joi, 26 octombrie 2023

Metodologia privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă

În Monitorul oficial nr. 939/2023 a fost publicata Hotărârea nr. 970/2023 pentru aprobarea Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă.

În scopul asigurării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii, a recunoaşterii în mod specific a dreptului fiecărui cetăţean la un mediu de lucru fără violenţă şi hărţuire, pentru încurajarea şi menţinerea unei culturi a muncii bazate pe respect şi demnitate reciprocă, instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, civile şi militare, precum şi companiile private au obligaţia de a pune în aplicare metodologia privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă, pe baza Ghidului privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă, prevăzut în anexa la aceasta hotarare.


MODEL DE GHID privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă

1. Principii directoare

Prin adoptarea şi implementarea prevederilor prezentului ghid, instituţia/angajatorul se obligă să asigure un mediu sigur pentru toţi angajaţii, fără discriminare pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată sau pe baza oricărui alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Asigurarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi este fundamentală şi orice formă de manifestare a relaţiilor de putere dintre bărbaţi şi femei este strict interzisă, fiind considerată o formă de încălcare a demnităţii umane şi de creare a unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

Instituţia/Angajatorul va aplica o politică de toleranţă zero pentru hărţuirea pe criteriul de sex şi hărţuirea morală la locul de muncă, va trata cu seriozitate şi promptitudine toate incidentele şi va investiga toate acuzaţiile de hărţuire.

În cadrul instituţiei/angajatorului se va sancţiona disciplinar orice persoană despre care s -a dovedit că a hărţuit o altă persoană, aceasta putând duce inclusiv până la concedierea de la locul de muncă. Aplicarea oricărei sancţiuni disciplinare se va face în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La nivelul instituţiei/angajatorului, conducerea va asigura un mediu sigur pentru toţi angajaţii, în care toate reclamaţiile de hărţuire pe criteriul de sex şi hărţuire morală la locul de muncă vor fi tratate cu seriozitate, promptitudine şi în condiţii de confidenţialitate. În tot procesul de investigare a plângerilor, toate persoanele implicate vor fi ascultate şi tratate cu respect şi consideraţie, asigurându-se protecţia datelor de identitate în vederea protejării angajaţilor.

2. Cadrul legal

2.1. Cadrul legal european:

- Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă prevede că hărţuirea va fi considerată o formă de discriminare, atunci când se manifestă un comportament nedorit, care are scopul sau efectul de a încălca demnitatea unei persoane şi de a crea un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator;

- Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformă).

Hărţuirea şi hărţuirea sexuală sunt contrare principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei şi constituie discriminare pe criteriul de sex. Aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locul de muncă, dar şi în ceea ce priveşte accesul la muncă, la formare şi promovare profesională. În acest context, angajatorii şi persoanele responsabile cu formarea profesională trebuie încurajate să ia măsuri pentru a lupta împotriva tuturor formelor de discriminare pe criteriul sexului şi, în special, să ia măsuri preventive împotriva hărţuirii şi hărţuirii sexuale la locul de muncă şi în ceea ce priveşte accesul la muncă, la formare şi promovare profesională, în conformitate cu dreptul naţional şi practicile naţionale.

2.2. Legislaţie naţională:

- Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 262/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

3. Scop/Obiective

Scopul ghidului este acela de a pune la dispoziţia angajaţilor instituţiei/angajatorului instrumentele necesare în exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor individuale în mediul de muncă. Obiectivul principal al instrumentului este acela de a asigura un mediu optim de muncă, bazat pe respect egal pentru demnitatea fiinţei umane, şi de a asigura tuturor angajaţilor, indiferent de sex, condiţiile necesare pentru un climat în care primează încrederea, empatia, înţelegerea, profesionalismul, dedicaţia pentru satisfacerea interesului general.

4. Aplicabilitatea

Prevederile ghidului se aplică tuturor angajaţilor, precum şi persoanelor cu care aceştia interacţionează în timpul programului de lucru.

Hărţuirea poate să apară atât între persoane de sex diferit, cât şi între persoane de acelaşi sex. În situaţiile în care au loc acţiuni care contravin conduitei legale, etice şi profesionale la locul de muncă şi care nu sunt dorite sau bine primite de către destinatar, se vor dispune măsurile prevăzute în cuprinsul ghidului.

Hărţuirea este o manifestare a relaţiilor de putere şi se poate înregistra şi în cazul relaţiilor inegale la locul de muncă, de exemplu, între conducerea instituţiei şi angajaţi, dar nu în mod exclusiv. Relaţiile de putere pot lua forme multiple şi se pot manifesta subtil şi imprevizibil (angajaţii din poziţii subordonate nu sunt întotdeauna numai victime). Orice tip de hărţuire este interzis, atât la locul de muncă, cât şi în afara acestuia, când este vorba de participarea la diverse evenimente, deplasări în interes de serviciu, sesiuni de formare sau conferinţe, inclusiv în relaţie cu beneficiarii instituţiei.

5. Definiţii

5.1. Definirea conceptului de hărţuire

Hărţuirea este un comportament nedorit, inclusiv de natură sexuală, care face o persoană să se simtă ofensată, umilită sau intimidată. Aceasta include situaţiile în care unei persoane i se solicită să se angajeze în activităţi sexuale ca o condiţie a angajării persoanei respective, precum şi situaţiile care creează un mediu ostil, intimidant sau umilitor. Hărţuirea implică mai multe incidente şi/sau acţiuni cu caracter repetitiv, care constituie hărţuire fizică, verbală şi nonverbală.

5.2. Exemple de hărţuire

Exemple de conduită sau comportamente care constituie hărţuire la locul de muncă includ, dar nu se limitează la:

1. Conduita fizică - contact fizic nedorit, repetat (atingeri necorespunzătoare ale corpului), violenţa fizică (inclusiv agresiunea sexuală), utilizarea ameninţărilor sau recompenselor legate de locul de muncă, pentru a solicita favoruri sexuale.

