Codul muncii se modifica

În Monitorul oficial nr. 1013/2022 a fost publicata Legea nr. 283/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, in vigoare de la 22 octombrie 2022.

În termen de 30 de zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabileşte prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, la iniţiativa Inspecţiei Muncii, modelul-cadru al contractului individual de muncă prevăzut la art. 17 alin. (8) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată. La data intrării în vigoare a acestui ordin, Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Aceasta lege aduce urmatoarele modificari si completari Codul muncii:

1. Dispoziţiile cuprinse în Codul muncii se aplică oricaror persoane angajate, care prestează muncă legal pentru un angajator cu sediul în România.

2. Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau sesizare a organelor competente, respectiv la o acţiune în justiţie cu privire la încălcarea drepturilor legale sau a principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

3. În cazul în care salariaţii, reprezentanţii salariaţilor sau membrii de sindicat înaintează angajatorului o plângere sau iniţiază proceduri în scopul asigurării respectării drepturilor prevăzute de Codul muncii, beneficiază de protecţie împotriva oricărui tratament advers din partea angajatorului. Astfel, salariatul care se consideră victima unui tratament advers din partea angajatorului se poate adresa instanţei de judecată competente cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare sau anularea situaţiei create ca urmare a tratamentului advers, cu prezentarea faptelor în baza cărora poate fi prezumată existenţa respectivului tratament.

4. Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire

 - la locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să îşi desfăşoare activitatea în locuri de muncă diferite, precum şi dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
 - la salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, evidenţiate separat, periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul şi metoda de plată;
 -  la durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, condiţiile de efectuare şi de compensare sau de plată a orelor suplimentare, precum şi, dacă este cazul, modalităţile de organizare a muncii în schimburi;
 - durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
 - dreptul şi condiţiile privind formarea profesională oferită de angajator;
 - suportarea de către angajator a asigurării medicale private, a contribuţiilor suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a salariatului, în condiţiile legii, precum şi acordarea, din iniţiativa angajatorului, a oricăror alte drepturi, atunci când acestea constituie avantaje în bani acordate sau plătite de angajator salariatului ca urmare a activităţii profesionale a acestuia, după caz.

5. Inspecţia Muncii pune la dispoziţia angajaţilor şi a angajatorilor modelul-cadru al contractului individual de muncă, stabilit prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, prin publicarea pe site-ul instituţiei. Toate informaţiile menţionate la art. 17 alin. (3) din Codul Muncii (informarea în vederea angajării) vor fi cuprinse în modelul-cadru al contractului individual de muncă.

6. În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare si ţara sau ţările, precum şi durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate.

7. În situaţia în care angajatorul nu informează salariatul cu privire la toate elementele prevăzute de prezenta lege, acesta poate sesiza Inspecţia Muncii. În cazul angajatorilor care au stabilite prin lege organe de inspecţie proprii, salariatul se adresează acestora.

În situaţia în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de informare, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze instanţa de judecată competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligaţiei de informare.

8. Este interzisă stabilirea unei noi perioade de probă în cazul în care, în termen de 12 luni, între aceleaşi părţi se încheie un nou contract individual de muncă pentru aceeaşi funcţie şi cu aceleaşi atribuţii.

9. Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care îşi exercită acest drept.

10. Orice salariat are dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiţii de muncă mai favorabile dacă şi-a încheiat perioada de probă şi are o vechime de cel puţin 6 luni la acelaşi angajator.

11. Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activităţii, care stabileşte orele şi zilele când începe şi când se încheie prestarea muncii. Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă şi repartizarea sa în funcţie de un anumit model stabilit de angajator.

12. Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă pentru toţi salariaţii, inclusiv pentru cei care beneficiază de concediul de îngrijitor, cu acordul sau la solicitarea acestora, care pot avea o durată limitată în timp.

Orice refuz al solicitării salariatului privind programul individualizat de muncă trebuie motivat, în scris, de către angajator, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

Atunci când programul individualizat de muncă are o durată limitată, salariatul are dreptul de a reveni la programul de muncă iniţial la sfârşitul perioadei convenite. Salariatul are dreptul să revină la programul iniţial anterior încheierii perioadei convenite, în cazul schimbării circumstanţelor care au condus la stabilirea programului individualizat.

Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

Prin mod de organizare flexibil a timpului de lucru se înţelege posibilitatea salariaţilor de adaptare a programului de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă la distanţă, a programelor de muncă flexibile, programelor individualizate de muncă sau a unor programe de muncă cu timp redus de lucru.

13. La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor şi perioada absenţei de la locul de muncă în condiţiile art. 152^2 din Codul muncii se consideră perioade de activitate prestată.

14. Angajatorul are obligaţia acordării concediului de îngrijitor salariatului în vederea oferirii de către acesta de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu salariatul şi care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave, cu o durată de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic, la solicitarea scrisă a salariatului. Prin rudă se înţelege fiul, fiica, mama, tatăl sau soţul/soţia unui salariat.
 
Prin legi speciale sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil se poate stabili pentru concediul de îngrijitor o durată mai mare.

Perioada acestui concediu nu se include în durata concediului de odihnă anual şi constituie vechime în muncă şi în specialitate.

Prin derogare de la prevederile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, salariaţii care beneficiază de concediul de îngrijitor sunt asiguraţi, pe această perioadă, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate fără plata contribuţiei. Perioada concediului de îngrijitor constituie stagiu de cotizare pentru stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Problemele medicale grave, precum şi condiţiile pentru acordarea concediului de îngrijitor se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii.

Neacordarea concediului de îngrijitor salariaţilor care îndeplinesc condiţiile se sanctioneaza cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.

15. Salariatul are dreptul de a absenta de la locul de muncă în situaţii neprevăzute, determinate de o situaţie de urgenţă familială cauzată de boală sau de accident, care fac indispensabilă prezenţa imediată a salariatului, în condiţiile informării prealabile a angajatorului şi cu recuperarea perioadei absentate până la acoperirea integrală a duratei normale a programului de lucru a salariatului.

Absentarea de la locul de muncă pt. situaţii neprevăzute nu poate avea o durată mai mare de 10 zile lucrătoare într-un an calendaristic.

Angajatorul şi salariatul stabilesc de comun acord modalitatea de recuperare a perioadei de absenţă, în limita numărului de 10 zile lucrătoare.

16. Concediul paternal este concediul acordat tatălui copilului nou-născut în condiţiile prevăzute de Legea concediului paternal nr. 210/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Angajatorul are obligaţia acordării concediului paternal la solicitarea scrisă a salariatului, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 210/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Acordarea concediului paternal nu este condiţionată de perioada de activitate prestată sau de vechimea în muncă a salariatului.

Concediul de îngrijitor este concediul acordat salariaţilor în vederea oferirii de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu salariatul şi care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave.

Îngrijitor este salariatul care oferă îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu salariatul şi care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave. Prin rudă se înţelege fiul, fiica, mama, tatăl sau soţul/soţia unui salariat.

17. Contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate şi grup de unităţi sunt publicate pe pagina de internet a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare.

18. Regulamentul intern cuprinde si reguli referitoare la preaviz precum si informaţii cu privire la politica generală de formare a salariaţilor, dacă există.

Angajatorul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa fiecărui salariat prevederile regulamentului intern, în prima zi de lucru, şi de a face dovada îndeplinirii acestei obligaţii.

Aducerea la cunoştinţa salariaţilor a prevederilor regulamentului intern se poate realiza pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, documentul să fie accesibil salariatului şi să poată fi stocat şi printat de către acesta.

Regulamentul intern îşi produce efectele faţă de salariat de la momentul luării la cunoştinţă a acestuia.

19. În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă cel puţin următoarele:

a) identitatea părţilor raportului de muncă;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea desfăşurării activităţii în locuri de muncă diferite, precum şi dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) unul din următoarele elemente, la alegerea angajatorului:

