Modificarea şi completarea legii concediului paternal

În Monitorul oficial nr. 845/2022 a fost publicata Ordonanţa de urgenţă nr. 117/2022 pentru modificarea şi completarea Legii concediului paternal nr. 210/1999, in vigoare de la 29 august 2022.

Aceasta ordonanta a fost adoptata având în vedere necesitatea realizării demersurilor necesare pentru transpunerea Directivei (UE) 2019/1.158 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE, care are ca obiectiv general adaptarea şi modernizarea cadrului juridic al Uniunii Europene, permiţând părinţilor şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire să concilieze viaţa profesională cu viaţa de familie şi ţinând cont de faptul că România are obligaţia de a asigura, la nivel naţional, intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma actului european, până la data de 2 august 2022.

Concediul paternal se acordă în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut şi de a facilita concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie în cazul lucrătorilor care sunt părinţi. Prin termenul lucrător se înţelege persoana care desfăşoară activitate în baza unui raport de muncă sau de serviciu, încheiat conform legii.

În vederea acordării concediului paternal şi a indemnizaţiei aferente se asimilează lucrătorilor şi următoarele categorii de persoane:

a) cele care desfăşoară activitate pe baza unor contracte din activitate sportivă încheiate potrivit art. 67^1 alin. (1) lit. a) -e) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000;
b) cele care desfăşoară activitate pe baza unor convenţii de muncă individuale încheiate potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei;
c) directorii care desfăşoară activitate pe baza contractelor de mandat încheiate potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990;
d) cele care desfăşoară activitate pe baza unor contracte de management încheiate potrivit Legii nr. 66/1993 privind contractul de management;
e) cele care desfăşoară activitate pe baza unor contracte de management şi de administrare încheiate potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;
f) cele care ocupă o funcţie de demnitate publică.

Tatăl copilului nou-născut care are calitatea de lucrător are dreptul la un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare. Tatăl care îndeplineşte obligatoriu serviciul militar în calitate de militar în termen, potrivit legii, are dreptul la o permisie de 10 zile lucrătoare acordate la naşterea propriului copil.

Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii al angajatorului şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.

Perioada concediului paternal constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea, cu respectarea prevederilor Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal se majorează cu 5 zile lucrătoare. Tatăl poate beneficia de aceste 5 zile pentru fiecare copil nou-născut, pe baza atestatului de absolvire a cursului de puericultură, indiferent când este acesta obţinut.

Angajatorul are obligaţia de a aproba concediul paternal şi de a informa angajaţii cu privire la dreptul de a beneficia de concediul paternal. Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul lucrătorului care se află în concediu paternal. Aceste prevederi nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.

La încetarea concediului paternal salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente, şi, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei.

Este interzisă aplicarea unui tratament mai puţin favorabil tatălui care a solicitat sau a efectuat concediul de paternitate.