2. Conduita verbală: comentariile privind aspectul, vârsta, viaţa privată a unui angajat, comentarii sexuale, poveşti şi glume de natură sexuală, avansuri sexuale, invitaţii sociale repetate şi nedorite pentru întâlniri sau intimitate fizică, insulte legate de sexul angajatului sau alte caracteristici ale sale, observaţii exagerat de familiare, trimiterea de mesaje umilitoare, degradante, explicite sexual, prin telefon, e-mail sau orice alte mijloace de comunicare, dacă acestea sunt făcute în mod sistematic/repetat şi dacă urmăresc, au ca rezultat sau sunt susceptibile să conducă la vătămări fizice, psihologice, sexuale.

3. Comportament nonverbal: afişarea materialelor sugestive sau explicite sexual; gesturi sugestive sexual, fluierături, priviri insistente, dacă acestea sunt făcute în mod sistematic/repetat.

Hărţuire morală la locul de muncă, în înţelesul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"
1. Orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:

a) conduită ostilă sau nedorită;

b) comentarii verbale;

c) acţiuni sau gesturi;

2. Orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă."

4. Alte exemple:

- manifestarea sau diseminarea unui material ofensator sau cu conţinut indecent;

- insinuări, insulte sau remarci obscene ori sexiste/rasiste/homofobe, făcute în mod sistematic/repetat;

- folosirea unui limbaj ofensator în descrierea unei persoane cu dizabilităţi sau ironizarea unei persoane cu dizabilităţi;

- comentarii despre aspectul fizic sau caracterul unei persoane, de natură să cauzeze stânjeneală sau suferinţă;

- atenţie nedorită, precum spionare, urmărire permanentă, şicanare, comportament exagerat de familiar sau atenţie verbală ori fizică nedorită;

- efectuarea sau trimiterea repetată de: apeluri telefonice, SMS-uri, e-mailuri, mesaje pe reţelele sociale, faxuri sau scrisori nedorite, cu conotaţii sexuale, ostile sau care afectează viaţa privată a unei persoane;

- întrebări nejustificate, inoportune sau persistente despre vârsta, starea civilă, viaţa personală, interesele sau orientarea sexuală a unei persoane ori întrebări similare despre originea rasială sau etnică a unei persoane, inclusiv despre cultura sau religia acesteia;

- avansuri sexuale nedorite, solicitări repetate de acordare a unei întâlniri sau ameninţări;

- sugestii privind faptul că favorurile sexuale îi pot aduce unei persoane promovarea profesională sau că, dacă aceasta nu le acordă, atunci cariera sa va avea de suferit.

5. Exemple de atitudini care sunt legitime în relaţia cu angajatul, fiind prerogative ale angajatorului, şi nu constituie hărţuire:

- supraveghează direct angajaţii, inclusiv stabilind aşteptările de performanţă şi oferind feedback despre performanţa muncii;

- ia măsuri pentru a corecta deficienţele de performanţă, cum ar fi plasarea unui angajat într-un plan de îmbunătăţire a performanţei;

- ia măsuri disciplinare rezonabile;

- dă directive legate de atribuţii, cum şi când ar trebui făcută activitatea;

- solicită actualizări sau rapoarte;

- aprobă sau refuză solicitările de timp liber.

6. Roluri şi responsabilităţi

6.1. Conducătorul instituţiei:

a) se asigură că prevederile ghidului sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor, prin intermediul structurilor de specialitate;

b) se asigură de implicarea tuturor angajaţilor în eliminarea situaţiilor de hărţuire pe criteriu de sex şi hărţuire morală la locul de muncă, prin crearea unei abordări pragmatice în gestionarea acestui tip de situaţii;

c) se asigură de crearea tuturor pârghiilor necesare pentru ca toate situaţiile de comportament necorespunzător să fie semnalate şi soluţionate, fără a depinde doar de plângerile formale sau informale depuse de angajaţi;

d) se asigură că incidentele în care se susţine existenţa hărţuirii sunt investigate cu maximă seriozitate şi raportate în conformitate cu normele legale în vigoare;

e) conducătorul instituţiei/angajatorului desemnează prin act administrativ o persoană responsabilă/constituie o comisie pentru primirea şi soluţionarea plângerilor/sesizărilor, denumită în continuare comisia;

f) se asigură că angajaţii conştientizează că vor fi ascultaţi în situaţiile pe care le expun, că nu au constrângeri, de nicio natură, pentru a comunica starea de fapt, precum şi că situaţiile prezentate sunt confidenţiale şi analizate cu atenţia cuvenită;

g) asigură constituirea registrului de semnalare a cazurilor unde vor fi înregistrate plângerile/sesizările; registrul va conţine număr de înregistrare, faza hărţuirii, soluţii identificate;

h) demarează toate acţiunile necesare pentru a se asigura că toţi angajaţii care se dovedesc vinovaţi de cazurile confirmate de hărţuire sunt sancţionaţi în conformitate cu prevederile legale şi asigură toate măsurile de protecţie a victimei.

6.2. Persoana responsabilă/Comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire

Persoana responsabilă/Comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire va fi numită prin act administrativ al conducătorului instituţiei/angajatorului.

La momentul numirii persoanei responsabile sau, după caz, a membrilor în Comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire, persoana responsabilă/membrii comisiei va/vor semna un acord de confidenţialitate sub sancţiunile prevederilor art. 26 alin. (2) şi ale art. 39 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 227 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.

La nominalizarea Comisiei de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire se va ţine seama de:

1. echilibrul între sexe - reprezentare paritară femei/bărbaţi, în funcţie de specificul domeniului de activitate;

2. conduita etică şi profesională a persoanelor desemnate să facă parte din comisia care va ancheta cazul de hărţuire;

3. nu pot face parte din comisia de anchetă niciuna dintre persoanele implicate direct sau indirect în evenimentele sesizate şi conducătorul unităţii;

4. după caz, face parte din comisie reprezentantul sindical/al salariaţilor;

5. nevoia de a include persoane cu competenţe în domeniu, respectiv expert/tehnician egalitate de şanse;

6. posibilitatea de a introduce în cadrul echipei un expert extern.

Comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire pe criteriul de sex şi hărţuire morală la locul de muncă, denumită în continuare comisia, va fi constituită din cel puţin 3 membri titulari şi un membru supleant. De asemenea, comisia va avea un secretar cu următoarele atribuţii:

1. primirea şi înregistrarea plângerilor/sesizărilor în registrul special al comisiei;

2. convocarea comisiei;

3. redactarea proceselor-verbale întocmite în cadrul comisiei;

4. păstrează documentele elaborate/gestionate, atât în format electronic, cât şi pe suport hârtie.

Comisia are următoarele atribuţii:

1. asigură informarea oricărui salariat, referitor la politicile şi legislaţia în vigoare;

2. asigură suport şi consiliere pentru angajaţii afectaţi de un incident de tip hărţuire, situaţiile expuse fiind confidenţiale şi analizate cu atenţia cuvenită;

3. participă nemijlocit la soluţionarea plângerilor formulate de salariaţi, în legătură cu situaţiile de comportament necorespunzător, indiferent dacă aceste plângeri sunt formale sau informale;

4. raportează conducătorului instituţiei/angajatorului toate situaţiile de tip hărţuire care îi sunt aduse la cunoştinţă;

5. cooperează cu angajaţii în toate situaţiile în care aceştia sunt solicitaţi să furnizeze informaţii relevante pentru soluţionarea unui caz de hărţuire;

6. gestionează procesele de soluţionare a plângerilor şi/sau a măsurilor disciplinare, împreună cu conducerea instituţiei/angajatorului.

7. Procedura de plângere/sesizare şi de soluţionare

Procedurile de plângere/sesizare şi de soluţionare, realizate la nivelul angajatorilor, au caracter administrativ.

7.1. Procedura informală

Angajaţii care sunt supuşi hărţuirii ar trebui, dacă este posibil, să informeze presupusul hărţuitor că percep comportamentul în cauză drept nedorit şi deranjant.

Pot apărea situaţii de hărţuire în relaţii inegale, adică între o persoană cu funcţie de conducere şi o persoană cu funcţie de execuţie. De asemenea, pot exista situaţii în care nu este posibil ca victima să îl informeze pe presupusul hărţuitor cu privire la faptul că percepe comportamentul în cauză drept nedorit şi deranjant, de exemplu, presupusul hărţuitor poate fi chiar persoana desemnată cu gestionarea cazurilor de hărţuire sau superiorul victimei.

Dacă o victimă nu poate aborda direct un presupus hărţuitor, el/ea va aborda superiorul ierarhic al presupusului hărţuitor despre comportamentul nedorit şi deranjant. De asemenea va comunica unui alt reprezentant cu rol de conducere a instituţiei/angajatorului/reprezentantului salariaţilor sau reprezentantului sindical. În acest context, persoanele menţionate mai sus se vor asigura că victima este informată corespunzător astfel că alegerea în mod informal a soluţionării problemei nu exclude posibilitatea ca victima să îşi dorească şi o rezolvare formală, în cazul în care hărţuirea continuă.

7.2. Procedura formală

Atunci când persoana responsabilă/Comisia de primire şi soluţionare a cazurilor de hărţuire primeşte o plângere/sesizare de hărţuire, aceasta trebuie:

1. să înregistreze plângerea/sesizarea şi informaţiile relevante în registru;

2. să se asigure că victima înţelege procedurile pentru soluţionarea plângerii/sesizării;

3. să păstreze o evidenţă confidenţială a tuturor discuţiilor;

4. să respecte alegerea victimei;

5. să se asigure că victima ştie că poate depune plângere/sesizare şi la alte instituţii care au competenţe în domeniul hărţuirii.

Pe parcursul procedurii de soluţionare a plângerii/sesizării, victima are dreptul de a beneficia de suportul unui consilier din cadrul instituţiei/angajatorului.

Victima poate fi asistată de un reprezentat sindical sau al salariaţilor pe parcursul procedurii de soluţionare a plângerii/sesizării.

Comisia se asigură de informarea victimei cu privire la posibilitatea de a solicita consiliere juridică sau psihologică.

Tabelul cu persoanele responsabile, respectiv membrii comisiei şi funcţia lor va fi afişat în incinta instituţiei şi diseminat tuturor angajaţilor, după modelul următor:

Persoane responsabile/Comisia desemnate/desemnată prin act administrativ al conducătorului
Nr.    Numele şi prenumele    Structură/Departament    E-mail    Telefon   
1.        Resurse umane           
2.        Juridic           
3.        Personal de conducere           
4.        Reprezentantul sindical/al salariaţilor           
Conducătorul instituţiei are rolul de a pune în aplicare ghidul fără a putea face parte din comisie, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestuia este obligatorie (de exemplu, superiorul ierarhic al presupusului hărţuitor).

Desemnarea unei alte persoane responsabile se poate face numai printr-un act administrativ al conducătorului instituţiei/angajatorului.

Pasul 1 - Depunerea plângerii/sesizării

Plângerea/Sesizarea poate fi formulată de persoana vătămată în formă scrisă (olograf sau electronic, dar obligatoriu asumată prin semnătură de către victimă, cu respectarea protecţiei datelor de identitate, în vederea asigurării protecţiei acesteia) sau verbală (discuţie cu persoanele responsabile, în urma căreia se va întocmi un proces-verbal).

Pasul 2 - Raportul de caz

Persoana desemnată/Comisia care a primit plângerea/sesizarea va demara realizarea unui raport de caz care va cuprinde:

1. Datele din plângere

Vor fi înregistrate imediat toate informaţiile relevante furnizate în plângere: datele, orele şi faptele incidentului/incidentelor.