    (i) denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activităţii profesionale pentru care este angajată persoana;
    (ii) o scurtă caracterizare sau descriere a muncii;

e) data de la care începe raportul de muncă;
f) în cazul unui raport de muncă pe durată determinată, data la care încetează sau durata preconizată a acestuia;
g) durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
h) dreptul şi condiţiile privind formarea profesională oferită de angajator;
i) durata concediului de odihnă plătit;
j) procedura şi condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k) drepturile salariale, cu menţionarea elementelor componente, dacă sunt aplicabile alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, menţionate separat, periodicitatea plăţii acestora şi metoda de plată;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, condiţiile de efectuare şi de compensare a orelor suplimentare, precum şi, dacă este cazul, modalităţile de organizare a muncii în schimburi;
m) contractul colectiv de muncă sau acordul colectiv de muncă aplicabil, dacă există;
n) asigurare medicală privată, contribuţii suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a persoanei suportate de angajator, în condiţiile legii, precum şi orice alte beneficii sociale, acordate din iniţiativa angajatorului, atunci când acestea constituie avantaje în bani sau în natură acordate sau plătite de angajator persoanei ca urmare a activităţii profesionale a acesteia, după caz.

Prevederile de mai sus nu se aplică raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, cu o durată a timpului de muncă prestabilită şi efectiv lucrată de cel mult trei ore pe săptămână, calculate ca medie într-o perioadă de referinţă de patru săptămâni consecutive. La calcularea mediei de trei ore se ia în considerare timpul lucrat pentru toţi angajatorii care fac parte din aceeaşi întreprindere sau acelaşi grup de întreprinderi, astfel cum este definit de art. 6 pct. 2 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Informaţiile prevăzute mai sus pot fi comunicate sub forma unuia sau mai multor documente şi se transmit pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, informaţiile să fie accesibile persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă, să poată fi stocate şi printate de către acesta, iar angajatorul să păstreze dovada transmiterii sau a primirii lor.

Pentru raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă procedura privind comunicarea informaţiilor menţionate mai sus, lista, tipul şi/sau forma documentelor prin care se realizează informarea, regimul de confidenţialitate aplicabil acestora şi persoanele fizice/juridice responsabile pentru îndeplinirea obligaţiei de informare, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de informare pot fi stabilite prin reglementări specifice, iniţiate de entităţile care au atribuţii în reglementarea respectivelor raporturi de muncă, cu avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, sau prin regulamentul intern.

Codul etic internaţional pentru profesioniştii contabili, ediţia 2021, elaborat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili (IESBA) al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC)

În Monitorul oficial nr. 976/2022 a fost publicat Ordinul nr. 405/2022 privind adoptarea Codului etic internaţional pentru profesioniştii contabili, ediţia 2021, elaborat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili (IESBA) al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC).

Manualul Codul etic internaţional pentru profesioniştii contabili, ediţia 2021, traducerea în limba română a "Handbook of the International Code of Ethics for Professional Accountants, 2021 Edition", elaborat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili (IESBA) al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) este aplicatbil auditorilor financiari şi firmelor de audit autorizaţi/autorizate în România şi înregistraţi/înregistrate în Registrul public electronic al auditorilor financiari şi firmelor de audit.

Ghidul solicitantului pentru instituirea schemei de ajutor de minimis "Sprijin acordat pentru implementarea Programului de creștere a competitivității produselor industriale"

În Monitorul oficial nr. 1008/2022 a fost publicat Ordinul nr. 1371/2022 privind aprobarea Ghidului solicitantului pentru instituirea schemei de ajutor de minimis "Sprijin acordat pentru implementarea Programului de creștere a competitivității produselor industriale".

Modificari la reglementările contabile aplicabile entităţilor ce intră în sfera de reglementare contabilă a Băncii Naţionale a României

În Monitorul oficial nr. 1005/2022 a fost publicat Ordinul nr. 5/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative emise de Banca Naţională a României, in vigoare de la 18 octombrie 2022.

Modificare formular 179 "Declarație privind compensația la carburanți"

În Monitorul oficial nr. 1000/2022 a fost publicat Ordinul nr. 1797/2022 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.363/2022 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 179 "Declarație privind compensația la carburanți".

 

Circulara nr. 31/2022 privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României

În Monitorul oficial nr. 971/2022 a fost publicata Circulara nr. 31/2022 privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.

Începând cu data de 6 octombrie 2022, nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României este de 6,25% pe an.

Fisa postului si regulamentul intern redevin obligatorii pentru microintrerinderi

În Monitorul oficial nr. 961/2022 a fost publicata Legea nr. 275/2022 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii (CM), in vigoare de la 6 octombrie 2022.

