legislația privind diminuarea risipei alimentare;
• al căror termen de valabilitate sau de expirare este depășit, în condițiile legii.

Cheltuielile efectuate în favoarea asociaților

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile, cu excepția plăților pentru bunuri livrate sau servicii prestate societății la prețul de piață.

Această regulă este importantă mai ales în cazul în care societatea suportă cheltuieli cu caracter personal pentru asociați sau acționari.

Simpla existență a unei facturi emise pe societate nu transformă automat o cheltuială personală într-o cheltuială deductibilă.

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile sunt, de asemenea, nedeductibile.

Dacă evidența contabilă nu permite identificarea directă a acestor cheltuieli, Codul fiscal prevede utilizarea unei metode raționale de alocare a cheltuielilor comune și de administrare.

Facturile emise de contribuabili inactivi

O atenție deosebită trebuie acordată furnizorilor declarați inactivi fiscal.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate în baza documentelor emise de un contribuabil declarat inactiv sunt, în principiu, nedeductibile.

Codul fiscal prevede totuși anumite excepții, inclusiv pentru unele achiziții realizate în cadrul procedurilor de executare silită sau de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

Verificarea situației fiscale a furnizorilor poate preveni astfel consecințe fiscale importante.

Sponsorizările nu sunt cheltuieli deductibile în sensul obișnuit

Sponsorizarea are un regim fiscal distinct.

Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat sunt încadrate ca nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, însă societatea poate scădea sponsorizarea din impozitul pe profit datorat, în limita valorii minime dintre:

• 0,75% din cifra de afaceri;
• 20% din impozitul pe profit datorat.

Pentru sponsorizările acordate entităților fără scop lucrativ și unităților de cult, beneficiarul trebuie, în condițiile prevăzute de lege, să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Este, așadar, important să nu confundăm deductibilitatea unei cheltuieli cu scăderea unei sume direct din impozitul pe profit.

Noutate aplicabilă din 2026: stimulent fiscal pentru listarea la bursă

Codul fiscal conține și un stimulent destinat societăților care își admit acțiunile la tranzacționare.

Pentru cheltuielile aferente procesului de admitere și menținere la tranzacționare a acțiunilor pe o piață reglementată sau într-un sistem multilateral de tranzacționare se acordă o deducere suplimentară de 50% la calculul rezultatului fiscal.

Facilitatea se aplică atât cheltuielilor aferente admiterii la tranzacționare, cât și cheltuielilor de menținere la tranzacționare înregistrate în primul an fiscal ulterior admiterii.

Potrivit prevederilor citate din OUG nr. 8/2026, această facilitate se aplică începând cu anul fiscal 2026.

Deductibil contabil nu înseamnă automat deductibil fiscal

Aceasta este probabil cea mai importantă idee pentru antreprenori.

O societate poate avea o cheltuială:

înregistrată corect în contabilitate, dar care, la calculul impozitului pe profit, să fie:

• integral deductibilă;
• deductibilă numai într-o anumită proporție;
• deductibilă numai în limita unui plafon;
• complet nedeductibilă.

Diferențele dintre tratamentul contabil și cel fiscal sunt luate în considerare la determinarea rezultatului fiscal și, implicit, a impozitului pe profit datorat.

Exemplu simplificat

Presupunem că o societate înregistrează în cursul anului:

• 10.000 lei cheltuieli cu servicii necesare activității;
• 4.000 lei cheltuieli de protocol;
• 6.000 lei amenzi;
• 12.000 lei cheltuieli aferente unui autoturism utilizat atât în interesul societății, cât și personal.

Cheltuielile de 10.000 lei aferente serviciilor pot fi integral deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității economice și sunt documentate corespunzător.

Cheltuielile de protocol vor fi deductibile numai în limita plafonului fiscal.

Amenzile de 6.000 lei vor fi nedeductibile.

Pentru autoturism, în condițiile aplicării limitării prevăzute de Codul fiscal, numai 50% din cheltuielile respective vor fi deductibile.

Acest exemplu arată de ce valoarea totală a cheltuielilor din contabilitate nu este neapărat egală cu valoarea cheltuielilor care diminuează profitul impozabil.

Ce ar trebui să verifice o societate înainte de a considera o cheltuială deductibilă?

În practică, analiza nu ar trebui să se oprească la întrebarea „avem factură?”.