2. Date rezultate din procesul de îndrumare şi consiliere a victimei

Persoana responsabilă/Comisia sesizată trebuie:

a) să comunice victimei posibilităţile de soluţionare şi să analizeze solicitările acesteia şi să clarifice opiniile victimei cu privire la rezultatul dorit şi să consemneze decizia luată;

b) să o îndrume către consiliere psihologică, juridică şi să consemneze măsura propusă şi agreată;

c) să se asigure că se păstrează un registru confidenţial despre desfăşurarea anchetei.

3. Date rezultate din procesul de audiere şi consiliere a persoanei presupuse a fi înfăptuit acte de hărţuire

Persoana responsabilă/Comisia sesizată trebuie:

a) să ofere posibilitatea presupusului hărţuitor să răspundă plângerii;

b) să se asigure că presupusul hărţuitor înţelege mecanismul de reclamare;

c) să informeze presupusul hărţuitor cu privire la politica instituţiei în cazul hărţuirii, hărţuirii sexuale, dar şi cu privire la legislaţia naţională în domeniu;

d) să informeze presupusul hărţuitor cu privire la posibilele sancţiuni;

e) să faciliteze, dacă este cazul şi doar în urma acordului prealabil al victimei, discuţiile între cele două părţi;

f) să se asigure că se păstrează un registru confidenţial despre desfăşurarea anchetei.

Raportul de caz se realizează în termen de maximum 7 zile lucrătoare de la depunerea plângerii/sesizării. Prin raportul de caz persoana responsabilă/comisia propune conducătorului, dacă este cazul, măsuri de protecţie a victimei cu respectarea prevederilor legale.

Pasul 3 - Ancheta

Raportul de caz este înaintat, în funcţie de măsurile dispuse: departamentului de resurse umane/conducerii instituţiei/expertului egalitate de şanse/consilierului de etică.

Persoana responsabilă/Comisia trebuie:

a) să intervieveze separat victima şi persoana acuzată;

b) să intervieveze separat alte părţi terţe relevante;

c) să întocmească un raport al anchetei, care să cuprindă sesizarea, investigaţiile, constatările şi măsurile dispuse;

d) în cazul în care faptele au avut loc, să propună modalităţi de soluţionare a sesizării, luând în considerare care este soluţia potrivită pentru victimă, prin consultare cu aceasta;

e) în cazul în care nu poate determina dacă faptele au avut loc sau nu, să facă recomandări pentru a se asigura că nu este afectat climatul de muncă, respectiv: informare, conştientizare, grupuri de suport;

f) să ţină o evidenţă a tuturor acţiunilor întreprinse;

g) să asigure păstrarea confidenţialităţii tuturor înregistrărilor referitoare la cazul investigat;

h) să se asigure că procesul de soluţionare a plângerii/sesizării se realizează cel mai târziu în termen de 45 de zile lucrătoare de la data la care a fost făcută plângerea/sesizarea.

7.3. Soluţionarea plângerii/sesizării

Soluţionarea plângerii/sesizării reprezintă etapa finală a procedurii, în cadrul căreia persoana responsabilă/comisia întocmeşte un raport final prin care detaliază investigaţiile, constatările şi măsurile propuse, după caz, şi pe care îl va înainta conducerii instituţiei/angajatorului.

7.4. Plângerea/Sesizarea externă

Un angajat care a fost supus hărţuirii poate, de asemenea, să facă o plângere la alte instituţii care au competenţe în domeniul hărţuirii.

Aceste plângeri se pot face conform prevederilor Legii nr. 202/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la:

- inspectoratul teritorial de muncă;

- Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- instanţele de judecată;

- organele de cercetare penală dacă hărţuirea este atât de gravă, încât se încadrează în formele prevăzute de Codul penal.

8. Sancţiuni

Orice persoană care, în urma finalizării procedurii de plângere/sesizare, a fost găsită vinovată de hărţuire, poate fi supusă sancţiunilor prevăzute de:

- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Natura sancţiunilor va depinde de gravitatea şi amploarea actelor de hărţuire. Se vor aplica sancţiuni proporţionale, pentru a se asigura că incidentele de hărţuire nu sunt tratate ca fiind comportamente normale/tolerabile.

Sancţiunile aplicabile angajatorului/conducătorului se regăsesc în Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se aplică proporţional cu gravitatea faptelor.

9. Monitorizare şi evaluare

Angajatorul, atât din mediul public, cât şi din cel privat, cunoaşte importanţa monitorizării prezentului ghid privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriu de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă şi se va asigura de aplicarea acestuia, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestuia.

Conducătorii direcţiilor, serviciilor, compartimentelor şi responsabilii cu gestionarea cazurilor de hărţuire vor monitoriza şi vor raporta conducerii instituţiei modalitatea de respectare a aplicării prevederilor prezentului ghid, până la sfârşitul primului trimestru al fiecărui an, pentru anul precedent, inclusiv numărul de incidente înregistrate şi modul în care acestea au fost soluţionate, precum şi recomandările trasate.


vineri, 20 octombrie 2023

Documentele care pot fi solicitate de organul fiscal conform art. 61 alin. (5) din anexa la HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

În Monitorul oficial nr. 919/2023 a fost publicat Ordinul nr. 1612/2023 privind documentele care pot fi solicitate conform art. 61 alin. (5) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, invigoare de la 12 octombrie 2023.

Acest ordin aproba documentele care pot fi solicitate de către organul fiscal, în vederea verificării modului de îndeplinire a condiţiilor pentru atribuirea numărului unic de identificare a aparatului de marcat electronic fiscal, altele decât cele prevăzute la art. 61 alin. (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul activităţii de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, precum şi în cazul activităţii de transport în regim de taxi, organul fiscal poate solicita copia contractului de comodat sau de închiriere a autovehiculului.

În cazul persoanelor fizice care închiriază în scop turistic camerele situate în locuinţe personale, organul fiscal poate solicita o dovadă a deţinerii în proprietate a spaţiului sau a dreptului de a subînchiria imobilul.