OUG nr. 37/2021 preciza ca elementele din informarea prevăzută la alin. (3) CM trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă, cu excepţia fişei postului pentru salariaţii microîntreprinderilor definite la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care specificarea atribuţiilor postului se poate face verbal. In consecinta din 6 octombrie 2022 fişa postului devinde obligatorie din nou si pentru salariaţii microîntreprinderilor definite la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004.

Totodata redevine obligatoriu si regulamentul intern care se întocmeşte de către orice angajator, inclusiv de  microîntreprinderile definite la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Potrivit Legii nr. 346/2004 sunt microintrerpinderi intreprinderile care au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei.

Noi reguli referitoare la sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat RO e-Transport

În Monitorul oficial nr. 957/2022 a fost publicata Ordonanţa de urgenţă nr. 132/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative, in vigoare de la 30 septembrie 2022.

Aceasta ordonanta aduce cateva modificari sistemului RO e-Transport:

- transport de bunuri cu risc fiscal ridicat - transportul rutier la nivel naţional pe drumurile publice al bunurilor stabilite ca fiind din categoria celor cu risc fiscal ridicat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, indiferent de modul de organizare a transportului;

- organizatorul transportului - operatorul economic care încheie comanda de transport direct cu operatorul de transport rutier sau operatorul economic care preia comanda de la expeditor şi o transmite operatorului de transport rutier, precum şi operatorul economic sau persoana fizică care transportă bunurile în nume propriu;

- partida de bunuri - denumirea generică dată unui ansamblu indivizibil de bunuri, care are acelaşi loc de încărcare şi de descărcare, un singur utilizator şi un singur destinatar final şi este transportat cu un mijloc de transport ce poate fi schimbat pe parcursul deplasării de la locul de încărcare la locul de descărcare;

- loc de încărcare - locul iniţial în care bunurile sunt încărcate în vehiculul de transport;

- loc de descărcare - locul în care bunurile sunt descărcate din vehiculul de transport la beneficiarii sau destinatarii acestora;

- data declarată pentru începerea transportului - data la care vehiculul de transport încărcat urmează să intre pe teritoriul României printr-un punct rutier de trecere a frontierei sau de la locul de import sau data la care vehiculul de transport încărcat urmează să fie pus în mişcare de pe teritoriul naţional;

- cod UIT - codul unic generat de Sistemul RO e-Transport prin intermediul căruia se identifică datele aferente unei partide de bunuri.

Se introduc in sistemul RO e-Transport si:

- transportul pe teritoriul naţional al bunurilor returnate, care nu au făcut obiectul recepţiei, între operatori economici diferiţi sau între un operator economic şi o persoană fizică;
- transportul pe teritoriul naţional al bunurilor în cadrul unor operaţiuni comerciale reprezentând un nontransfer şi transportul bunurilor reprezentând stocuri la dispoziţia clientului conform art. 270 alin. (12) lit. f) şi art. 270^1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Obligaţia declarării în Sistemul RO e-Transport a datelor referitoare la transportul bunurilor cu risc fiscal ridicat revine următorilor utilizatori:

a) destinatarului înscris în declaraţia vamală de import, respectiv expeditorului înscris în declaraţia vamală de export, în cazul bunurilor cu risc fiscal ridicat care fac obiectul operaţiunilor de import sau export, după caz;
b) beneficiarului din România, în cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri cu risc fiscal ridicat;
c) furnizorului din România, în cazul tranzacţiilor interne sau al livrărilor intracomunitare de bunuri cu risc fiscal ridicat, după caz;
d) depozitarului, în cazul bunurilor cu risc fiscal ridicat care fac obiectul tranzacţiilor intracomunitare aflate în tranzit, atât pentru bunurile descărcate pe teritoriul României spre depozitare sau pentru formarea unui nou transport din una sau mai multe partide de bunuri, cât şi pentru bunurile încărcate după depozitare sau după formarea unui nou transport pe teritoriul naţional din una sau mai multe partide de bunuri;
e) operatorului economic, pentru bunurile cu risc fiscal ridicat deţinute şi transportate între locul de încărcare şi locul de descărcare, situate pe teritoriul naţional;
f) prestatorului de servicii din România în cazul unor operaţiuni comerciale reprezentând un nontransfer atât pentru bunurile descărcate pe teritoriul României pentru prestarea de servicii, cât şi pentru bunurile rezultate reexpediate în statul partenerului comercial;
g) beneficiarului din România în cazul unor operaţiuni comerciale reprezentând un nontransfer atât pentru bunurile expediate din România pentru prestarea de servicii într-un stat membru al Uniunii Europene, cât şi pentru bunurile rezultate reexpediate în România;
h) clientului din România în cazul unor operaţiuni comerciale ce se subscriu regimului de stocuri la dispoziţia clientului în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, atât pentru bunurile descărcate pe teritoriul României, cât şi pentru bunurile livrate într-un stadiu ulterior după sosire, către altă persoană impozabilă din România sau în cazul în care bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate iniţial;
i) furnizorului din România în cazul unor operaţiuni comerciale ce se subscriu regimului de stocuri la dispoziţia clientului în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, atât pentru bunurile expediate din România, cât şi în cazul în care bunurile respective sunt returnate în România.