Trebuie verificate cel puțin:

1. legătura cheltuielii cu activitatea economică;
2. documentele justificative;
3. existența unor plafoane de deductibilitate;
4. eventuala utilizare personală a bunului sau serviciului;
5. regulile fiscale speciale aplicabile categoriei respective;
6. situația fiscală a furnizorului, acolo unde aceasta influențează deductibilitatea;
7. tratamentul TVA, care poate fi diferit de cel aplicabil impozitului pe profit.

Concluzie

Regula potrivit căreia „orice factură emisă pe firmă este deductibilă” este greșită.

Codul fiscal pornește de la principiul că sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, dar stabilește numeroase situații în care deductibilitatea este limitată sau chiar exclusă.

Autoturismele utilizate mixt, protocolul, cheltuielile sociale, sponsorizările, amenzile, cheltuielile efectuate în beneficiul asociaților sau documentele primite de la contribuabili inactivi sunt numai câteva dintre situațiile în care tratamentul fiscal trebuie analizat separat.

De aceea, înainte de închiderea perioadei fiscale și calcularea impozitului pe profit, este recomandată verificarea distinctă a cheltuielilor deductibile, deductibile limitat și nedeductibile.

Capitalul social minim al SRL-urilor: noile reguli introduse prin Legea nr. 239/2025

Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice aduce o schimbare importantă pentru societățile cu răspundere limitată. Capitalul social minim nu mai este tratat identic pentru toate SRL-urile, ci este diferențiat în funcție de situația societății și, pentru firmele existente, de nivelul cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale.

Noile reguli sunt importante atât pentru firmele nou-înființate, cât și pentru societățile deja înregistrate la Registrul Comerțului, deoarece în anumite situații acestea vor trebui să își majoreze capitalul social și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Capital social minim de 500 lei pentru SRL-urile nou-înființate

Pentru societățile cu răspundere limitată nou-înființate, Legea nr. 239/2025 stabilește un capital social minim de 500 lei.

Prin urmare, o societate nouă nu va putea fi constituită cu un capital social mai mic decât această valoare.

Regula se aplică în mod distinct față de cea prevăzută pentru firmele existente care depășesc un anumit nivel al cifrei de afaceri.

Capital social minim de 5.000 lei pentru firmele cu cifra de afaceri de peste 400.000 lei

Pentru societățile cu răspundere limitată care au înregistrat o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, capitalul social minim este stabilit la 5.000 lei.

Cifra de afaceri relevantă este cea raportată prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent.

Astfel, obligația de majorare nu este determinată de încasările curente sau de cifra de afaceri estimată, ci de indicatorul raportat oficial în situațiile financiare anuale.

De exemplu, dacă o societate raportează pentru exercițiul financiar precedent o cifră de afaceri netă de 520.000 lei, aceasta intră în categoria societăților pentru care capitalul social minim trebuie să fie de 5.000 lei.

Când trebuie majorat capitalul social după depășirea plafonului de 400.000 lei

Legea prevede că valoarea minimă a capitalului social trebuie majorată până la finalul exercițiului financiar următor celui în care se constată creșterea cifrei de afaceri nete raportate prin situațiile financiare anuale ale exercițiului precedent.

Această regulă este importantă deoarece depășirea plafonului de 400.000 lei nu determină o obligație de majorare chiar în ziua depunerii situațiilor financiare. Legea acordă un termen pentru aducerea capitalului social la nivelul minim cerut.

În practică, societățile trebuie să urmărească anual cifra de afaceri netă raportată și să verifice dacă intră în categoria pentru care capitalul minim este de 5.000 lei.

Ce se întâmplă dacă cifra de afaceri scade ulterior

Un aspect important al noii reglementări este că diminuarea ulterioară a cifrei de afaceri nu permite automat revenirea la un capital social mai mic.

Legea prevede expres că valoarea capitalului social stabilită potrivit regulii referitoare la depășirea cifrei de afaceri de 400.000 lei rămâne nemodificată chiar dacă, ulterior, cifra de afaceri netă scade.

Cu alte cuvinte, dacă o societate a ajuns la obligația de a avea un capital social minim de 5.000 lei, simpla scădere a cifrei de afaceri sub 400.000 lei într-un exercițiu ulterior nu înseamnă că aceasta își poate reduce capitalul social sub nivelul legal stabilit.