În cazul activităţii de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, organul fiscal poate solicita Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. informaţii care se regăsesc în cuprinsul autorizaţiei pentru transportul alternativ cu autoturism şi conducător auto, precum şi în copia conformă a autorizaţiei pentru transportul alternativ cu autoturism şi conducător auto, în baza unui protocol interinstituţional.

În cazul în care utilizatorul aparatului de marcat a decedat, iar moştenitorul de drept al aparatului de marcat depune cerere pentru atribuirea numărului unic de identificare, organul fiscal solicită acestuia certificatul de moştenitor care atestă includerea în masa succesorală a aparatului de marcat electronic fiscal.

marți, 17 octombrie 2023

Modificarea şi completarea unor reglementări contabile

În Monitorul oficial nr. 903/2023 a fost publicat Ordinul nr. 2649/2023 privind modificarea şi completarea unor reglementări contabile, in vigoare de la 06 octombrie 2023. Prevederile se aplică începând cu situaţiile financiare anuale aferente exerciţiului financiar al anului 2023.

1. Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014

În planul de conturi general se introduc conturile 1496 "Pierderi rezultate din reorganizări de societăţi, corespunzătoare activului net negativ al societăţii absorbite" (A), 6121 "Cheltuieli cu redevenţele", 6122 "Cheltuieli cu locaţiile de gestiune", 6123 "Cheltuieli cu chiriile", 616 "Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală", 617 "Cheltuieli de management" şi 618 "Cheltuieli de consultanţă".

Contul 616 «Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală». Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală care nu îndeplinesc condiţiile de recunoaştere ca activ. În debitul contului 616 «Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală» se înregistrează sumele reprezentând cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală (401, 408).
 
Contul 617 «Cheltuieli de management». Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor de management. În debitul contului 617 «Cheltuieli de management» se înregistrează sumele reprezentând cheltuielile de management (401, 408).

Contul 618 «Cheltuieli de consultanţă». Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor de consultanţă, aferente perioadei curente. În debitul contului 618 «Cheltuieli de consultanţă» se înregistrează sumele reprezentând cheltuielile de consultanţă (401, 408).

Contul 691 «Cheltuieli cu impozitul pe profit». Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor cu impozitul pe profit determinat în conformitate cu legislaţia fiscală. În cazul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, definit potrivit Codului fiscal, persoana juridică responsabilă înregistrează în debitul contului 691 «Cheltuieli cu impozitul pe profit» cheltuiala totală cu impozitul pe profit datorat de grupul fiscal.

Se elimină funcţiunea contului 266 "Certificate verzi amânate".

2. Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016

În planul de conturi, cuprins la punctul 196, se introduc conturile 6121 "Cheltuieli cu redevenţele", 6122 "Cheltuieli cu locaţiile de gestiune", 6123 "Cheltuieli cu chiriile", 616 "Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală", 617 "Cheltuieli de management" şi 618 "Cheltuieli de consultanţă".


3. Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.103/2017

În planul de conturi general, cuprins la punctul 344, se introduc conturile 6121 "Cheltuieli cu redevenţele", 6122 "Cheltuieli cu locaţiile de gestiune", 6123 "Cheltuieli cu chiriile", 616 "Cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală", 617 "Cheltuieli de management" şi 618 "Cheltuieli de consultanţă".

Suma indexata care se acordă sub formă de tichete culturale pentru semestrul II al anului 2023

În Monitorul oficial nr. 899/2023 a fost publicat Ordinul nr. 2.540/3.452/2023 pentru stabilirea valorii sumei indexate care se acordă sub formă de tichete culturale pentru semestrul II al anului 2023.

Pentru semestrul II al anului 2023, valoarea sumei care se acordă lunar, respectiv ocazional, sub formă de tichete culturale, stabilită potrivit prevederilor art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2018, cu modificările ulterioare, este de maximum 210 lei/lună, respectiv de maximum 420 de lei/eveniment.

Aceasta valoare nominală se aplică şi pentru primele 2 luni ale semestrului I al anului 2024, respectiv februarie şi martie 2024.

luni, 9 octombrie 2023

Suma lunara indexata care se acordă sub formă de tichete de creșă pentru semestrul II al anului 2023

În Monitorul oficial nr. 881/2023 a fost publicat Ordinul nr. 2654/1925/2023 privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creșă pentru semestrul II al anului 2023, in vigoare de la 29 septembrie 2023.

Pentru semestrul II al anului 2023, începând cu luna octombrie 2023, valoarea sumei lunare care se acordă sub formă de tichete de creşă, stabilită potrivit prevederilor art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2018, cu modificările ulterioare, este de 620 de lei.

miercuri, 4 octombrie 2023

Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată valabil de la 1 octombrie 2023

În Monitorul oficial nr. 877/2023 a fost publicata Hotărârea nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Începând cu data de 1 octombrie 2023, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se stabileşte în bani, fără a include indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri, la suma de 3.300 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună, reprezentând 19,960 lei/oră.

Prevederile nu se aplică în sectorul agricol şi industria alimentară, fiind aplicabile prevederile art. III din Legea nr. 135/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Potrivit Codului muncii , salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maxim 24 de luni, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta va fi plătit cu un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

luni, 2 octombrie 2023

Ordinul nr. 1462/2023 privind modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 10/2022 pentru aprobarea unor proceduri de colectare a creanțelor bugetare reprezentând TVA datorată de contribuabilii care aplică regimurile speciale prevăzute de art. 314, 315 și 315^2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

În Monitorul oficial nr. 859/2023 a fost publicat Ordinul nr. 1462/2023 privind modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 10/2022 pentru aprobarea unor proceduri de colectare a creanțelor bugetare reprezentând TVA datorată de contribuabilii care aplică regimurile speciale prevăzute de art. 314, 315 și 315^2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in vigoare de la 25 septembrie 2023.

miercuri, 27 septembrie 2023

Guvernul modifica Codul Fiscal pentru a putea schimba mai usor legislatia fiscala

În Monitorul oficial nr. 850/2023 a fost publicata Ordonanţa de urgenţă nr. 74/2023 pentru modificarea alineatului (4) al articolului 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in vigoare de la 20 septembrie 2023.