Organizatorul transportului sau operatorul de transport, după caz, are obligaţia să actualizeze, în perioada de valabilitate a codului UIT, informaţiile privind identificarea vehiculului de transport rutier ori de câte ori acestea se modifică, înainte de repunerea în mişcare.

În situaţia în care, la punerea în mişcare a mijlocului de transport încărcat cu bunuri cu risc fiscal ridicat sau pe parcursul desfăşurării transportului, Sistemul RO e-Transport nu este funcţional, obligaţia de declarare, respectiv de actualizare se suspendă până la repunerea în funcţiune a sistemului. Pentru aceste situaţii, obligaţiile de raportare se îndeplinesc până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare repunerii în funcţiune a sistemului, inclusiv pentru transporturile încheiate.

Perioadele de nefuncţionare a Sistemului RO e-Transport vor fi publicate pe paginile de internet ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerului Finanţelor.

Conducătorul vehiculului de transport este obligat să prezinte, la solicitarea organelor competente din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ori din cadrul Autorităţii Vamale Române, respectiv la solicitarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie din cadrul Poliţiei Române, documentele care însoţesc transportul de bunuri cu risc fiscal ridicat.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor OUG nr. 41/2022, precum şi în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor, Ministerul Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală asigură accesul informatic direct al Poliţiei Române la Sistemul RO e-Transport. Aspectele tehnice pentru asigurarea accesului direct se stabilesc în comun între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, în condiţiile Legii nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date.

Termenul de valabilitate a codului UIT este de 5 zile calendaristice, respectiv de 15 zile calendaristice în cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, precum şi în cazul operaţiunilor comerciale prevăzute la art. 2 pct. 9 lit. g) şi j) din OUG nr. 41/2022 (tranzacţii intracomunitare aflate în tranzit pe teritoriul României sau transportul pe teritoriul naţional al bunurilor în cadrul unor operaţiuni comerciale reprezentând un nontransfer şi transportul bunurilor reprezentând stocuri la dispoziţia clientului conform art. 270 alin. (12) lit. f) şi art. 270^1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), începând cu data declarată pentru începerea transportului. Utilizarea de către operatorul de transport rutier a codului UIT peste termenul de valabilitate a acestuia este interzisă.

Este interzisă modificarea datelor înregistrate în Sistemul RO e-Transport referitoare la transporturile de bunuri după prezentarea în punctul rutier de trecere a frontierei la intrarea în România sau la locul de import, respectiv după punerea efectivă în mişcare a vehiculului pe drumurile publice, după caz.

În cazul în care în cadrul unei partide de bunuri sunt transportate atât bunuri cu risc fiscal ridicat, cât şi alte bunuri care nu fac parte din categoria celor cu risc fiscal ridicat stabilite în acest sens prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, utilizatorii au obligaţia să declare în Sistemul RO e-Transport datele aferente transporturilor pentru toate bunurile transportate în cadrul unei partide de bunuri.

Aplicarea sanctiunilor pentru faptele care constituie contravenţii potrivit OUG nr. 41/2022 se amana pana la 1 ianuarie 2023.

Noul cuantum al indemnizaţiei de şomaj

În Monitorul oficial nr. 954/2022 a fost publicata Legea nr. 273/2022 pentru modificarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, in vigoare de la 3 octombrie 2022.