Reducerea capitalului social este limitată de minimul legal

Pentru societățile care intră sub incidența capitalului social minim de 5.000 lei, reducerea capitalului sub acest nivel este limitată.

Cu excepția situației în care societatea este transformată într-o altă formă de societate, capitalul nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă, simultan, este adoptată și o hotărâre de majorare a capitalului care să îl mențină cel puțin la nivelul minim prevăzut de lege.

În cazul nerespectării acestei reguli, orice persoană interesată poate solicita instanței dizolvarea societății.

Ce trebuie să facă SRL-urile deja existente

Societățile cu răspundere limitată deja înregistrate în Registrul Comerțului trebuie să își adapteze capitalul social la noile reguli.

Potrivit Legii nr. 239/2025, societățile vizate trebuie să își majoreze capitalul social și să modifice actul constitutiv în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii, 18 decembrie 2025.

Prin urmare, firmele existente trebuie să verifice două elemente:

• cifra de afaceri netă raportată prin situațiile financiare;
• valoarea actuală a capitalului social înscrisă în actul constitutiv.

Dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și are un capital social mai mic de 5.000 lei, aceasta va trebui să efectueze formalitățile de majorare.

Reducere de 50% a tarifului de publicare până la 31 decembrie 2026

Legea introduce și un stimulent pentru societățile care își majorează mai repede capitalul social.

SRL-urile care efectuează majorarea capitalului social până la 31 decembrie 2026, pentru aplicarea noilor reguli, beneficiază de o reducere de 50% a tarifului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Reducerea este însă condiționată: modificarea trebuie să privească exclusiv majorarea capitalului social necesară pentru aplicarea noilor prevederi.

Dacă prin aceeași modificare a actului constitutiv sunt efectuate și alte schimbări, textul furnizat nu prevede aplicarea acestei reduceri.

Ce riscă societățile care nu majorează capitalul social la termen

Consecința cea mai severă prevăzută de lege este posibilitatea dizolvării societății.

Dacă un SRL nu își completează capitalul social în termenul de 2 ani prevăzut de lege, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății, la cererea:

• oricărei persoane interesate;
• Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Totuși, legea oferă și posibilitatea remedierii situației.

Societatea nu va fi dizolvată dacă, înainte ca hotărârea judecătorească de dizolvare să rămână definitivă, capitalul social este adus la valoarea minimă prevăzută de lege.

În această situație sunt aplicabile, în mod corespunzător, și prevederile art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990.

Exemplu practic

Să presupunem că un SRL are:

• capital social actual: 200 lei;
• cifra de afaceri netă raportată pentru exercițiul precedent: 650.000 lei.

În această situație, societatea intră în categoria pentru care capitalul social minim este de 5.000 lei.

Pentru conformare, societatea va trebui să majoreze capitalul social cu cel puțin 4.800 lei și să modifice corespunzător actul constitutiv.

Dacă efectuează această majorare până la 31 decembrie 2026 și modificarea privește exclusiv conformarea cu noul capital minim, poate beneficia de reducerea de 50% a tarifului de publicare prevăzut de lege.

Ce trebuie urmărit practic de administratori

Pentru administratori și profesioniștii care gestionează partea financiar-contabilă a societăților, noua regulă înseamnă că valoarea capitalului social trebuie urmărită împreună cu cifra de afaceri raportată anual.

Este recomandabil ca, după întocmirea situațiilor financiare anuale, să se verifice dacă societatea depășește plafonul de 400.000 lei și dacă actualul capital social respectă minimul legal.

În cazul în care este necesară majorarea, trebuie pregătite documentele societare corespunzătoare, adoptată hotărârea de majorare, modificat actul constitutiv și îndeplinite formalitățile la Registrul Comerțului.

Concluzie

Legea nr. 239/2025 introduce un sistem diferențiat al capitalului social minim pentru SRL-uri. Pentru societățile nou-înființate, capitalul social minim este de 500 lei, iar pentru societățile care raportează o cifră de afaceri netă de peste 400.000 lei, minimul este de 5.000 lei.

Pentru firmele existente, noua obligație trebuie analizată din timp, deoarece nerespectarea termenelor de majorare poate conduce inclusiv la procedura de dizolvare a societății.