Potrivit acestei ordonante, Codul Fiscal se poate modifica prin excepţie prin acte normative care prevad reglementari care decurg din angajamentele internaţionale ale României, precum şi prin acte normative prin care se introduc impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilităţi existente, exclusiv în situaţii extraordinare de procedură de deficit bugetar excesiv constatate potrivit tratatelor Uniunii Europene şi regulamentelor subsidiare agreate la nivel european.

Potrivit reglementarii anterioare, Codul Fiscal putea fi modificat doar prin lege, care intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar in cazul în care prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilităţi existente, acestea vor intra în vigoare cu data de 1 ianuarie a fiecărui an şi vor rămâne nemodificate cel puţin pe parcursul acelui an.

luni, 25 septembrie 2023

Modificarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor

În Monitorul oficial nr. 844/2023 a fost publicata Hotărârea nr. 865/2023 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, in vigoare de la 19 septembrie 2023.


vineri, 22 septembrie 2023

Examenul de atribuire a calității de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent - sesiunea noiembrie 2023

În Monitorul oficial nr. 827/2023 a fost publicata Hotărârea nr. 12/2023 privind stabilirea modalităţii de organizare a examenului de atribuire a calităţii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent - sesiunea noiembrie 2023.

Examenul de atribuire a calităţii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent - sesiunea noiembrie 2023, denumit în continuare examen, se desfăşoară în sistem online în data de 4 noiembrie 2023. Procedura de desfăşurare a examenului în sistem online se publică pe site-ul Camerei Consultanţilor Fiscali cu cel puţin 15 zile înainte de data susţinerii acestuia.

Examenul va fi susţinut sub formă de test-grilă din domeniile de examinare, tematica şi bibliografia corespunzătoare fiecărui domeniu, prevăzute mai jos. Actele normative care fac obiectul tematicii de examen corespunzătoare fiecărui domeniu - pentru sesiunea noiembrie 2023 - sunt cele actualizate cu completările şi modificările aferente fiecăruia, intrate în vigoare până la data de 1 august 2023. Pentru elaborarea subiectelor de examen, bibliografia se corelează cu tematica, pentru fiecare domeniu în parte.

1. Domeniul - Taxa pe valoarea adăugată

Tematica:

- sfera de aplicare;

- persoane impozabile;

- operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (TVA);

- locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a TVA;

- faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată;

- baza de impozitare;

- cote de TVA;

- operaţiuni scutite;

- regimul deducerilor;

- persoanele obligate la plata TVA;

- înregistrarea în scopuri de TVA şi anularea înregistrării în scopuri de TVA;

- facturarea;

- alte obligaţii în materie de TVA;

- regimuri speciale pentru: întreprinderi mici, agenţii de turism, bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, aurul de investiţii;

- regimul special pentru servicii prestate de persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană;

- regimul special pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanţă, pentru livrările de bunuri interne efectuate de interfeţele electronice care facilitează aceste livrări şi pentru serviciile prestate de persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar nu în statul membru de consum;

- regimul special pentru vânzarea la distanţă de bunuri importate din teritorii terţe sau ţări terţe;

- mecanismul special pentru declararea şi plata TVA la import;

- ajustarea taxei deductibile;

- taxarea inversă;

- decontul de TVA şi alte declaraţii.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Domeniul - Impozitarea companiilor în România

Tematica:

2.1. Impozitul pe profit:

- contribuabili şi sfera de cuprindere a impozitului;

- definiţie persoane afiliate;

- reguli speciale de impozitare;

- calculul rezultatului fiscal (reguli generale, venituri neimpozabile, cheltuieli efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, cheltuieli deductibile limitat, cheltuieli nedeductibile);

- reguli privind anul fiscal;

- cote de impozitare;

- provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve;

- regimul fiscal al cheltuielilor cu dobânzile şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic;

- amortizarea fiscală;

- termene de plată şi de declarare a impozitului;

- pierderi fiscale;

- facilităţi fiscale;

- aspecte fiscale privind preţurile de transfer (definiţie persoane afiliate, principiul valorii de piaţă, metode de determinare a preţurilor de transfer);

- reguli fiscale privind reorganizările juridice (fuziuni, divizări, divizări parţiale, schimburi de titluri de participare) între persoane juridice române şi între societăţi din România şi societăţi din alte state membre ale Uniunii Europene;

- reguli fiscale aplicabile dividendelor distribuite de filiale din state membre ale Uniunii Europene persoanelor juridice române, societăţi-mamă, respectiv sediilor permanente din România ale persoanelor juridice rezidente în state membre ale Uniunii Europene (societăţi-mamă);

- condiţii de calcul al scutirii profitului reinvestit;

- aspecte fiscale internaţionale (sediul permanent; impunerea persoanelor juridice străine care realizează venituri din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România ori din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română; creditul fiscal, pierderi fiscale externe);

- reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;

- reguli privind consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit;

- norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne.

2.2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

- definiţia microîntreprinderii;

- reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii;

- baza impozabilă;

- plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Codul de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 176 din 28 iulie 2006;

4. Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;

5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative;

6. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 162/2022 privind indicele preţurilor de consum utilizat pentru actualizarea plăţilor anticipate în contul impozitului pe profit anual;

7. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer.

3. Domeniul - Procedura fiscală

Tematica:

3.1. Administrarea fiscală în România:

- principii generale de conduită în administrarea creanţelor fiscale;

- dispoziţii procedurale generale;

- înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite, taxe şi contribuţii;

- stabilirea creanţelor fiscale;

- procedura de colectare a creanţelor fiscale;

- soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale;

- controlul fiscal;

- stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate;

- acordul de preţ în avans şi soluţia fiscală individuală anticipată;

- stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi;

- raportul juridic fiscal;

- actele emise de organele fiscale;

- administrarea şi aprecierea probelor în cadrul procedurilor fiscale;

- opozabilitatea şi nulitatea actelor administrative fiscale;

- cazierul fiscal, conţinutul şi regulile de înscriere şi eliminare a faptelor.