Potrivit acestei legi, cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, şi este egal cu:

a) valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an (inainte aceasta suma era 75% din valoarea indicatorului social de referinţă);

b) suma prevăzută la lit. a), la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea, asupra mediei veniturilor care constituie baza de calcul al indemnizaţiei de şomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.

Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare sunt:

a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.

Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei.

Ordinul nr. 1711/2022 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate de instituţiile financiare raportoare în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi art. 291 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

În Monitorul oficial nr. 951/2022 a fost publicat Ordinul nr. 1711/2022 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate de instituţiile financiare raportoare în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi art. 291 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Acest ordin aprobă modelul formularelor utilizate de instituţiile financiare raportoare, denumite formularele F3000 DAC2/CRS şi F3000 FATCA, cuprinzând informaţiile raportate în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi art. 291 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Informaţiile raportate în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) şi art. 291 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (F3000 DAC2/CRS):

a) numele, adresa, numărul/numerele de identificare fiscală (NIF), precum şi data şi locul naşterii, în cazul unei persoane fizice, ale fiecărei persoane care face obiectul raportării şi care este titular de cont al contului respectiv şi, în cazul unei entităţi care este titular de cont şi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul şi care este o persoană care face obiectul raportării, numele, adresa şi NIF ale entităţii, precum şi numele, adresa, NIF şi data şi locul naşterii fiecărei persoane care face obiectul raportării;

b) numărul de cont sau echivalentul său funcţional în absenţa unui număr de cont;

c) numele şi numărul de identificare, dacă este cazul, al instituţiei financiare raportoare;

d) soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de răscumpărare în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, la sfârşitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei respective, închiderea contului;

e) în cazul oricărui cont de custodie:

(i) cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor şi cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deţinute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont, în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

(ii) încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituţia financiară raportoare a acţionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;

f) în cazul oricărui cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

g) în cazul oricărui alt cont decât cele prevăzute la lit. e) sau f), cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituţia financiară raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate.


Informaţiile raportate în vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 62 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi în Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii pentru îmbunătăţirea conformării fiscale internaţionale şi pentru implementarea FATCA, semnat la Bucureşti la 28 mai 2015, ratificat prin Legea nr. 233/2015 (FORMULAR F3000 FATCA):

a) numele, adresa şi TIN (numărul federal de identificare) din Statele Unite ale fiecărei persoane specificate din Statele Unite care este titular de cont al contului respectiv şi, în cazul unei entităţi din afara Statelor Unite care, în urma aplicării procedurilor de conformare prevăzute în anexa I la Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii pentru îmbunătăţirea conformării fiscale internaţionale şi pentru implementarea FATCA, este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul şi care sunt persoane specificate din Statele Unite, numele, adresa şi TIN din Statele Unite, dacă există, ale entităţii respective şi ale fiecărei persoane specificate din Statele Unite;

b) numărul global de identificare ca intermediar al instituţiei financiare;

c) numărul de cont sau un echivalent funcţional, în absenţa unui număr de cont;

d) numele şi numărul de identificare fiscală al instituţiei financiare raportoare din România;

e) soldul sau valoarea contului, inclusiv, în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, valoarea de răscumpărare sau valoarea de reziliere, la sfârşitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade adecvate de raportare sau, dacă respectivul cont a fost închis în timpul anului respectiv, imediat înainte de închidere;

f) în cazul oricărui cont de custodie:

(i) suma totală brută a dobânzilor, suma totală brută a dividendelor şi suma totală brută a altor venituri generate cu privire la activele deţinute în cont, în fiecare caz plătită sau creditată în cont sau referitor la cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare; şi

(ii) câştigurile totale brute din vânzarea sau răscumpărarea de proprietăţi plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare cu privire la care instituţia financiară raportoare din România a acţionat în calitate de custode, broker, împuternicit sau în alt mod ca agent al titularului de cont;

g) în cazul oricărui cont de depozit, suma totală brută a dobânzii plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare; şi

h) în cazul oricărui cont care nu a fost menţionat la lit. f) sau g), suma totală brută plătită sau creditată titularului de cont referitor la cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare cu privire la care instituţia financiară raportoare din România este debitoare sau datoare să o plătească, inclusiv suma totală a oricăror plăţi de răscumpărare efectuate către titularul de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade adecvate de raportare.