3.2. Aspecte procedurale internaţionale:

- soluţionarea litigiilor fiscale generate de interpretarea şi aplicarea acordurilor de evitare a dublei impuneri;

- domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la "Raportul pentru fiecare ţară în parte";

- domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării (DAC 6).

Bibliografia:

1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Domeniul - Impozitarea veniturilor persoanelor fizice şi contribuţii sociale

Tematica:

4.1. Impozitul pe venit:

- contribuabili şi sfera de cuprindere a impozitului;

- categorii de venituri supuse impozitului pe venit;

- venituri neimpozabile;

- cote de impozitare;

- determinarea bazei de calcul al impozitului pe categorii de venit;

- obligaţiile plătitorilor de venituri şi ale contribuabililor;

- venitul net anual impozabil;

- venituri supuse impozitului final cu reţinere la sursă;

- termene de plată;

- aspecte fiscale internaţionale;

- reguli privind asociaţiile fără personalitate juridică.

4.2. Contribuţii sociale obligatorii:

- contribuabilii/plătitorii de venit care datorează contribuţii sociale obligatorii la sistemele de asigurări sociale;

- categorii de venituri pentru care se datorează contribuţii sociale obligatorii;

- cotele contribuţiilor sociale obligatorii;

- bazele de calcul ale contribuţiilor sociale obligatorii;

- excepţii generale - venituri care nu se cuprind în bazele de calcul ale contribuţiilor sociale obligatorii;

- excepţii specifice - veniturile pentru care nu se datorează contribuţii sociale obligatorii grupate în funcţie de categoriile din care fac parte persoanele care realizează veniturile;

- calculul, reţinerea la sursă şi plata contribuţiilor sociale obligatorii;

- declararea contribuţiilor sociale obligatorii;

- contribuţii sociale datorate de către persoanele fizice prin opţiune: persoane fizice care pot exercita opţiunea, baze de calcul, stabilire, plată şi declarare.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Instrucţiunea preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară şi a ministrului finanţelor nr. 1/6.218/2023 pentru aprobarea Normelor privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital rezultat din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice.

5. Domeniul - Accize

Tematica:

5.1. Regimul accizelor armonizate:

- sfera de aplicare, fapt generator, exigibilitate, eliberare pentru consum, plătitori de accize, nivelul şi calculul accizelor, responsabilităţile plătitorilor de accize, plata accizelor la bugetul de stat, depunerea declaraţiilor de accize, documente fiscale;

- garanţii;

- alcool şi băuturi alcoolice;

- tutun prelucrat;

- produse energetice;

- energie electrică;

- regimul de antrepozitare;

- destinatarul înregistrat;

- expeditorul înregistrat;

- importatorul înregistrat;

- excepţii de la regimul de accizare pentru produse energetice şi energie electrică;

- scutiri de la plata accizelor;

- restituirea şi remiterea;

- deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize;

- deplasarea şi impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum;

- deplasarea produselor accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă;

- marcarea produselor alcoolice şi a tutunului prelucrat;

- marcarea şi colorarea păcurii şi a produselor asimilate acesteia;

- marcarea şi colorarea motorinei;

- alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile.

5.2. Regimul accizelor nearmonizate:

- sfera de aplicare, fapt generator, exigibilitate, nivelul şi calculul accizelor, scutiri, plătitorii de accize, obligaţiile plătitorilor, declaraţiile de accize, termenul de plată a accizelor la bugetul de stat;

- regimul produselor accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante;

- excepţie de la regimul accizelor nearmonizate;

- restituiri speciale.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Domeniul - Contabilitate

Tematica:

6.1. Reglementări contabile aplicabile operatorilor economici:

6.1.1. aria de aplicabilitate, definiţii şi categorii de entităţi raportoare;

6.1.2. dispoziţii şi principii generale;

6.1.3. caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare;

6.1.4. politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimări şi evenimente ulterioare datei bilanţului;

6.1.5. reguli generale de evaluare.

6.2. Evaluarea şi recunoaşterea elementelor structurale ale situaţiilor financiare potrivit reglementărilor contabile aplicabile:

6.2.1. dispoziţii generale privind situaţiile financiare;

6.2.2. contabilitatea activelor, datoriilor, provizioanelor, subvenţiilor şi capitalurilor proprii;

6.2.3. contabilitatea elementelor extrabilanţiere;

6.2.4. contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asociere în participaţie;

6.2.5. contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor şi a rezultatului exerciţiului financiar.

6.3. Reguli de întocmire şi de prezentare a situaţiilor financiare anuale în funcţie de reglementarea contabilă aplicabilă:

6.3.1. prezentarea şi formatarea poziţiei financiare şi a performanţei poziţiei financiare;

6.3.2. situaţia fluxurilor de trezorerie;

6.3.3. situaţia modificărilor capitalului propriu;

6.3.4. note explicative la situaţiile financiare.

6.4. Reguli privind controlul intern, raportul administratorilor şi raportarea plăţilor efectuate către guverne

6.5. Reguli privind aprobarea, semnarea, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare

6.6. Obligaţiile ce revin, potrivit legii, persoanelor juridice, pe linia organizării şi conducerii contabilităţii

6.7. Inventarierea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

6.8. Normele generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile

6.9. Aspecte privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS):

6.9.1. cadrul general conceptual de raportare financiară elaborat de IASB (Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate);

6.9.2. prezentarea situaţiilor financiare. Componentele situaţiilor financiare (IAS 1);

6.9.3. politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (IAS 8);

6.9.4. recunoaşterea/derecunoaşterea, evaluarea şi prezentarea în situaţiile financiare a informaţiilor privind activele (IAS 2, IAS 16, IFRS 16, IAS 36, IAS 38, IAS 40);

6.9.5. contabilitatea şi prezentarea subvenţiilor (IAS 20).

Bibliografia:

1. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 şi 910 bis din 9 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009;

5. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 şi 1020 bis din data de 19 decembrie 2016, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din data de 12 decembrie 2017, cu modificările şi completările ulterioare;

7. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2015, cu modificările ulterioare;

8. Regulamentul (CE) nr. 1.126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, până la data publicării bibliografiei.

7. Domeniul - Drept

Tematica:

7.1. Noţiuni de drept civil şi drept societar:

- constituirea şi funcţionarea societăţilor;

- reorganizări, fuziuni, divizări şi lichidări;

- profesionişti;

- exploatarea întreprinderii.

7.2. Contravenţii şi infracţiuni în domeniul financiar-fiscal:

- evaziunea fiscală;

- disciplina financiară;

- sancţionarea contravenţiilor la legislaţia financiar-fiscală.

Bibliografia:

1. Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare;

4. cap. I - Dispoziţii generale din titlul preliminar - Despre legea civilă şi titlul IV - Persoana juridică din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările şi completările ulterioare;

7. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Domeniul - Fiscalitate internaţională

Tematica:

Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România:

- contribuabili;

- sfera de cuprindere a impozitului;

- venituri impozabile obţinute din România;

- scutiri;

- coroborarea prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi ale legislaţiei Uniunii Europene;

- impozitul pe reprezentanţe (cuantum, termen de plată şi depunerea declaraţiei fiscale);

- impunerea veniturilor din dobânzi şi redevenţe plătite între societăţi asociate din state membre diferite: sfera de aplicare, definiţia dobânzilor şi redevenţelor, definiţia întreprinderilor asociate;

- tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi obţinute din România de persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

- tratamentul fiscal al categoriilor de venituri din activităţi independente impozabile în România obţinute de persoane fizice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

- reţinerea impozitului din veniturile obţinute din România de persoane rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri din activităţi desfăşurate de artişti şi sportivi;

- asocieri/entităţi care desfăşoară activitate/obţin venituri în/din România.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Codul de conduită pentru punerea în aplicare a Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2006/C 176/02);

4. Convenţia-model - emisă de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

9. Domeniul - Taxele vamale

Tematica:

9.1. Drepturile şi obligaţiile persoanelor în ceea ce priveşte legislaţia vamală:

- reprezentarea în vamă;

- decizii privind aplicarea legislaţiei vamale;

- valabilitatea deciziilor la nivelul Uniunii;

- operatorul economic autorizat.

9.2. Tariful vamal comun şi clasificarea tarifară a mărfurilor:

- originea mărfurilor (originea nepreferenţială şi originea preferenţială);

- plasarea mărfurilor sub un regim vamal;

- valoarea în vamă a mărfurilor.

9.3. Datorie vamală şi garanţii:

- datoria vamală la import (declararea mărfurilor şi punerea în liberă circulaţie);

- datoria vamală la export;

- garanţia pentru o datorie vamală existentă sau potenţială.

9.4. Regimuri speciale:

- tranzit: intern şi extern;

- depozitare: antrepozitare vamală şi zone libere;

- utilizare specifică: admitere temporară şi destinaţie finală;

- prelucrare: perfecţionare activă şi perfecţionare pasivă.

9.5. Mărfuri scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii:

- export şi reexport;

- declaraţia sumară de ieşire.

Bibliografia:

1. Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;

2. Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele tranzitorii pentru anumite dispoziţii din Codul Vamal al Uniunii, în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaţionale, şi de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2.446 al Comisiei;

3. Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2.446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului Vamal al Uniunii;

4. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii.

10. Domeniul - Impozite şi taxe locale

Tematica:

10.1. Impozitul/Taxa pe clădiri:

- reguli generale privind categoriile de contribuabili care datorează impozitul/taxa pe clădiri;

- clasificarea şi calculul impozitului/taxei pe clădiri în funcţie de destinaţia clădirii;

- scutiri legale pentru care nu se datorează impozitul/taxa pe clădiri, precum şi scutiri sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri, acordate de către consiliile locale;

- cote de impozitare;

- declararea, dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor;

- plata impozitului/taxei pe clădiri.

10.2. Impozitul/Taxa pe teren:

- reguli generale privind categoriile de contribuabili care datorează impozitul/taxa pe teren;

- scutiri legale pentru care nu se datorează impozitul/taxa pe teren, precum şi scutiri sau reducerea impozitului/taxei pe teren, acordate de către consiliile locale;

- calculul impozitului/taxei pe teren în funcţie de amplasarea acestuia (intravilan sau extravilan);

- declararea impozitului/taxei pe teren;

- plata impozitului/taxei pe teren.

10.3. Impozitul pe mijloacele de transport:

- reguli generale;

- scutiri legale pentru care nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport, precum şi scutiri sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport, acordate de către consiliile locale;

- calculul impozitului;

- declararea impozitului pe mijloacele de transport;

- plata impozitului pe mijloacele de transport.

Bibliografia:

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

11. Domeniul - Prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

Tematica:

11.1. Proceduri interne

11.2. Persoana desemnată:

- reguli privind desemnarea persoanei cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019;

- condiţii profesionale privind persoana desemnată.

11.3. Evaluarea riscurilor:

- ce reprezintă evaluarea riscurilor;

- rolul evaluării riscurilor;

- scopul evaluării riscurilor.

11.4. Măsurile de cunoaştere a clientelei:

- tipuri de măsuri;

- condiţii de aplicare a măsurilor simplificate, standard şi suplimentare de cunoaştere a clientelei.

11.5. Identificarea clienţilor şi a beneficiarilor reali:

- date, informaţii şi documente necesare în cazul persoanelor fizice şi al persoanelor juridice.

11.6. Tipuri de raportări:

- raportul pentru tranzacţii suspecte;

- raportarea tranzacţiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune.

Bibliografia:

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative